ICCJ. Decizia nr. 3514/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3514 /2012

Dosar nr. 17156/63/2011

Şedinţa publică din 31 octombrie 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată că, prin sentinţa penală nr. 123 din 15 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpaţilor B.I.E., C.M.C. şi C.M.T. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 148/2000. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpaţii au mai fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani iruerzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpării B.I.E., C.M.C. şi C.M.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de cale 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpaţii urmând să execute peaeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 30 iunie 2011 la zi, iar, în baza an. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a acestora.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a mai aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, de la data de 11 septembrie 2011 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a acestuia.

Totodată, în baza. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a mai dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatei D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) leza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., iar, în baza art. 86³ C. pen., s-au instruit în sarcina inculpatei, pe durată acestuia, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată pe săptămână la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, la data fixată de acest serviciu, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 3 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 148/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de droguri: 324,2 grame rezină canabis, 24,96 grame rezină canabis, 89,65 grame rezină canabis, 5,08 grame rezmă canabis, respectiv 5,08 grame rezină canabis ramase după efectuarea analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-.D.C.J.S.E.O., conform dovezii, iar, în baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea acestora.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, în fapt, că, în primăvara anului 2011, inculpatul B.M. le-a propus inculpaţilor B.I.E., fratele său, C.M.C. şi C.M.T. să se ocupe de vânzarea unor cantităţi de droguri pe care acesta urma să le trimită din Portugalia.

Pentru că cei trei au fost de acord şi pentru că inculpatul B.M. avea deja asupra sa 20 de lamele de haşiş, aceştia s-au ocupat de vânzarea lor persoanelor interesate, prin intermediul inculpaţilor D.C. şi D.F. Printre cumpărătorii cantităţilor de droguri puse în circulaţie de către aceşti din urmă inculpaţi s-a aflat şi investigatorul sub acoperire P.D. care, la data de 30 mai 2011, a achiziţionat de la inculpaţii D. cantităţile de 3,76 şi, respectiv, 1,57 grame haşiş.

În acest context, având date şi informaţii că, în ziua de 30 iunie 2011, inculpatul B.I.E. urma să primească din Portugalia, de la fratele său, un colet în care se aflau droguri, organele de poliţie, imediat după ce acesta a ridicat pachetul, l-au oprit pe inculpat şi au efectuat un control, ocazie cu care, în valiza primită, printre dulciuri, băutură şi obiecte vestimentare, a fost găsită cantitatea de 460 gr. de haşiş ascunsă într-un răţoi din pluş şi un joc pentru copii.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, Tribunalul a avut în vedere concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifîcă întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi comunicărilor de tim SMS din datele de 23 mai 2011, 30 mai 2011, 31 mai 2011, 01 iunie 2011, 28 iunie 2011, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului B.I.E., procesele verbale de percheziţii domiciliare la locuinţele inculpaţilor B.I.E., B.M., C.M.T., C.M.C., D.C. şi D.F., procesul verbal întocmit la data de 30 mai 2011 de investigatorul sub acoperire, însoţit de planşe foto, declaraţiile martorilor M.A.L., D.D.G. şi N.C.N., precum şi declaraţiile inculpaţilor B.I.E., B.M., C.M.T., C.M. şi D.F.

În drept, instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor B.I.E., C.M., C.M.T., B.M., D.C. şi D.F., constând în aceea că au constituit un grup infracţional organizat care a avut ca scop comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte faptele inculpaţilor B.I., C.M., C.M.T., D.C. şi D.F. de a pune în vânzare, a distribui şi a vinde droguri de risc, fără drept, Tribunalul a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000.

Totodată, faptele inculpărilor B.I.E., C.M. şi C.M.T. de a-l ajuta pe inculpatul B.M. să introducă în ţară droguri de risc, fără drept, au fost încadrate în drept în dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în timp ce fapta inculpatului B.M. de a introduce în ţara droguri de risc, fără drept, în prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale înscrise în art. 72 C. pen., ţinând seama, în cazul fiecărui participant, de circumstanţele comiterii faptelor, de atitudinea lui procesuală, precum şi de datele sale personale, valorificând în cazul tuturor inculpaţilor, cu excepţia lui D.C., dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în cazul inculpatei D.F.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.I.E., C.M.T., B.M., D.C., D.F. şi C.M.C., primii doi criticând-o sub aspectul greşitei lor condamnări, cu motivarea că nu au cunoscut natura substanţelor traficate, iar, în subsidiar solicitând reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii lor de executare, iar ceilalţi apelanţi sub aspectul greşitei individualizări a sancţiunilor penale ce Ie-au fost aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, invocând conduita lor procesuală sinceră, datele cu caracter personal şi diferite motive de ordin financiar sau familial ce au stat la baza comiterii faptelor. Totodată, inculpaţii D.C. şi D.F. au criticat hotărârea apelată sub aspectul greşitei lor condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare, întrucât nu au aderat la grupul infracţional organizat, activităţile de trafic de droguri având caracter sporadic.

Prin decizia penală nr. 240 din 06 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii B.I.E., C.M.T., B.M., C.M.C., D.C. şi D.F., a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.I.E., C.M.C., B.M. şi C.M.T. şi a dedus detenţia preventivă a acestora de la data de 15 martie 2012 la zi.

Totodată, apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a arătat, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este în concordanţă cu probele administrate în cauză, care dovedesc, mai presus de orice dubiu, că între inculpaţii B.M., B.I.E., C.M.C. şi C.M.T. a existat o înţelegere, în baza căreia inculpatul B.M. a trimis în ţară droguri din Portugalia, iar ceilalţi trei inculpaţi s-au ocupat de depozitarea şi vânzarea lor în România, prin intermediul inculpaţilor D.C. şi D.F.

În acest sens, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul apelant C.M.T., instanţa de prim control judiciar a făcut trimitere şi a expus pe larg împrejurările care rezultă din declaraţiile date în faza urmăririi penale de inculpaţii C.M.C. şi D.F., coroborate cu propriile relatări ale inculpatului menţionat, probe din care reiese, în opinia Curţii, comiterea de către acesta a faptelor de care este acuzat.

Referitor la criticile formulate de apelantul B.I.E., s-a arătat că, deşi acesta a susţinut constant că nu cunoştea ce se afla în coletul transmis de fratele său, B.M., probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul era destinatarul coletului, cel care urma a-l desface şi a împărţi „dulciurile", aşa cum îi solicitase fratele său B.M., iar, ulterior, cel care trebuia să ia legătura cu inculpatul C.M.C., zis „P.", pentru a se ocupa de distribuirea drogurilor, situaţie ce rezultă atât din declaraţiile inculpaţilor C.M.C. şi D.F., date la urmărirea penală, cât şi din interceptarea convorbirii telefonice din data de 25 iunie 2011, ora 12,37:49, dintre B.M. şi C.M.C.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina apelanţilor inculpaţi C.M.C. şi B.M., în afară de convorbirile telefonice anterior menţionate, Curtea de Apel a făcut referire şi la declaraţiile acestora date în cursul urmăririi penale şi, respectiv, al cercetării judecătoreşti, arătând pe larg motivele pentru care revenirea ulterioară a primului inculpat asupra depoziţiilor iniţiale nu poate fi reţinută în procesul de evaluare a materialului probator. Totodată, pornind de la prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi de la consideraţiile teoretice referitoare la interpretarea acestora, instanţa de prim control judiciar a înlăturat şi criticile formulate de apelanţii D.F. şi D.C. cu privire la constatarea apartenenţei lor la grupul infracţional organizat, apreciind, ca şi prima instanţă, că existenţa şi constituirea acestuia, inclusiv prin participarea celor doi inculpaţi, nu poate fi contestată, între o parte din membrii grupului existând relaţii de rudenie sau prietenie, iar legătura cu alţi inculpaţi fiind asigurată prin interpuşi, care, făcând posibilă transmiterea de mesaje în legătură cu activitatea desfăşurată, au dat posibilitatea inculpaţilor ce au sprijinit gruparea infracţională să cunoască existenţa acesteia, ca structura autonomă, şi planurile sale de acţiune.

În contextul declaraţiilor date de inculpaţi, dar şi al celorlalte probe administrate în cauză, instanţa a reţinut, astfel, că între aceştia a existat o înţelegere în baza căreia drogurile aduse şi trimise de B.M. din Portugalia să fie vândute pe raza Municipiului Craiova, fiind considerat fără relevanţă juridică penală faptul că rolurile unora dintre participanţi au fost mai reduse în raport cu altele sau că unii dintre inculpaţi au activat în cadrul asociaţiei o perioadă mai restrânsă de timp.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de reindividualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, Curtea a apreciat-o, de asemenea, ca neîntemeiată, având în vedere că faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, dedus din modul în care au fost săvârşite, din caracterul lor organizat şi transfrontalier, de durată şi premeditat, dar şi atitudinea oscilantă a inculpaţilor, unii dintre aceştia încercând să zădărnicească aflarea adevărului. Ca urmare, faţă de aceste aspecte şi atingerea deosebită pe care infracţiunile de acest gen o aduc relaţiilor sociale privitoare la sănătatea persoanelor, s-a concluzionat ca pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, conform art. 72 C. pen., fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, în scopul îndeplinirii funcţiilor de prevenţie şi exemplaritate consacrate de art. 52 C. pen.

Totodată, Curtea a avut în vedere că datele ce caracterizează persoana inculpaţilor nu pot estompa pericolul social al faptelor, aplicarea sporului de pedeapsă în cazul sancţiunilor privative de libertate fiind justificat în raport cu numărul faptelor deduse judecăţii şi pericolul social al acestora, exprimat şi prin natura şi cantitatea drogurilor traficate, disimulate în cadrul unui transport de bagaje şi având drept destinatari persoane aflate la o vârstă tânără, ce frecventează în mod obişnuit localuri publice.

S-a arătat, de asemenea, ca nu se impune, în cauză, nici schimbarea modalităţii de executare a sancţiunilor penale stabilite, având în vedere că întreg ansamblul de împrejurări ce caracterizează persoana inculpaţilor a fost avute în vedere de prima instanţă, aceasta acordând eficienţă dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., ţinând seama de lipsa antecedentelor penale, vârsta şi situaţia lor familială, de faptul că aceştia nu au tergiversat soluţionarea cauzei şi sunt integraţi din punct de vedere social, luându-se în considerare şi starea de antecedenţă penală, în cazul inculpaţilor C.M.T. şi D.C.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii B.I.E., C.M.T., B.M., D.C. şi D.F., reiterând criticile formulate în apel.

Astfel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi B.I.E. şi C.M.T. au criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei lor condamnări, susţinând că instanţele inferioare au comis o gravă eroare de fapt şi solicitând achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar, în cazul inculpatului C., şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a arătat, în esenţă, de către cei doi recurenţi că, în procesul de evaluare a materialului probator, în mod nejustificat instanţa de fond şi cea de apel au înlăturat anumite dovezi care le demonstrau nevinovăţia acordând valenţe juridice sporite altor probe din care nu rezultă, cu certitudine, comiterea infracţiunilor de care sunt acuzaţi.

Totodată, prin prisma motivului de recurs reglementat de pct. 12 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., atât inculpatul B.I.E., cât şi recurenţii inculpaţi D.C. şi D.F., au solicitat achitarea lor sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite, în cauză, elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În subsidiar, formulând critici sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, toţi cei patru recurenţi au solicitat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea cuantumului sancţiunilor penale ce le-au fost stabilite în sarcină, ţinând seama de datele lor personale favorabile şi atitudinea, procesuală adoptată în cauză.

Acelaşi motiv de recurs a fost invocat şi de recurentul inculpat B.M. care, făcând trimitere la comportamentul său procesual sincer şi cooperant, la faptul că se află la primul conflict cu legea penală, precum şi la problemele sale familiale, având un copil minor cu grave probleme de sănătate, a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate sub minimul opecial prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Examinând hozdratile atacate prin prisma cazurdor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 18 şi 14 C. proc. pen., analizate şi prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpaţii B.I.E., C.M.T., B.M., D.C. şi D.F. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

1. Cu privire Ia eroarea, grava de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menţionat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată în apel este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz ac casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte doua atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinuta să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţa bine precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poaie rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute, niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale. Fără a relua sau a reface raţionamentele instanţelor de fond şi de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea de către inculpaţii B.I.E. şi C.M.T. a infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc pentru care au fost trimişi în judecată, situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate, respectiv: cu privire la inculpatul B.I.E. - declaraţiile date de inculpatul C.M.C. în cursul urmăririi penale, declaraţia inculpatului B.M. dată în faţa instanţei de fond, declaraţiile inculpatei D.F. din ambele faze procesuale, notele de redare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor tip SMS dintre inculpaţii B.M. şi B.I.E. din data de 28 iunie 2011, dintre inculpaţii B.M. şi C.M.C. din data de 25 iunie 2011, dintre inculpaţii D.C. şi C.M.C. din data de 28 iunie 2011, declaraţiile martorilor N.C.N. şi N.D.G., procesul verbal de prindere în flagrant încheiat de organele de cercetare penală la data de 30 iunie 2011, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 8 iulie 2011 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O.; cu privire la inculpatul C.M.T. - declaraţiile date de inculpatul C.M.C. în cursul urmăririi penale, declaraţia inculpatului B.M. dată în faţa instanţei de fond, declaraţiile inculpatei D.F. din ambele faze procesuale, notele de redare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor tip SMS dintre inculpaţii C.M.C. şi C.M.T. din datele de 23 mai 2011 şi 30 mai 2011.

Toate aceste probe confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi cea de prim control judiciar cu privire la inculpaţii B.I.E. şi C.M.T., iar aprecierile acestora şi concluziile la care au ajuns prin raţionament nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., căci, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare şi reapreciere a probelor administrate, ceea ce ar fi în evidentă contradicţie cu dispoziţiile procesual penale anterior menţionate.

De altfel, în cuprinsul motivelor de recurs, nici recurenţii inculpaţi nu au invocat aspecte esenţiale, necontroversate şi evidente, ce ar rezulta din compararea conţinutului probelor cu soluţia de condamnare dispusă, făcând doar o interpretare personală a probelor administrate şi prezentând anumite raţionamente din care. m opinia acestora, ar rezulta nevinovăţia lor sub aspectul comiterii infracţiunilor ce li s-au reţinut în sarcină, fără, însă, a indica vreo dovadă din care să reiasă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de Tribunal şi Curtea de apel.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanţă deplină între cele reţinute de instanţele inferioare şi dovezile administrate, nefiind indicată de către inculpaţi şi nici identificată de instanţa de recurs vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat afirmată de prima instanţă ori cea de prim control judiciar sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neputănd fi reţinute criticile formulate de recurenţi sub acest aspect.

2. Înalta Curte constată, insa, incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., apreciind că, deşi situaţia de fapt a fost corect reţinuta de instanţele inferioare, în mod greşit acestea au apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de consdtuire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, constituie infracţiune iniţierea sau constituirea- unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Definind noţiunea de grup infracţional organizat, art. 2 lit. a) din aceeaşi lege prevede că acesta este un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, prin infracţiune gravă, în sensul legii, înţelegându-se una din infracţiunile expres şi limitativ enumerate la lit. b) a art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Din înseşi prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportate la cele ale art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ, rezultă că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă o infracţiune distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracţiunea sau infracţiunile proiectate şi care subzistă indiferent dacă scopul grupării a fost sau tiu realizat, alin. (3) al art. 7 făcând referire tocmai la autonomia asocierii în raport de comiterea infracţiunilor ce au intrat m scopul acesteia, indicând ca cele două elemente infracţionale distincte să fie tratate ca două infracţiuni concurente.

În cauză, însă, procurorul nu a indicat, iar probele administrate nu au demonstrat existenţa unei activităţi autonome a inculpaţilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, activitate care să rămână distinctă de comiterea celorlalte infracţiuni ce formează obiectul actului de sesizare, acuzaţia adusă inculpaţilor prin rechizitoriu şi confirmată de Tribunal şi Curtea de Apel fundamentându-se exclusiv pe participaţia fiecăruia dintre aceştia la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi trafic internaţional de droguri de risc (în forma autoratului sau complicităţii) pentru care au fost trimişi în judecată.

Ca urmare, atâta timp cât nu s-a dovedit existenţa unei activităţi autonome a inculpaţilor de constituire şi organizare a unui nucleu cu scopul determinat de săvârşire a mai multor infracţiuni, activitate care să rămână distinctă de săvârşirea celorlalte infracţiuni deduse judecăţii, acuzaţia adusă inculpaţilor prin rechizitoriu, de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, bazându-se doar pe participaţia fiecăruia dintre aceştia la comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinute în sarcina lor, situaţie în care pluralitatea de subiecţi activi se absoarbe în însăşi activitatea infracţională cu care se contopeşte, Înalta Curte apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a procedat la condamnarea inculpaţilor pentru comiterea respectivei infracţiuni, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective.

Aşa. fiind, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în privinţa tuturor recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte, având in vedere în acest sens şi dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., precum şi prevederile art. 385⁷ alin. (1) din acelaşi Cod, va admite recursurile promovate în cauză, extinzând efectele acestora şi cu privire la inculpatul C.M.C., va casa decizia Curţii de Apel şi, în parte, sentinţa pronunţată de prima instanţă şi, rejudecând în fond, va dispune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor B.I.E., C.M.T., B.M., D.C., D.F. şi C.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

3. În ceea ee priveşte proportionalizarea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor, aspect criticat de recurenţi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte ţinând seama şi de limitele conferite de dispoziţiile art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că, deşi sancţiunile penale stabilite pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi trafic internaţional de droguri de risc (în forma autoratului sau, după caz. a complicităţii) au fost judicios individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., în mod neîntemeiat s-a procedat în privinţa inculpaţilor B.I.E., C.M.T., B.M. şi C.M.C., la sporirea cu 1 an închisoare a pedepsei rezultante aplicate pentru concursul de infracţiuni, în condiţiile în care niciuna dintre sancţiunile stabilite pentru infracţiunile concurente nu a fost orientată către maximul ei special, iar în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţelor personale ale acuzaţilor, nu era necesară agravarea răspunderii penale a acestora.

Astfel, se constată de către instanţa de ultim control judiciar că, în mod justificat, ia cuantificarea pedepselor aplicate inculpaţilor, au fost avute în vedere importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracţiunilor, gravitatea sporită a acestora, relevată de cantitatea relativ mare de droguri traficată, precum şi comportamentul lor procesual, aceştia, cu excepţia inculpatei D.F., încercând, în permanenţă, să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare, iar inculpatul D.C. sustrăgându-se atât de la urmărirea penală, cât şi de la cercetarea judecătorească efectuată de instanţele de fond şi de apel.

De asemenea, în mod corect a fost valorificată în procesul de stabilire a tratamentului sancţionator aplicat inculpatului D.C. împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat, prin sentinţa penală nr. 200 din 14 mai 2008 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 3874 din 25 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de ornor calificat, nerespectarea regimului armeior şi muniţiilor şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, aspect ce denotă perseverenţa lui infracţională, precum şi împrejurarea că scopul sancţiunii aplicate anterior, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu a fost atins.

În ce priveşte solicitarea recurentului B.M. de reţinere în favoarea sa şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere că acesta s-a sustras anchetei penale în faza nepublică a procesului, deşi avea cunoştinţa, potrivit propriei declaraţii, de declanşarea cercetărilor în cauză, iar, în faţa instanţei de fond, a dat declaraţii doar parţial sincere, încercând să acrediteze ideea falsă că a avut o contribuţie redusă la comiterea faptelor şi să ascundă activitatea infracţională a fratelui său, coinculpatul B.I.E.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi de instanţele inferioare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost corect individualizate, prin evaluarea corespunzătoare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unor sancţiuni penale mai uşoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea lor şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Raportat, însă, la numărul infracţiunilor săvârşite în concurs de fiecare dintre inculpaţii B.I.E., C.M.T., B.M. şi C.M.C., la împrejurarea că niciuna dintre sancţiunile stabilite pentru acestea nu a fost orientată către maximul ei special, precum şi la datele ce caracterizează persoana acuzaţilor, care, cu excepţia lui C.M.T., se află la primul conflict cu legea penală, Înalta Curte consideră că nu este justificată agravarea răspunderii penale a acestora prin aplicarea unui spor de un an închisoare, pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infracţiunile concurente, determinată în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen., fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale în viitor.

Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe recurentul B.M., instanţa de ultim control judiciar mai constată că, deşi în favoarea sa au fost reţinute de Tribunal şi Curtea de Apel dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în mod nelegal acestea nu au fost aplicate şi cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu toate că pedeapsa stabilită pentru respectiva infracţiune a fost redusă sub minimul special prevăzut de legea specială pentru fapta penală comisă. Or, fiind vorba de o circumstanţă ce priveşte persoana inculpatului, caraeterizându-l sub aspectul periculozităţii, aceasta nu poate fi reţinută doar pentru una/unele dintre infracţiunile aflate în concurs, impunându-se valorificarea respectivei împrejurări atenuante în privinţa tuturor faptelor săvârşite de acuzat în condiţiile art. 33 C. pen.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse şi constatând incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii B.I.E., C.M.T., B.M., D.C. şi D.F., extinzând, potrivit art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., efectele acestora şi cu privire la inculpaţii C.M.C., va casa decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală a Tribunalului Dolj şi, rejudecând în fond, va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, repunând în individualitatea lor pedepsele componente, va înlătura sporul de un an închisoare aplicat inculpaţilor B.I.E., C.M.T., B.M. şi C.M.C., va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea tuturor inculpaţilor pentru săvărşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, va reţine în favoarea inculpatului B.M. dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menţinând pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după care, în privinţa inculpaţilor B.I.E., C.M.T., B.M. şi C.M.C. va face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., dând spre executare acestora pedeapsa cea mai grea.

Va dispune anularea M.E.P.I. nr. 144 din 24 iulie 2012 emis în baza sentinţei penale nr. 123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj pe numele inculpatului C.M.C. şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar în privinţa inculpaţilor B.I.E., C.M.T., C.M.C. şi B.M. va face aplicarea dispoziţiilor art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.l.E., C.M.T., B.M., D.C. şi D.F. împotriva deciziei penale nr. 240 din 06 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi extinde efectele acestora şi cu privire la inculpatul C.M.C.

Casează decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj numai sub aspectul greşitei condamnări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a omisiunii reţinerii în favoarea recurentului inculpat B.M. a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor şi, rejudecând, în fond;

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.I.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

- înlătură sporul de un an închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.I.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.I.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. apboată inculpatului C.M.T. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. o) C. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

- înlătură sporul de un an închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul C.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 37 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.M. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. -înlătură sporul de un an închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Reţine în favoarea inculpatului B.M. dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menţinând pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 a mi închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea, lor după cum urmează:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatei D.F. în pedepsele componente pe care le repune m individualitatea lor după cum urmează;

- 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpata D.F. pentru săvărşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

VI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.M.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

- înlătură sporul de un an închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul C.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Anulează M.E.P.L nr. 144 din 24 iulie 2012 emis în baza sentinţei penale nr. 123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor B.I.E. şi C.M.T., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2011 la 31 octombrie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.C., durata reţinerii, a arestării preventive, precum, şi perioada executată de la 30 iunie 2011 la 31 octombrie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. durata arestării preventive de la 11 septembrie 2011 la 31 octombrie 2012.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.I.E., C.M.T., B.M., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerulu Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi D.C. şi D.F., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2012.

Părțile dosarului

(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)

 

• BOICEA IONEL EMIL - Recurent (Inculpat)
• CONDOIU MARIUS TITI - Recurent (Inculpat)
• BOICEA MARIAN - Recurent (Inculpat)
• DASCĂLU COSTIN - Recurent (Inculpat)
• DASCĂLU FLORENTINA - Recurent (Inculpat)

 

 

Termenele dosarului

 

Dată de ședință	Oră începere ședință
29.08.2012	9:00	Complet de judecată: Complet Special VECHI Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: Conform art.300 ind.2 și art.160b alin.1 și 3 din Codul de procedură penală constată legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților Boicea Ionel Emil, Condoiu Marius Titi, Boicea Marian, măsură pe care o menține. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Condoiu Marius Titi, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații Boicea Ionel Emil și Boicea Marian, în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
10.09.2012	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 6 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: -
08.10.2012	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 6 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: În baza art. 139 Cod procedură penală respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații Boicea Ionel Emil, Condoiu Marius Titi și Boicea Marian. Conform art. 3002, cu referire la art. 160b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților Boicea Ionel Emil, Condoiu Marius Titi și Boicea Marian. Definitivă.
22.10.2012	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 6 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: 22.10.2012 Tipul documentului de soluționare: Încheiere - Amânare inițială a pronunțării Soluție: Amână pronunțarea Detalii soluție: 31.10.2012
31.10.2012	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 3 Numărul documentului de soluționare: 3514/2012 Data documentului de soluționare: 31.10.2012 Tipul documentului de soluționare: Hotarâre Soluție: Admis recurs Detalii soluție: Admite recursurile declarate de inculpații Boicea Ionel Emil, Condoiu Marius Titi, Boicea Marian, Dascălu Costin și Dascălu Florentina împotriva deciziei penale nr.240 din 06 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și extinde efectele acestora și cu privire la inculpatul Călinescu Marius Cristian. Casează decizia atacată și, în parte, sentința penală nr.123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj numai sub aspectul greșitei condamnări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, a omisiunii reținerii în favoarea recurentului inculpat Boicea Marian a dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și a greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților și, rejudecând, în fond: I.Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată inculpatului Boicea Ionel Emil în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.b Cod penal; -2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal; -5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal. - înlătură sporul de un an închisoare. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul Boicea Ionel Emil pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului Boicea Ionel Emil pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal și art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. II.Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată inculpatului Condoiu Marius Titi în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.b Cod penal; -2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal; -5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal. -înlătură sporul de un an închisoare. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul Condoiu Marius Titi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului Condoiu Marius Titi pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal și art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. III.Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată inculpatului Boicea Marian în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.b Cod penal; -2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal; -6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000. -înlătură sporul de un an închisoare. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul Boicea Marian pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. Reține în favoarea inculpatului Boicea Marian dispozițiile art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, menținând pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului Boicea Marian pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal și art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 alin.1 lit.a Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. IV.Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată inculpatului Dascălu Costin în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal; -3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal; În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul Dascălu Costin pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. Înlătură dispozițiile art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal. V.Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată inculpatei Dascălu Florentina în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, art.76 alin.1 lit.b Cod penal; -2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpata Dascălu Florentina pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. Înlătură dispozițiile art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal. VI.Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal aplicată inculpatului Călinescu Marius Cristian în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.b Cod penal; -2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal; -5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal. -înlătură sporul de un an închisoare. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul Călinescu Marius Cristian pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului Călinescu Marius Cristian pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal și art.26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 alin.1 lit.a Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. Anulează M.E.P.I. nr.144 din 24 iulie 2012 emis în baza sentinței penale nr.123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților Boicea Ionel Emil și Condoiu Marius Titi, durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2011 la 31 octombrie 2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Călinescu Marius Cristian, durata reținerii, a arestării preventive, precum și perioada executată de la 30 iunie 2011 la 31 octombrie 2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Boicea Marian durata arestării preventive de la 11 septembrie 2011 la 31 octombrie 2012. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați Boicea Ionel Emil, Condoiu Marius Titi, Boicea Marian, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați Dascălu Costin și Dascălu Florentina, în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

 

← ICCJ. Decizia nr. 3496/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare...		ICCJ. Decizia nr. 3401/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3496/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3558/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs