ICCJ. Decizia nr. 3378/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3378/2012

Dosar nr. 588/1372/2009

Şedinţa publică din 22 octombrie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 12/S din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în Dosarul nr. 588/1372/2009, s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., condamnarea inculpatului C.D.O. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la două pedepse de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la două pedepse de 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la cinci pedepse de 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de ultraj.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus faţă de inculpatul C.D.O. şi a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare, şi, în baza art. 35, 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului C.D.O. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.D.O. timpul reţinerii şi al arestării preventive din perioada 12 februarie 2009 - 23 decembrie 2009 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul C.D.O. prin decizia penală nr. 313 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I. la trei pedepse de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I. la trei pedepse de 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I. la cinci pedepse de 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de ultraj.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a purces la contopirea pedepselor stabilite mai sus în sarcina inculpatului G.I. şi i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare, şi, în baza art. 35, 36 C. pen., i-a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului G.I. timpul reţinerii şi al arestării preventive din perioada 12 februarie 2009 - 23 decembrie 2009 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul G.I. prin decizia penală nr. 313 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov.

A constatat că părţile vătămate A.A.A., A.M.R.G., P.S.L., B.E., H.C., V.D. şi C.C.I. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

A respins acţiunea civilă formulată de către partea vătămată Ţ.L.B. ca fiind tardiv introdusă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a aparatului electroşoc, corp delict, aparţinând inculpatului C.D.O.

În baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea inculpaţilor C.D.O. şi G.I. la plata sumei de câte 1.500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezintă în privinţa amândurora onorar apărător oficiu pentru partea vătămată Ţ.L.B., ce se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

I. În luna august 2003, inculpaţii C.D.O. şi G.I., împreună cu martorul A.C., s-au deplasat pe terasa barului numitului I.M., local situat în apropierea parcului orăşenesc Vişeu de Sus. La acelaşi bar au mers şi părţile vătămate minore Ţ.L.B. şi A.M.R.G., în vârstă de 14 ani şi respectiv 15 ani şi 9 luni. La barul respectiv serveau ca ospătari martora S.M.F. şi martora S.A.I. Fiind sub influenţa alcoolului inculpaţii s-au aşezat la masa părţilor vătămate împreună cu martorul A.C. Martorul a băut ceva după care a plecat. În continuare, inculpaţii, văzând intenţia celor două părţi vătămate de a se ridica de la masă şi de a pleca, le-au oprit ţinându-le de mâini şi ameninţându-le cu exercitarea unor acte de violenţă, le-au obligat să consume lichior chiar dacă ele iniţial s-au împotrivit. În timp ce inculpatul C.D.O. a lovit pe sub masă cu picioarele cele două părţi vătămate, inculpatul G.I. s-a deplasat în apropiere şi a venit lângă terasă cu autovehiculul său, iar apoi ambii au introdus în autoturism pe cele două părţi vătămate minore. Aceştia au blocat uşile autovehiculului şi s-au deplasat la un imobil aflat la aproximativ 5 kilometri de centrul oraşului Vişeu de Sus, într-un loc izolat, imobil în care se afla martorul B.M.F. Aici, inculpaţii le-au obligat în continuare pe părţile vătămate Ţ.L.B. şi A.M.R.G. să consume alcool. Minorele au refuzat motivând că le este rău şi au cerut celor doi inculpaţi să le lase să plece acasă, fiind din nou oprite de aceştia să părăsească incinta respectivei case. În continuare, inculpaţii au dus minorele la etajul casei, fiecare dintre inculpaţi conducând una din părţile vătămate în camere diferite. Părţile vătămate au dorit să părăsească respectivele camere intenţionând să sară de la balcon, dar au fost oprite de inculpaţi. În aceste condiţii, deşi partea vătămată Ţ.L.B. i-a spus inculpatului C.D.O. că are doar 13 ani pentru a fi lăsată în pace, inculpatul C.D.O. prin ameninţări şi violenţe a obligat-o să întreţină un raport sexual oral, agresând minora spre a o determina să nu ţipe. Într-o altă cameră de la etaj, inculpatul G.I. a obligat-o pe partea vătămată A.M.R.G., prin violenţă şi ameninţare, la un raport sexual normal, după care a încercat să întreţină cu ea raport sexual oral. Ambele părţi vătămate minore au fost astfel împiedicate să plece timp de 4-5 ore. În final, părţile vătămate au fost conduse de cei doi inculpaţi cu maşina până în apropierea locuinţei lor şi după ce au fost ameninţate cu acte de violenţă asupra lor şi a membrilor familiilor lor spre a fi determinate să nu spună părinţilor cele întâmplate şi să nu anunţe autorităţile judiciare au fost lăsate să plece. Temându-se că violenţele cu care au fost ameninţate se vor materializa (agresivitatea inculpaţilor fiind notorie în localitate) cele două minore nu au relatat membrilor familiilor lor ce li s-a întâmplat în ziua respectivă.

II. În seara unei zile din luna noiembrie 2003, inculpatul C.D.O., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a acostat-o şi imobilizat-o pe partea vătămată Ţ.L.B., încercând să o introducă pe minoră în autovehiculul din faţa Discotecii V. din Vişeu de Sus în care se aflau martorii A.C. şi G.A.A. Minora Ţ.L.B. a cerut ajutor martorului H.F., astfel că inculpatul C.D.O. a fost nevoit să o lase şi să plece din acel loc. Partea vătămată Ţ.L.B. a relatat imediat vărului ei, martorul C.Ş.F. ce i s-a întâmplat în acea seară, precum şi cele petrecute în august 2003. Martorul C.Ş.F. a anunţat-o pe mama părţii vătămate Ţ.L.B., Ţ.I., despre cele întâmplate, iar aceasta a luat legătura cu mama celeilalte părţi vătămate A.M.R.G. În cursul lunii noiembrie 2003, autorităţile judiciare au fost sesizate despre faptele comise de inculpaţii C.D.O. şi G.I. în august 2003 şi de inculpatul C.D.O. în noiembrie 2003.

III. În data de 14 august 2008, inculpaţii C.D.O. şi G.I. s-au deplasat în jurul orelor 09.00 în localul pizzeriei A. din Vişeu de Sus unde au consumat băuturi alcoolice, fiind însoţiţi la masă de martorul C.V. În jurul amiezii, fiind în stare de ebrietate, inculpatul C.D.O. a prins-o de mână pe partea vătămată A.A.A., care lucra în acel local dar era liberă în ziua respectivă, fiind însoţită de o prietenă, inculpatul întrebând-o pe partea vătămată de ce nu îi serveşte, partea vătămată i-a răspuns că nu este de serviciu, după care inculpatul C. a tras-o de mână şi a pus-o pe scaun, iar pe prietena ei pe un colţar. Prietena sa a fost chemată de o vecină, iar pe partea vătămată inculpaţii nu au lăsat-o să plece, băgând-o pe aceasta între cei doi inculpaţi pe colţar. Deşi a încercat să plece, inculpaţii nu au lăsat-o, partea vătămată a început să plângă, i-a cerut ospătarului să cheme şeful localului. Atunci inculpatul C.D.O. a strâns-o de gât şi a aplecat-o sub masă pentru a o supune la perversiuni sexuale, îndemnându-l pe celălalt inculpat să se deschidă la pantaloni pentru a întreţine cu partea vătămată raporturi sexual orale. În acel moment a apărut prietenul părţii vătămate care a încercat să o scoată de la masă, dar inculpaţii au refuzat să o elibereze pe partea vătămată (ţinând-o la masă între ei) chiar şi după intervenţia prietenului acesteia, martorul P.I.C., pe care l-au ameninţat cu exercitarea de violenţe, inculpatul C.D.O. încercând chiar să îl lovească cu un scaun. Astfel, martorul s-a văzut nevoit să apeleze la sprijinul organelor de poliţie. Martorul P.I.C. a fugit în stradă şi i-a cerut ajutorul părţii vătămate (agent şef adjunct de poliţiei) P.S.L. - ce se afla la intersecţia DN 18, unde dirija circulaţia împreună cu colegul său partea vătămată (agent) B.E. Partea vătămată P.S.L. s-a deplasat în local împreună cu martorul P.I.C. şi observând că inculpaţii se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, iar inculpatul C.D.O. i-a pus mâna pe cap părţii vătămate încercând să o împingă cu capul sub masă, le-a cerut acestora să înceteze şi să îi permită părţii vătămate A.A.A. să plece împreună cu el (pretextând că aceasta îi este verişoară). Inculpaţii s-au manifestat în continuare trivial proferând tot felul de obscenităţi la adresa celor prezenţi şi au refuzat să îi permită părţii vătămate să se ridice şi să plece. Partea vătămată P.S.L. a tras-o şi a scos-o pe aceasta de mână de la masă, printre cei doi inculpaţi şi apoi i-a cerut acesteia să plece din local. Inculpatul C.D.O. a început a-i adresa părţii vătămate P.S.L. insulte reproşându-i că anterior i-a întocmit dosar penal şi că datorită lui a făcut închisoare, apoi l-a ameninţat cu exercitarea unor violenţe împreună cu inculpatul G.I.

Partea vătămată P.S.L. s-a retras din pizzerie prezentându-se părţii vătămate B.E., ceea ce s-a petrecut anterior în local. După câteva minute, inculpaţii C.D.O. şi G.I. au venit în fugă, spre locul unde se aflau părţile vătămate P.S.L. şi B.E. Inculpatul C.D.O. a încercat să îl lovească cu pumnii pe partea vătămată P.S.L. însă cum acesta s-a ferit nu a reuşit să îl atingă. Un bărbat neidentificat, a încercat să îl imobilizeze pe inculpatul C.D.O., care s-a smucit şi s-a îndreptat din nou către partea vătămată P.S.L., care se retrăgea cu spatele. Inculpatul C.D.O. l-a împins pe partea vătămată B.E. spre a se putea apropia şi mai mult şi a-l lovi pe partea vătămată P.S.L. căruia îi adresa tot felul de injurii şi ameninţări cu moartea încurajat fiind şi de atitudinea celuilalt inculpat care îl aproba şi îl completa, adresând trivialităţi părţilor cât şi persoanelor ce circulau pe trotuare. Inculpatul C.D.O. l-a împins pe partea vătămată B.E. când acesta a încercat a-l opri să se apropie de P.S.L.. Părţile vătămate P.S.L. şi B.E. s-au văzut nevoiţi să solicite ajutorul prin staţie colegilor lor poliţişti întrucât o patrulă de jandarmi ce a intenţionat să le acorde sprijinul nu a reuşit să îi determine pe cei doi inculpaţi să înceteze scandalul. În acel context, partea vătămată P.S.L. i-a avertizat pe cei doi inculpaţi să înceteze cu manifestările huliganice că altfel se va vedea nevoit să facă uz de armamentul din dotare. Văzând că ambii inculpaţi continuă scandalul şi nu se supun somaţiei, partea vătămată P.S.L. a decis să se retragă spre zona unde, lângă Hotelul B., parcase maşina de serviciu a Poliţiei Rutiere şi pătruns în autovehicul a realizat o casetă video de 30 secunde, după care a demarat.

La faţa locului au ajuns şi agenţii de poliţie părţi vătămate, H.C. şi V.D., inculpaţii continuând a adresa insulte, cuvinte obscene şi ameninţări tuturor poliţiştilor prezenţi în zona respectivă. Tot inculpatul C.D.O. a împins-o şi pe partea vătămată H.C., insultându-l atât el, cât şi celălalt inculpat pe acesta, fiindcă s-a apropiat de ei şi le-a cerut să înceteze cu trivialităţile pe care le proferau ambii inculpaţi în acel loc. Circulaţia a fost stânjenită şi blocată chiar câteva minte urmare scandalului produs de către cei doi inculpaţi, trecătorii manifestându-şi indignarea pentru faptul că organele de ordine nu sunt capabile să gestioneze situaţia şi să restabilească ordinea, cu atât mai mult cu cât premierul României se afla la acea dată în vizită oficială în localitate.

Cei doi inculpaţi s-au deplasat în continuare în pizzeria A. şi au adresat cuvinte obscene la adresa clienţilor şi personalului de serviciu din localul respectiv, bruscându-l pe patronul acestuia, martorul R.L., şi determinând prin atitudinea lor turbulentă părăsirea localului de către clienţi şi retragerea personalului din sala unde făceau ei gălăgie.

La ieşirea din local ambii inculpaţi au proferat ameninţări faţă de ofiţerul de poliţie, partea vătămată C.C.I., sosit la faţa locului urmare apelului primit prin staţie. Ameninţările au fost cu suprimarea vieţii lui, cât şi a familiei sale în contextul folosirii de către inculpatul C.D.O. a unui aparat electroşoc, corp delict ataşat dosarului penal. Ambii inculpaţi au refuzat invitaţia organelor de poliţie de a se prezenta la sediul Poliţiei Oraşului Vişeu de Sus şi au plecat spre Hotelul B. de unde au fost ridicaţi la scurt timp de către lucrătorii S.P.I.R.

IV. La data de 14 octombrie 2008, aflându-se în hanul M. din localitatea Ocana Şugatag, inculpaţii C.D.O. şi G.I. au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, atât în interiorul localului, cât şi pe terasa acestuia, martorului B.G., cauzându-i acestuia leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale. Prin agresiunea exercitată, inculpaţii au tulburat grav liniştea publică, clienţii localului şi parte din personalul hanului părăsind locaţia respectivă spre a-şi asigura scăparea, fiind anunţate pentru intervenţie organele de poliţie din Ocna Şugatag. Ulterior, victima B.G. s-a împăcat cu inculpaţii, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor C.D.O. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen.

Prima instanţă, analizând probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, a reţinut vinovăţia celor doi inculpaţi, aplicându-le pedepse care reflectă gradul de pericol social al faptelor comise.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii C.D.O. şi G.I.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora şi aplicarea unui spor de pedeapsă, respectiv greşita stabilire a cuantumului cheltuielilor judiciare.

Inculpaţii au solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare achitarea, întrucât probele administrate nu dovedesc vinovăţia în raport de faptele reţinute prin actul de sesizare a instanţei.

Prin decizia penală nr. 14/Ap din 14 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

A fost desfiinţată sentinţa şi în rejudecare, a fost majorat cuantumul cheltuielilor judiciare către stat, obligând pe fiecare inculpat la câte 2.000 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.D.O. şi G.I.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că probele administrate au înlăturat prezumţia de nevinovăţie, condamnarea inculpaţilor dispunându-se în baza probelor administrate în cauză.

S-a apreciat că se impune majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, celelalte critici ale Parchetului, în sensul majorării pedepsei şi aplicarea unui spor de pedeapsă nefiind întemeiate.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii C.D.O. şi G.I.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Sub primul aspect, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul C.D.O. din infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (5 fapte) în infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (3 fapte) - părţi vătămate P.S.L., V.D. şi C.C.I. -, respectiv în infracţiuea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. (2 fapte), - părţi vătămate B.E. şi C.I.

Pentru inculpatul G.I. s-a solicitat în baza aceloraşii dispoziţii legale, schimbarea încadrării juridice din 5 infracţini de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. (5 fapte), în infracţiunea prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (5 fapte).

Prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. s-a solicitat majorarea pedepselor în raport de gravitatea faptelor şi a modalităţii de săvârşire a acestora.

Recurenţii inculpaţi C.D.O. şi G.I. au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

Au arătat că hotărârile de condamnare se fundamentează doar pe declaraţiile părţilor vătămate care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj, apărarea critică faptul că instanţele au avut în vedere doar rapoartele întocmite de poliţie, care evident aveau interes în cauză.

Sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate, apărarea susţine că acţiunea inculpaţilor a fost o glumă, neputându-se reţine o lipsire de libertate în sensul prevăzut în norma de încriminare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Starea de fapt reţinută în cauză este corectă şi se fundamentează pe ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Infracţiunile de viol prev. de art. 197 alin. (2) şi (3) teza I C. pen., respectiv lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., constau în aceea că în cursul lunii august 2003 inculpaţii C.D.O. şi G.I. au lipsit de libertate părţile vătămate Ţ.L.B. şi A.M.R., în vârstă de 14 ani şi respectiv 15 ani şi 9 luni, întreţinând prin violenţă raporturi sexuale.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu declaraţiile victimelor, declaraţiile martorilor şi cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească.

I. Rezultă că părţile vătămate se aflau, într-o zi din luna august 2003, la un bar situat în parcul orăşenesc Vişeu de Sus. La un moment dat au venit şi cei doi inculpaţi, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, care s-au aşezat la masa celor două fete, iar în momentul în care acestea au încercat să plece au fost ameninţate, obligându-le să consume băuturi alcoolice.

Fără acordul celor două victime, inculpatul G.I., în înţelegere cu inculpatul C.D., a parcat autoturismul lângă terasă şi le-a forţat pe cele două minore, să intre în maşină. Imediat, cei doi inculpaţi au blocat uşile autoturismului, deplasându-se la o casă situată la o distanţă de aproximativ 5 km de centrul oraşului Vişeu de Sus.

Părţile vătămate au fost obligate să consume alcool, iar atunci când au cerut să plece, inculpaţii s-au împotrivit, le-au dus împotriva voinţei lor, în camerele situate la etajul imobilului unde le-au ameninţat şi lovit, obligându-le să întreţină raporturi sexuale.

Partea vătămată Ţ.L.B. i-a spus inculpatului C.D. că are doar 13 ani, ambele victime încercând să sară pe balcon fiind oprite de inculpaţi.

După aprox. 4-5 ore, părţile vătămate au fost duse de inculpaţi, cu acelaşi autoturism, până în apropierea locuinţelor acestora, fiind ameninţate în cazul în care vor reclama ce s-a întâmplat familiilor sau autorităţilor judiciare.

Prezenţa inculpaţilor şi a părţilor vătămate în bar, respectiv atitudinea acestora, este confirmată de martora S.M.F., care a observat când cei doi inculpaţi au obligat victimele să consume alcool, iar în momentul în care s-au ridicat să plece, inculpaţii le-au prins de mână, obligându-le să bea lichior. Martora - barman de serviciu - observând ce se întâmplă, a refuzat să-i mai servească cu băuturi alcoolice.

Relevantă sub aspectul vinovăţiei, este declaraţia martorului B.M. - administratorul imobilului - care i-a văzut pe cei doi inculpaţi, cerându-i câte o cameră, după care toţi au plecat spre localitatea Vişeu.

Deşi victimele au fost ameninţate de inculpaţi, acestea au relatat, în cele din urmă, familiei ce s-a întâmplat iar în momentul reconstituirii, în prezenţa martorului asistent I.G., partea vătămată Ţ.L. a plâns, indicând traseul, afirmând că inculpaţii erau cunoscuţi în comunitate ca fiind violenţi.

Ca atare, declaraţiile părţilor vătămate nu sunt singulare, ele se coroborează cu celelalte probe care dovedesc vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor de lipsire de libertate şi viol.

Ulterior, în cursul lunii noiembrie 2003 inculpatul C.D.O. a acostat partea vătămată Ţ.L., încercând să o introducă cu forţa în maşina sa, dar nu a reuşit întrucât la strigătul victimei a intervenit numitul H.Ş. astfel că fapta sa nu s-a consumat.

În mod corect instanţa de fond a avut în vedere declaraţia dată de acest martor în faza de urmărire penală, revenirea acestuia în cursul cercetării judecătoreşti fiind posibilă tocmai datorită faptului că inculpaţii erau cunoscuţi ca persoana violente în comunitate.

II. Infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, (parte vătămată A.A.), ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, respectiv ultraj, săvârşite de inculpaţi la data de 14 august 2008, sunt dovedite nu numai cu rapoartele întocmite de organele de poliţie, dar şi cu celelalte probe care dovedesc vinovăţia acestora.

La data de 14 august 2008, inculpaţii C.D.O. şi G.I. se aflau la pizzeria A. din oraşul Vişeu de Sus, consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpatul C. a prins-o de mână pe partea vătămată A.A. cerându-i să-i servească cu băuturi alcoolice, dar aceasta a refuzat spunându-le că nu este de serviciu.

Împotriva voinţei acesteia, inculpatul C. a tras-o de mână şi a forţat-o să stea pe un colţar între el şi inculpatul G. Deşi partea vătămată a încercat să plece, aceasta a fost împiedicată de inculpaţi, C.D. a strâns-o de gât, a aplecat-o sub masă cu scopul de a o supune la perversiuni sexuale, îndrumându-l şi pe inculpatul G. să întreţină cu victima raport sexual.

La intervenţia martorului P.I. - prietenul părţii vătămate - inculpaţii au încercat să-l lovească cu un scaun, împrejurare în care a fugit în stradă cerând ajutor agenţilor de poliţie P.S.L. şi B.E.

Deşi agenţii de poliţie le-au cerut inculpaţilor să înceteze, aceştia s-au manifestat în continuare trivial, partea vătămată P.S. reuşind, însă, să scoată victima din mâinile inculpaţilor.

La scurt timp, inculpatul C.D. a lovit părţile vătămate B.E. şi H.C. - care au venit la faţa locului pentru a aplana conflictul - proferând ameninţări asupra acestora dar şi faţă de celelalte părţi vătămate, P.S.L., V.D. şi C.C. Acte de ameninţare au fost proferate şi de inculpatul G.I., fiind necesară intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictului.

Atitudinea inculpaţilor din bar, faţă de partea vătămată A.A., gesturile obscene, scandalul produs, dar şi ameninţările şi violenţele exercitate asupra părţilor vătămate - agenţi de poliţie - sunt dovedite nu numai prin rapoartele întocmite de organele de poliţie dar şi prin declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate.

Nu poate fi însuşită versiunea inculpaţilor, în sensul că au făcut o glumă cu partea vătămată A.A. în condiţiile în care aceştia au fost violenţi, au împiedicat-o să plece atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres. Mai mult, agresivitatea a continuat, nefiind suficientă intervenţia martorului P.I.C. - prietenul părţii vătămate - fiind necesară prezenţa organelor de poliţie.

Prin urmare şi cu privire la aceste fapte, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor C.D.O. şi G.I.

III. În fine, infracţiunea de vătămare corporală săvârşită de inculpaţii C.D.O. şi G.I. în data de 14 octombrie 2008, asupra părţii vătămate B.G., Înalte Curte are în vedere, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, raportul de expertiză care atestă leziunile suferite, precum şi modalitatea de producere a acestora.

Fapta a fost comisă de inculpaţi în hanul M. din localitatea Ocna Şugatag, persoanele aflate în local fiind nevoite, pentru a-şi asigura scăparea, să se retragă şi să anunţe organele de poliţie.

Inculpaţii au tulburat liniştea publică, atitudinea recalcitrantă a acestora fiind înfrântă numai după sosirea organelor de poliţie la faţa locului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală, partea vătămată s-a împăcat cu cei doi inculpaţi astfel încât în sarcina acestora s-a reţinut numai infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

Ca atare, în raport de probele administrate, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt, reţinând vinovăţia inculpaţilor ca fiind dovedită, astfel că nu se poate dispune achitarea aşa cum s-a cerut prin motivele de recurs.

Hotărârile pronunţate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de ultraj şi implicit sub aspectul cuantumului pedepsei ce se impune a fi aplicată pentru această infracţiune.

Din probele administrate a rezultat că ambii inculpaţi au ameninţat organele de poliţie, dar numai inculpatul C.D. a şi lovit părţile vătămate B.E., respectiv H.C., astfel că în sarcina inculpatului C.D. se vor reţine două infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. şi trei infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen., iar pentru inculpatul G.I. cinci infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul disp. art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii C.D.O. şi G.I.

În rejudecare, se vor descontopi pedepsele rezultante, va schimba încadrarea juridică a faptelor astfel cum s-a arătat, iar pentru infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului C.D. o pedeapsă cu închisoare de câte 1 an şi 6 luni, iar pentru inculpatul G.I. cinci pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.D. va executa o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. pen., iar inculpatul G.I., o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Văzând şi dispoziţiile art. 189-192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii C.D.O. şi G.I. împotriva deciziei penale nr. 14/Ap din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 12/S din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, aplicarea legii mai favorabile şi individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând în aceste limite:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., aplicată inculpatului C.D.O. şi repune în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează:

- pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.;

- 2 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- cinci pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 2 ani spor de pedeapsă.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (5 fapte) în infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (3 fapte) - părţi vătămate P.S.L., V.D. şi C.C.I. şi, respectiv, art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. (2 fapte) - părţi vătămate B.E. şi H.C.

În baza art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen., dispune condamnarea inculpatului C.D.O. la trei pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (3 fapte) - părţi vătămate P.S.L., V.D. şi C.C.I.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate cu: pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.; 2 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.; pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen.; pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul executând în final 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., aplicată inculpatului G.I. şi repune în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează:

- pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.;

- 3 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 3 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 5 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de ultraj prev. de 239 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 2 ani spor de pedeapsă.

În baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi 2 C. pen. (5 fapte) în infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi condamnă pe inculpatul G.I. la cinci pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (5 fapte).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate cu: pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.; 3 pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 3 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul executând în final 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3368/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3400/2012. Penal. Pornografia infantilă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3378/2012. Penal