ICCJ. Decizia nr. 3407/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3407/2012
Dosar nr. 11696/3/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 419/F din 10 iunie 2010 a condamnat pe inculpaţii:
- B.V. la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 fapte), la 1 an închisoare pentru participaţie improprie, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (infracţiunea de fals material în acte sub semnătură privată) şi la 1 an închisoare pentru participaţie improprie, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
- P.C., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ce-l priveşte pe acest din urmă inculpat, în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 din acelaşi cod.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 863alin. (1), (3) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare P.C. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate în sentinţă.
Inculpatului i s-au pus în vedere disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor şi obligaţiilor stabilite.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului B.V.
În baza art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului B.V., până la concurenţa sumei de 60.659 RON.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul B.V. era primarul comunei B., judeţul Galaţi, coinculpatul P.C. fiind viceprimar al aceleiaşi localităţi.
În aceste calităţi, începând cu 09 octombrie 2007, privindu-i pe cei doi, reprezentanţii legali ai SC U. SA Galaţi, SC M.C. SRL Tecuci, SC P.Z.C. SRL Bixad, au denunţat fapte de corupţie comise în legătură cu încheierea şi derularea unor contracte în care beneficiar era Consiliul Local al comunei B. (Z.V., administrator al SC P.Z.C. SRL - contract de modernizare a unui drum comunal, finanţare buget local, C.V., administrator al SC M.C. SRL Tecuci, câştigătoare a unor licitaţii, M.I., director tehnic, şi P.D.M., director general, ambii ai SC U. SA Galaţi, contractul având ca obiect alimentarea cu apă a comunei B., judeţul Galaţi).
Urmărirea penală şi cercetarea judecătorească au relevat că inculpatul B.V., potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 republicată, privind administraţia publică locală, dar şi fişei postului era ordonator principal de credite, în această calitate având abilitatea de a emite, pe baza facturilor prezentate, dispoziţii de plată bugetară.
Faptic, în legătură cu relaţiile contractuale încheiate cu SC P.Z.C. SRL Bixad, inculpatul avea decizia privind recepţia lucrărilor şi plata facturilor, executantului revenindu-i obligaţia de a depune documentaţia, împreună cu situaţiile de lucrări (modernizare drum comunal şi construirea unei grădiniţe în aceeaşi comună).
În ce priveşte acest din urmă contract, Z.V., la 05 decembrie 2007, a denunţat că inculpatul B.V. îl condiţionează, la fel pentru primul, de remiterea unui procent de 10% din valoare, despre aceasta el fiind solicitat să se întâlnească în Bucureşti pentru a discuta concret.
În cauză, cu privire la aceste aspecte sunt relevante convorbirile din 02 decembrie şi 04 decembrie 2007. La 05 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a autorizat înregistrarea audio-video a discuţiilor ambientale dintre cei doi.
În cadrul acestora, s-au evidenţiat cererile inculpatului şi implicarea şi a coinculpatului P.C., în pretinderea, cu titlu de mită, a 10% din valoarea contractelor cu SC U. SA şi SC M.C. SRL.
Interceptările au reţinut că inculpatul B.V. cerea cei 10% din valoarea fiecărui contract pentru a recepţiona lucrările şi a dispune achitarea facturilor.
Z.V., la 10 decembrie 2007, prin mandat poştal, i-a trimis inculpatului 11.894 RON, destinatar martorul D.V.I. Acesta pentru că în actul de trimitere a sumei nu se menţionaseră corect date de identitate, nu a putut ridica banii de la oficiul poştal.
Martorii S.G. şi L.V., contabile la Primăria B., au relatat că se onorau la plată doar facturile agenţilor economici care acceptau să remită, anterior, sumele de bani, că inculpatul B.V. decidea cui şi când se plătesc.
Z.V., P.V., T.G. au relatat că inculpatului B.V. i s-au dat, după 15 octombrie 2007, 11.500 RON prin mandate on-line. Convorbirile telefonice interceptate conţin exprimări folosite de B.V. de genul „împrumut” sau „medicamente”, acesta, ulterior, clarificând că folosea acele exprimări pentru a nu se descoperi şi proba faptele.
Acelaşi mod de operare este stabilit şi în ce priveşte relaţiile contractuale cu SC M.C. SRL Tecuci şi SC U. SA Galaţi relevante fiind denunţurile şi discuţiile înregistrate audio-video. C.V. a denunţat că în anul 2007, după câştigarea unei licitaţii, inculpatul, repetat, telefonic, i-a cerut 40.000 RON, iar pe parcursul derulării a 5 contracte, i-a dat 39.000 RON prin intermediul coinculpatului P.C.
Totodată, inculpatul a mai primit 5.000 RON prin intermediul lui C.G.F., angajat al firmei sale, suma fiind efectiv predată unuia din fiii lui.
În cadrul derulării unei licitaţii câştigată în luna iulie 2007, inculpatul a primit 19.159 RON, disimulat sub forma unei relaţii comerciale cu SC E.T.O. SRL Bucureşti, probatoriul relevând că administratorul, în acel an, 2007, i-a dat inculpatului, la cererile exprese ale acestuia (ex. înregistrarea convorbirii telefonice din 05 decembrie 2007), suma totală de 29.159 RON în trei tranşe (5.000 RON, 5.000 RON şi 19.159 RON), în ultimul caz inculpatul determinând-o, cu intenţie, pe martora G.G., administrator, să întocmească factura din 22 august 2007 în care, nereal, să ateste că vinde către SC M.C. SRL, 7 truse scule în valoare de 19.159 RON.
Modalitatea în care inculpatul a acţionat este susţinută şi de înregistrarea convorbirilor telefonice din datele de 22 octombrie 2007, 24 octombrie 2007, 25 octombrie 2007, 26 octombrie 2007, 30 octombrie 2007, 31 octombrie 2007, 01 noiembrie 2007, 02 noiembrie 2007, 15 noiembrie 2007, 27 noiembrie 2007, acestea coroborându-se cu declaraţiile denunţătorului şi ale martorului C.G.F.
În continuare, s-a reţinut că la 21 noiembrie 2007, P.D.M. şi M.I. au denunţat că în anul 2007 inculpatul B.V. le-a pretins 10% din suma de 2.958.548,94 RON aferentă contractului încheiat de SC U. SA Galaţi, suma să-i fie remisă eşalonat, cu ocazia încasării contravalorii fiecărei facturi.
O primă tranşă, 20.000 RON, din suma pretinsă, i-a fost dată inculpatului în luna 2007, prin intermediul coinculpatului P.C. Tot în perioada amintită, inculpatul P.C., la cererea coinculpatului, înţelegându-se cu acesta, i-a contactat pe cei doi în vederea primirii celei de-a doua tranşe, aceştia refuzând.
Relaţia contractuală cu SC U. SA Galaţi a vizat alimentarea cu apă a comunei B., pentru execuţia lucrărilor fiind desemnat diriginte de şantier, C.O.
În perioada august-septembrie 2007, executantul a efectuat lucrări în valoare de 301.801,57 RON, iar la 24 octombrie 2007, reprezentantul firmei, M.I., însoţită de Z.C., şef şantier şi de dirigintele de şantier, s-a deplasat la sediul primăriei pentru a preda documentaţia şi facturile. Aici, ea s-a adresat inculpatului P.C., la acea dată viceprimar, acesta spunându-i că singura persoană care are dreptul să primească actele este inculpatul B.V. Contabila primăriei, refuzând şi ea primirea documentaţiei, a intermediat convorbirea telefonică cu inculpatul, din conţinutul acesteia rezultând presiunile exercitate pentru a obţine ceea ce transmisese, contrar existând alternativa acţionării în justiţie, dar şi că executarea hotărârii va depinde, exclusiv, de el, plata, eventual, făcând-o eşalonat şi cu sume mici.
Neconformându-se cererii inculpatului, M.I. a depus documentaţia la secretariatul primăriei, facturile anulându-se.
Insistenţele ulterioare ale inculpatului au fost refuzate, fapt ce l-a determinat ca la 27 octombrie 2007 să-l trimită pe coinculpat la sediul firmei, aici el fiind prezentat directorului general, martorul P.D.M. În cadrul convorbirii dintre cei doi, după ce directorul general a susţinut că la acel moment nu are bani, el a comunicat că dacă se va achita contravaloarea facturilor, va satisface pretenţiile ce-i fuseseră pretinse.
La 30 octombrie 2007 s-au emis ordinele de plată aferente lucrărilor realizate, dată după care inculpatul P.C. a contactat-o telefonic pe M.I. pentru a stabili ziua când va încasa banii pretinşi. În 05 noiembrie 2007, acelaşi inculpat, personal, s-a deplasat la directorul general, acesta cerându-i să revină a doua zi pentru că nu are bani.
La 06 noiembrie 2007, P.D.M. a ridicat din casieria firmei suma de 18.128 RON (spunând că sunt dividende aferente anului 2006), a completat-o cu bani personali până la 20.000 RON şi a introdus-o într-un plic. Constatând că inculpatul P.C., aşteptat până în jurul prânzului, nu a venit, telefonic, i-a comunicat că are probleme de rezolvat şi că i-a lăsat „ceea ce trebuia” la M.I. căreia îi spusese unde se află plicul cu bani şi că este necesar să-i transmită aceluiaşi că „atât le poate da”.
Şi pentru facturile următoare, inculpatul B.V., sprijinit de coinculpat, a transmis reprezentanţilor SC U. SA obligaţia de a-i remite 10% din valoare, dacă doresc ca plata să fie făcută. Pentru că au refuzat să mai dea bani, facturile nu au fost onorate, motivele invocate fiind nereguli vizând lucrările executate, deşi documentaţia executantului era semnată şi de dirigintele de şantier (ex. convorbirea telefonică înregistrată din 13 noiembrie 2007), M.I. comunicându-i coinculpatului P.C. că facturile sunt conforme). La 18 noiembrie 2007, într-o altă convorbire telefonică, inculpatul P.C. îi cere coinculpatului să achite facturile, spunându-i că ştie el ce face.
Ulterior, însă, B.V. a refuzat din nou, cerând să aibă o discuţie cu M.I.
De asemenea, la 19 noiembrie 2007, în trei convorbiri telefonice înregistrate, inculpatul P.C. insistă pe lângă coinculpat să se accepte onoarea facturilor, din nou spunându-i că ştie ce să facă după aceea. Se relevă că în cadrul acestor convorbiri, inculpatul B.V. ştia că este interceptat, motiv pentru care comunicaţiile dintre cei doi au fost scurte.
Tot la 19 noiembrie 2007, spre orele 12.52, M.I., telefonic, l-a contactat pe inculpatul P.C., acestuia dându-i de înţeles că dacă se vor achita facturile, va onora foloase, iar inculpatul i-a confirmat că „a acţionat” astfel cum ceruse coinculpatul. În aceeaşi zi, P.C., telefonic, a discutat cu coinculpatul ca acesta să accepte plata, i-a relatat despre reproşurile făcute de M.I. privind pretenţiile, dar şi că în caz contrar, SC U. SA va soma sistarea lucrărilor.
La 27 noiembrie 2007, telefonic, cei doi inculpaţi s-au înţeles să meargă ambii la sediul SC U. SA, să ia cu ei şi facturile şi să dea „bun de plată” în faţa reprezentanţilor firmei pentru a-i determina să le dea bani mai mulţi.
La 03 decembrie 2007, inculpatul B.V. a fost informat că la primărie s-a primit somaţia privind neplata facturilor, în aceasta existând inserată şi atenţionarea de sistare a lucrărilor, însoţite de o cerere de penalităţi, acest din urmă aspect putând antrena răspunderea materială, întrucât fondurile erau alocate din bugetul de stat.
Inculpatul B.V., neacceptând din nou plata facturilor, a dispus redactarea unei adrese către SC U. SA, în aceasta înscriind că există reclamaţii privind calitatea lucrărilor executate, motiv pentru care, până la verificarea de către o comisie alcătuită din beneficiar şi executant, nu va plăti facturile. Acelaşi inculpat a contactat-o telefonic pe M.I., a atenţionat-o să nu mai ameninţe cu penalităţi şi a invitat-o ca împreună cu P.D.M., să accepte o „discuţie paşnică”. Interlocutoarea a refuzat şi i-a comunicat inculpatului că-l va trimite pe dirigintele de şantier să participe la verificarea lucrărilor.
Ulterior, încercările inculpatului B.V., de a discuta cu P.D.M. nu au dat rezultate, cel apelat, chiar şi la cererea inculpatului P.C. refuzând, cu motivarea că nu este în localitate.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi cei doi inculpaţi.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegala aplicare, în ce-l priveşte pe inculpatul B.V., a pedepsei accesorii la pedeapsa rezultantă şi pentru netemeinicia pedepselor principale privindu-i pe ambii inculpaţi.
Inculpatul B.V. şi-a motivat apelul pentru netemeinicia pedepsei, cu referire la modalitatea de executare.
Inculpatul P.C. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegala sesizare a instanţei, convorbirile telefonice înregistrate în faza actelor premergătoare nu constituie probe în accepţiunea art. 63 C. proc. pen., nelegal, denunţătorii nu au fost urmăriţi penal pentru infracţiunea de dare de mită, procurorul a fost incompatibil, nelegal şi netemeinic s-au respins cererile de efectuare a unor expertize vizând vocea şi autenticitatea înregistrărilor, astfel încălcându-i-se dreptul la apărare şi la proces echitabil.
Apărătorul ales al inculpatului a mai criticat sentinţa şi pentru greşita stabilire a vinovăţiei, probele administrate nerelevând că P.C. ar fi săvârşit complicitate la infracţiunea de luare de mită.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 302 din 15 noiembrie 2011, a admis apelurile Parchetului şi al inculpatului B.V., a desfiinţat sentinţa, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată acestui inculpat, a repus pedepsele componente în individualitatea lor şi în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de câte 5 ani închisoare şi câte 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (pentru trei infracţiuni de luare de mită în formă simplă, continuată).
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate la fond, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a decis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a decis confiscarea de la inculpatul B.V., a sumei de 60.659 RON primită cu titlu de mită.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa din 03 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în Dosarul nr. 184/P/2007 şi pusă în executare potrivit procesului-verbal de instituire a sechestrului asigurător din 05 martie 2008 în acelaşi dosar, asupra bunurilor mobile şi imobile ale sus-numitului inculpat, în limita cotei sale părţi, până la concurenţa sumei de 60.659 RON.
S-au menţinut, în ce-l priveşte pe acest inculpat, celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului P.C. a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii, cazurile de casare fiind detaliate în încheierea de dezbateri de la termenul de judecată 18 septembrie 2012.
Recursurile declarate de Parchet şi de către inculpatul B.V. sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit art. 71 (1) C. pen. - pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. în art. 64. Alin. (2) al textului prevede: Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În cauză, în ce-l priveşte pe inculpatul B.V., condamnat la pedeapsa închisorii, aplicarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. este legală, apreciindu-se şi că infracţiunile săvârşite, în împrejurările reţinute ca situaţie de fapt, calitatea în care le-a săvârşit, interesul protejării colectivităţii, impun aceasta.
În ce priveşte individualizarea pedepsei pentru acest inculpat, constatând că la termenul de dezbateri, 18 septembrie 2012, B.V., prezent personal şi fiind asistat de doi avocaţi aleşi, a cerut reţinerea art. 3201 C. proc. pen., această cerere este fondată, fiindu-i aplicabile disp. art. XI, cu referire la art. V din O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, în sensul că cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (25 noiembrie 2010), actul normativ publicat în M. Of., Partea I, nr. 931/29.12.2011 nu era încă în vigoare la data pronunţării deciziei instanţei de apel, astfel că după intrarea în vigoare, art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.
Verificând lucrările dosarului se reţine că inculpatul B.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 184/P/2007 din 21 martie 2008, cercetarea judecătorească începând la 22 aprilie 2008.
În aceste condiţii, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în redactarea dată de Legea nr. 202/2020, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textele încriminatorii ale faptelor penale reţinute în ce-l priveşte.
Totodată, în acord cu criteriile generale de individualizare prev. în art. 72 C. pen., faptele săvârşite în condiţiile concursului real şi al formei continuate, calitatea inculpatului, aceea de primar ordonator principal de credite, persistenţa infracţională, dar şi datele ce circumstanţiază persoana sa, mai ales cele legate de starea sănătăţii în care sens la instanţa de recurs s-au depus acte doveditoare de genul urgenţelor medicale care au impus internarea lui, repetat, pentru diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale, se apreciază că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cum, de altfel, aplicase şi instanţa de fond, este îndestulătoare.
Totodată, constatând că sunt întrunite şi disp. art. 81 C. pen., cu referire la art. 861alin. (2) C. pen., pentru considerente ce ţin de scopul pedepsei, respectiv aceasta să nu cauzeze amplificarea suferinţelor fizice ale sus-numitului inculpat [art. 52 alin. (2) C. pen.], executarea pedepsei închisorii cu suspendarea ei sub supraveghere, pe durata termenului maxim de încercare [art. 862 alin. (1) C. pen. - între 2-5 ani, în cauză 8 ani], va fi în măsură să contribuie la reeducarea sa şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În ce priveşte recursul declarat de Parchet cu referire la durata pedepsei complementare aplicată inculpatului P.C., acesta este fondat, inculpatul, complice la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, s-a folosit de funcţia publică deţinută în autoritatea locală (viceprimar), astfel că interzicerea exercitării drepturilor, ca pedeapsă complementară, trebuie să constituie o necesară îngrădire, pe un termen apreciabil comparativ mai mare, a exercitării inclusiv a dreptului de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea faptei.
Recursul declarat de acest inculpat, motivat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
În ce priveşte cazul de casare prev. de pct. 18, eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, inculpatul solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., (fapta nu există), din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că nu este incident. Astfel, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, şi, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind dreptul de apreciere a probatoriului, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul reale al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente.
În cauză, verificând probatoriul, prin prisma apărărilor inculpatului recurent, se reţine că nu este fondată susţinerea că fapta nu a existat în materialitatea ei şi că, deci, s-a comis o eroare gravă de fapt.
Se reţine că judecătorul fondului şi instanţa de apel, şi în faţa acesteia inculpatul P.C. susţinând că nu există complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, au motivat, detaliat, implicarea în „satisfacerea”, de către reprezentanţii SC U. SA Galaţi, a pretinderii de către coinculpatul B.V., a procentului de 10% din valoarea fiecărei facturi, eşalonat (24 octombrie 2007, martor M.I., ascultată nemijlocit şi, în condiţii de contradictorialitate la cercetarea judecătorească, inculpatul fiind prezent şi asistat de apărători aleşi - 21 ianuarie 2010). Martorul P.D.M. a relatat, constant, că inculpatul P.C., la rândul lui, i-a condiţionat plata facturilor de remitere de bani - 18 februarie 2008. În faţa instanţei, acelaşi martor a arătat că atunci când viceprimarul s-a deplasat la biroul meu mi-a spus că este comision la plata facturilor. Martora M.I., la urmărirea penală (18 decembrie 2007) şi la instanţa de fond - 21 ianuarie 2010, a declarat că P.C. a luat plicul fără explicaţii.
De asemenea, probatoriul a evidenţiat că şi după luarea plicului cu cei 20.000 RON, inculpatul P.C. a continuat demersurile pentru ca reprezentanţii SC U. SA Galaţi să plătească sumele pretinse de coinculpat (convorbirile telefonice din 16 noiembrie 2007, 18 noiembrie 2007, adiacent şi convorbirile interceptate în zilele de 02 noiembrie 2007, 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007), la fel, coroborarea probatoriului relevând răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie. Privindu-l pe acest inculpat, denunţurile s-au înregistrat la 22 noiembrie 2007, anterior începerii urmăririi lui penale, 10 decembrie 2007, iar denunţătorii au fost, cum s-a mai arătat, audiaţi ca martori, declaraţiile lor, succesiv, fiind constante şi concordante, iar alte probe ale cauzei, la fel, sunt concordante şi concludente, neexistând temei pentru achitarea inculpatului, apărarea sa, că nu a luat acea sumă de bani nici pentru el, nici pentru inculpatul B.V., fiind legal înlăturată. De asemenea, apărarea inculpatului că vinovăţia sa s-a fundamentat pe interceptări de convorbiri telefonice realizate în faza actelor premergătoare, deci nu sunt legale, nu este fondată, acestea au fost autorizate, art. 911alin. (1), (2) C. proc. pen. neconţinând vreo condiţie legată de începerea urmăririi penale şi ele au fost redate în procese-verbale, art. 913 alin. (1) calificându-le ca mijloc de probă.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa aplicată sus-numitului inculpat respectă individualizarea în raport cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., inculpatul a intermediat primirea sumei de 20.000 RON pentru coinculpat, fapta a fost comisă cu intenţie, inculpatul cunoscând că respectivi bani erau pretinşi de coinculpat pentru ca acesta să îndeplinească un act ce cădea în sarcinile funcţiei lui, erau necuveniţi, inculpatul continuând şi după primirea sumei, să reitereze pretenţiile coinculpatului privind sume de asemenea, necuvenite, pentru a-şi îndeplini ceea ce legal era obligat. Pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea, sub supraveghere, a executării, pe termenul de încercare de 5 ani este în măsură să răspundă şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului, fără antecedente penale, de vârsta relativ înaintată.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet şi de inculpatul B.V. fiind fondate, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise.
Conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.C. nefiind fondat, va fi respins.
Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent P.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare neprezentând onorariul cuvenit apărării din oficiu a inculpatului B.V., până la prezentarea avocatului său ales, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 302 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpatul P.C.
Casează decizia atacată şi sentinţa penală nr. 419/F din 10 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpatului B.V., la omisiunea aplicării, în ceea ce îl priveşte pe acelaşi inculpat, a pedepsei accesorii, la modalitatea de executare a pedepsei, precum şi la durata pedepsei complementare aplicată inculpatului P.C.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului B.V., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reţine, în ce-l priveşte pe acest inculpat, aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi reduce pedepsele principale, după cum urmează:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (trei fapte), de la câte 5 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., de la 1 an închisoare, la 7 luni închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 1 an închisoare, la 8 luni închisoare.
Menţine, în ce-l priveşte pe inculpat, durata pedepsei complementare (5 ani) a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., dispune contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Aplică art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861alin. (2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele care se vor fixa, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Aplică dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, se suspendă executarea pedepsei accesorii.
Modifică, în ce-l priveşte pe inculpatul P.C., durata pedepsei complementare, în sensul că o majorează de la 2 ani la 3 ani.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul de avocat, în sumă de 75 RON, cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului B.V., până la prezentarea avocatului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul P.C. la plata sumei de 675 RON, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3400/2012. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 3494/2012. Penal → |
|---|
