ICCJ. Decizia nr. 3638/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3638/2012

Dosar nr. 3820/107/2008

Şedinţa publică din 7 noiembrie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 175 din data de 8 iulie 2011, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul B.P., în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de colectare de deşeuri metalice.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi în baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamna pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de colectare de deşeuri metalice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de colectare de deşeuri metalice şi în baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de colectare de deşeuri metalice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de colectare de deşeuri metalice.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de furt calificat.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. c) C. pen. a l-a condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de gestiune.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfăşura activităţi de gestiune, iar în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin Sentinţa penală nr. 109 din data de 10 martie 2006 a Judecătoriei Hunedoara, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa principală de 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul L.R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul O.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul B.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul C.A.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.P.R. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.M. pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.T. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.N. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul D.G. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.N. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.I. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.A. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.C. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.S. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul R.I.F. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat pe inculpatul N.D. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul M.M. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S.R. SRL Deva şi au fost obligaţi, în solidar şi în părţi egale, inculpaţii B.P., Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I. să plătească părţii civile suma de 981.553 lei despăgubiri civile. Au fost obligate părţile responsabile civilmente SC I.T.M. SRL şi SC S.Y. SRL la plata despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului B.P., în solidar cu acesta.

S-au respins, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de părţile civile SC U.M.C. SA, SC F.I. SRL Alba Iulia, SC F.C. SRL Sântimbru, SC B. SRL Cugir, au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal asupra bunurilor inculpaţilor condamnaţi prin prezenta hotărâre şi asupra bunurilor părţilor responsabile civilmente şi în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B.P., Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I. să plătească statului câte 600 lei, parte din cheltuielile judiciare. Au mai fost obligaţi părţile responsabile civilmente SC I.T.M. SRL şi SC S.Y. SRL la plata cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului B.P., în solidar cu acesta, în părţi egale, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost respinsă cererea părţii civile SC S.R. SRL privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.

Prima instanţă de fond a reţinut, în fapt, în baza probelor administrate, că în municipiul Sebeş a fost constituită şi a căpătat amploare, o grupare infracţională specializată în sustragerea şi valorificarea de metale neferoase şi spălarea sumelor de bani, rezultate din această activitate infracţională. Metalele neferoase au fost sustrase, în principal, de la SC S.R. SRL Deva. Activitatea de sustragere a cuprului a fost coordonată de inculpatul B.P., precum şi de inculpatul C.P., acesta din urmă cooptându-i pe inculpatul M.E., ajutat de inculpaţii L.R.A., O.N., B.T., C.A.I..

Pentru a masca activitatea infracţională şi provenienţa metalelor neferoase, precum şi pentru a da aparenţă, de legalitate, sumelor de bani rezultate din valorificarea metalelor sustrase, B.P. l-a determinat pe inculpatul Z.M. să înfiinţeze, pe numele său şi al membrilor familiei sale, societăţile comerciale: SC P. SRL Strehaia, administrată de Z.M., SC I.C.M. SRL Strehaia, administrată de M.I., SC G.H. Strehaia, administrată de Z.T. şi SC I.D.L. I. SRL Strehaia, administrată de G.G.. Toate aceste societăţi comerciale aveau un capital subscris de 20 RON şi nu aveau puncte de lucru.

În contabilitatea firmelor, conduse de inculpatul B.P. şi ceilalţi membrii ai familiei sale, au fost înscrise operaţiuni care să ilustreze faptul că neferoasele sustrase proveneau de la una sau alta dintre firmele inculpatului Z.M., aspecte ce au rezultat din notele de constatare întocmite în cauză de către inspectorii din cadrul Gărzii Financiare Alba.

În baza documentelor de provenienţă a neferoaselor, întocmite în fals, inculpatul B.P. a valorificat metalele sustrase la SC R. SA Sibiu, SC S. SA Braşov, SC R. Bucureşti, SC D. SRL Slatina, SC E.S. SRL Zlatna. Sumele de bani, astfel obţinute, s-au întors de la firmele inculpatului B.P. la cele ale inculpatului Z.M. care, personal sau prin celelalte persoane, care figurau ca administratori, le-a ridicat în numerar şi le-a predat inculpatului B.P..

În acest fel, inculpaţii au ascuns originea ilicită a sumelor de bani obţinute, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni.

Săvârşirea furturilor de deşeuri de cupru de la SC S.R. SRL Deva a rezultat din coroborarea declaraţiilor inculpatului M.E. cu cele ale martorilor P.V., V.V., P.I., D.N., G.P., P.D., L.I., Ţ.S.M., precum şi cu înscrisurile aflate în evidenţa SC S.R. SRL, constând în fişele de pontaj, fişele de magazie, registrele de la poarta de acces în unitate şi cu notele de interceptare telefonică efectuate în cauză.

Din probele existente în cauză s-a putut reţine, cu certitudine, că în toamna anului 2005, inculpatul C.P. i-a instigat pe inculpaţii M.E., C.A.I., L.R.A., B.T. şi O.N., toţi angajaţi la SC S.R. Deva la "magazia de fire", să sustragă, din unitate, cablaje din cupru şi să i le predea lui, contra cost. Aceştia au gândit un mod de operare, pentru sustragerea sistematică, de deşeuri şi cabluri din cupru din incinta SC S.R. Deva şi valorificarea acestora.

Din coroborarea, notelor de interceptare a convorbirilor telefonice cu declaraţiile martorilor V.V. şi P.V. şi cu declaraţiile inculpatului M.E., a reieşit că B.P. a fost cel care s-a preocupat de găsirea de mijloace de transport, inculpatului C.P. revenindu-i sarcina de a prelua şi coordona activitatea de transport, iar inculpatului M.E. de a coordona activitatea infracţională desfăşurată în interiorul fabricii.

În realizarea activităţilor infracţionale, inculpatul C.P. aştepta camioanele, în parcarea de la L. Vinţu de Jos, unde le explica conducătorilor auto de unde trebuie încărcată "marfă" şi, ţinând cont de indicaţiile inculpatului M.E., ce "trebuie să spună paznicului" de la punctul de acces în incinta fabricii.

În declaraţia sa, dată în cursul urmăririi penale, inculpatul M.E. a declarat că: "La indicaţiile mele numitul C.P. îl învăţa pe şoferi să declare paznicului, de la poarta de acces, că vin cu marfa din Germania, Italia, Ungaria sau alte locaţii pentru S. Deva, Orăştie şi Alba Iulia. Precizez că, în practica firmei de pază, chiar în perioada anterioară anului 2006, camioanele care făceau aprovizionare, pentru a intra în incinta unităţii era suficient să indice locul de unde aducea marfa, aspect cunoscut de noi".

În incinta fabricii, camioanele erau direcţionate de M.E., către una dintre trapele de încărcare, cel mai adesea la "trapa de sub copertină" (a treia), de la colţul fabricii. Acolo aşteptau inculpaţii C.A.I., L.R.A., B.T. şi O.N. care, le cereau şoferilor să parcheze, cu spatele, la trapă, iar după ce deschideau uşa din spate a dubei, să aştepte, în cabină, până ce terminau de încărcat. "Marfa" era pregătită, din timp, de grupul coordonat de M.E., în paleţi de carton, iar încărcarea în camioane se făcea cu ajutorul motostivuitorului, doi dintre inculpaţi "aranjând paleţii" în duba camionului. În acest sens declaraţia inculpatului M.E. s-a coroborat cu cele ale martorilor P.I., D.N., G.P., T.L.A. (ascultat în cursul urmăririi penale), P.D., L.I.. Inculpatul M.E. a arătat că: "De la poarta de acces în unitate şoferul era direcţionat în spatele firmei unde eu aveam biroul. De acolo eu îl redirecţionam către trapa de sub copertină (a treia uşă), loc în care camionul era încărcat de O.N., C.A.I. şi L.R.A. şi B.T.. În tot acest timp şoferul aştepta în cabina camionului. Deşeurile erau pregătite în paleţi de carton. După încărcare îi predam şoferului aviz de însoţire a mărfurilor. Fac precizarea că pe paleţi erau aplicate foi A4 cu inscripţia de destinaţie Alba sau Oraştie. În urma efectuării acestor formalităţi camionul se deplasa către poarta de intrare a unităţii. Paznicul verifica încărcătura, uşile fiind deschise de către şofer, după care părăsea unitatea".

Activitatea infracţională a început în luna ianuarie 2006, desfăşurându-se, în timp, până în luna noiembrie 2007. În toată această perioadă, grupul a sustras, în mod sistematic, cabluri din cupru "materie primă" şi deşeuri din cabluri din cupru ("scrap") din incinta SC S.R. Deva, cantităţile de neferoase fiind scoase din fabrică de 1 - 2 ori, în fiecare lună, cu ajutorul camioanelor. Cantităţile cuprinse într-un transport erau de 2.000 - 3.500 kg şi acestea erau transportate la depozitele inculpatului B.P. din Sebeş, sub coordonarea directă, a inculpatului C.P..

Din analiza fişelor de magazie şi a registrelor de la poarta de acces în SC S.R Deva, SC S.R Oraştie şi SC S.R Alba Iulia a rezultat faptul că marfa, scoasă din SC S.R Deva, având ca destinaţii SC S.R Oraştie şi SC S.R Alba Iulia, a fost sustrasă, nefiind înscrisă în fişele de magazie, iar autocamioanele nu apăreau în registrele de la poartă acces a SC S.R Oraştie şi SC S.R Alba Iulia, pentru a preda marfa, aşa cum a rezultat din avizele de însoţire şi etichetele lipite, pe paleţii transportaţi, întocmite, în fals, de inculpatul M.E. şi consemnate în registrul de ieşire de la poarta S.R Deva.

La început, sustragerile de cabluri din cupru au fost efectuate în cantităţi relativ reduse, 300 - 400 kg/transport, însă, pe parcurs, suspecţii şi-au perfecţionat modul de operare, transporturile fiind efectuate cu autocamioanele, direct, din incinta S.R Deva, iar cantităţile s-au ridicat în medie la 2.000 - 3.500 kg/transport.

Primul furt de cabluri (400 kg) a avut loc în luna ianuarie 2006, după ce inculpaţii O.N., B.T., C.A.I. şi L.R.A. au identificat cablurile, care puteau fi sustrase şi le-au pregătit, astfel încât să poată fi transportată cu braţele. Contactat telefonic inculpatul C.P., însoţit de fiul său C.C. s-au prezentat, în jurul orelor 23, la gardul fabricii înspre L.S. şi au încărcat şi transportat cele 400 kg cabluri cu un autoturism. În acest sens a fost declaraţia inculpatului M.E.: "întrucât îl cunoşteam pe C.P., ... care-mi ceruse să-i fac rost de cablu, l-am apelat pe acesta, stabilind o dată, pe care nu o reţin, dar ştiu că a fost în ianuarie sau februarie 2006, pentru a veni să ia cabluri, el urmând a se ocupa şi de transport"; "la această tranzacţie, O.N. şi B.T. au verificat marfa care a putut fi sustrasă, iar C.A.I. şi cu L.R.A. pregăteau marfa, astfel încât să poate fi transportată, cu braţele. După orele 23, după ce am intrat în tură, am fost contactat de C.P. care mi-a spus că a ajuns în locul, stabilit de noi, pentru a lua cablurile. Precizez că acel loc era parcarea de la service-ul D.S., loc în care noi am transportat marfa, cu moto-stivuitorul, iar cablurile erau aruncate, cu braţele, prin gard de noi toţi. Arăt că paznicul de serviciu ne supraveghea pentru a nu fi prinşi în flagrant.

Următoarele 3 furturi, a câte 300 - 400 kg fiecare, au avut loc în luna februarie şi martie 2006. În aceste cazuri, inculpaţii O.N., B.T., C.A.I. şi L.R.A., sub îndrumarea lui M.E., au pregătit, transportat şi scos, prin gardul fabricii, către L.S., alte 300 - 400 kg cabluri din cupru. Din acest loc cablurile sustrase au fost transportate, cu autoturismele inculpaţilor B.T. şi L.R.A., până într-o parcare din localitatea Sântuhalm, jud. Hunedoara. În toate cele trei cazuri, inculpaţii B. şi L. au fost însoţiţi de M., iar cablurile sustrase au fost predate inculpatului C.P., care a fost însoţit de fiul său zis "C.". În acesta sens, inculpatul M.E. a declarat: "întrucât lui C.P. îi era frică să vină în parcarea menţionată, cablurile, tot 300 - 400 kg, au fost scoase, prin acelaşi mod şi loc, prin gard, cu contribuţia tuturor persoanelor menţionate, de unde B.T., a transportat-o, cu autoturismul său D., într-un alt loc, undeva în Sântuhalm, de unde a fost preluată de C.P.. Suma primită am împărţit-o, de asemenea, în părţi egale, mai puţin paznicul care a primit o sumă stabilită, de comun acord."; "cablurile au fost scoase prin acelaşi mod şi loc, prin gard, cu contribuţia tuturor persoanelor menţionate, ... transportul la Sântuhalm a fost efectuat de B.T. şi eu, şi în aceste două cazuri, C.P. a fost însoţit de fiul său C.C.".

La începutul lunii martie 2006 conducerea S.R Deva a sesizat sustragerile, de cabluri din cupru, şi a dispus luarea unor măsuri suplimentare de supraveghere şi pază, prin poziţionarea unei camere de luat vederi şi instalarea unui reflector, în zona gardului dinspre L.S., pe unde erau scoase cablurile. Inculpaţii C.P. şi M.E. au stabilit ca "marfa" să fie scoasă din societate, cu ajutorul camioanelor, care făceau aprovizionarea. De procurarea mijloacelor de transport s-a ocupat C.P.. În această modalitate au fost sustrase, în a doua jumătate a lunii martie, aproximativ 2.500 kg cabluri de cupru şi deşeuri într-un singur transport. Având în vedere declaraţiile inculpatului M.E., s-a putut stabili că, în cursul anului 2006 au fost efectuate cel puţin opt astfel de alte transporturi. În acest sens au fost declaraţiile inculpatului M.: "Din a doua jumătate a lunii martie 2006 s-a început scoaterea cablurilor şi deşeuri, din cupru, sustrase din incinta S.R Deva, cu ajutorul camioanelor tocmite de C.P.. Reţin că nici unul dintre aceste camioane nu aveau contracte de aprovizionare cu S.R Deva. În perioada martie 2006 - noiembrie 2007 au fost efectuate, lunar, în medie câte 1 - 2 transporturi, cu încărcături cuprinse între 2.500 - 3.500 kg fiecare. Nu ştiu care a fost numărul paleţilor care au fost încărcaţi de fiecare dată şi nici greutatea acestora, întrucât aceştia nu erau pregătiţi la o anumită greutate şi mai mult de fiecare dată în spate se puneau un număr de 4 paleţi goi pentru a ocupa spaţiul din spate astfel încât să nu se poată înainta către faţa camionului pentru a se verifica marfa.".

În data de 17 ianuarie 2007 la orele 20.35, declarând paznicului că are marfă de la Bucureşti, martorul T.L.A. a intrat în incinta SC S.R Deva, cu autocamionul, fiind consemnat de paznic în registru de evidenţă al maşinilor, având destinaţie magazie, la numitul "T." M.. În incinta unităţii camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalţi inculpaţi. Autocamionul a ieşit din incinta firmei, la orele 21, în registrul de evidenţă fiind specificată destinaţia pentru S.R Orăştie şi S.R Alba Iulia, locaţii în care nu s-a predat marfă.

Martorul T.L.A. a declarat că indicaţiile, referitoare la transport şi contravaloarea transportului, le-a primit de la C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul din Sebeş, aparţinând inculpatului B.P..

În data de 6 februarie 2007 martorul T.L.A., conducând autocamionul, a intrat în incinta SC S.R Deva, declarând la intrare că are marfa de la Bucureşti. În registrul de evidenţă al maşinilor intrarea a fost consemnată la orele 20.30, destinaţia magazia la "T.M.", iar ieşirea la orele 20:50; fără a fi specificată destinaţia pentru S.R Orăştie şi S.R Alba Iulia, fapt confirmat prin semnătura lui M.E. în acelaşi registru.

În incinta unităţii, camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de complicii inculpatului. Martorul T.L.A. a declarat că indicaţiile, referitoare la transport şi contravaloarea transportului, le-a primit de la C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul din Sebeş, aparţinând lui B.P..

În data de 14 februarie 2007, declarând că vine cu marfă de la Otopeni, martorul T.L.A., cu autocamionul x, a intrat în incinta SC S.R Deva, la orele 20.35, fiind consemnat în registru de evidenţă al maşinilor, destinaţia magazia la "T." şi a ieşit la orele 20:55, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în acelaşi registru.

Tot martorul T.L.A., a fost cel care a efectuat transportul şi în data de 6 martie 2007. La orele 20:15 sub pretextul că avea marfa de la Bucureşti, martorul a intrat în incinta SC S.R Deva, cu autocamionul, fiind consemnat în registru de evidenţă al maşinilor, destinaţia magazia, la "T.M.". În incinta unităţii, camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcţional către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalţi inculpaţi. La ieşire, camionul a fost controlat, formal, de paznic care, totodată a făcut menţiunea în registrul de evidenţă a maşinilor că ora de ieşire este 20:40, şi avea colete pentru Alba şi Orăştie, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în acelaşi registru. Camionul nu a intrat la Orăştie sau Alba Iulia cu marfa.

Martorul T.L.A. a declarat că indicaţiile referitoare la transport şi contravaloarea transportului, le-a primit de la C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul din Sebeş, aparţinând lui B.P.. În data de 18 aprilie 2007 transportul cablurilor sustrase, din incinta S.R Deva, de către grupul coordonat de M.E., a fost efectuat de martorul G.P., cu autocamionul x. Declarând că avea marfa de la Bucureşti, paznicul a permis accesul, în unitate, al camionului fără a-l verifica. Intrarea a fost consemnată în registru de evidenţă al maşinilor, intrarea având loc la orele 21:24, destinaţie magazia, la "T.", iar ieşirea la orele 21:50. În incinta unităţii camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalţi inculpaţi.

Martorul G.P. a declarat că plata transportului şi indicaţiile, referitoare la locul de încărcare şi ce are de declarat paznicului, le-a primit de la C.P., iar "marfa", peste 2.500 kg încărcată, de la S.R Deva, a fost transportată la depozitul lui B.P., din Sebeş.

Un alt transport a fost identificat a fi fost efectuat, în data de 26 aprilie 2007, cu autocamionul x, condus de martorul P.I.. Intrarea în unitate a fost consemnată la orele 23.15, iar ieşirea la orele 23.35. În registru de acces în unitate, paznicul a consemnat că autocamionul era fără sigiliu şi avea marfa din import Germania, având destinaţia magazia, la "T.M.". În incinta unităţii camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalţi inculpaţi.

Martorul a declarat că, la intrare, paznicul nu a controlat camionul, deşi era nesigilat, dar a efectuat un control, formal, la ieşirea din unitate, când a verificat şi avizul de însoţire, întocmit, în fals, de M.E..

Camionul nu figura ca intrat, în incinta S.R Orăştie sau Alba Iulia, deşi la ieşirea, din fabrică, paznicul de la poarta de acces a controlat autocamionul şi consemnat, în registrul de evidenţă al maşinilor, că acesta era încărcat cu 4 paleţi, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în acelaşi registru. Coordonarea şi plata transportului a fost efectuat de către C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul, lui B.P., din Sebeş.

În seara zilei de 9 mai 2007, inculpatul B.P. l-a contactat pe martorul P.V., administrator la SC I.M. SRL Sebeş, de la care obţinut, pentru efectuarea transportului de la Deva la Sebeş, un camion de capacitate 7,5 tone condus de G.P..

Anterior, B.P. îl contactase pe martorul V.F. care nu i-a putut efectua transportul, întrucât camioanele sale nu puteau efectua transporturi mai mari de 2.000 kg, iar B.P. avea nevoie să transporte 3 - 4.000 kg "marfă", de la Deva la Sebeş. În acest sens a fost declaraţia martorului V.F., din cursul urmăririi penale.

Astfel, în data de 10 mai 2007, la orele 00:43, martorul G.P., declarând că avea marfa din import Austria - Germania, a intrat în incinta SC S.R Deva, cu autocamionul. Intrarea a fost consemnată de paznic în registru de evidenţă auto, având destinaţie magazia, la "T.", ieşirea din fabrică fiind înregistrată cu ora. Accesul camionului în incinta unităţii a fost confirmată, prin semnătură, de inculpatul M.E..

Din probele administrate a reieşit că M.E. şi complicii lui, au încărcat, condus de martorul G.P., cabluri, din cupru, sustrase din S.R Deva, pe care sub îndrumarea inculpatului C.P., le-a transportat la Sebeş, la depozitul inculpatului B.P..

Nu a fost predat vreun colet la S.R Orăştie sau S.R Alba Iulia, aşa cum a rezultat din evidenţele menţionate.

Martorul G.P. a declarat că plata transportului şi indicaţiile, referitoare la locul de încărcare şi ce avea de declarat paznicului, le-a primit de la C.P., iar "marfa", peste 2.500 kg, încărcată de la S.R Deva a fost transportată la depozitul, inculpatului B.P., din Sebeş.

Un alt transport a fost efectuat la data de 17 mai 2007, la orele 22:30, când a intrat în incinta SC S.R Deva autocamionul, condus de numitul T.L.A., care a declarat la intrare că avea marfă din import Austria - Germania, era consemnat, de paznic, în registrul de evidenţă al maşinilor, fără sigiliu, având destinaţie magazie, la "T.M.".

La ieşirea din fabrică, orele 22:55, paznicul a controlat autocamionul şi a menţionat, în registrul de evidenţă al maşinilor, că acesta era încărcat cu 4 paleţi pentru Orăştie, fapt certificat prin semnătura inculpatului M.E., în acelaşi registru. În incinta unităţii camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat, de ceilalţi inculpaţi, cu peste 3.000 kg cabluri din cupru.

În registrul de acces la S.R Orăştie nu a fost identificat camionul ca intrând în această unitate economică, din probele administrate rezultând că martorul T.L.A., sub îndrumarea lui C.P., a transportat cablurile din cupru sustrase din S.R Deva la Sebeş, la depozitul lui B.P..

În data de 6 iunie 2007 a fost comis un alt flirt, în dauna SC S.R Deva. Din notele de interceptare coroborate cu declaraţiile martorilor P. şi V., a rezultat că aceştia au fost contactaţi de C.P. şi B.P., în vederea efectuării "unui transport de la Deva", întrucât martorul P.V. nu a avut camion liber, iar martorul V.V. nu a avut camion, care să poată transporta mai mult de 2.000 kg, B.P. a căutat un alt mijloc de transport, obţinând un camion de la SC K.M. SRL Sebeş. În parcarea de la L., C.P. l-a aşteptat şi instruit pe martorul L.I., conducător auto, despre locul de unde trebuie să încarce şi ce avea de declarat paznicului, la intrare, în unitate şi a efectuat plata transportului.

Declarând că are marfa din import Austria, la orele 23:45, camionul x, condus de martorul L.I., a intrat în incinta SC S.R Deva. Nu a fost controlat la intrare, deşi în registru de acces auto, paznicul a consemnat că autocamionul era fără sigiliu şi destinaţia magazia, la "T.".

În incinta unităţii camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalţi inculpaţi, cu 3.915 kg cabluri din cupru.

La ieşirea din fabrică, consemnată la orele 00:10, paznicul, de la poarta de acces, a controlat autocamionul şi a menţionat, în registrul de evidenţă al maşinilor, că acesta era încărcat cu 4 paleţi pentru Orăştie şi 6 paleţi pentru Alba, fapt confirmat de M.E., prin semnătura lui, în acelaşi registru.

Din probele administrate a reieşit că M.E. şi complicii lui au încărcat, în camionul x, condus de L.I., cabluri din cupru sustrase din S.R Deva, iar acesta, sub îndrumarea lui C.P., le-a transportat până la intrare în mun. Sebeş, staţia de carburanţi "L.". Nici unul din cei 10 paleţi cu marfă nu au fost predaţi la SC S.R Orăştie sau S.R Alba Iulia. Aici la cererea lui C.P., care a motivat că nu are oameni pentru descărcare, a parcat maşina şi a lăsat cheile unui bărbat neidentificat, însoţitor de-al lui C.P.. A doua zi L.I. a luat maşina, de la intrare în mun. Alba Iulia dinspre Zlatna, unde se afla sediul SC E.S. SRL, firma colectoare de cupru.

Din notele de interceptare a reieşit că şi B.P. a însoţit acest transport la Zlatna şi a afirmat într-o convorbire telefonică că era "furat".

Instruit şi plătit de inculpatul C.P., în data de 22 iunie 2007, la orele 22:30, martorul L.L. a intrat în incinta SC S.R Deva cu autocamionul x. Declarând că are marfă din import Germania, paznicul i-a permis accesul, în incinta S.R Deva, având destinaţie magazia, unde se afla numitul "T.", deşi camionul era nesigilat. Aceste aspectele declarate şi constate au fost consemnate de paznic, în registrul de evidenţă auto.

În incinta unităţii camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcţionat către locul de încărcare, iar, acolo, a fost încărcat de ceilalţi inculpaţi, cu aproximativ 2.500 kg cabluri, din cupru. Cantitatea a reieşit din coroborarea numărului de paleţi, declaraţi la poartă, avându-se în vedere că cei 10 paleţi, încărcaţi în data de 6 iunie 2007, au cântărit de 3.915 kg, 6 paleţi având aproximativ 2.500 kg.

La ieşirea din fabrică, consemnată la orele 22.50, paznicul de la poarta de acces, a controlat autocamionul şi a menţionat, în registrul de evidenţă al maşinilor, că acesta era încărcat cu 3 paleţi pentru Orăştie şi 3 paleţi pentru Alba, fapt confirmat de M.E., prin semnătura lui, în acelaşi registru. Cablurile sustrase au fost transportate, sub îndrumarea lui C.P., la depozitul inculpatului B.P..

În data de 8 iulie 2007, martorul T.L.A., a efectuat un alt transport, de "marfă" sustrasă, din incinta S.R Deva. De această dată camionul folosit a avut numărul de înmatriculare y, iar martorul a susţinut că aducea marfă din import Austria - Germania, deşi camionul era fără sigiliu. În incinta unităţii a intrat la orele 22:30 şi a ieşit la orele 22:50, intrarea, lipsa sigiliului, "legenda" şi faptul că în incinta fabricii a fost aşteptat de făptuitorul S.A. - magazioner, fiind consemnate în registrul de evidenţă auto.

La ieşire paznicul a controlat camionul, după care a menţionat, în registrul de evidenţă auto, că avea un număr de 3 paleţi pentru Orăştie, 2 paleţi pentru Alba.

"Marfa" - cablurile din cupru sustrase, în cantitate de aproximativ 2.500 kg (declaraţia martorului T. şi M.) a fost transportată, conform declaraţiei martorului T., tot la depozitul B.P., din Sebeş.

În data de 23 octombrie 2007 a fost identificat un transport efectuat de către martorul D.N., cu autocamionul y, aparţinând tot SC I.M. SRL Sebeş. Declarând că are marfa din import Germania, la orele 02:22 a intrat în incinta SC S.R Deva, fiind consemnat de paznic în registru de evidenţă auto x, având destinaţie magazia, la "M.", ieşirea fiind consemnată la orele 02:47, fapt confirmat şi prin semnătura lui M.E..

Martorul a declarat că, în incinta S.R Deva, a fost întâmpinat de M.E., care l-a direcţionat către uşa de încărcare, iar încărcarea camionului s-a făcut de 4 persoane, dintre care le-a identificat după fotografii, pe C.A.I., care lucra pe motostivuitor, L.R.A., care era jos lângă motostivuitor, şi B.T. care a fost unul dintre cei care s-a urcat în camion.

După încărcare, M.E. i-a remis avize de însoţire a mărfurilor, întocmite în fals, iar martorul a părăsit incinta unităţii. Sub coordonarea lui C.P., "marfa" încărcată din S.R Deva a fost transportată la Sebeş.

Ultimul transport, identificat, a fost cel efectuat, în data de 12 noiembrie 2007, de martorul P.D. cu autocamionul x. Urmând indicaţiile lui C.P., martorul a declarat paznicului, de la poarta de acces, în incinta S.R Deva, că avea marfa din import Germania, acesta permiţându-i să între în unitate deşi camionul nu era sigilat.

La poziţia cu numărul 8174, din registrul de evidenţă auto, intrarea în incinta S.R Deva, a fost consemnată la orele 01:34, cu destinaţia magazia - "T.M" - iar ieşirea la orele 01:55. La ieşire camionul a fost controlat de paznic, care a făcut menţiunea, în registrul de evidenţă al maşinilor, că avea un număr de 4 paleţi pentru Orăştie, 4 paleţi pentru Alba, fără sigiliu, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în acelaşi registru. Nu a fost înregistrată intrarea camionului, la niciuna din cele 2 unităţi comerciale, iar martorul a declarat că marfa a fost transportată la Sebeş.

Cu privire la activitatea de sustragere a deşeurilor de cupru de la SC S.R. Deva, tribunalul a reţinut că nu au existat probe, concludente, care să demonstreze implicarea inculpatului B.P.R..

În ce priveşte săvârşirea de către inculpaţii B.P., B.P.R., B.M. şi Z.M. a infracţiunilor de spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals la legea contabilităţii, instanţa a arătat că:

Documentele erau întocmite de către inculpaţii B.P., B.P.R. şi B.M. în calitate de administratori şi, respectiv, director general ai SC I.T.M. SRL Sebeş şi SC S.Y. SRL Sebeş. Deşi majoritatea cantităţilor de deşeuri neferoase proveneau din săvârşirea infracţiunii de flirt calificat, totuşi inculpaţii întocmeau documente fictive, în sensul că erau trecute în evidenţele contabile ale societăţii, ca provenind de la SC P. SRL Strehaia, administrată de inculpatul Z.M., SC I.C.M. SRL Strehaia, administrată de inculpatul M.I., SC G.H. SRL Strehaia, administrată de inculpatul Z.T. şi SC I.I. SRL Strehaia, administrată de inculpata G.G.. Nu au existat, însă, probe concludente care să demonstreze că inculpaţii B.P.R. şi B.M. cunoşteau provenienţa ilicită a deşeurilor şi celorlalte materiale, astfel că, în sarcina lor, nu au putut fi reţinute infracţiunile cuprinse în actul de sesizare.

Din depozitele societăţilor celor trei inculpaţi, în baza actelor de provenienţă fictive, metalele neferoase erau valorificate ca deşeuri prin SC R. SA Sibiu, SC S. SA Braşov, SC R. Bucureşti, SC D. SRL Slatina sau SC E.S. SRL Zlatna, ori alte societăţi, care virau banii reprezentând contravaloarea deşeurilor neferoase în conturile societăţilor SC I.T.M. SRL Sebeş şi SC S.Y. SRL Sebeş.

Din conturile acestor două firme, sumele erau redirecţionate către firmele din Strehaia, societăţi care în acte figurau ca fiind furnizori de deşeuri neferoase.

Ridicarea de numerar din conturile SC P. SRL, SC I.C.M. SRL, SC G.H. SRL şi SC I. SRL, toate din Strehaia, era realizată de către administratorii acestora, în special de către inculpatul Z.M., şi predate, ulterior, inculpatului B.P..

Din nota de constatare din 30 ianuarie 2008 întocmită de către Garda Financiară, secţia Alba, a rezultat că, în urma analizei activităţii desfăşurate de către SC I.T.M. SRL Sebeş, s-a constatat comiterea unor acte prin care societatea încalcă prevederile Legii nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, urmărindu-se în principal relaţiile acestei societăţi cu următoarele societăţi: SC I. SRL Strehaia, SC G.H. SRL Strehaia, SC P. SRL Strehaia, SC I.C.M. SRL Strehaia şi SC R. SRL Strehaia.

S-a analizat realitatea şi legalitatea documentelor de aprovizionare, documentelor de recepţie, modul de gestionare şi livrare a mărfurilor, categoriile preţuri folosite, atât la aprovizionare, cât şi la livrare şi modul de decontare între societăţi.

În perioada octombrie 2006 - octombrie 2007, SC I.T.M. SRL Sebeş s-a aprovizionat cu produse neferoase (ţeava cupru, bare cupru, table cupru ţeava alamă etc), de la societăţile anterior menţionate în cantitate de 340.675 Kg, în valoare de 5.568.369 lei, inclusiv TVA, în sumă de 908.856 lei.

Comparând preţurile pieţei cu preţurile cuprinse, în facturile de cumpărare la SC I.T.M. SRL Sebeş, în calitate de beneficiar, facturi primite de la cele cinci societăţi din Strehaia, în calitate de furnizori, s-a constatat că acestea erau mult mai mici, scopul fiind acela de a ascunde adevărata provenienţă a produselor neferoase, ce constituiau obiectul tranzacţiei. Cu toate că mărfurile cumpărare erau recepţionate ca materiale neferoase noi, ele erau vândute, ulterior, atât ca neferoase noi, cât şi ca deşeuri de neferoase.

Comparând preţurile de cumpărare ale neferoaselor, cu preţurile de vânzare ale acestora şi preţurile de vânzare ale neferoaselor, ca deşeuri de neferoase, s-a observat o apropiere între preţul de vânzare a neferoaselor cu preţul de cumpărare al acestora, uneori fiind chiar mai mic. Dacă această relaţie exprimată în documentele societăţii ar fi fost reală, ar fi rezultat, fără îndoială, că acest tip de comerţ practicat, de societatea inculpaţilor, ar fi fost ineficient, aceştia practic neputându-şi acoperi nici cheltuielile de transport, pe ruta Alba - Mehedinţi şi retur.

Dacă se compara preţul de vânzare, al neferoaselor noi, cu preţul de vânzare al neferoaselor, sub formă de deşeuri, se constata, şi în această situaţie, că preţurile erau egale şi chiar mai mici, concluzionând din această situaţie, că documentele au fost emise în scopul de a disimula adevărata provenienţă a produselor, comercializate de către SC I.T.M. SRL Sebeş.

Mai mult, modul de decontare între SC I.T.M. SRL Sebeş şi societăţile din Strehaia, era unul bizar, fiind încă un motiv care a susţinut ca relaţiile comerciale, dintre aceste societăţi, nu au fost reale, ci au avut ca scop ascunderea sau disimularea provenienţei reale, ale produselor comercializate şi crearea posibilităţii încasării unor sume de bani, de către diferite persoane fizice, implicate în săvârşirea acestor acte.

Astfel, s-a constatat că sumele de bani rezultate, în urma actelor comerciale, dintre societatea din Sebeş şi cele din Strehaia, alimentau contul SC I.T.M. SRL Sebeş, iar din acest disponibil, în aceeaşi zi sau într-o perioadă foarte scurtă de timp, se efectuau plăţi către SC P. SRL Strehaia, SC G.H. SRL Strehaia sau SC S.Y. SRL Sebeş, sume care erau ridicate în aceeaşi zi, sau, ulterior, de către persoane fizice, ce reprezentau respectivele societăţi, fie în calitate de asociaţi, fie în calitate de administratori.

Toate aceste operaţiuni suspecte au fost redate în nota de constatate din 30 ianuarie 2008 întocmită de către Garda Financiară, secţia Alba şi în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 noiembrie 2007, întocmit de către specialişti din cadrul DIICOT - Structura Centrală.

Spre a da o legalitate sumelor de bani, retrase în modul arătat anterior, o parte din acestea erau folosite de către inculpaţi, sub denumire "împrumut-societate", iar o altă parte, scoasă sub o formă legală "retras-împrumut".

Această modalitate susţinea, încă o dată, ideea că relaţia dintre SC I.T.M. SRL Sebeş şi societăţile din Strehaia, era una fictivă, fiind folosită doar cu scopul de a disimula sau ascunde, adevărata provenienţă a neferoaselor care aveau la origine actele infracţionale.

În acelaşi mod s-a desfăşurat activitatea comercială şi în cazul SC S.Y. SRL Sebeş, administrată de către inculpatul B.P.R., dar condusă, în fapt, de către inculpatul B.P..

În ce privea activitatea de sustragere a metalelor neferoase, respectiv cupru, inox, aluminiu, alamă, plumb, bronz, fiuri-molibden, argint industrial-contactori, fire din platină de la termocuple şi altele, care se susţinea că a fost desfăşurată, în special, în dauna societăţilor comerciale, unde ceilalţi inculpaţi erau angajaţi sau asigurau paza obiectivului, instanţa a reţinut următoarele:

În cursul urmăririi penale nu au fost identificate activităţi, concrete, de sustragere a materialelor de la societăţile menţionate, în actul de sesizare, astfel cum s-a întâmplat în cazul SC S. Deva. Nu au existat probe certe, în sensul săvârşirii acestor fapte, de către inculpaţi şi nici pentru a demonstra implicarea grupului, din care făcea parte B.P., în săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

Faţă de cele reţinute în fapt, tribunalul a constatat că faptele săvârşite de inculpaţii B.P., Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T. şi C.A.I. întruneau elementele constitutive ale infracţiunilor arătate, în debut, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată. La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate acestor inculpaţi, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în special amploarea activităţii infracţionale pe care inculpaţii au desfăşurat-o şi urmările semnificative produse.

Referitor la inculpatul M.E., instanţa a reţinut circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., ţinând seama de sinceritatea acestuia şi contribuţia semnificativă, la descoperirea celorlalţi participanţi.

Tribunalul a considerat că amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, precum şi faptul că aceştia au persistat în activităţi ilicite, pe durata mai multor ani, impuneau aplicarea pedepselor complementare. Inculpaţii au devenit nedemni de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., precum şi de exercitarea activităţilor de care aceştia s-au folosit în săvârşirea de infracţiuni.

În ce priveşte acţiunile civile formulate în cauză, s-a reţinut că acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S.R. Deva SRL este întemeiată. Cantitatea de cupru care a fost sustrasă de la societate, a fost reţinută, de instanţă, pe baza declaraţiilor inculpatului M.E., coroborate cu evidenţele societăţii, din care a rezultat numărul transporturilor efectuate. Pentru a aprecia asupra cantităţii de materiale care au fost sustrase, instanţa a avut în vedere, în lipsa altor probe, principiul in dubio pro reo, astfel că a reţinut, pentru fiecare, dintre transporturi, cantitatea cea mai mică, ce a rezultat din materialul probator, respectiv cantitatea de 300 kg pentru primele transporturi şi cantitatea de 2.500 kg de cupru pentru celelalte transporturi. Calculând astfel, instanţa a constatat că pretenţiile părţii civile SC S.R. SRL Deva se situau sub această limită, astfel că acţiunea era întemeiată.

În ce priveşte celelalte acţiuni civile formulate în cauză, instanţa a apreciat că atâta timp cât faptelor nu a fost demonstrată, acestea sunt nefondate. Soluţia instanţei de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către: 1) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac şi a desfiinţării sentinţei penale criticate, să se procedeze la reformarea parţială a acesteia în sensul de a se proceda - reanalizându-se probatoriul cauzei - la condamnarea inculpaţilor, faţă de care au fost adoptate soluţii de achitare, conform acuzelor ce le-au fost reţinute în sarcină prin actul de sesizare; să se realizeze o corectă aplicare a disp.art. 88 C. pen. (faţă de fiecare inculpat) şi a prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

S-a învederat că sentinţa penală se caracterizează prin nelegalitate şi netemeinicie, deoarece: instanţa nu a arătat motivele care au condus la achitarea inculpaţilor B.P.R., B.M., B.T., S.N., D.G., G.N.,G.I., H.A., B.C., S.S., R.I.F. şi M.M.; instanţa nu a tăcut aplicarea prevederilor art. 88 C. proc. pen. faţă de inculpaţii care au fost arestaţi în cauză; greşita apreciere a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina celor condamnaţi.

În susţinerea căii de atac exercitate s-a arătat că, deşi în motivarea sentinţei s-a reţinut că inculpaţii B.P.R. şi B.M. întocmeau documente fictive, s-a considerat totuşi că nu sunt probe concludente care să arate că aceştia cunoşteau provenienţa ilicită a deşeurilor şi celorlalte materiale, ori, având în vedere modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale, a rezultat, cu claritate, că, atâta timp cât întocmeau actele fictive, era imposibil să nu cunoască provenienţe ilicită a deşeurilor şi celorlalte materiale. Dacă despre cei doi inculpaţi de mai sus sentinţa a fost motivată sumar, cu privire la ceilalţi 11 coinculpaţi achitaţi nu s-a motivat în niciun fel achitarea acestora.

De asemenea s-a arătat că prin sentinţa atacată nu s-a făcut aplicarea prevederile art. 88 C. proc. pen., deşi inculpaţii condamnaţi în cauză B.P. şi Z.M., au fost reţinuţi la data de 19 noiembrie 2007 şi arestaţi, ulterior, până la data de 13 martie 2008.

A mai susţinut procurorul, prin apelul declarant, că sentinţa este criticabilă şi sub aspectul stabilirii cheltuielilor judiciare de numai 600 lei pentru fiecare inculpat condamnat, atâta timp cât, în cauză, au fost efectuate cheltuieli de urmărire şi judecată ce au fost apreciate cu mult mai mari, având în vedere volumul de lucru, expertizele efectuate şi cele ocazionate cu apărătorii din oficiu.

2) inculpaţii B.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., C.P. şi Z.M.;

3) partea civilă SC S.R. SRL, care a înţeles să critice atât modul de soluţionare al laturii penale, cât şi modul de soluţionare a laturii civile a cauzei. În motivele de apel depuse la dosarul cauzei s-a învederat că se impune admiterea acestei căi de atac şi a se proceda la reformarea parţială a sentinţei penale criticate, deoarece inculpaţii condamnaţi de către Tribunalul Harghita trebuiau să fie obligaţi ca, în solidar, să-i achite suma de 12.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de deplasările efectuate la Tribunalul Harghita. S-a învederat că prin concluziile scrise depuse la instanţa de fond s-a solicitat obligarea inculpaţilor M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., C.P. şi B.P. la plata cheltuielilor judiciare de 12.000 lei, cheltuieli care au fost detaliate în chitanţele depuse la dosar.

Cu toate acestea, s-a arătat că, deşi concluziile scrise şi chitanţele doveditoare ale cheltuielilor de judecată au fost depuse, la dosar, pentru termenul de pronunţare stabilit la 1 iulie 2011 fiind expediate cu poşta la 29 iunie 2011 (cu 10 zile înainte de pronunţarea hotărârii atacate), prin sentinţa atacată, instanţa de fond, nu s-a pronunţat deloc asupra cererii noastre de plată a cheltuielilor judiciare şi nu a analizat deloc această cerere nici în motivarea sentinţei.

S-a susţinut că, în acest mod, au fost încălcate disp. art. 349 C. proc. pen. care impuneau instanţei să se pronunţe prin hotărâre şi asupra cheltuielilor judiciare, dar şi disp. art. 193 C. proc. pen. care impuneau instanţei să oblige pe inculpaţi în caz de condamnare să plătească părţii civile cheltuielile judiciare făcute de aceasta.

4) partea civilă ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita a solicitat instanţei de control judiciar admiterea apelului declarat, desfiinţarea Sentinţei nr. 175 pronunţată pe 8 iulie 2011, respectiv a încheierii nr. 5 din 12 octombrie 2009, cu privire la latura civilă, şi în consecinţă, pronunţarea unei decizii penale, în sensul obligării inculpaţilor la plata sumei de 3.483.076 lei, cu dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate până la data plăţii inclusiv, sumă cu care subscrisa în reprezentarea ANAF Bucureşti, în baza delegaţiei de reprezentare din 4 iunie 2009 şi a delegaţiei din 20 august 2009, depus la dosarul cauzei pentru termenul din 14 septembrie 2009, s-a constituit parte civilă.

5) partea civilă SC U.M.C. SA care a solicitat rejudecarea laturii civile a cauzei (de către instanţa de control judiciar) în sensul admiterii acţiunii civile exercitate în cauză. În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că, în perioada 31 mai 2007 - 14 noiembrie 2007, autori necunoscuţi au sustras, din incinta SC U.C. SA, cantităţi importante de materiale neferoase, în valoare de 321.063 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă, conform adresei nr. 1922 din 12 iunie 2009. S-a arătat că nu există nicio motivare pentru respingerea acţiunii, deşi prejudiciul cauzat şi infracţiunile pe care le-au săvârşit inculpaţii, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea şi sprijinirea unui grup infracţional, precum şi complicitatea la furt calificat constituia un motiv important pentru admiterea acţiunii civile.

Prin Decizia penală 34/A din 20 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 175 din 8 iulie 2011 a Tribunalului Harghita de către: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita; inculpaţii B.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., C.P. şi Z.M.; părţile civile SC S.R. SRL şi SC U.M.C. SA.

Au fost extinse efectele apelurilor declarate în cauză şi asupra inculpaţilor B.M., B.P.R., B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C., S.S., R.I.F., N.D. şi M.M..

A fost desfiinţată integral sentinţa penală menţionată şi s-a dispus rejudecarea cauzei, pe fond, de instanţa de prim grad jurisdicţional - Tribunalul Harghita.

Analizând apelurile declarate în cauză, instanţa de control judiciar, prin prisma prev. art. 370 - 374, 378 C. proc. pen., a reţinut că toate căile de atac exercitate au caracter fondat, impunându-se nu doar a fi admise ci, şi a fi extinse efectele lor asupra inculpaţilor care nu au declarat în cauză apel, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor procesual penale române, instanţa de prim grad jurisdicţional, învestită cu soluţionarea unei cauze penale, trebuie să asigure, potrivit dispoziţiilor art. 294 C. proc. pen., exercitarea dreptului la apărare pentru fiecare dintre persoanele acuzate de săvârşirea unor infracţiuni şi pentru care (dată fiind natura acuzelor ce planează asupra acesteia) este necesară asistenţa juridică calificată. În prezenta cauză s-a constatat că, urmare a încheierii nr. 341 din 20 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9566/1/2008, al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, dată fiind admiterea cererii formulate de petiţionarul B.P.R., strămutarea cauzei, ce forma obiectul Dosarului nr. 3820/107/2008 al Tribunalului Alba, la Tribunalul Harghita, menţinându-se toate actele îndeplinite la nivelul instanţei de la care s-a dispus strămutarea. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Harghita la data de 10 martie 2009; primul termen de judecată, fixat în cauză, fiind la data de 6 aprilie 2009, dată la care instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de amânare a speţei, în vederea angajării unui apărător ales, cereri formulate de către inculpaţii B.P., B.P.R. şi B.M.. La următoarele termene de judecată, restul inculpaţilor din prezenta cauză (mai puţin cei trei inculpaţi B.) au fost asistaţi de către apărătorii desemnaţi din oficiu pe seama lor, respectiv de doamna avocat R.M. pentru inculpaţii D.G., G.N., G.I., B.C. şi H.A., restul de 14 inculpaţi fiind asistaţi de domnul avocat M.E., ce era avocat desemnat din oficiu pe seama acestora. La următoarele termene de judecată fixate în cauză, mai precis la data de 12 octombrie 2009, domnul avocat M.E., a asigurat substituirea doamnei avocat R.M., desemnată ca avocat din oficiu pe seama inculpaţilor D.G., G.N., G.I. şi B.C., inculpaţii L.R.A., O.N. şi C.A., având de la acest termen de judecată (12 octombrie 2009) avocat ales, în persoana domnului I.M.. La termenul de judecată din 9 noiembrie 2009, domnul avocat M.E. a asigurat substituirea colegilor săi, respectiv a domnilor avocaţi I.M. şi R.M., astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă întocmită la termenul de judecată anterior menţionat. La termenul de judecată din 7 decembrie 2009, domnul avocat M.E. a asigurat substituirea domnului avocat B.G., ce alături de doamna avocat S.L.C., avea calitatea de avocat ales al celor trei inculpaţi B.. Astfel de substituiri efectuate, de bună credinţă, în cauză, de către domnul M.E. s-au realizat şi la termenele de judecată din 8 februarie 2010, precum şi din 1 martie 2010, la acest ultim termen de judecată, instanţa procedând la audierea inculpaţilor B.P., B.M., B.T., S.N., D.G., G.N., M.M., C.P.. La termenul de judecată din 29 martie 2010, domnul avocat M.E. a asigurat substituirea domnului avocat I.M. şi a doamnei avocat R.M., la această dată fiind audiaţi inculpaţii B.P.R., Z.M., G.I., H.A., S.S., R.I.F., N.D., L.R.A., O.N., B.T., C.A.. La noul termen de judecată fixat în cauză, respectiv 26 aprilie 2010, domnul avocat M.E. a asigurat apărarea necesară clienţilor săi, dar a asigurat şi substituirea domnilor avocaţi R.M. şi I.M., la această dată fiind audiaţi, sub prestare de jurământ, trei martori. Aceleaşi aspecte referitoare la substituirea unora dintre avocaţii aleşi sau desemnaţi din oficiu, pe seama inculpaţilor din cauză, s-au repetat şi la termenele de judecată din data de 7 iunie 2010; 6 septembrie 2010; 4 octombrie 2010; 15 noiembrie 2010; 13 decembrie 2010. La termenul de judecată din 7 februarie 2011, doamna avocat R.M. a asigurat substituirea colegilor săi avocaţi, respectiv a domnilor avocaţi B.G., M.E., I.M. ce aveau calitatea de apărători aleşi şi/sau desemnaţi, din oficiu, pe seama inculpaţilor din prezenta cauză, pentru ca, la data de 21 martie 2011, domnul avocat M.E. să asigure şi substituirea colegilor săi, domnii avocaţi V.I.B. şi I.M.. În data de 15 iunie 2011, tot domnul avocat M.E. a asigurat substituirea colegilor săi, domnii avocaţi V.I.B., I.M. şi a doamnei avocat R.M.; la acest ultim termen de judecată menţionat, cauza fiind dezbătută pe fond.

Instanţa de apel a arătat că dreptul la apărare al fiecărei persoane acuzate, de comiterea unei infracţiuni, trebuie să fie exercitat complet şi efectiv, fără ca acesta (dreptul la apărare) să fie asigurat pentru părţi cu interese contradictorii de către unul şi acelaşi subiect activ calificat, respectiv de către un singur avocat, pentru mai mulţi inculpaţi cu interese contradictorii. Or, în prezenta cauză, date fiind declaraţiile date în faza anchetei penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a constatat că, la nivelul instanţei de fond, asigurarea apărării calificate a unei părţi substanţiale din inculpaţii cauzei, s-a asigurat de către un membru al Baroului Harghita, care, în exercitarea cu bună-credinţă a profesiei sale, a asigurat apărarea unor inculpaţi cu interese contradictorii. În acest mod, s-a apreciat de către instant că a fost încălcat în mod flagrant, dreptul la apărare al inculpaţilor, devenind astfel în cauză incidente prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat, din analiza conţinutului Sentinţei penale nr. 175 din 8 iulie 2011 a Tribunalului Harghita, că aceasta nu se circumscrie prevederilor art. 356 C. proc. pen. S-a arătat că, dacă la nivelul instanţei de fond, s-a concluzionat că inculpatul B.P. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii incriminate de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu se motivează şi nu se arată în ce formă inculpatul a săvârşit această infracţiune, respectiv dacă este vorba despre constituire, iniţiere, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat. S-a reţinut că aceiaşi situaţie se repetă şi în cazul inculpaţilor Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., deoarece instanţa de fond, atunci când a analizat elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trebuia să arate modalitatea în care fiecare inculpat ar fi comis această faptă, în contextul în care grupul infracţional organizat presupune o structură piramidală. Instanţa de fond, analizând această infracţiune avea obligaţia de a stabili dacă o astfel de structură exista, cine asigura coordonarea acestui grup, ce atribuţii avea fiecare membru al grupului, pentru ca astfel în cauză, să se determine, în concret, ce activitate infracţională a desfăşurat în acest sens fiecare dintre inculpaţii anterior menţionaţi. Instanţa, neanalizând prevederile Legii nr. 39/2003 în ansamblul său, nu a motivat pentru fiecare dintre primii opt inculpaţi, ce figurează în dispozitivul hotărârii pronunţate, ce considerente a avut în vedere când, reţinând vinovăţia acestora şi pentru celelalte infracţiuni ce le-au fost reţinute în sarcină, (altele decât cele incriminate de Legea nr. 39/2003) a pronunţat condamnarea acestora, în contextul în care, răspunderea penală este personală şi trebuie fundamentată, din punct de vedere faptic şi juridic, faţă de fiecare acuzat în parte. Instanţa nu a analizat în cauză, nici dacă între infracţiunea mijloc - cea incriminată de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - există vreo legătură cu infracţiunile scop, reţinute în sarcina restului inculpaţilor din cauză, în contextul în care criminalitatea organizată impune, ca şi condiţie premisă, existenţa unei astfel de legături. De asemenea, s-a constatat că, din sentinţa criticată, lipseşte o evidentă motivare a soluţiei de achitare, adoptată, în situaţia inculpaţilor de la poziţiile 9 până la poziţiile 21 (din această hotărâre judecătorească), instanţa de fond, nefundamentându-şi prin prisma prevederilor art. 356 C. proc. pen., soluţia de achitare, pentru fiecare acuză reţinută în sarcina inculpaţilor vizaţi.

Totodată, s-a constatat că, deşi în cauză, instanţa a reţinut că inculpaţii B.P. şi Z.M. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă incriminată de disp. art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta nu a arătat ce înscrisuri a falsificat fiecare dintre inculpaţi şi nici nu a dispus, potrivit art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen., anularea acestor înscrisuri, falsificate de cei doi inculpaţi, în vederea restabilirii situaţiei anterioare.

Cum aspecte expuse, la începutul motivării constituie evidente încălcări ale dreptului la apărare, încălcări ce se circumscriu prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a considerat că se impune a se dispune reinstrumentarea cauzei de către instanţa de prim grad jurisdicţional, instrumentare care se justifică a se realiza de la termenul de judecată din 14 septembrie 2009, dată până la care actele, efectuate în speţă, au fost apreciate ca fiind corect efectuate şi administrate.

La reanalizarea fondului cauzei, deduse judecăţii, instanţa a arătat că va va trebui, de asemenea, să dea eficienţa necesară, în cauză, prev. art. 88 C. pen. şi art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., faţă de fiecare inculpat în parte şi, totodată, va trebui să se analizeze şi constituirea de parte civilă formulată în cauză de ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita.

Împotriva deciziei penale au declarant recurs inculpaţii B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C., M.M. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita.

Din susţinerea recursurilor declarate, a rezultat că recurenţii au solicitat fie casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică, fie casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la curtea de apel pentru continuarea judecăţii. În plus, recurenţii inculpaţi M.M., H.A. şi B.C. au solicitat disjungerea cauzei şi menţinerea, în ceea ce îi priveşte, a soluţiei pronunţate de prima instanţă.

Întrucât la termenul de judecată din 26 septembrie 2012, inculpaţii Z.M., S.S., R.I.F. şi N.D., şi-au retras recursurile declarate împotriva aceleiaşi decizii penale, instanţa a luat act prin încheiere de manifestarea de voinţă a acestora.

Examinând cauza prin prisma motivului de casare invocat prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., instanţa judecând apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute dispoziţiile privind asistarea inculpaţilor de către apărător, când este obligatorie, potrivit legii.

În vederea garantării dreptului la apărare în cursul judecăţii, dispoziţiile art. 6 şi art. 294 C. proc. pen., prevăd că dreptul la apărare este garantat inculpatului în tot cursul procesului penal; în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege; orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal; iar în cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, judecătorul cauzei ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.

Garantarea dreptului la apărare nu trebuie să se realizeze în mod formal, astfel că inculpaţii a căror apărare este obligatorie, potrivit legii, trebuie să se bucure efectiv de asistenţă juridică.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanţa de apel a considerat, în esenţă, că în primă instanţă s-a asigurat doar, în aparenţă, dreptul la apărare al inculpaţilor atâta timp cât, pentru o parte substanţială dintre inculpaţii cauzei, apărarea a fost asigurată doar de unul din avocaţii din oficiu desemnaţi în cauză, care astfel a acordat asistenţă juridică unor inculpaţi cu interese contrarii, la diferite termene de judecată, substituind apărători desemnaţi din oficiu sau aleşi ai altor inculpaţi.

Înţelegând astfel să asigure dreptul la apărare al inculpaţilor, prima instanţă de fond a audiat inculpaţi şi martori, la mai multe termene de judecată, ceea ce, în opinia instanţei de recurs, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare din perspectiva neadministrării probelor în condiţii de echitate. Relevantă sub aspectul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea apărării inculpaţilor este acordarea asistenţei juridice inculpaţilor cu interese contrarii, de către un singur avocat, dintre cei desemnaţi din oficiu, prin substituire, chiar cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei.

În aceste condiţii, se consideră, într-adevăr, că prima instanţă nu a asigurat tuturor inculpaţilor deplina exercitare a dreptului la apărare ce constituie unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, fiind nu numai o manifestare a statului de drept, dar şi o condiţie necesară pentru realizarea eficientă a justiţiei.

Tocmai de aceea, legiuitorul a stabilit prin alin. (3) al art. 197 C. proc. pen. că încălcarea dispoziţiilor privind asistarea inculpaţilor de către apărător, când este obligatorie, nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului şi poate fi luată în considerare din oficiu.

Înalta Curte apreciază ca fiind pertinent şi cel de-al doilea motiv pentru care instanţa de apel a considerat, cu prioritate, că este criticabilă sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţie, noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţa internă să analizeze în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii şi să nu se mulţumească cu motivarea pe scurt a hotărârii, prin preluarea motivării instanţei inferioare ori prin aprobarea pur şi simplu a concluziilor acesteia sau altfel.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că aprobarea, chiar dacă este în parte, a concluziilor actului de sesizare, nu echivalează cu o motivare a hotărârii întrucât Convenţia nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că sentinţa penală este deficitară sub aspectul motivării întrucât în considerentele acesteia nu s-au specificat, pentru fiecare inculpat în parte, mijloacele de probă care susţin sau nu acuzaţiile aduse prin rechizitoriu, care să fundamenteze soluţiile de condamnare şi achitare dispuse prin sentinţa penală.

Simpla descriere a situaţiei de fapt, fără indicarea probelor din care rezultă modalitatea în care inculpaţii au comis sau nu infracţiunile de care sunt acuzaţi, precum şi lipsa prezentării elementelor de fapt care să demonstreze întrunirea ori nu a laturii obiective şi subiective a fiecărei infracţiuni pentru fiecare dintre inculpaţi, dar şi a celor care relevă forma de participaţie în desfăşurarea activităţii susceptibil a fi infracţională, nu răspunde cerinţelor reglementate de art. 356 C. proc. pen. privind conţinutul expunerii unei hotărâri judecătoreşti, conform cu care aceasta trebuia, în mod obligatoriu, să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţiile date în cauză.

Întrucât unii dintre inculpaţi au fost condamnaţi pentru mai multe infracţiuni, expunerea trebuia să cuprindă descrierea faptei, cu arătarea timpului şi a locului unde au fost săvârşite, a formei şi gradului de vinovăţie, precum şi motivarea soluţiei de achitare a altora dintre inculpaţi.

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod întemeiat, instanţa de apel a apreciat că este incidenţă una dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzută de lege, care impune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în primă instanţă, situaţie care se circumscrie unuia dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Dat fiind motivul care a determinat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea dosarului spre rejudecare, ce se subsumează cauzelor de nulitate absolută şi afectează, în prezenta cauză, situaţia tuturor inculpaţilor, nu poate fi primită solicitarea unora dintre recurenţii inculpaţi, de disjungere a cauzei în ceea ce îi priveşte. Din altă perspectivă, dacă disjungerea ar fi fost posibilă, în nici un caz nu ar fi condus la menţinerea, de către instanţa de recurs, a soluţiei de achitare a acestor recurenţi inculpaţi (după cum au solicitat) întrucât, prin decizia pronunţată, instanţa de apel nu a analizat şi s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 285¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C. şi M.M. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurenţii inculpaţi B.T., S.N., D.G., G.N., H.A., B.C. şi M.M. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C. şi M.M. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi B.T., S.N., D.G., G.N., H.A., B.C. şi M.M. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3615/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3648/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3638/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3638/2012. Penal