ICCJ. Decizia nr. 3565/2012. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3565/2012
Dosar nr. 1826/111/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 23 decembrie 2011, Tribunalul Bihor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul D.S.D. pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 republicată.
S-au respins pretenţiile civile formulate în cauză de partea civilă A.I.
S-a restituit inculpatului hard disk–ul marca W.D., ridicat în baza procesului-verbal din 08 aprilie 2008.
În baza art. 189 C. proc. pen., raportat la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 rep. cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu, după depunerea delegaţiei la dosar.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 08 aprilie 2008, s-a găsit la sediul SC S. SRL Oradea, jud. Bihor, al cărei administrator este inculpatul, un sistem informatic pe care erau reproduse mai multe programe de calculator în baza licenţei necesare, cât şi două foldere (containere virtuale în care informaţia digitală se păstrează şi se organizează, cu alte cuvinte o bibliotecă informatică în care se păstrează fotografii, date scrise, muzică) purtând numele unor programe pentru care nu avea licenţa de utilizare, respectiv numele programelor informatice Auto CAD 2004 şi Auto CAD 2006.
A fost ridicat hard disk-ul pe care, în urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice, s-a descoperit că există două programe informatice pentru care este necesară achiziţionarea unei licenţe pentru instalarea, stocarea sau utilizarea lor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.
În susţinerea motivelor de apel, parchetul a arătat că hotărârea instanţei de fond prin care a fost absolvit inculpatul de săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, faptă prevăzută şi pedepsită de articolul 1399 din Legea nr. 8/1996, republicată este nelegală şi netemeinică. Instanţa de fond a dat valoare probantă concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, câtă vreme acesta nu are relevanţă pentru stabilirea existenţei actului material al infracţiunii prevăzută şi pedepsită de articolul 1399 din Legea nr. 8/1996, republicată. Expertul a stabilit doar una dintre formele reproducerii, aceea a instalării, dar pentru existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii, aşa cum este definită în textul de lege este suficientă reproducerea sub forma stocării. Din acest punct de vedere starea de fapt probată prin raportul O.R.D.A. este o dovadă elocventă, iar pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca programele să fie funcţionale sau dacă au fost utilizate şi nici nu trebuie să se stabilească când au fost instalate.
Prin decizia penală nr. 50/A/2012 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 293 din 23 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
Cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că instanţa de fond în mod corect l-a achitat pe inculpat, fapta acestuia neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, constatând că nu sunt aspecte suficiente şi rezonabile de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie pentru încadrarea juridică reţinută.
S-a arătat că sunt nefondate criticile formulate de Parchet la adresa expertizei dispusă în cauză, că în mod temeinic instanţa şi-a însuşit această expertiză în totalitate.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică-judiciară rezultând faptul că cele două programe Auro CAD 2004 şi Auto CAD 2006 nu au fost niciodată instalate în calculatorul inculpatului.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a soluţionat în mod just şi latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând în drept prevederile art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen. în sensul că instanţa, prin greşita aplicare a legii, a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului.
Pentru motivele amplu detaliate în memoriul depus la dosar reprezentanta parchetului, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi condamnarea inculpatului în baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, la o pedeapsă legală şi temeinică.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt în urma analizării materialului probator administrat în cauză şi a dat o justă încadrare faptei reţinută în sarcina inculpatului.
Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă l-a achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. fapta acestuia neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată constatând că nu sunt aspecte suficiente şi rezonabile de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie pentru încadrarea juridică reţinută.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de prima instanţă se evidenţiază următoarele:
- expertiza a fost efectuată la sediul I.P.J. Bihor de către expertul tehnic în calculatoare şi informatică;
- expertul descrie modalitatea de obţinere şi de lucru în regim „free trial”, cât şi că, după expirarea perioadei de încercare, softul nu mai poate fi utilizat;
- la întrebarea dacă cele două programe erau funcţionale, expertul a arătat că pachetele de programe AutoCAD găsite în calculatorul inculpatului nu sunt funcţionale. Pentru a funcţiona este necesară instalarea şi codul primit la obţinerea licenţei. Licenţa poate fi obţinută şi gratuit.
- produsul stocat pe calculator nu poate fi instalat. Nu poate fi probat dacă în memoria calculatorului există informaţia necesară instalării acestor programe.
- folderele descoperite în calculatorul inculpatului cu referire la programele AutoCAD 2004 şi AutoCAD 2006 conţin informaţie ce nu este funcţională dar care ar permite instalarea acestor programe;
- verificând dacă şi când s-a procedat la instalarea programelor, expertul constată că acestea nu au fost niciodată instalate în calculatorul inculpatului. Nefiind instalate, ele nu sunt funcţionale, concluzia expertului fiind aceea potrivit căreia programele AutoCAD 2004 şi AutoCAD 2006 nu au putut fi folosite în procesul de proiectare.
- în sistemul de operare Windows XP utilizat de inculpat nu există nici o informaţie referitoare la produsele AutoCAD 2004 şi AutoCAD 2006;
- verificând şi în sistemul de operare Windows XP, constată că produsele AutoCAD 2004 şi AutoCAD 2006 nu au fost instalate în sistemul de operare Windows XP. Nefiind instalate ele nu au putut fi funcţionale.
- la întrebarea dacă cele două programe erau de tip „utilizare gratuită de probă pentru 30 de zile” sau programe contracost, expertul a arătat că nu poate să răspundă deoarece softul este nefuncţional astfel că programele nu pot fi instalate;
- întrucât programele nu au fost niciodată instalate expertul nu a încercat instalarea acestora;
- singura referire la cele două programe este numele folderelor.
- la întrebarea la ce dată au fost instalate pe calculator cele două programe, expertul a arătat din nou că cele două programe nu au fost niciodată instalate.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză dar şi concluziile raportului de expertiză, instanţele au constatat ca fiind certă conduita inculpatului pe care acesta a înţeles să o adopte în calitate de administrator al societăţii comerciale, cât şi în plan personal, în utilizarea programelor informatice pe calculator exclusiv în conformitate cu normele legale în vigoare.
Dovada acestei conduite o reprezintă facturile de la dosarul de urmărire penală şi constatările expertului O.R.D.A., inclusiv ale procurorului în rechizitoriu potrivit cărora toate programele informatice funcţionale găsite în sistemul informatic cercetat sunt instalate şi utilizate contracost.
Potrivit dispoziţiilor art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, în vigoare la data faptei, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau amenda, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă.
Instanţele anterioare în mod corect l-au achitat pe inculpat deoarece fapta acestuia nu a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, nici raportat la modul cum a fost reţinută în actul de sesizare: „a deţinut şi utilizat programe pentru calculator fără acordul titularului de drepturi”, dar nici raportat la norma legală astfel cum este stipulată în textul de lege.
Probele administrate nu au demonstrat faptul că inculpatul ar fi reprodus în mod neautorizat pe sisteme de calcul programe pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă.
În mod temeinic instanţele de fond şi apel şi-au însuşit concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară şi coroborând rezultatele acestei expertize cu celelalte probatorii aflate la dosar în mod just au stabilit că nu sunt aspecte suficiente şi rezonabile care să demonstreze vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea faptei reţinută în sarcina acestuia. Mai mult din concluziile raportului de expertiză rezultând faptul că cele două programe Auto CAD 2004 şi Auto CAD 2006 nu au fost niciodată instalate în calculatorul inculpatului.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind pe inculpat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 50/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.S.D.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.S.D., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3538/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3567/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
