ICCJ. Decizia nr. 3531/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3531/2012
Dosar nr. 1927/104/2011/a 16
Şedinţa publică din 31 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, prin Încheierea nr. 6 din 20 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1246/104/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.S. pe o perioadă de 29 de zile de la data de 23 februarie 2011 până la 20 martie 2011 inclusiv, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. a), b), e), f) C. proc. pen. a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. 12 din 20 februarie 2011.
S-a apreciat că există cazul prev. de art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în care se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului, în sensul că a fugit imediat după comiterea infracţiunilor şi s-a ascuns, în diverse locuri, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, aspecte reţinute din procesele verbale de căutare a inculpatului din data de 19 februarie 2011 la domiciliul din Drăgăneşti Olt, prin demersurile făcute faţă de vecinii imobilului de la domiciliu, dar şi prin actele materiale de căutare a acestuia la imobilele pe care le deţine în Slatina şi apoi din nou în oraşul Drăgăneşti Olt la imobilele pe care le deţin soţia şi copiii. Întrucât cauza a fost intens mediatizată, s-a mai reţinut că pe această cale s-a luat la cunoştinţă de actele materiale de prindere a inculpatului, care a avut loc în municipiul Bucureşti într-un imobil din cartierul Ferentari, situaţie care s-a apreciat ca fiind de natură să confirme o dată în plus constatarea de mai sus.
S-a reţinut cazul prev. de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - că sunt date certe că inculpatul a încercat să zădărnicească direct şi indirect aflarea adevărului prin influenţarea martorilor cauzei, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice efectuate de inculpat cu martorii cauzei, consemnate în notele de redare şi interceptare a acestora.
S-a constatat şi incidenţa cazului prev. de art. 148 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în sensul că există date că inculpatul exercită presiuni asupra părţii vătămate, care îi este nepot şi că încearcă să facă o înţelegere frauduloasă cu aceasta. S-a precizat că în acest sens sunt chiar relatările părţii vătămate, care a arătat că, după ce a fost scoasă din bar şi inculpatul, împreună cu persoanele ce-l însoţeau, au continuat să o lovească, l-au ameninţat că nu va mai reuşi să iasă din casă, nu numai el ci şi familia sa, după care a susţinut că aceştia au afirmat că „au tot judeţul la picioarele lor, că plătesc şi că vor scăpa". S-au mai reţinut şi consemnările din nota telefonică privind convorbirea din data de 18 februarie 2011, ora 13:12:08, în care inculpatul, în cadrul convorbirii cu numitul V.I., afirma „sunt Ia Craiova. Lasă-mă că sunt la spital la ..",ceea ce a determinat aprecierea prin coroborarea probelor administrate că s-a deplasat chiar la locul unde era internată victima, spre a realiza o înţelegere cu aceasta.
Tribunalul a reţinut şi cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că, pe de o parte, există probe ce dovedesc comiterea infracţiunilor de către inculpat, infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte, este dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 307/P/20J din data de 14 aprilie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată:
1. În stare de arest preventiv a inculpatului A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) şi i) C. pen.;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi 2 C. pen.;
- instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen.;
- portul cuţitului, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. În stare de libertate a inculpatului A.F. (fiul lui A.S.) pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la tentativă de omor calificat prev. de art. 26 raportat la art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen.;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
3. În stare de libertate, a inculpatei A.P. (soţia lui A.S.) pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) cu aplicarea art. 29 C. pen.
- încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, în sarcina inculpatului A.S. s-a reţinut, în esenţă că, în seara zilei de 17 februarie 2011, înarmat cu un cuţit şi un topor, a pătruns într-un local public (bar) de pe raza oraşului Drăgăneşti Olt, şi în prezenta unui număr mare de persoane, a agresat pe partea vătămată A.I. (nepot de frate), aplicându-i o lovitură cu cuţitul, în zona toracică, agresiune în urma căreia viaţa părţii vătămate a fost pusă în primejdie şi prin aceste fapte a perturbat grav ordinea şi liniştea publică, iar după comiterea agresiunii a luat legătura direct şi prin intermediari cu martorii prezenţi la faţa locului pentru a-i determina să relateze organelor judiciare o altă situaţie de fapt decât cea reală.
Prin Sentinţa penală nr. 29 din 22 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală, în Dosarul nr. 1927/104/2011, a fost condamnat inculpatul A.S., la:
- 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor asupra nepotului de frate, prevăzută şi pedepsită de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) şi alin. (2) C. pen. în seara zilei de 17 februarie 2011;
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. în seara zilei de 17 februarie 2011;
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen.;
- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate şi a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la data de 20 februarie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Prin Încheierea de şedinţă din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. 1927/104/2011 s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului A.S., trimis în judecată, între alţii, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare, portul cuţitului, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa ori integritatea corporală a persoanelor.
În motivare s-a reţinut că, la acest moment procesual, nu se conturează o necesitate a reaprecierii temeiurilor de fapt şi de drept ce au justificat măsura arestării preventive de la data când aceasta a fost menţinută de Curtea de Apel, acestea subzistând şi în prezent, respectiv sunt întrunite condiţiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, care este actual şi concomitent cu cel al influenţării probelor şi a) încercării de a zădărnici aflarea adevărului, existând riscul plauzibil ca inculpatul ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, în memoriul depus la dosar criticând dispoziţia instanţei de apel sub aspectul greşitei aprecieri privind necesitatea menţinerii sale în arest preventiv, menţionându-se că prima faptă nu putea fi comisă de către el, întrucât, în raport cu momentul săvârşirii acesteia, se afla la staţia PECO Slatina, astfel că se poate considera, în raport cu noile împrejurări relevate şi de proba cu expertiză extrajudiciară depusă anexat, că temeiurile s-au schimbat, sau chiar au încetat, în condiţiile şi a lipsei proporţionalităţii măsurii dispuse cu scopurile urmărite, pe lângă depăşirea termenului rezonabil.
În circumstanţiere, a menţionat că este căsătorit, are opt copii, precum şi unele probleme de sănătate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru cele ce succed.
În esenţă, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat, inclusiv subsecvent condamnării în primă instanţă, cât şi în cadrul procedurii din apel, inclusiv prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de normele procesual penale pentru menţinerea stării de arest a inculpatului A.S. Astfel:
- există probe sau indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele cercetate, în raport de dispoziţiile art. 143, 68, 3002 şi 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.;
- infracţiunile cercetate sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, potrivit dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 alin. final C. proc. pen.;
- nu s-a depăşit o durată rezonabilă a procedurii ori a măsurii preventive restrictive de libertate.
Ansamblul probatoriului administrat până în prezent duce la concluzia îndeplinirii exigenţelor art. 143, 68 C. proc. pen.
De asemenea, se menţin temeiurile care au dus la luarea măsurii iniţiale, fiind întrunite cumulativ exigenţele art. 148 lit. f) C. proc. pen. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este mai mare de 4 ani şi lăsarea în libertate a inculpaţilor ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea de la Strasbourg, în jurisprudenţa sa, pe tărâmul aplicării art. 5 din Convenţie, a conturat patru motive care justifică menţinerea sau prelungirea măsurii arestării preventive:
- pericolul de sustragere din partea acuzatului Stogmuller c. Autriche, arret du 10 novembre 1969, serie A n° 9, § 15);
- riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice buna administrare a justiţiei (Wemhoff c. Allemagne, 27 juin 1968, § 14, serie A n° 7);
- ori să comită noi infracţiuni (Matzenetter c. Autriche, arret du 10 novembre 1969, serie A n° 10, §9)
- existenţa unui pericol pentru ordinea publică (Letellier c. France, 26 juin 1991, §51, serie A n° 207 et Hendriks c. Pays-Bas (dec), n°43701/04, 5 juillet 2007).
De asemenea, Curtea a constatat că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului, pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive, cel puţin pentru o anumită durată de timp.
Pericolul pentru ordinea publică, în prezenta cauză, rezultă din natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor de care inculpatul este acuzat şi împrejurările concrete în care se reţine că acesta a acţionat - prin aplicarea de lovituri cu cuţitul în zone vitale, perseverenţa infracţională a acestuia, rezultată din săvârşirea faptelor reţinute ulterior ca fiind concurente cu cele iniţial săvârşite, prin încercarea de influenţare a martorilor şi, deci, prin instigare la mărturie mincinoasă, deşi faptele fuseseră comise într-un loc public aglomerat, aspecte care demonstrează o periculozitate socială sporită şi justifică în continuare concluzia că prin lăsarea sa în libertate se pune în pericol siguranţa publică.
Ca urmare, se apreciază că se justifică sau susţine un pericol real pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate, astfel încât, la acest moment procesual, nu se impun măsuri preventive alternative deţinerii.
În ceea ce priveşte durata prevenţiei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu a depăşit un termen rezonabil, calculat de la data actului de inculpare, având în vedere şi faptul că în cauză a intervenit o condamnare în primă instanţă.
În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., măsura fiind judicios aleasă şi aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi scopul măsurilor preventive.
Astfel, fiind respectate atât exigenţele cerute de Codul de procedură penală cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se impune menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive pentru recurentul inculpat.
Cu privire la critica vizând necesitatea administrării probei cu expertiză extrajudiciară, este de menţionat că aceasta nu face parte din categoria înscrisurilor, acestea fiind singurele probe admisibil a fi administrate în calea de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, apreciind încheierea atacată ca fiind temeinică şi legală, în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. 1927/104/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata suinei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3521/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3604/2012. Penal → |
|---|
