ICCJ. Decizia nr. 3521/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3521/2012
Dosar nr. 71963/3/2011
Şedinţa publică din 31 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1019 din data de 19 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a disjuns cauza în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I.C. şi a dispus formarea unui nou dosar.
A admis cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.D. şi S.I.L., formulate de reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.D., din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1), (2) şi art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie. A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 861 C. pen. în referire la art. 83 C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 8 (opt) ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, faptă comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 86 C. pen. în referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 4 (patru) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului (aflat sub puterea M.A.P. nr. 282/UP din 21 octombrie 2011 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 67908/3/2011).
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 20 octombrie 2011 la zi.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Pornind de la denunţul numitului T.A.F., organele de urmărire penală cu atribuţii pe linia prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, au instrumentat dosarul penal, constatând că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpata S.I.L., în data de 05 octombrie 2011, a vândut cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol, pentru suma de 100 RON, colaboratorului cu nume de cod „R.M."; în data de 06 octombrie 2011, prin intermediul numitului M.W.I., zis „M.", a vândut aceleiaşi persoane, pentru suma de 100 RON, cantitatea de 0,09 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol; în data de 10 octombrie 2011, pentru suma de 100 RON, a vândut cantitatea de 0,08 grame heroină şi cofeină, aceluiaşi colaborator cu nume de cod „R.M."; la data de 20 octombrie 2011, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, au fost găsite 16 punguţe ce conţineau cantitatea de 1,49 grame heroină, deţinută fără drept, atât pentru consum propriu, cât şi în vederea vânzării.
De asemenea, în cadrul aceluiaşi dosar penal, s-a constatat că inculpatul I.D., la data de 14 octombrie 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „R.M.", pentru suma de 100 RON, cantitatea de 0,08 grame heroină şi cofeină; la data de 20 octombrie 2011, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, au fost găsite 16 punguţe ce conţineau cantitatea de 1,49 grame heroină, deţinută iară drept j atât pentru consum propriu, cât şi în vederea vânzării.
Heroina (drog de mare risc) face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În drept, în cazul inculpatului I.D., faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) (trafic ilicit de droguri de mare risc) şi art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept), prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În drept, în cazul inculpatei S.I.L., faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) (trafic ilicit de droguri de mare risc) şi art. 4 alin. (1), (2) (deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept) din Legea nr. 143/2000, prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Astfel, instanţa a apreciat cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public, potrivit art. 334 C. proc. pen., ca întemeiate, deoarece - pe de o parte - definiţia fiecăreia dintre cele două infracţiuni este dată de alin. (1) al art. 2 sau al art. 4 din Legea nr. 143/2000, după caz, iar - pe de altă parte - în cazul inculpatului I.D., cele 16 punguţe descoperite la percheziţia domiciliară erau destinate nu numai consumului propriu, ci şi vânzării - acţiune ilicită care, alături de cea de vânzare din data de 14 octombrie 2011, descriu o rezoluţie infracţională unică şi impun aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. faţă de infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 şi urm. din C. proc. pen., aspectele reţinute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul R.M.P. a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii „Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei ".
Instanţa a reţinut - în acord cu art. 3201 alin. (4) C. proc. pen. - că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea de pedepse. Esenţiale pentru formarea convingerii instanţei sunt: procesele-verbale de efectuare a cumpărărilor autorizate şi planşele foto anexate cu procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorului cu nume de cod „R.M."; procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental; procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare; procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice; Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 144411/2011, nr. 144412/2011, nr. 144515/2011, nr. 144562/2011 şi nr. 144563/2011 ale Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere; declaraţiile martorilor F.C.C., M.M.S.; declaraţiile învinuiţilor M.W.I. şi P.P.Ş.; declaraţiile inculpaţilor I.D. şi S.I.L. - de recunoaştere constantă a săvârşirii faptelor de care sunt acuzaţi, despre care au afirmat că le regretă.
Faptele prevăzute de legea penală au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţie şi prezintă fiecare în parte gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor.
Cât priveşte forma de vinovăţie, instanţa identifică intenţia directă - descrisă de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. - şi anume, infractorii au prevăzut rezultatele faptelor lor, urmărind producerea lor prin săvârşirea acestora.
La stabilirea şi aplicarea fiecărei pedepse, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 alin. (1) C. pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială/legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aşadar, în cazul ambilor inculpaţi, instanţa a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială (reduse cu o treime) sunt închisoare de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni şi interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 1 an şi 4 luni la 3 ani şi 4 luni; faptele comise au un pericol social relativ ridicat; cantităţile de drog de mare risc deţinute tară drept - 0,06 grame heroină, cofeină şi paracetamol; 0,09 grame heroină, cofeină şi paracetamol; 0,08 grame heroină şi cofeină; 0,09 grame heroină, cofeină şi paracetamol - au fost mici şi în amestec cu alte substanţe.
În plus, în cazul inculpatului I.D., a reţinut că acesta este în vârstă de 27 de ani, are ca studii 3 clase, nu are ocupaţie, nu este căsătorit, dar are o relaţie de concubinaj cu inculpata S.I.L., şi recidivist - a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 861 - 862 C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Rezultă astfel că prezentele infracţiuni au fost comise în termenul de încercare, ce urma să expire abia la 16 martie 2015. Mai mult, inculpatului i-au fost aplicate şi două sancţiuni administrative, de 100 RON fiecare (Dosar nr. 651D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi Dosar nr. 7858/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti).
De asemenea, în cazul inculpatei S.I.L., a reţinut că aceasta este în vârstă de 24 de ani, nu are studii, nu are ocupaţie, nu este căsătorită, dar are o relaţie de concubinaj cu inculpatul I.D., are un copil în vârstă de 7 ani (minorul S.V.M.), cu probleme de sănătate (după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar), şi nu este cunoscută cu antecedente penale.
Faţă de cele ce preced, pentru inculpat a reţinut aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen., iar pentru inculpată aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), d), alin. (3) C. pen.
Instanţa nu a aplicat nici un spor de pedeapsă în urma aplicării regulilor privind concursul material de infracţiuni.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor, instanţa a apreciat că pentru inculpat se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie, în spiritul art. 52 C. pen., dar pentru inculpată nu este necesar acest lucru, reeducarea ei putând fi realizată în condiţiile art. 861 şi urm. din C. pen. - mai precis, consideră că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi infracţiuni. Pentru realizarea acestui deziderat, a încredinţat supravegherea sa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
La stabilirea pedepselor accesorii, instanţa a ţinut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracţiunea săvârşită şi interzicerea unui drept, potrivit C.A.D.O.L.F. şi hotărârilor C.E.D.O. în materie (Cauza Sabou şi Pîrcăiab contra României). Natura, modalitatea săvârşirii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor relevă existenţa unei nedemnităţi numai în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
Instanţa a reţinut aceleaşi criterii la stabilirea pedepsei complementare pentru inculpat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Un prim motiv de apel al inculpatului I.D. priveşte schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În opinia apărării inculpatul I.D. are calitatea de complice şi nu de autor în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în condiţiile în care a condus-o pe concubina sa S.I.L. cu maşina pentru ca aceasta să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire.
De asemenea apărarea a solicitat să se constate că nu a existat o înţelegere prealabilă a inculpatului I.D. cu colaboratorul cu nume de cod R.M., pentru a-i vinde acestuia droguri.
Apărarea a mai susţinut că o parte din cantitatea de droguri, respectiv 1,49 grame heroină, era destinată consumului propriu al inculpatului I.D., iar o altă parte, vânzării, ce urma să fie realizată de coinculpata S.I.L.
Un al doilea motiv de apel priveşte reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.D., în sensul aplicării unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, ca şi în cazul coinculpatei S.I.L.
Prin Decizia penală nr. 216 din 06 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis apelul declarat de inculpatul I.D. împotriva Sentinţei penale nr. 1019 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 71963/3/2011, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.D. zis „D." la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 86 cu referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 6 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 86 cu referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 3 ani şi 8 luni închisoare.
În conformitate cu art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale. A făcut, în cauză, aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Curtea de apel a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia acestuia de la 20 octombrie 2011 la zi, menţinând şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul I.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat, de asemenea, că inculpatul I.D. a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice solicitată de către procurorul de şedinţă, prin reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracţiunea prev. de art. 1 şi 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, solicitând aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În acest context, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care susţinerea apărării nu este în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale, este neîntemeiată.
În schimb, Curtea a constatat, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen., că pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi respectiv, 8 luni pentru infracţiunea de deţinere tară drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., corespund scopului înscris în art. 52 C. pen.
La reindividualizarea pedepselor în raport de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., Curtea a avut în vedere modalitatea de săvârşirea a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată cât şi faptul că inculpatul I.D. este consumator de droguri de aproximativ 10 ani, potrivit declaraţiei acestuia.
Curtea a reţinut, potrivit art. 86 C. pen. că, în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare va contribui la realizarea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpatul I.D.
De asemenea, Curtea, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen., respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pe de o parte. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, pe de altă parte, inculpatul I.D., fiecare învederând în sens contrar, motivul de recurs prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la faptul că nu au fost just aplicate criteriile de individualizare a pedepsei de către instanţa de apel, făcându-se o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., parchetul învederând că s-au aplicat pedepse prea mici de către instanţa de apel, ignorându-se că inculpatul a fost condamnat pentru trafic şi consum de droguri de mare risc, infracţiuni săvârşite în termenul de încercare al condamnării pentru fapte de acelaşi gen, iar inculpatul, că pedepsele aplicate de prima instanţă ar fi prea mari, şi că, în orice caz, nu s-a reţinut şi circumstanţa atenuantă de la art. 74 lit. c) C. pen.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate, pe de o parte, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, pe de altă parte, de inculpatul I.D. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed:
Instanţa de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, a reţinut o corectă situaţie de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare şi reţinută şi de către instanţa de fond, precum şi dispoziţiilor legale aplicabile speţei.
În ce priveşte individualizarea pedepselor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reţine că în cauză s-au avut în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal cu privire la pluralitatea de infracţiuni - infracţiunea continuată, precum şi cu privire la recidivă, recurentul inculpat fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 861 - 862 C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, rezultând astfel că prezentele infracţiuni au fost comise în termenul de încercare ce urma să expire abia la 16 martie 2015, fund avute în vedere şi dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.
Au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate în dispoziţiile legii speciale privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, gradul de pericol social al faptelor comise, dedus din natura şi cantitatea drogului traficat precum şi din răspândirea acestor substanţe ce creează dependenţă şi pot avea efect letal, persoana inculpatului şi alte împrejurări, care au ca efect reducerea limitelor de pedeapsă sau care atenuează răspunderea penală, respectiv art. 320 C. proc. pen. - prin a cărui aplicare a fost valorificată atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptelor penale, respectiv circumstanţe atenuante facultative judiciare, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., cărora li s-a dat eficienţă potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Ca atare, punând în balanţă aceste aspecte, cât şi circumstanţele personale ale recurentului inculpat, instanţa de control judiciar apreciază că sancţiunile penale aplicate de instanţa de apel sunt apte pentru a asigura reeducarea şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul I.D.
Împotriva Deciziei penale nr. 216 din 06 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 3859 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.D., durata reţinerii şi arestării preventive de ia 20 octombrie 2011 la 31 octombrie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până Ia prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 06 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 octombrie 2011 la 31 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3519/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3531/2012. Penal → |
|---|
