ICCJ. Decizia nr. 3863/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3863/2012

Dosar nr. 748/85/2008*

Şedinţa publică din 23 noiembrie 2012

Prin Sentinţa penală nr. 213/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 748/85/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.:

A fost achitat inculpatul S.N., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

I. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 1¹ lit. a) din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul S.N. la 4 luni închisoare pentru infracţiunea de port fără drept de cuţit în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat reţinerea şi arestarea preventivă din 21 iunie 2004 până în 20 iulie 2004.

II. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. În baza art. 1¹ lit. a) din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul B.D. la 4 luni închisoare pentru infracţiunea de port fără drept de cuţit în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani şi 2 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat reţinerea şi arestarea preventivă din 15 februarie 2004 până la 20 februarie 2004.

III. În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.S. la 500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.

În baza art. 34 lit. d) C. pen. s-a dispus ca inculpatul C.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.G.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor S.N., B.D. şi C.S. asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate prev. de art. 83 C. pen.

Au fost respinse cererile de despăgubire formulate de părţile civile P.E. şi D.I.V.

A fost revocat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor părţilor responsabile civilmente B.G. şi B.A.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat de la inculpaţii S.N. şi B.D. cuţitele corpuri delicte.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare din inculpaţii S.N., B.D. şi C.S. să plătească statului câte 1.200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 7 ianuarie 2008 au fost trimişi în judecată inculpaţii B.D., S.N., C.S. şi B.G.A.

Din actul de sesizare reiese că în ziua de 14 februarie 2004 a avut loc o altercaţie, iniţial între inculpaţii S.N. şi B.G.A., într-un bar din comuna S. Disputa a continuat în stradă unde S.N. a fost lovit de C.S. şi B.G.A. La incident au luat parte şi alte persoane printre care şi P.I.D., care în învălmăşeala produsă, şi altercaţia cu S.N., se susţine că a fost lovit cu cuţitul de acesta din urmă, leziunile suferite cauzându-i moartea.

După un prim ciclu procesual cauza a fost restituită Parchetului pentru completarea urmăririi penale, fiind ulterior înregistrată iar pe rolul instanţei.

După reînregistrare au fost ascultaţi inculpaţii, au fost audiaţi martorii: T.I., B.N., D.I.D., I.D.N., B.N., H.D.M., S.A.I., H.E., B.N., R.S.C., B.I., L.I. şi L.I.Z..

La dosar se mai găsesc procesul-verbal de cercetare la faşă locului, planşe fotografice, acte medico-legale emanând de la o serie de instituţii specializate până la nivelul Comisiei Superioare de Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", declaraţiile părţilor civile, acte emanând de la părţile civile, alte înscrisuri.

Din analiza probelor dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:

La incidentul din afara discotecii au fost prezente multe persoane, dintre care unele au fost audiate ca martori, şi ale căror declaraţii date în timpul urmăririi penale, la puţin timp după întâmplare, sunt relevante pentru stabilirea stării de fapt. Este vorba de martorii C.M., B.D.M., S.A.I., R.S.C., T.I., I.D.N., D.I.D. şi S.I.V.

Toţi aceşti martori relatează că după ce au ieşit din discotecă, inculpatul S.N. a fost lovit de inculpaţii B. şi C., de victima P., precum şi de alte persoane care luau parte la incident. Inculpatul S.N. a căzut la pământ în urma loviturilor primite, s-a ridicat, şi fiind din nou lovit, a căzut iarăşi. În această fază, martorii arată că la un moment dat, s-a desprins din grup victima care a afirmat, adresându-se inculpatului C. "S. m-a tăiat", fără să facă nicio altă precizare.

Aspectul cel mai important pentru stabilirea vinovăţiei este acela că niciunul din martori nu afirmă că victima a fost tăiată de inculpatul S.N. Mai mult decât atât, nu au văzut ca în acele împrejurări să aibă cuţit asupra lui.

Dintr-o serie de probe, reiese că inculpatul S.N. a avut asupra lui în acea seară o teacă de cuţit, sau că ar fi ameninţat, în alte împrejurări, alte persoane, precum şi că este o fire violentă. Toate acestea nu au nicio relevanţă în stabilirea vinovăţiei pentru infracţiunea de omor, pentru că nu pot duce prin ele însele la concluzia că el este cel care a lovit cu cuţitul victima.

Tot în aceeaşi ordine de idei, nu poate fi luată în considerare nici declaraţia inculpatului B.D. care afirmă că S.N. i-ar fi spus că a tăiat pe victimă. Inculpatul B.D. avea tot interesul să facă o asemenea declaraţie, întrucât el a fost cel vizat iniţial de săvârşirea infracţiunii de omor, fiind şi arestat preventiv o perioadă de 5 zile. De altfel, despre acesta s-a şi spus că fiind la locul săvârşirii faptei, în apropiere ar fi fost văzut cu un cuţit asupra lui.

Pe lângă toate acestea mai trebuie avute în vedere şi concluziile actelor medico-legale menţinute de Comisia Superioară din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici" care nu fac altceva decât să instituie un dubiu în ceea ce priveşte corpul vulnerant care a cauzat leziuni victimei. Textual se arată că oricare dintre cele două corpuri delicte sau alt obiect tăietor - înţepător cu caracteristici asemănătoare ar fi putut cauza leziunile. Or, cele două corpuri vulnerante aparţin inculpaţilor S.N. şi B.D., deosebite ca formă şi natură, primul fiind un cuţit că prăsele din corn de animal iar al doilea, un briceag.

Tot medico-legal s-a stabilit că pe briceag urmele de sânge nu sunt de natură umană, iar în ceea ce priveşte urmele de sânge de pe cuţitul cu prăsele, nu s-a putut determina natura lor.

Cum din coroborarea tuturor acestor probe Tribunalul a apreciat că nu reiese că inculpatul S.N. ar fi cel care a lovit victima cu un corp tăietor înţepător, în conformitate cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. acesta a fost achitat pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. lit. i) C. pen.

Tribunalul a apreciat că inculpatul S.N., alături de inculpaţii B.D. şi C.S. se fac însă vinovaţi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Din depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat că în seara zilei de 14 februarie 2004 au tulburat liniştea publică printr-o serie de două manifestări verbale, folosind cuvinte şi expresii necorespunzătoare, recurgând şi la violenţe, mai întâi în incinta discotecii, iar apoi pe stradă, deranjând pe cei prezenţi şi creând o stare de nesiguranţă.

Tot din probele testimoniale mai rezultă că în aceeaşi noapte inculpaţii S.N. şi B.D. au avut asupra lor un cuţit în împrejurările în care exista creată o stare conflictuală. Sunt relevante în acest sens depoziţiile celor care i-au văzut plecând acasă după incident şi înarmându-se în vederea unei eventuale riposte. Numai intervenţia paznicilor locali a făcut ca o asemenea atitudine să fie curmată.

Fapta celor doi inculpaţi constituie infracţiunea prev. de art. 1¹ lit. a) din Legea nr. 61/1991.

Referitor la inculpatul C.S., din relatările martorilor C.M., S.A.I. şi R.S.C., reiese că l-a lovit pe inculpatul S.N., faptă la care a luat parte şi inculpatul, minor la aceea dată, B.G.A. În urma leziunilor suferite i-au fost necesare pentru vindecare 4 - 5 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal.

Aşa fiind fapta inculpatului C.S. constituie infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Pentru infracţiunile mai sus arătate cei trei inculpaţi au fost condamnaţi, iar la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen.

S-a apreciat de către Tribunal că se impune ca inculpatului S.N. să i se aplice o pedeapsă mai mare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordini publice întrucât el este iniţiatorul evenimentelor.

În consecinţă inculpatul S.N. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul B.D. la 1 an şi 2 luni închisoare, iar inculpatul C.S. la 1 an închisoare.

Pentru această infracţiune s-au reţinut şi circumstanţele agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., întrucât a fost comisă de 3 persoane şi împreună cu un minor, respectiv inculpatul B.G.A.

Inculpaţii S.N. şi B.D. au fost condamnaţi şi la alte 4 luni închisoare fiecare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1¹ lit. a) din Legea 61/1991.

La rândul său inculpatul C. a mai fost condamnat la 500 lei amendă pentru infracţiunea de lovire.

Constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor cu închisoarea, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

Inculpatul B.G.A. era minor la data comiterii infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată. Potrivit art. 129 C. pen. termenul de prescripţie pentru minori se reduce la jumătate. Or, având în vedere această dispoziţie raportat la data comiterii faptelor s-a constatat că sunt îndeplinite în cazul ambelor infracţiuni termenele de prescripţia răspunderii penale prev. de art. 122 C. pen.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva acestuia pentru cele două infracţiuni.

Ţinând cont şi de prevederile art. 118 lit. b) C. proc. pen. au fost confiscate de la inculpaţii S.N. şi B.D. cele două cuţite corpuri delicte.

Întrucât inculpatul S.N. a fost achitat pentru infracţiunea de omor, cererile de despăgubiri formulate de părţile civile P.E. şi D.I.V. au fost respinse.

Totodată s-a dispus revocarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor părţilor responsabile civilmente B.G. şi B.A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 213/2009 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părţile civile P.E., D.I.V. şi inculpatul C.S.

Prin apelul formulat parchetul a adus hotărârii atacate următoarele critici de nelegalitate şi netemeinicie:

1. În mod greşit instanţa a dispus în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.N., apreciind că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul S.N. a fost cel care a lovit victima P.I.D. cu cuţitul determinând decesul acestuia.

Instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a materialului probator aflat la dosarul cauzei deoarece chiar dacă niciunul din martorii audiaţi nu au perceput exact momentul în care inculpatul S.N. a aplicat victimei lovitura cu cuţitul, nu se poate face abstracţie de declaraţiile în care martorii R.S.C. şi B.I. arată că inculpatul S.N. se bătea la o distanţă de 20 - 30 de metri cu coinculpaţii B. şi C., victima fiind şi ea în acel grup, iar la un moment dat victima a ieşit din grup strigând "S., m-a tăiat!". Aceiaşi martori mai arată că după ce victima înjunghiată s-a retras spre discoteca, inc. S.N. a rămas trântit la pământ strigând "Va omor, va omor!", după care a plecat spre casă.

În mod evident victima P.I.D. nu ar fi putut fi înjunghiată decât de către inculpatul S.N., singurul care purta de obicei cuţit asupra lui. În acest sens, martorul B.N. declară că el i-a luat după incident inculpatului S.N. teaca de cuţit, dar nu l-a întrebat nimic de cuţit pentru că atât S.N. cât şi inculpatul B.D. erau băuţi şi nu se putea înţelege nimeni cu ei. Şi martorul H.D.M. confirmă că inculpatului S.N. i se vedea teaca cuţitului şi mai arată că la câteva zile după evenimente a aflat de la un unchi de-al lui că mama inculpatului S.N. a venit la el şi i-a cerut să declare că ar fi văzut pe inculpatul B.D. lovind victima cu cuţitul.

Inculpaţii B.G.A. şi C.S. declară şi ei în cursul cercetării judecătoreşti că în momentul în care victima a strigat că a fost tăiată, se afla deasupra inculpatului S.N., ambii fiind căzuţi la pământ.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionate concluziile raportului de autopsie potrivit căruia leziunile sunt urmarea unei loviri cu un corp tăietor înţepător, aplicat dinainte-înapoi şi de sus în jos, asupra toracelui victimei. Singura persoana care avea cuţit asupra ei şi care s-a aflat în imediata apropiere a victimei este inculpatul S.N., fiind exclus ca lovitura de cuţit să fie aplicată de inculpaţii B. ori C. (amici ai victimei), aceştia nefiind înarmaţi şi nici de inculpatul B.D. care se afla la distanţă de grup.

În fine, în dosarul de urmărire penală se află raportul de constatare tehnico-ştiinţifică pentru detecţia comportamentului simulat a inculpatului S.N. din care rezultă că la 5 zile după incident s-au evidenţiat modificări semnificative ale reactivităţii psiho-emoţionale, specifice comportamentului simulat, adică nesinceritatea acestuia.

Mai mult, şi alţi martori (B.N.) confirmă că imediat după momentul lovirii victimei, toată lumea spunea că inculpatul S.N. este cel care a înjunghiat-o pe aceasta.

Deşi instanţa mai reţine în considerente că inculpatul S.N. şi B.D. au avut asupra lor cuţit în noaptea respectivă, în mod surprinzător concluzionează că nu reiese ca inculpatul S.N. să fie cel care a lovit victima.

În considerarea acestor elemente probatorii Parchetul apreciază că este pe deplin dovedită aplicarea loviturii de cuţit de către inculpatul S.N., astfel că se impune condamnarea acestuia pentru infracţiunea de omor calificat şi obligarea sa la despăgubiri materiale şi morale către părţile civile.

2. În mod greşit a fost dedusă perioada de arest preventiv a inculpatului S.N., acesta fiind arestat între 21 iunie 2004 şi 10 mai 2005 aşa cum rezultă din adresa emisă de Penitenciarul de Maximă Siguranţă Aiud.

3. În privinţa infracţiunii de lovire sau alte violenţe pentru care inculpatul C.S. a fost condamnat la pedeapsa amenzii iar inculpatului B.G.A. i s-au aplicat dispoziţiile art. 10 lit. f) C. proc. pen., se apreciază că instanţa ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. întrucât lipseşte plângerea prealabilă a părţii vătămate S.N.

Prin urmare, instanţa ar fi trebuit să constate că în cauză nu există o plângere prealabilă pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. faţă de inculpaţii C.S. şi B.G.A.

Pentru considerentele expuse apelantul a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare:

- condamnarea inculpatului S.N. pentru infracţiunea de omor calificat la o pedeapsă severă cu închisoarea - deducerea întregii perioade de arest preventiv executată de către inculpatul S.N.

- încetarea procesului penal faţă de inculpaţii C.S. şi B.G.A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Prin apelul formulat părţile civile P.E. şi D.I.V. au solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare condamnarea inculpatului S.N. şi admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greşit s-a pronunţat achitarea inculpatului S.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, probele administrate în cauză înlăturând prezumţia de nevinovăţie.

Cu privire la latura civilă, nu se justifică respingerea despăgubirilor solicitate având în vedere vinovăţia inculpatului, suferinţele cauzate familiei, ce au avut ca rezultat inclusiv decesul tatălui victimei urmare unei afecţiuni cardiace.

Prin apelul formulat inculpatul C.S. a solicitat desfiinţarea sentinţei sub aspectul condamnării pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, soluţia fiind de încetare a procesului penal, dată fiind lipsa plângerii prealabile şi redozarea pedepsei în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Prin Decizia penală nr. 16/A din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de părţile civile P.E. şi D.I.V. împotriva Sentinţei penale nr. 213 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală şi în consecinţă:

A desfiinţat hotărârea atacată numai sub aspectul soluţionării laturii penale privind infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului S.N., a duratei dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, precum şi sub aspectul soluţionării acţiunii civile formulată de părţile civile P.E. şi D.I.V. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite,

1. A condamnat pe inculpatul S.N. la pedeapsa de:

- 16 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiuni de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului S.N. în elementele componente şi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen.

În baza dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 4 luni închisoare aplicate aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 1¹ lit. a) din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d) şi e) C. pen.

A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 iunie 2004 şi până la data de 10 mai 2005.

2. În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părţilor civile P.E. şi D.I.V. despăgubiri civile după cum urmează:

- părţii civile P.E. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a părţii civile P.I.D., suma de 12.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 75.000 lei, cu titlu de daune morale;

- părţii civile D.I.V., în calitate de moştenitoare a părţii civile P.I.D. suma de 7.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 45.000 lei, cu titlu de daune morale, actualizate în funcţie de rata inflaţiei de la data decesului victimei şi până la data plăţii efective.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.S. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părţilor civile P.E. şi D.I.V. suma de 3.187 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în fond şi apel.

Prin Decizia penală nr. 2418 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile declarate de părţile civile P.E. şi D.I.V. şi de inculpatul S.N., a fost casată Decizia penală nr. 16/A/2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu menţinerea actelor îndeplinite până la termenul din 20 septembrie 2010.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut în esenţă că instanţa de apel nu a efectuat o cercetare judecătorească corespunzătoare, nu a reuşit să înlăture contradicţiile evidente existente între probe şi îndoielile care s-au ivit în cauză, nu a înţeles să lămurească motivele şi raţiunile care i-au determinat pe cei audiaţi să manifeste oscilaţii în a relata corespunzător cele percepute cu propriile simţiri.

S-a considerat că este necesar, pentru o justă soluţionare a cauzei şi pentru a înlătura dubiile apărute, să se procedeze la o readministrare a tuturor probelor cauzei, la o eventuală confruntare a persoanelor între declaraţiile cărora există contradicţii şi la o extindere a procedeelor probatorii, eventual audierea martorilor propuşi de inculpatul S.N. în recurs.

S-a considerat că evaluarea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, în urma efectuării operaţiunii de sinteză, nu permitea reţinerea unei situaţii de fapt complete în derularea acţiunilor, cum în mod nejustificat a considerat instanţa de apel.

S-a mai arătat că operaţiunea de analiză a probelor impune înlăturarea motivată a unor probe, precum şi reţinerea celor care conferă certitudini, însă aceste principii nu au fost respectate în cauză, înlăturarea unor mijloace de probă nefiind argumentată convingător.

S-a considerat că instanţei de apel îi revine obligaţia, în virtutea rolului activ, de a lua măsuri pozitive în scopul completării materialului probator al cauzei, pentru a statua cu valoare de certitudine în ce împrejurare victima a fost agresată.

Cum neregularitatea constatată afectează decizia instanţei de apel, ca urmare a omisiunii de a se pronunţa cu privire la unele probe administrate chiar esenţiale pentru cauză, de natură a garanta dreptul şi de a influenţa soluţia procesului, Înalta Curte a constatat incidenţa în cauză a cazului de casare reglementat de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 748/85/2008*.

Conform dispoziţiilor obligatorii ale instanţei de recurs, în rejudecare s-a procedat la reaudierea inculpaţilor S.N. şi C.S., precum şi a martorilor B.N., I.D., L.I., P.I., B.N., D.I.D., H.D.M., I.D.N., R.S.C., B.I., T.I., S.A.I., L.I.Z., B.(actualmente S.) D.M., B.N. senior.

Inculpatul B.N. a uzat de dreptul de a nu da declaraţie, iar inculpatul B.G.A., deşi prezent la un termen de judecată, a fost de acord să declare doar în prezenţa apărătorului ales, cererea sa fiind încuviinţată, însă ulterior nu s-a mai prezentat, fiind plecat la muncă în străinătate.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

La termenul de judecată din 21 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că se impune restrângerea cadrului procesual în recurs, în raport de titularii recursurilor formulate şi de motivele de recurs invocate, iar faţă de împrejurarea că intimaţii inculpaţi C.S., B.D. şi B.G.A. nu au declarat recurs, s-a apreciat că hotărârea este definitivă în privinţa acestora.

Cu toate acestea, se constată că, prin Decizia nr. 2418 din 16 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis recursurile declarate de părţile civile P.E. şi D.I.V. şi de inculpatul S.N., a casat în întregime decizia penală atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În atare situaţie, întrucât hotărârea pronunţată în apel a fost casată în întregime, neexistând menţiunea menţinerii dispoziţiilor referitoare la ceilalţi inculpaţi, condamnaţi pentru alte infracţiuni, Curtea consideră că este necesar să se pronunţe în rejudecare asupra tuturor apelurilor deduse judecăţii în primul ciclu procesual.

În acest sens, examinând mai întâi criticile aduse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de părţile civile P.E. şi D.I.V. sub aspectul greşitei achitări a inculpatului S.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., Curtea constată că acesta sunt fondate.

Astfel, instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a materialului probator administrat în cauză, concluzionând nejustificat că nu există probe temeinice care să demonstreze că inculpatul S.N. este cel care a lovit victima cu un corp tăietor înţepător, determinând decesul acesteia.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, al judecăţii în primă instanţă, în apel şi apoi în rejudecarea apelurilor a rezultat cu certitudine faptul că la data de 14 februarie 2004, în comuna S., judeţul Sibiu, a avut loc un incident violent, soldat cu decesul victimei P.I.D., în vârstă de 18 ani.

Conform declaraţiilor martorilor care au asistat la desfăşurarea acestor evenimente, la un moment dat, din învălmăşeala creată, a ieşit victima P.I.D., strigând "S., m-a tăiat".

Constatarea medico-legală efectuată asupra victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe şi interne consecutive unei plăgi tăiat-înţepate penetrante în torace şi abdomen, cu lezarea inimii, urmare unei lovituri cu un corp tăietor înţepător, aplicate dinainte - înapoi şi de sus în jos asupra toracelui victimei.

Curtea reţine că probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea că inculpatul S.N. este autorul infracţiunii de omor, deşi acesta a negat constant că ar fi comis actul de agresiune cu cuţitul asupra victimei, indicându-l drept autor pe inculpatul B.D.

În acest sens, Curtea face referire la declaraţiile martorilor C.M., B.D.M., R.S.C., S.A.I., T.I., D.I.D., S.I.V., H.D.M., care au confirmat existenţa unui grup distinct de 4 persoane în faţa imobilului de pe strada Prundului nr. 480, grup format din inculpaţii S.N., C.S., B.G.A. şi victimă.

Esenţiale sunt însă aspectele referitoare la agresarea inculpatului S.N. de către inculpaţii B., C. şi de către victimă, aceasta din urmă fiind poziţionată înainte de a fi lovită şi de a striga deasupra inculpatului S.N., cu care se lupta, conform declaraţiilor inculpaţilor B.G.A., C.S. şi a martorei C.M..

Poziţia inculpatului B.D. în spatele inculpatului C.S. şi la distanţă de câţiva metri de victimă în momentul în care aceasta a strigat că a fost lovită cu cuţitul a fost relevată de declaraţiile inculpaţilor B.G.A., C.S. şi a martorei C.M..

Procedând la analizarea depoziţiilor martorilor menţionaţi mai sus, Curtea constată că în faza de urmărire penală, martora C.M. a menţionat faptul că după incidentul din discotecă, în stradă, inculpatul C.S. s-a întâlnit din nou cu inculpatul S.N. şi, împreună cu B.G.A. şi cu victima P.I.D., l-au lovit cu pumnii, S.N. a ripostat şi el cu lovituri de pumni, astfel că, lovindu-se reciproc, cei 4 au trecut strada, oprindu-se în faţa porţii unui imobil, unde au continuat să se lovească, S.N. fiind căzut la pământ, iar cei trei aplecaţi asupra lui.

Martora a relatat faptul că B.D. a venit înspre cei care se băteau, probabil cu intenţia de a-l ajuta pe inculpatul S.N., însă acesta nu a ajuns să dea în niciunul din cei care erau implicaţi în incident. Martora a mai arătat că, până să ajungă inculpatul B.D. la grupul celor care se băteau, fratele său, inculpatul C.S., s-a îndepărtat deplasându-se spre maşina lui, lângă victimă rămânând inculpaţii B. şi S.N.. Martora a auzit victima strigând "S., m-a tăiat", după care a parcurs 3 - 4 metri de lângă inculpatul S.N.

Aceleaşi aspecte au fost relatate de martoră şi cu ocazia audierii sale în apel, în primul ciclu procesual, făcând însă precizarea expresă că inculpatul B.D. se găsea la cca 2 metri de grupul care se lupta în momentul în care victima a strigat. De asemenea, martora a arătat un aspect sesizat şi de alţi martori audiaţi, respectiv faptul că după ce victima a strigat, inculpatul S.N. s-a aruncat la pământ şi a început să urle, să înjure şi să se manifeste isteric.

Martora B.D.M., audiată în faza de urmărire penală, nu a fost în măsură să indice dacă inculpatul B.D. a făcut parte din grupul celor care se băteau în faţa porţii numitului N.D., unde a fost înjunghiată victima, însă a descris comportamentul atipic al inculpatului S.N. după ieşirea victimei din grup, martora arătând că inculpatul se tăvălea în stradă şi urla. după care s-a ridicat în picioare, continuând să urle şi să gesticuleze cu mâinile. Martora a fost reaudiată în rejudecarea apelului, însă nu a fost în măsură să prezinte detalii în legătură cu cele întâmplate, precizând însă că îşi menţine declaraţiile anterioare, care corespund adevărului.

Martorul R.S.C. a relatat la urmărire penală faptul că în faţa discotecii, inculpatul C.S. l-a lovit cu pumnul sau piciorul pe inculpatul S.N., care a căzut, după care s-a ridicat şi a fugit traversând şoseaua, urmărit de inculpaţii B., C., de victima P. şi de alţi tineri pe care nu i-a mai văzut. Pe trotuar, lângă poartă, inculpatul S.N. a fost lovit din nou, căzând la pământ, martorul susţinând că nu a mai văzut ce s-a întâmplat în continuare, întrucât în faţa lui s-au aşezat alte persoane, însă a auzit ţipete şi zgomote produse de cei care se băteau. Martorul l-a văzut ulterior pe P.I.D. trecând pe lângă el, spunându-i lui C.S. că a fost tăiat, după care a fost urcat în maşină şi transportat la spital. Martorul l-a văzut pe inculpatul S.N. plecând spre casă şi ţipând că "o să ne omoare pe toţi".

Martorul a fost audiat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, relatând în esenţă aceleaşi aspecte, precizând însă că pe inculpatul B.D. l-a văzut doar în bar, fără a putea indica dacă a fost sau nu prezent la incidentul din stradă.

În rejudecarea apelului martorul R.S.C. a relatat că după inculpatul S.N. au fugit inculpaţii C. şi B., iar pe scările discotecii nu i-a văzut nici pe victima P., nici pe inculpatul B.D., însă pe acesta din urmă l-a văzut când pleca spre casă, după consumarea incidentului, împreună cu inculpatul S.N. Martorul a precizat că nu a sesizat cuţit sau teacă de cuţit asupra inculpaţilor S.N. şi B.D., însă cunoaşte faptul că inculpatul S.N. purta de regulă cuţit la el, sens în care l-a şi avertizat pe inculpatul B.

Martorul S.A.I. a menţionat cu ocazia audierii sale la urmărire penală împrejurări relatate şi de ceilalţi martori indicaţi mai sus, cu precizarea că nu a avut posibilitatea să observe cine l-a lovit pe P.I.D. Martorul a relatat că l-a văzut pe inculpatul S.N. ţipând cu braţele ridicate, însă nu a remarcat dacă şi inculpatul B.D. a fost prezent, întrucât era multă lume.

Martorul a fost reaudiat în cursul cercetării judecătoreşti la Tribunalul Sibiu, susţinându-şi declaraţia dată la urmărire penală, precum şi în rejudecarea apelurilor, când a precizat că la locul incidentului i-a văzut pe inculpaţii S.N., B., C. şi pe victima P., iar aceştia se împingeau reciproc. Martorul a susţinut în continuare că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. în grupul persoanelor care se îmbrânceau, precizând totodată că nu a văzut vreun cuţit asupra inculpatului S.N.

Martorul T.I. a relatat la urmărire penală faptul că inculpaţii C.S. şi B.G. se băteau în stradă cu inculpatul S.N., trecând de partea cealaltă a străzii, unde inculpatul S.N. a căzut. Martorul a văzut şi victima apropiindu-se de grupul celor care se băteau, după care nu a mai avut posibilitatea obiectivă să vadă ce sa întâmplat, însă a auzit victima spunându-i inculpatului C. faptul că a fost tăiat. Martorul a precizat că şi inculpatul B.D. era în grupul menţionat mai sus, însă nu a remarcat dacă avea sau nu ceva în mână şi nici dacă a lovit pe cineva. Martorul a fost reaudiat în primă instanţă, în apel, precum şi în rejudecarea apelurilor, fără a releva alte aspecte esenţiale soluţionării cauzei.

Martorul D.I.D. a fost de asemenea prezent la incidentul soldat cu moartea victimei P.I.D., a relevat aceleaşi aspecte referitoare la bătaia în care au fost implicaţi victima şi inculpaţii C.S., B.G. şi S.N., precizând că nu a văzut cine a lovit victima cu cuţitul, nu a văzut pe nimeni cu cuţitul şi nici pe B.D. în grupul tinerilor care se băteau. Martorul a relatat şi aspecte aflate de la martorul B.N., care, la plecarea spre casă, l-ar fi auzit pe inculpatul B.D. că o să îi taie cu cuţitul pe toţi în acea seară.

Martorul a fost audiat la Tribunalul Sibiu, precum şi în rejudecarea apelurilor, relatând în esenţă aceleaşi aspecte.

Martorul S.I.V. a confirmat existenţa grupului format din inculpaţii B., C. şi victima P., care se băteau cu inculpatul S.N. de partea cealaltă a străzii, arătând în acelaşi timp că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. la locul incidentului. Martorul a mai precizat faptul că nu a văzut cuţit asupra inculpatului S.N., însă a confirmat comportamentul isteric al acestuia după lovirea victimei.

Martorul H.D.M., audiat la urmărire penală, în faţa primei instanţe şi în rejudecarea apelurilor, a relatat într-o primă fază ce a reuşit să perceapă din derularea evenimentelor, evidenţiind comportamentul nefiresc al inculpatului S.N. după ce victima a fost lovită cu cuţitul, martorul arătând şi faptul că victima lovită, împreună cu inculpatul C. şi martorul D. a venit înspre el, de peste drum, din direcţia inculpatului S.N., care era deosebit de agitat şi care avea la pantaloni o teacă de cuţit, fără a mai avea însă cuţitul în aceasta. Martorul a mai învederat faptul că la câteva zile după incident, mama inculpatului S.N. a venit la un unchi de al lui, pentru a-l determina pe martor să declare că victima ar fi fost lovită de inculpatul B.D..

Martorul I.D.N. a asistat de asemenea la incident, a confirmat comportamentul agresiv al inculpatului S.N. în acea seară şi împrejurarea că grupul persoanelor care se băteau era format din inculpatul S.N., pe de o parte, respectiv inculpaţii B. şi C. împreună cu victima P.I.D., pe de altă parte.

Curtea reţine că depoziţiile martorilor menţionaţi se coroborează şi cu declaraţiile inculpaţilor C.S. şi B.G.A., care au arătat că înainte de a fi lovită, victima se afla lângă inculpatul S.N., inculpatul B.D. aflându-se la distanţă de câţiva metri de victimă, în spatele inculpatului C.S., când aceasta a strigat că a fost tăiată.

Având în vedere aceste împrejurări, Curtea reţine că ipoteza vehiculată de inculpat în apărarea sa, în sensul că inculpatul B.D. ar fi fost cel care a lovit victima cu cuţitul, nu este susţinută de declaraţiile persoanelor care au asistat la incident, probele analizate mai sus conducând la concluzia că, în cadrul altercaţiei desfăşurate între inculpaţii C.S., B.G.A. şi victima P.I.D., pe de o parte, şi inculpatul S.N., pe de altă parte, acesta din urmă a fost cel care a aplicat lovitura de cuţit care a determinat decesul victimei, împrejurare confirmată şi de atitudinea imediată a inculpatului S.N., care a reacţionat isteric şi violent, urlând şi trântindu-se la pământ, atitudine remarcată de martorii oculari.

Mai mult, din concluziile noului raport de expertiză medico-legală întocmit de IML Cluj-Napoca şi avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală, a rezultat că leziunile traumatice suferite de victima P.I.D. au putut fi produse cu cuţitul aparţinând inculpatului S.N.

Cuţitul aparţinând inculpatului S.N., descoperit la câteva zile de la incident, a fost expertizat, însă în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 410/VIII/a/46 din 15 iunie 2004 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sibiu, s-a arătat că la baza lamei cuţitului abandonat de inculpatul S.N. şi găsit în zăpadă, sunt evidenţiate urme de sânge a căror natură nu a fost posibil a fi detectată datorită insuficienţei materialului biologic. Datorită cantităţii reduse de ADN, genotiparea microurmelor biologice nu a pus în evidenţă profile genetice iar analiza prin teste rapide nu a indicat prezenţa sângelui de natură umană.

Referitor la atitudinea inculpatului S.N. în cursul procedurilor, Curtea reţine că acesta a fost în permanenţă nesincer, negând purtarea cuţitului în timpul incidentului.

Curtea mai reţine că toate celelalte probe administrate în favoarea inculpatului, respectiv declaraţiile martorilor T.N., F.D., B.N., V.N.A., L.I.Z., L.I., P.I., nu sunt de natură să configureze un dubiu care i-ar putea profita, în contextul în care acestea nu se coroborează cu declaraţiile persoanelor care au asistat la incident şi, mai mult, fac referire la aspecte indirecte, în speţă pretinse afirmaţii ale inculpatului B.D. în legătură cu implicarea sa în incident.

În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, în condiţiile în care în cauză este cert stabilit că inculpatul S.N. era agresat de victimă, avea cuţit asupra lui în momentul lovirii victimei, a încercat să ascundă arma după incident iar coinculpatul B.D. deşi înarmat şi el cu un briceag nu se găsea în imediata apropiere a victimei în momentul lovirii acesteia, iar pe briceagul pe care l-a purtat nu au fost găsite urme de sânge uman, Curtea consideră că existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului S.N. sunt pe deplin dovedite, criticile Parchetului şi ale părţilor civile apelante fiind întemeiate.

În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de părţile civile P.E. şi D.I.V., a desfiinţat sentinţa atacată în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului S.N. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi, procedând la o nouă judecată, conform celor arătate mai sus, a dispus condamnarea lui.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de gradul de pericol social al faptei, de datele privind persoana infractorului, relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză, de vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale şi împrejurările comiterii faptei, Curtea apreciază că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare de 16 ani, apropiată de minimul special legal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., scopul preventiv şi coercitiv reglementat de art. 52 C. pen. poate fi atins.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., Curtea apreciind că prin lezarea unei valori fundamentale ocrotite de legea penală - viaţa unei persoane, inculpatul nu este demn să exercite drepturile menţionate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii -, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Pe latura civilă a cauzei, având în vedere soluţia de condamnare adoptată faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, în considerarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat a plăti părţilor civile P.E. şi D.I.V. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctului P.I.D. decedat la 16 martie 2009, despăgubirile materiale solicitate şi dovedite, după cum urmează: 12.500 lei despăgubiri materiale pentru partea civilă P.E. şi 7500 lei părţii civile D.I.V.

În temeiul aceloraşi dispoziţii legale având în vedere suferinţele pricinuite prin decesul fiului minor şi a fratelui, Curtea apreciază justă acordarea sumelor de 100.000 lei daune morale în favoarea părţii civile P.E. şi a sumei de 50.000 lei daune morale în favoarea părţii civile D.I.V., sumele urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei de la data decesului victimei şi până la data plăţii efective.

În privinţa apelului inculpatului C.S., Curtea constată că şi acesta este fondat, având în vedere intervenirea prescripţiei speciale pentru faptele care au determinat trimiterea sa în judecată, efectele apelului inculpatului C.S. urmând a fi extinse, conform art. 373 C. proc. pen., şi asupra inculpaţilor S.N. şi B.D.

Analizând în acest context şi criticile formulate în apelul scris al Parchetului, privind lipsa plângerii prealabile a inculpatului - parte vătămată S.N. pentru comiterea infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea reţine că acestea nu pot fi primite, întrucât în mod corect instanţa de fond a reţinut existenţa plângerii prealabile îndreptate împotriva inculpatului C.S. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna inculpatului S.N..

Astfel, nu se poate reţine lipsa plângerii prealabile, odată ce în cuprinsul declaraţiilor date la procuror în 15 februarie 2003 şi 21 iunie 2004, inculpatul S.N. a solicitat expres trimiterea în judecată şi condamnarea inculpaţilor C. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.

Pe de altă parte, având în vedere data comiterii acestei fapte - 14 februarie 2004, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiile coroborate ale art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., Curtea constată că în privinţa acestei infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, fiind dispusă o soluţie de încetare a procesului penal, conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Acelaşi raţionament este valabil şi în privinţa infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor S.N., C.S. şi B.D., respectiv de port de cuţit, prev. de art. 1¹ lit. a) din Legea nr. 61/1991, reţinute în sarcina inculpaţilor B.D. şi S.N., pentru care s-a împlinit, de asemenea, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, conform art. 122 lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen.

Împotriva acestei Decizii nr. 13/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel alba Iulia, în termen legal s-a exercitat recurs doar de către inculpatul S.N.

Solicitările sale au vizat pronunţarea unei soluţii de achitare raportat la comiterea infracţiunii de omor, raportat la dubiul puternic ce persistă în cauză din probatoriul administrat în ceea ce priveşte vinovăţia sa.

Toate persoanele ce au fost audiate au declarat că l-au văzut de B.D. cu cuţitul în mână, niciunul dintre aceştia nu au afirmat că victima a fost tăiată de inculpatul recurent.

Expertiza efectuată a arătat probabilitatea că leziunea a fost produsă de corpul delict aparţinând lui B.D.

Inculpatul se afla într-o poziţie în care era practic imposibil să-i aplice vreo lovitură victimei. A mai arătat că B.D. ar fi povestit din arest că a omorât pe cineva, iar cu privire la testul poligraf asupra recurentului, rezultatul se datorează emoţiilor puternice avute.

Prezent în faţa instanţei de recurs inculpatul a arătat că se prevalează de dreptul de nu face declaraţii.

Prealabil tratării cazurilor de casare invocate de la pct. 17² şi 18 ale art. 385⁹ C. proc. pen., instanţa de recurs constată că, într-un prim circuit procesual realizat în cauză, ce a implicat o soluţie în primă instanţă de achitare pentru învinuirea de omor calificat adusă inculpatului iar ulterior, printr-o simplă reinterpretare a aceluiaşi probatoriu, a fost pronunţată o soluţie de condamnare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin Decizia nr. 2418/2011 este cea care a reţinut cu justeţe că instanţa de apel nu a efectuat o cercetare judecătorească corespunzătoare, nu a reuşit să înlăture contradicţiile evidente existente între probe şi îndoielile care s-au ivit în cauză, nu a înţeles să lămurească motivele şi raţiunile care i-au determinat pe cei audiaţi să manifeste oscilaţii în a relata corespunzător cele percepute cu propriile simţiri.

Inculpatul B.N. a uzat de dreptul de a nu da declaraţie.

În această formulă juridică se răspunde nu doar neajunsurilor constatate de către instanţa supremă dar se realizează şi o conformare la exigenţele de convenţionalitate impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul că, pentru o astfel de situaţie, se necesită ca instanţa de prim control judiciar, ce se bucură de o plenitudine de jurisdicţie, să aprecieze în mod nemijlocit cadrul probator incident, din care se pot trage concluzii pertinente cu privire la acuzaţia penală adusă inculpatului.

Examinând în acest nou context decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, raportat la cazurile de casare ce pot fi astfel abordate, Înalta Curte constată următoarele:

Rezumativ, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul S.N. a fost cel care a lovit victima P.I.D. cu cuţitul determinând decesul acestuia.

Chiar dacă niciunul din martorii audiaţi nu au perceput exact momentul în care inculpatul S.N. a aplicat victimei lovitura cu cuţitul, nu se poate face abstracţie de declaraţiile în care martorii R.S.C. şi B.I. arată că inculpatul S.N. se bătea la o distanţă de 20 - 30 de metri cu coinculpaţii B. şi C., victima fiind şi ea în acel grup, iar la un moment dat victima a ieşit din grup strigând "S., m-a tăiat!".

În mod evident victima P.I.D. nu ar fi putut fi înjunghiată decât de către inculpatul S.N., care purta cuţit asupra sa.

Şi martorul H.D.M. confirmă că inculpatului S.N. i se vedea teaca cuţitului şi mai arată că la câteva zile după evenimente a aflat de la un unchi de-al lui că mama inculpatului S.N. a venit la el şi i-a cerut să declare că ar fi văzut pe inculpatul B.D. lovind victima cu cuţitul.

Inculpaţii B.G.A. şi C.S. declară şi ei în cursul cercetării judecătoreşti că în momentul în care victima a strigat că a fost tăiata, se afla deasupra inculpatului S.N., ambii fiind căzuţi la pământ.

Singura persoana care avea cuţit asupra ei şi care s-a aflat în imediata apropiere a victimei este inculpatul S.N., fiind exclus ca lovitura de cuţit sa fie aplicata de inculpaţii B. ori C. (amici ai victimei), aceştia nefiind înarmaţi şi nici de inculpatul B.D. care se afla la distanţă de grup.

În fine, în dosarul de urmărire penală la fila 107, se află raportul de constatare tehnic o-ştiinţifică pentru detecţia comportamentului simulat a inculpatului S.N. din care rezultă că la 5 zile după incident s-au evidenţiat modificări semnificative ale reactivităţii psiho-emoţionale, specifice comportamentului simulat, adică nesinceritatea acestuia.

Imediat după momentul lovirii victimei, toată lumea spunea că inculpatul S.N. este cel care a înjunghiat-o pe aceasta.

Aşadar, într-un cadru dezvoltat, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, al judecăţii în primă instanţă, în apel şi apoi în rejudecarea apelurilor a rezultat cu certitudine faptul că la data de 14 februarie 2004, în comuna S., judeţul Sibiu, a avut loc un incident violent, soldat cu decesul victimei P.I.D., în vârstă de 18 ani, provocat de către inculpatul recurent.

Reţinea instanţei de apel că probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea că inculpatul S.N. este autorul infracţiunii de omor este corectă, deşi acesta a negat constant că ar fi comis actul de agresiune cu cuţitul asupra victimei, indicându-l drept autor pe inculpatul B.D.

Apărările simpliste ale inculpatului, inclusiv din recurs, prin care acesta se mulţumeşte doar a replica subiectiv unor împrejurări desprinse din circumstanţe obiective, a transfera răspunderea asupra unei alte persoane, la rândul său investigată amănunţit, sunt contrazise de depoziţiile martorilor care au asistat la incident şi care, deşi nu au fost în măsură să precizeze expres că inculpatul S.N. a lovit victima cu cuţitul (din numeroşii spectatori la incident niciunul nu a văzut momentul lovirii victimei, aspect care a îngreunat semnificativ stabilirea stării de fapt), au indicat aspecte indirecte referitoare la poziţia celor implicaţi în incident, aspecte care îl indică în mod cert pe inculpat ca fiind în apropierea victimei în momentul prealabil lovirii sale.

Esenţiale sunt aspectele referitoare la agresarea inculpatului S.N. de către inculpaţii B., C. şi de către victimă, aceasta din urmă fiind poziţionată înainte de a fi lovită şi de a striga deasupra inculpatului S.N., cu care se lupta, conform declaraţiilor inculpaţilor B.G.A., C.S. şi a martorei C.M.

Anumitele inadvertenţe strecurate nu sunt de natură să creeze un dubiu major, care să profite inculpatului S.N., astfel cum a fost invocat de către acesta.

Astfel, Curtea de Apel este cea care a constatat în amănunt, fiind astfel de reiterat, că în faza de urmărire penală, martora C.M. a menţionat faptul că după incidentul din discotecă, în stradă, inculpatul C.S. s-a întâlnit din nou cu inculpatul S.N. şi, împreună cu B.G.A. şi cu victima P.I.D., l-au lovit cu pumnii, S.N. a ripostat şi el cu lovituri de pumni, astfel că, lovindu-se reciproc, cei 4 au trecut strada, oprindu-se în faţa porţii unui imobil, unde au continuat să se lovească, S.N. fiind căzut la pământ, iar cei trei aplecaţi asupra lui. Martora a relatat faptul că B.D. a venit înspre cei care se băteau, probabil cu intenţia de a-l ajuta pe inculpatul S.N., însă acesta nu a ajuns să dea în niciunul din cei care erau implicaţi în incident. Martora a auzit victima strigând "S., m-a tăiat", după care a parcurs 3 - 4 metri de lângă inculpatul S.N.

Aceleaşi aspecte au fost relatate de martoră şi cu ocazia audierii sale în apel, în primul ciclu procesual, făcând însă precizarea expresă că inculpatul B.D. se găsea la cea 2 metri de grupul care se lupta în momentul în care victima a strigat. De asemenea, martora a arătat un aspect sesizat şi de alţi martori audiaţi, respectiv faptul că după ce victima a strigat, inculpatul S.N. s-a aruncat la pământ şi a început să urle, să înjure şi să se manifeste isteric.

Martora B.D.M., audiată în faza de urmărire penală, nu a fost în măsură să indice dacă inculpatul B.D. a făcut parte din grupul celor care se băteau în faţa porţii numitului N.D., unde a fost înjunghiată victima, însă a descris comportamentul atipic al inculpatului S.N. după ieşirea victimei din grup, martora arătând că inculpatul se tăvălea în stradă şi urla, după care s-a ridicat în picioare, continuând să urle şi să gesticuleze cu mâinile. Martora a fost reaudiată în rejudecarea apelului.

În rejudecarea apelului martorul R.S.C. a relatat că după inculpatul S.N. au fugit inculpaţii C. şi B., iar pe scările discotecii nu i-a văzut nici pe victima P., nici pe inculpatul B.D., însă pe acesta din urmă l-a văzut când pleca spre casă, după consumarea incidentului, împreună cu inculpatul S.N.. Martorul a precizat că nu a sesizat cuţit sau teacă de cuţit asupra inculpaţilor S.N. şi B.D., însă cunoaşte faptul că inculpatul S.N. purta de regulă cuţit la el, sens în care l-a şi avertizat pe inculpatul B..

Martorul S.A.I. a menţionat cu ocazia audierii sale la urmărire penală, împrejurări relatate şi de ceilalţi martori indicaţi mai sus, cu precizarea că nu a avut posibilitatea să observe cine l-a lovit pe P.I.D. Martorul a fost reaudiat în cursul cercetării judecătoreşti la Tribunalul Sibiu, susţinându-şi declaraţia dată la urmărire penală, precum şi în rejudecarea apelurilor, când a precizat că la locul incidentului i-a văzut pe inculpaţii S.N., B., C. şi pe victima P., iar aceştia se împingeau reciproc. Martorul a susţinut în continuare că nu l-a văzut pe inculpatul B.D. în grupul persoanelor care se îmbrânceau.

Martorul T.I. a relatat la urmărire penală faptul că inculpaţii C.S. şi B.G. se băteau în stradă cu inculpatul S.N., trecând de partea cealaltă a străzii, unde inculpatul S.N. a căzut. Martorul a precizat că şi inculpatul B.D. era în grupul menţionat mai sus, însă nu a remarcat dacă avea sau nu ceva în mână şi nici dacă a lovit pe cineva. Martorul a fost reaudiat în primă instanţă, în apel, precum şi în rejudecarea apelurilor.

Martorul a mai învederat faptul că la câteva zile după incident, mama inculpatului S.N. a venit la un unchi de al lui, pentru a-l determina pe martor să declare că victima ar fi fost lovită de inculpatul B.D..

Depoziţiile martorilor menţionaţi se coroborează şi cu declaraţiile inculpaţilor C.S. şi B.G.A., care au arătat că înainte de a fi lovită, victima se afla lângă inculpatul S.N., inculpatul B.D. aflându-se la distanţă de câţiva metri de victimă, în spatele inculpatului C.S., când aceasta a strigat că a fost tăiată.

Având în vedere aceste împrejurări, inculpatul S.N. a fost cel care a aplicat lovitura de cuţit care a determinat decesul victimei, împrejurare confirmată şi de atitudinea imediată a inculpatului S.N., care a reacţionat isteric şi violent, urlând şi trântindu-se la pământ, atitudine remarcată de martorii oculari.

În sprijinul acestei concluzii sunt şi unele elemente probatorii indirecte, respectiv modalitatea de producere a leziunii tanatogeneratoare, prin lovire dinainte - înapoi, existenţa unei pete de sânge care nu este de origine umană pe briceagul care se afla asupra inculpatului B.D. cu prilejul incidentului, briceag care a fost ridicat de la acesta la scurt timp după evenimente (raport de expertiză medico-legală nr. 123/VIII/a/10 din 19 februarie 2004, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi dovadă de ridicare a corpului delict); abandonarea de către inculpatul S.N. a cuţitului în dreptul imobilului la poarta căruia a încercat să ascundă şi furca atunci când a văzut paznicii de noapte la întoarcerea de acasă spre discotecă (declaraţiile martorilor B.N.), dar şi găsirea tecii goale a cuţitului asupra inculpatului S.N., teacă ce a fost văzută în cursul incidentului de către inculpatul B.G.A. şi martorul H.D.M.

Referitor la atitudinea inculpatului S.N. în cursul procedurilor, este de reţinut că acesta a fost în permanenţă nesincer, negând purtarea cuţitului în timpul incidentului. După găsirea acestuia a încercat să acrediteze ideea că l-a luat de acasă şi a dorit să scape de el după întâlnirea cu paznicii pentru a nu fi acuzat pe nedrept. Aceeaşi poziţie a manifestat-o şi în recurs, la ultimul cuvânt.

Aspect de semnalat este şi contextul că, faţă de inculpat s-a pronunţat o soluţie de condamnare raportat la infracţiunea de port fără drept de cuţit în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică (în final s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei), vizând ansamblul faptic produs cu acea ocazie, inculpatul neînţelegând însă să critice expres aceste aspecte în căile de atac exercitate.

În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, în condiţiile în care în cauză este cert stabilit că inculpatul S.N. era agresat de victimă, avea cuţit asupra lui în momentul lovirii victimei, a încercat să ascundă arma după incident iar coinculpatul B.D. deşi înarmat şi el cu un briceag nu se găsea în imediata apropiere a victimei în momentul lovirii acesteia, iar pe briceagul pe care l-a purtat nu au fost găsite urme de sânge uman, s-a considerat cu deplină obiectivitate că existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului S.N. sunt pe deplin dovedite.

De asemenea, instanţa de apel procedând la individualizarea judiciară a pedepsei conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de gradul de pericol social al faptei, de datele privind persoana infractorului, relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză (f. 196), de vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale şi împrejurările comiterii faptei, a apreciat cu echilibru că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare de 16 ani, apropiată de minimul special legal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., scopul preventiv şi coercitiv reglementat de art. 52 C. pen. poate fi atins.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, deşi art. 71 alin. (2) C. pen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. În cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, aceeaşi instanţă de apel reţine că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii , motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

În aceiaşi parametri de legalitate şi temeinicie a fost soluţionată şi latura civilă a cauzei, având în vedere soluţia de condamnare adoptată faţă de inculpat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, în considerarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul fiind obligat a plăti părţilor civile P.E. şi D.I.V. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctului P.I.D. decedat la 16 martie 2009, despăgubirile materiale solicitate şi dovedite după cum urmează: 12.500 lei despăgubiri materiale pentru partea civilă P.E. şi 7500 lei părţii civile D.I.V..

În temeiul aceloraşi dispoziţii legale având în vedere suferinţele pricinuite prin decesul fiului minor şi a fratelui, Curtea de Apel a apreciat cu justeţe în sensul acordării sumelor de 100.000 lei daune morale în favoarea părţii civile P.E. şi a sumei de 50.000 lei daune morale în favoarea părţii civile D.I.V., sumele urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei de la data decesului victimei şi până la data plăţii efective.

În funcţie de cele precizate recursul inculpatului este de privit ca fiind nefondat şi de respins în consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3809/2012. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 3704/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 3863/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3863/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs