ICCJ. Decizia nr. 3459/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3459/2012
Dosar nr. 853/46/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09 august 2012, în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I.
În baza art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act că persoana solicitată N.C.I., a consimţit să fie predat autorităţilor judiciare germane.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare, emis la data de 09 august 2012, în dosarul 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I, cu reţinerea faptului că împotriva persoanei solicitate s-a emis mandat de arestare la data de 02 august 2012, în Dosarul nr. III Gs 7017/12, al Judecătoriei Munchen pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi falsificarea mijloacelor de plată conform art. 152A (1) Z1, 1; 152B (1), (2), (4); 263 (1), (5); 267 (1), (4) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală germană fiind de 15 ani închisoare.
În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate N.C.I. până la finalizarea procedurilor judiciare din Dosarul nr. 94D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, iar în caz de condamnare a persoanei solicitate, până la data când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată în baza art. 103 alin. (2) din aceeaşi lege prin încheierea penală nr. 103/F din data de 17 septembrie 2012, pronunţată în această cauză, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la finalizarea predării, măsură prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate N.C.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 17 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. 853/46/2012, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.
Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată se va supune obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (1)1 după cum urmează:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la poliţia localităţii de domiciliu, respectiv la postul de Poliţie Buneşti, judeţ Vâlcea, desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia persoanei solicitate asupra încălcării cu rea-credinţă a măsurii aplicate şi a obligaţiilor stabilite, situaţie în care măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată începând cu data de 17 septembrie 2012 până la data punerii în libertate, respectiv 21 septembrie 2012.
În baza art. 107 alin. (3) rap. la art. 103 alin. (2) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate N.C.I., la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Prima instanţă a reţinut că la data de 17 septembrie 2012 a fost înregistrată semnalizarea în Sistemul Informatic Schengen, transmisă prin intermediul I.G.P.R. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, cu traducerea acesteia în limba română din care reiese faptul că autoritatea judiciară din Germania a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate N.C.I.
Prin ordonanţa nr. 4984/II/5/2011 din 17 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, persoana solicitată a fost reţinută pe timp de 24 de ore, începând cu 17 septembrie 2012, orele 11:45.
Din informaţiile înaintate de autoritatea judiciară solicitantă, Curtea a reţinut că persoana solicitată N.C.I. este suspectată că este membră a unui grup organizat format în scopul de a produce împreună carduri de credit false, în mod repetat, pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazine din Munchen, pretinzând că acele carduri sunt adevărate obţinând astfel bunuri prin fraudă.
Având în vedere sesizarea Curţii ca urmare a semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, privind existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate N.C.I. pe o durată de 5 zile, începând cu data de 17 septembrie 2012 şi până la data de 21 septembrie 2012, inclusiv, stabilind termen la data de 21 septembrie 2012, pentru ca procurorul să depună mandatul european de arestare, tradus în limba română.
La termenul fixat din data de 21 septembrie 2012, Curtea a primit mandatul european de arestare a persoanei solicitate N.C.I. emis în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I din data de 02 august 2012, cu referire la Dosarul nr. III Gs 7017/12, urmare a emiterii unui mandat de arestare de către autorităţile judiciare germane, respectiv Judecătoria Munchen din data de 02 august 2012, mandat tradus în limba română.
Ca urmare, Curtea astfel sesizată, conform dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, în vederea arestării şi predării persoanei solicitate, a dispus ascultarea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, întocmind, totodată, şi un proces-verbal, aşa cum pretind dispoziţiile art. 103 alin. (5) din aceeaşi lege, prin care i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, consecinţele juridice ale consimţământului şi caracterul irevocabil al acestuia, precum şi posibilitatea de a renunţa la regula specialităţii.
Din declaraţia dată, ca de altfel şi din ca de altfel şi din conţinutul acestui proces-verbal întocmit în condiţiile legii, rezultă că persoana solicitată N.C.I. consimte la predarea sa, în sensul că este de acord să se prezinte la autorităţile judiciare germane, pentru a-şi clarifica situaţia sa juridică în legătură cu faptele de care este acuzat.
Cum persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea sa şi cum textul de lege al art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, vizează opţiunea de a consimţi sau nu la predare către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, Curtea a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile menţionate ale art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Pentru a hotărî asupra arestării şi predării, Curtea a reţinut ca situaţie de fapt şi de drept că persoana solicitată N.C.I. este suspectată că este membră a unui grup organizat format în scopul de a produce împreună carduri de credit false, în mod repetat, pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazine din Munchen, pretinzând că acele carduri sunt adevărate obţinând astfel bunuri prin fraudă, fapte incriminate pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi falsificarea mijloacelor de plată conform art. de art. 152A (1) Z1, 1; 152B (1), (2), (4); 263 (1), (5); 267 (1), (4) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală germană fiind de 15 ani închisoare, fiind întrunite, astfel, condiţiile legale ale executării de către autorităţile române a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane, şi anume, ale existenţei unor fapte care dau loc la predare, conform dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, astfel de fapte constituind infracţiune şi potrivit legii române.
Ca atare, Curtea constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, aşa cum au fost analizate mai sus, a dispus executarea mandatului european de arestare transmis de autorităţile judiciare germane şi, în consecinţă, a dispus predarea către aceste autorităţi a persoanei solicitate, după ce în prealabil s-a dispus arestarea acesteia.
Totuşi, Curtea a constatat însă că, în cauză, a fost depusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, adresa în care se arată că are în lucru Dosarul nr. 94/D/P/2010, în care s-a început urmărirea penală la data de 25 ianuarie 2012, împotriva învinuitului N.C.I., persoana solicitată în cauză.
Aşa fiind, Curtea a constatat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în care se menţionează că atunci când persoana solicitată este urmărită penal pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română chiar dacă s-a dispus executarea mandatului va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi penale sau executarea pedepsei.
Ca urmare, Curtea, având în vedere acest text de lege şi adresa că persoana solicitată este cercetată penal în Dosarul nr. 94/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, înaintată în cauza de faţă, a amânat predarea persoanei solicitate N.C.I. până la finalizarea procedurilor judiciare din Dosarul nr. 94D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, iar în caz de condamnare a persoanei solicitate, până la data când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.
Întrucât s-a dispus amânarea predării, Curtea, în baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată în baza art. 103 alin. (2) din aceeaşi lege prin încheierea penală nr. 103/F din data de 17 septembrie 2012, pronunţată în această cauză, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la finalizarea predării, măsură prevăzută de art. 145 C. proc. pen., aceasta fiind o altă măsură preventivă pe care Curtea a apreciat-o ca oportună la acest moment.
Este adevărat că, potrivit Legii nr. 302/2004, măsura obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua numai până la pronunţarea predării persoanei solicitate aşa cum se prevede în acest sens dar, în opinia Curţii dacă este justificată luarea acestei măsuri numai până la pronunţare cu atât mai mult este justificată şi după pronunţare atunci când de exemplu se admite cererea autorităţilor judiciare străine de executare a unui mandat european de arestare şi se dispune amânarea predării, situaţie regăsită în cauza de faţă, urmând ca această măsură să înceteze odată cu finalizarea predării mai exact cu data predării.
Curtea a considerat că această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea nu are o durată determinată aşa cum pretind dispoziţiile C. pen. în materie care vizează numai faza urmăririi penale, ceea ce nu se regăseşte în speţa dată, această fază vizând executarea mandatului european de arestare fiind mai degrabă asimilată unei faze de judecată când măsura obligării de a nu părăsi localitatea se ia pe o perioadă determinată.
De aceea, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu s-a luat pe o perioadă determinată de 30 zile aşa cum pretind dispoziţiile C. proc. pen., care completează pe cele ale legii speciale nr. 302/2004, ci pe o perioadă nedeterminată până la finalizarea predării mai exact până la data predării.
Aşa fiind faţă de cele arătate, Curtea a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate N.C.I., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 17 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în Dosarul nr. 853/46/2012, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză, urmând ca persoana solicitată să se supună măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea mai precis obligaţilor prevăzut de art. 145 alin. (1)1, după cum urmează:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la poliţia localităţii de domiciliu, respectiv la postul de Poliţie Buneşti, judeţ Vâlcea, desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia persoanei solicitate asupra încălcării cu rea-credinţă a măsurii aplicate şi a obligaţiilor stabilite, situaţie în care măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Totodată, Curtea a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată potrivit mandatului de arestare emis în baza art. 103 alin. (2) şi (13) din Legea nr. 302/2004, arestare dispusă pe baza semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen începând cu data de 17 septembrie 2012 până la data punerii în libertate, respectiv 21 septembrie 2012.
Având în vedere că predarea persoanei solicitată a fost amânată, Curtea a dispus ca, în baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (2) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea pe o perioadă de 25 de zile - se scad din perioada maximă de 30 zile cele 5 zile de arestare iniţială - a persoanei solicitate N.C.I., de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul dispoziţiei de amânare a predării persoanei solicitate N.C.I. întrucât aceasta nu este urmărită sau judecată de autorităţile judiciare române, astfel după cum rezultă din adresa înaintată Curţii de Apel Piteşti la data de 26 septembrie 2012 de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea.
De asemenea, este nelegală şi înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de N.C.I., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât o asemenea măsură poate fi luată, aşa cum rezultă din alin. (11) al art. 103 din Legea nr. 302/2004, doar până la momentul când instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, or prin sentinţa penală atacată, instanţa a dispus deja executarea mandatului european de arestare.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prima instanţă a dispus întemeiat executarea mandatului european de arestare emis la data de 09 august 2012 în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I şi a luat act de faptul că persoana solicitată N.C.I. a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare germane, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege.
Din conţinutul mandatului european de arestare aflat la dosar fond rezultă că persoana solicitată este cercetată de către autorităţile judiciare germane pentru faptul că aceasta este membră a unui grup infracţional organizat format în scopul de a produce carduri de credit false, pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazinele din Munchen, obţinând bunuri prin fraudă.
Aceste fapte sunt prevăzute ca infracţiuni în C. pen. german, respectiv infracţiunea de înşelăciune şi falsificarea mijloacelor de plată, sancţionate cu pedeapsa maximă de 15 ani închisoare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege sub aspectul existenţei faptelor care dau loc la predare.
Hotărârea primei instanţe este greşită însă sub aspectul dispoziţiei de amânare a predării persoanei solicitate N.C.I.
Potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, atunci când persoana solicitată este urmărită penal pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română chiar dacă s-a dispus executarea mandatului va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi penale sau executarea pedepsei.
În speţă, aceste dispoziţii legale nu sunt însă incidente, prima instanţă constatând în mod eronat că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. 94/D/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, din adresa emisă de această unitate de parchet la 20 septembrie 2012 rezultând că în Dosarul nr. 94/D/P/2010 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul N.A. şi nu faţă de persoana solicitată din prezenta cauză.
În consecinţă, nu se impunea amânarea predării persoanei solicitate şi nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De asemenea, în hotărârea atacată nu se menţionează că predarea persoanei solicitate autorităţilor germane se va face cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei, în conformitate cu cerinţele art. 97 din Legea nr. 302/2004.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
Va înlătura dispoziţia privind amânarea predării persoanei solicitate N.C.I.
În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va dispune arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Se va dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.
Se va dispune emiterea mandatului de arestare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 302/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe persoana solicitată N.C.I.
Casează în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
Înlătură dispoziţia privind amânarea predării persoanei solicitate N.C.I.
În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.
Dispune emiterea mandatului de arestare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata persoană solicitată N.C.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3456/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3474/2012. Penal → |
|---|
