ICCJ. Decizia nr. 3569/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3569/2012
Dosar nr. 6150/2/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153/F din 9 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată a condamnat pe inculpatul A.C. la 1 an şi 2 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate şi a fixat un termen de încercare de 3 ani şi 2 luni, conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei aplicate.
Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A obligat inculpatul la 3250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 227/P/2011 din 30 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A.C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, pe baza probatoriilor administrate, următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 25 din 26 august 2009, în jurul orelor 0115 , martorul M.C.C., care conducea un autoturism pe Bd. Lascăr Catargiu din municipiul Bucureşti a apelat serviciul telefonic de urgenţă 112, sesizând că a observat în trafic un autoturism de culoare neagră marca N., care circula pe contrasens, cu viteză, riscând să intre în coliziune frontală cu autoturismele ce se deplasau în mod regulamentar.
După circa un sfert de oră, autovehiculul respectiv a fost blocat în trafic de poliţia rutieră pe Calea Dorobanţilor.
Cu acea ocazie s-a constatat că autoturismul avea număr de înmatriculare MS-xxx şi era condus de inculpatul A.C., avocat în Baroul Bucureşti.
Potrivit constatărilor lucrătorilor de poliţie, dar şi ale martorului M.C.C., care participase la urmărirea autovehiculului, conducătorul auto emana un puternic miros de alcool şi avea dificultăţi de vorbire şi menţinere a echilibrului. El a acceptat după circa o oră de pertractări şi discuţii în contradictoriu cu organele de poliţie să se supună testării cu aparatul etilotest, stabilindu-se că avea o concentraţie de 1,31 mg alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiţii, cel în cauză a fost transportat la Institutul Naţional de Medicină Legală, unde i s-au recoltat probe de sânge la orele 0320 şi respectiv 0420, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie din 26 august 2009, inculpatul avea o alcoolemie de 2,40 gr ‰ la prima măsurătoare şi de 2,10 gr ‰ la cea de a doua.
Organele de urmărire penală au admis cererea inculpatului de a se efectua şi un calcul retroactiv al alcoolemiei la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliţie.
Inculpatul a declarat că în noaptea respectivă consumase, până la ora 0110, circa 450 ml palincă având o concentraţie de 40 ‰ şi mâncase.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” determinările de laborator şi datele furnizate de inculpat nu sunt concordante, ceea ce denotă un alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat. S-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul şi a fost oprit de organele de poliţie, o alcoolemie de 1,50 gr ‰.
În aceste condiţii, rechizitoriul a stabilit că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002 modificat. Acesta nu se afla la prima încălcare de acest gen a legii, fiind depistat la data de 16 aprilie 2007 conducând pe str. Şerban Vodă din Bucureşti un autoturism, având o alcoolemie de 0,60 - 0,80 gr. ‰. Pentru această faptă s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece ea constituie contravenţie.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile anterioare, precizând că înainte de a se urca la volan a consumat „circa 450 ml palincă, având o tărie de minim 55 grade”.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale având ca obiect stabilirea retroactivă a alcoolemiei, iar Curtea a dispus avizarea de către Comisia Superioară Medico-Legală a raportului de expertiză nr. 951/2/2011.
Avizul Comisiei Superioare a fost în sensul că alcoolemia retroactivă reală se poate stabili teoretic doar pentru varianta de consum luată în discuţie.
În raport de precizarea inculpatului, făcută cu ocazia cercetării judecătoreşti, în sensul că tăria băuturii ar fi fost de 55 grade, s-a apreciat că la ora 0130 din noaptea respectivă, alcoolemia reală ar fi fost situată în jurul valorii de 1,00 gr ‰.
În raport de toate aceste acte medico-legale, solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale, având acelaşi obiectiv, a fost respinsă ca nefondată.
S-au audiat pe parcursul cercetării judecătoreşti martorii B.A., D.D. şi M.C.C., aceştia reiterându-şi afirmaţiile în sensul că inculpatul părea în stare evidentă de ebrietate, refuza să se supună etilotestului şi avea o comportare jignitoare şi ameninţătoare la adresa poliţiştilor.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanţierea inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că sunt pe deplin întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Făcând aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea situată spre limita minimă prevăzută de lege, apreciindu-se că o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare corespunde criteriilor instituite prin art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.C.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. inculpatul prin apărător a pus concluzii de admitere a recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea administrării unei probe, respectiv efectuarea unei noi expertize medico-legale de stabilire a alcoolemiei. Apărătorul a apreciat că probatoriul nu a fost complet administrat în cauză iar rezultantul Comisiei de Avizare creează un dubiu care trebuie interpretat în favoarea inculpatului.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate prin prisma motivului de recurs invocat, pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002 modificat. Este dincolo de orice dubiu că acesta a condus pe drumurile publice un autoturism, având o alcoolemie care, aşa cum rezultă din actele medico-legale nu era mai mică de 1‰.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” determinările de laborator şi datele furnizate de inculpat nu sunt concordante, ceea ce denotă un alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat. S-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul şi a fost oprit de organele de poliţie, o alcoolemie de 1,50 gr ‰.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului se constată că instanţa de fond a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins chiar dacă nu va fi executată în regim de detenţie în raport de celelalte date pozitive de natură profesională şi socială ce caracterizează persoana inculpatului.
Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. probele fiind corect şi complet administrate în cauză.
Astfel potrivit buletinului de expertiză toxicologică-alcoolemie din 26 august 2009 inculpatul avea o alcoolemie de 2,40 gr ‰ la prima măsurătoare şi de 2,10 gr ‰ la cea de a doua.
Organele de urmărire penală au admis cererea inculpatului de a se efectua şi un calcul retroactiv al alcoolemiei la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliţie.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 08 iunie 2011 al Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a concluzionat că inculpatul ar fi avut, la momentul când conducea autoturismul şi a fost oprit de organele de poliţie, o alcoolemie de 1,50 gr ‰.
Ulterior, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale având ca obiect stabilirea retroactivă a alcoolemiei iar Curtea a dispus avizarea de către Comisia Superioară Medico - Legală a raportului de expertiză din 08 iunie 2011.
Avizul Comisiei Superioare a fost în sensul că alcoolemia retroactivă reală se poate stabili teoretic doar pentru varianta de consum luată în discuţie.
În raport de precizarea inculpatului, făcută cu ocazia cercetării judecătoreşti, în sensul că tăria băuturii ar fi fost de 55 grade, s-a apreciat că la ora 01:30 din noaptea respectivă, alcoolemia reală ar fi fost situată în jurul valorii de 1,00 gr ‰.
În raport de toate aceste acte medico-legale se constată că în mod corect solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale, având acelaşi obiectiv a fost respinsă ca neîntemeiată. Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii B.A., D.D. şi M.C.C., aceştia afirmând că inculpatul se afla în stare evidentă de ebrietate, refuza să se supună etilotestului şi avea o comportare jignitoare şi ameninţătoare la adresa poliţiştilor.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinţei penale nr. 153/F din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3567/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3582/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
