ICCJ. Decizia nr. 3567/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3567/2012
Dosar nr. 3079/102/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 14 martie 2012, Tribunalul Mureş, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.G.G. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
A constatat neîntemeiată propunerea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Statul român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş prin A.F.P. Sovata.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul avea calitatea de administrator al SC D.S. SRL Sovata dobândind această calitate la data de 21 aprilie 2009.
Prin actul adiţional şi contractul de cesiune autentificate la data de 13 mai 2009, martorul F.A. - administrator al SC K. SRL cu sediul în comuna L., jud. Harghita a cesionat părţile sociale inculpatului R.G.G. şi martorului R.I. - soţia inculpatului. Totodată, denumirea societăţii a fost schimbată în SC D.S. SRL şi sediul acesteia a fost schimbat în Sovata, str. P., jud. Mureş.
La 29 mai 2009, ca urmare a cesiunii, inculpatul R.G.G. a preluat de la martorul F.A. documentele şi ştampilele societăţii, precum şi stocurile de marfă, conform situaţiilor actualizate pentru data de 29 mai 2009. Această operaţiune a fost consemnată în procesul verbal întocmit la acea dată, semnat atât de către martorul F.A. cât şi de inculpatul R.G.G.
În perioada 24-25 iunie 2010, SC D.S. SRL Sovata a fost controlată de către comisarii Gărzii Financiare Mureş.
Pentru efectuarea controlului a fost invitat inculpatul R.G.G. să prezinte documentele contabile ale societăţii. Acesta a declarat organelor de control că nu deţine aceste documente pentru că nu le-a preluat de la fostul administrator - aspect contrazis de procesul verbal întocmit la 29 mai 2009.
În această situaţie, controlul s-a efectuat în baza situaţiilor depuse la organele fiscale de fostul administrator. Astfel s-a stabilit că la data de 31 decembrie 2008, conform balanţei de verificare depusă la Administraţia Finanţelor Publice Sovata la acea dată, societatea avea un stoc de marfă, în valoare de 251.222 RON.
Cu ocazia controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare Mureş, acest stoc de marfă nu a fost identificat faptic. De asemenea, nu au fost prezentate de către inculpat documentele justificative privind existenţa sau inexistenţa acestui stoc de marfă. S-a concluzionat astfel că stocul de marfă în cauză a fost înstrăinat fără întocmirea documentelor justificative cerute de prevederile legale.
Pentru această operaţiune - vânzarea de marfă, au fost calculate de organele de control obligaţiile fiscale aferente. S-a stabilit astfel ca TVA de plată suma de 40.111 şi impozit pe profit în valoare de 11.822 RON - ambele obligaţii aferente vânzării stocului de marfă în litigiu.
S-a concluzionat astfel că, prin neevidenţierea în documentele contabile a vânzării stocului de marfă în valoare de 251.222 RON, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 51.933 RON, reprezentând TVA - 40.111 RON şi impozit de profit - 11.822 RON.
Ca urmare a acestor constatări, Garda Financiară Mureş a sesizat organele de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă Statul român, reprezentat în proces de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş.
În motivarea căii de atac, partea civilă a contestat legalitatea şi temeinicia hotărârii Tribunalului Mureş, de achitare a inculpatului R.G.G. de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi de respingere a acţiunii civile alăturate acţiunii penale în proces. S-a susţinut că probele administrate în cauză confirmă că fapta de evaziune fiscală există, a fost săvârşită de inculpatul R.G.G. şi a fost comisă cu vinovăţia specifică, astfel că soluţia corectă ar fi fost aceea de condamnare a inculpatului. S-a mai arătat că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru suma de 51.933 RON şi accesoriile acestuia, reprezentând paguba cauzată bugetului consolidat al statului prin activitatea infracţională dedusă judecăţii.
Prin decizia penală nr. 57/A din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată/civilă Statul român, reprezentat în proces de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea vătămată/civilă să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 400 RON, din care suma de 200 RON - onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul R.G.G., s-a virat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond. A reţinut că motivele de apel formulate de partea civilă sunt neîntemeiate, că just a constatat prima instanţă că acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului R.G.G. este lipsită de temei, întrucât din materialul probator al dosarului, bănuielile asupra subiectului activ al infracţiunii de evaziune fiscală se îndreaptă în mod rezonabil asupra martorului F.A.
În contextul în care achitarea se bazează pe disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar răspunderea civilă delictuală nu se poate angaja în procesul penal, decât faţă de persoana care a cauzat prejudiciul şi, când este cazul, faţă de persoana chemată, potrivit legii civile să răspundă în solidar cu autorul faptei cauzatoare de prejudicii, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., acţiunea civilă promovată în cauză de Statul român în contra inculpatului R.G.G. este neîntemeiată şi, în consecinţă trebuia respinsă ca atare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş.
Aşa cum rezultă din memoriul depus la dosar partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în condiţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, urmând să se pronunţe o nouă hotărâre, procedând conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul constatării existenţei faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, admiterii acţiunii civile şi a reparării integrale a pagubei materiale cauzată Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv D.G.F.P. Mureş, respectiv a obligării inculpatului R.G.G. la plata sumei de 51.933 RON, datorată bugetului consolidat al statului, prin omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunii - înstrăinare marfă în valoare de 251.22 RON - şi a veniturilor realizate la SC D.S. SRL, astfel cum a precizat în cererea de constituire de parte civilă din 17 mai 2011, la care să se adauge şi accesoriile, până la data stingerii efective a sumei datorate, conform disp. art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal.
Înalta Curte constată că în mod corect a constatat prima instanţă că acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului R.G.G. este lipsită de temei, întrucât din materialul probator al dosarului nu rezultă că fapta a fost săvârşită de inculpat, acesta fiind achitat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Aşa cum corect au reţinut primele două instanţe de fond şi apel, potrivit înscrisului intitulat „act adiţional şi contract de cesiune”, în 13 mai 2009, martorul F.A. s-a retras din SC K. SRL Lueta, jud. Harghita, părţile sale sociale au fost preluate de inculpatul R.G.G. şi de soţia acestuia, R.I., iar calitatea de administrator a fost preluată de inculpat. Denumirea societăţii se schimbă în D.S. SRL, iar sediul în oraşul Sovata, jud. Mureş. În contract se arată că inculpatul şi soţia lui se obligă să preia de la martorul F.A. toate obligaţiile ce decurg din cesionarea părţilor sociale.
În procesul verbal de predare primire din data de 29 mai 2009, se consemnează că se predau, între altele, stocurile de marfă, conform situaţiilor actualizate pentru data de 29 mai 2009. Aceste situaţii actualizate nu au fost însă anexate la procesul verbal şi nici în procesul verbal nu sunt detaliate mărfurile aflate în stoc şi valoarea lor. Martorul F.A. pretinde că ele au existat şi au fost întocmite de contabila societăţii - martora E.E., dar potrivit relatărilor acesteia din urmă şi ale inculpatului, în realitate ele nu au fost întocmite. Prin urmare procesul verbal este, la acest punct, fals şi nu este apt să dovedească preluarea mărfii de către inculpat. Mai mult, nici alte probe instrumentate în cauză nu susţin afirmaţiile părţii vătămate după care, la data preluării societăţii de către inculpat, aceasta avea un stoc de marfă de 251.222 RON, preluat şi el în 29 mai 2009. Potrivit martorului F.A., marfa era aferentă barului societăţii. Dar barul era nefuncţional. Martorul explică stocul prin primirea lui, în mare parte (până la concurenţa sumei de circa 90.000 RON) de la SC A.T. SRL Lueta în schimbul unui autoturism marca B., cedat acesteia de SC K., dar nici existenţa tranzacţiei, nici a mărfii, nu sunt dovedite. Declaraţiile martorilor E.E. şi G.E., coasociat la SC A.T., sunt insuficient de precise pentru acest scop. Acest din urmă martor susţine că nimeni altcineva în afară de el nu a văzut când marfa a fost primită de SC K. Martorul F.A. nu a putut oferi date suficiente pentru identificarea vreunei persoane care să confirme existenţa faptică a mărfii la barul societăţii.
În orice caz, chiar dacă se admite existenţa stocului de marfă, nicio dovadă a dosarului nu îl indică pe inculpat că a preluat acest stoc în 29 mai 2009. Din adresa Administraţiei Publice Sovata din 30 ianuarie 2012, rezultă că societatea a efectuat în semestrul 1 al anului 2009 livrări de bunuri sau prestări de servicii în valoare de 118.940 RON, dar aceasta în perioada de până în luna aprilie 2009, sub denumirea K. şi conform unor declaraţii privind obligaţiile de plată semnate de F.A. Astfel, neînregistrarea în contabilitate a acestor tranzacţii îi este imputabilă acestuia, şi nu inculpatului, care încă nu preluase societatea.
Din datele Compartimentului Judeţean de Informaţii Fiscale Mureş, deţinute în urma declaraţiilor depuse de alte societăţi cu privire la operaţiuni comerciale derulate cu societatea din prezentul dosar, în perioada de referinţă se înregistrează trei livrări sau prestări efectuate de aceasta din urmă: una este în valoare de 158.758 RON, dar este din perioada anterioară preluării societăţii de către inculpat. Celelalte două, în valoare de 50.020 RON şi de 4.095 RON, sunt raportate pentru semestrul 1 al anului 2010. Totuşi, aceste date sunt insuficiente pentru a demonstra săvârşirea de către inculpat a evaziunii fiscale, întrucât valoarea tranzacţiilor nu corespunde cu valoarea stocului de marfă înstrăinat fără documente justificative conform constatărilor Gărzii Financiare, iar în baza de date a Compartimentului Judeţean de Informaţii Fiscale oricum raportările privind înstrăinări sau livrări de bunuri de către SC D.S. continuă şi după primul semestru al anului 2010 când, potrivit chiar acuzării, societatea nu mai avea vreun stoc de marfă. Prin urmare, raportările din baza de date menţionată sunt echivoce şi nu sunt apte să demonstreze comiterea de către inculpat a vreunei fapte determinate.
În contextul enunţat mai sus, deşi după data de 31 decembrie 2008 societatea a înstrăinat mărfuri în valoare de 251.222 RON şi din vina administratorului acesteia s-a omis înregistrarea operaţiunilor efectuate în contabilitate, ceea ce a dus la neplata TVA şi impozitului pe profit în suma indicată în procesele-verbale de constatare - 51.980 RON, cel mai probabil înstrăinarea mărfurilor s-a făcut de martorul F.A., în calitate de administrator al societăţii K., înainte ca societatea să fie preluată de către inculpat.
În contextul în care achitarea se bazează pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar răspunderea civilă delictuală nu se poate angaja în procesul penal decât faţă de persoana care a cauzat prejudiciul, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., acţiunea civilă promovată în cauză de Statul român reprezentat în proces de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş se constată că a fost corect respinsă de prima instanţă, ca inadmisibilă.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei penale nr. 57/A din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.G.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3565/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3569/2012. Penal → |
|---|
