ICCJ. Decizia nr. 4112/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4112/2012
Dosar nr. 4101/110/2009
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20/P din 2 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul 4101/110/2009 s-a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare, după cum urmează:
- pentru inculpaţii N.G. şi S. (fost D.) C. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 278/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza III raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
- pentru inculpatul H.C.C. din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 278/2005, art. 13 alin. (1), (2), (3), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 278/2005 în infracţiunile prev. de:
- art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza a III-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate B.E.G. şi S.L.);
- art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate C.L., L.V., F.M. şi M.I.),
- art. 329 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată P.A.I.).
I. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza III raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat (sentinţa penală nr. 632/2007 a Tribunalului Bacău modificată prin decizia penală nr. 78/2008 a Curţii de Apel Bacău definitivă prin decizia penală nr. 3828 din 21 noiembrie 2008 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
II. În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza III raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S. (fost D.) C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsă complementară 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a constatat că S.C. (fost D.), a fost condamnat pentru fapte concurente prin sentinţa penală nr. 250 din 02 februarie 2009 a Judecătoriei Bacău, modificată prin decizia penală nr. 195/A din 10 mai 2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 14 octombrie 2010 prin decizia penală nr. 633 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 250 din 02 februarie 2009 a Judecătoriei Bacău, modificată prin decizia penală nr. 195/A din 10 mai 2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 14 octombrie 2010 prin decizia penală nr. 633 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, în pedepsele componente:
A) – la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu (fapta din 8 din 9 noiembrie 2006) prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
B) – la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de distrugere (fapta din 8 din 9 noiembrie 2006) prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 293/D din 4 iunie 2008 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosar nr. 4459/110/2007 modificată prin decizia penală 3908 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosar nr. 4459/110/2007 în pedepsele componente:
C) – 3 (trei) ani închisoare pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 4 din 5 iunie 2007);
D) – 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 4 din 5 iunie 2007);
E) – 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.;
F) – 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în cauza dedusă judecăţii cu pedepsele de la lit. A, B, C, D, E, F, în pedeapsa cea mai grea.
Pedepse de executat: 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada executată de la 25 iunie 2007 la 08 decembrie 2010.
S-au desfiinţat vechile forme de executare şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare în temeiul prezentei hotărâri.
III. A fost condamnat inculpatul H.C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- trafic de minori prev. art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza a III-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. de la pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (părţi vătămate B.E.G. şi S.L.);
- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (părţi vătămate C.L., L.V., F.M. şi M.I.)
- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsă complementară 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (persoană vătămată P.A.I.),
- constituire grup organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul H.C.C. va executa pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat: 8 ani închisoare şi pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 14 şi 346 alin. ultim C. proc. pen. nu a fost soluţionată acţiunea civilă formulată împotriva inculpatului N.G.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată B.E.G. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului S.C. (fost D.).
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate C.L., L.V., M.I. nu s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului H.C.C.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. (în vigoare la data faptei) a fost obligat inculpatul H.C.C.:
- la plata sumei de 7.000 euro, echivalent în RON la data executării către partea civilă S.L., şi
- la plata sumei de 15.000 euro, echivalent în RON la data executării către partea civilă F.M.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 1500 RON reprezentând onorarii apărători oficiu, 300 RON pentru av. L.A., 600 RON pentru av. S.D., 300 RON pentru av. F.C. şi 300 RON pentru av. P.B.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpatul S.C. (fost D.) la plata sumei de 8.000 RON şi inculpatul H.C.C. la plata sumei de 10 000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate pentru urmărirea şi judecarea inculpatului N.G. au rămas în sarcina statului.
S-a luat act că inculpatul S.C. (fost D.) a avut apărător ales.
În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de av. P.B. de scutire de la plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea din data de 22 septembrie 2011 şi s-a dispus exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 500 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 187D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău din data de 28 septembrie 2006 s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor N.G. şi H.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori comise în cadrul unui grup infracţional organizat.
În fapt, în sarcina acestora s-a reţinut că, în cursul anului 2004, constituiţi într-un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, pe relaţia Bacău - România - Torino - Italia, au desfăşurat activităţi de recrutare, transportare, transferare de tinere, având ca scop exploatarea sexuală a acestora şi obţinerea de venituri de către membrii grupării din această activitate criminală.
Probele administrate în cauză au certificat că, începând cu anul 2004 inculpatul H.Ş., cunoscut după apelativul „S.” şi fratele său, inculpatul H.C.C., au organizat în Torino - Italia o adevărată reţea de trafic de persoane de sex feminin având drept scop exploatarea sexuală a acestora.
H.Ş. (trimis în judecată prin rechizitoriul anterior menţionat) şi fratele său, inculpatul H.C.C., reprezentau veriga de legătură a altor persoane care aveau ca atribuţii în cadrul reţelei recrutarea, transportarea şi transferarea efectivă a victimelor din Bacău - România, în Torino - Italia şi realizau efectiv latura executivă a exploatării persoanelor vătămate.
Bazele grupului infracţional organizat specializat în racolarea şi transportarea în oraşul Torino - Italia de către H.Ş. şi fratele său, inculpatul H.C.C. a victimelor, în ceea ce priveşte latura sa naţională, au fost iniţiate de V.L.E., împreună cu concubinul său H.A.F., fratele şi cumnata acestuia, H.I.M. şi respectiv H.T., persoane ce au fost arestate şi trimise în judecată prin rechizitoriul nr. 4 D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.
Separat, însă, de-a lungul timpului, prin prisma legăturilor de prietenie cu fraţii H. şi având cunoştinţă de activitatea infracţională desfăşurată de aceştia în Italia, la grupare a aderat şi inculpatul N.G., care a desfăşurat la rândul său activităţi proprii de recrutare şi transferare a victimelor în Torino - Italia, precum şi de exploatare propriu-zisă a acestora.
Probaţional, în cadrul cercetărilor s-a evidenţiat că inculpatul N.G. a aderat la gruparea infracţională din care făceau parte H.Ş. şi inculpatul H.C.C. în cursul lunii septembrie 2004, însă anterior acesta a mai fost implicat în activităţi ce se circumscriu elementului constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane/minori, în raport de partea vătămată B.E.G., tot pe relaţia România-Italia, însă în cadrul altei categorii de participaţie penală.
Pentru această faptă, săvârşită în cooperare cu inculpatul S. (fost D.) C., prin rechizitoriul nr. 187D/P/2005 s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor şi tragerii acestora la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modific. prin Legea nr. 278/2005, întrucât inculpatul S. (fost D.) C. nu se afla pe teritoriul României la vremea respectivă şi existau date şi indicii că acesta a supus exploatării sexuale şi alte victime care, însă nu au putut fi identificate sau care, deşi identificate nu au putut fi audiate fiind plecate în străinătate, unde locuiesc la adrese necunoscute de membrii familiilor acestora.
De asemenea, prin acelaşi act procedural, s-a dispus şi disjungerea cauzei faţă de inculpatul H.C.C. în vederea continuării cercetărilor şi tragerii acestuia la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi minori şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi minori, fapte prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 278/2005, art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 278/2005 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., în raport de părţile/persoanele vătămate B.E.G. (minoră), P.A.I., S.L. (minoră), C.L., L.V., F.M. şi M.I., audiate în cauză şi care au formulat plângere şi împotriva acestui inculpat, motivat de faptul că în cadrul urmăririi penale efectuate, deşi s-au efectuat demersuri, nu s-a reuşit citarea şi audierea inculpatului H.C.C., aflat pe teritoriul Italiei.
Probele administrate în cauză, atât iniţial (Dosar nr. 187 D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău), cât şi ulterior, în disjungere, (Dosar nr. 87 D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, nr. vechi 150 D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău), au certificat preocupările infracţionale ale inculpaţilor N.G. şi S. (fost D.) C. pe linia traficului de minori, aşa cum a reclamat partea vătămată B.E.G.
În fapt, la data de 5 octombrie 2005, partea vătămată B.E.G. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la împrejurarea că, în cursul lunii iunie 2004, dată la care era minoră, prin intermediul prietenului său R.C.I., a fost recrutată de inculpatul N.G., în vederea transferării sale în Italia, pentru a munci.
Profitând de vulnerabilitatea părţii vătămate B.E.G., datorată în primul rând vârstei, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, speculând precaritatea socio-familială, financiară şi sentimentală a acesteia, pentru a obţine consimţământul părţii vătămate, inculpatul N.G. s-a oferit să îi plătească taxele necesare pentru obţinerea paşaportului, să îi asigure găzduire în locuinţa nepoţilor săi B.C. şi B.M.A. până la eliberarea documentului de călătorie şi să îi faciliteze deplasarea până în Padova, Italia, unde urma a fi aşteptată de prietenul său, coinculpatul D., actualmente S.C.
La data de 26 iunie 2004, partea vătămată B.E.G. a părăsit teritoriul României cu un microbuz condus de martorul C.P., cunoştinţă de-a inculpatului N.G. şi căruia acesta din urmă i-a predat-o pentru a o transporta la inculpatul S., fost D.C.
La destinaţie partea vătămată a fost aşteptată de inculpatul S., fost D.C. care i-a asigurat cazarea într-o locuinţă închiriată de acesta şi concubina sa, ocazie cu care i-a adus la cunoştinţă adevăratul scop al recrutării şi transferării sale în Italia, respectiv în vederea practicării prostituţiei la stradă, aşa cum se înţelesese în realitate cu inculpatul N.G.
Aflată într-o ţară străină, fără mijloace financiare proprii, partea vătămată a trebuit să accepte să se prostitueze sub protecţia, supravegherea şi controlul efectiv al inculpatului S. (fost D.) C., până la începutul lunii septembrie 2004, când conform declaraţiilor părţii vătămate, inculpatul a vândut-o unui alt traficant, N.R., zis „B.”, contra sumei de 1000 euro.
Cu ocazia acestei tranzacţii, profitând de un moment de lipsă de supraveghere din partea lui N.R., cu acordul telefonic al inculpatului N.G., partea vătămată a fugit în Torino, unde a fost aşteptată, preluată şi găzduită de către H.Ş., zis „S.” şi fratele acestuia inculpatul H.C.C.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că partea vătămată B.E.G. a făcut obiectul tranzacţiei dintre inculpatul N.G. şi inculpatul H.C.C., acesta din urmă, împreună cu fratele său, H.Ş., obligând-o să practice prostituţia pentru a-şi recupera preţul plătit în schimbul ei inculpatului N.G., aproximativ 3000 euro.
În aceste condiţii, partea vătămată a practicat prostituţia sub directa îndrumare, supraveghere şi control a fraţilor H. până în luna februarie 2005 când a reuşit să fugă şi să revină în ţară.
Aspectele semnalate de partea vătămată s-au confirmat întru-totul cu ocazia activităţii de urmărire penală efectuată în cauză. În acest context este relevant rezultatul verificărilor tranzacţiilor efectuate prin intermediul sistemelor de transferuri băneşti W.U. şi M.G., care atestă atât expedierea disimulată către inculpatul N.G. a sumelor de bani obţinute de partea vătămată din practicarea prostituţiei în perioada cât se afla în Padova - Italia, sub supravegherea inculpatului S., fost D.C., cât şi din perioada în care se afla în Torino - Italia, fiind exploatată sexual de fraţii H.
Astfel din formularele M.G. din 20 iulie 2004 şi din 23 iulie 2004 rezultă că N.R. a expediat diferite sume de bani numitei F.A., concubina inculpatului. N.G., cât şi acestuia din urmă, astfel cum a precizat partea vătămată, explicând că inculpatul S., fost D.C., datorită faptului că era cercetat penal în ţară şi că îşi lua măsuri sporite de prevedere pentru a nu putea fi descoperit, evita să expedieze bani de pe numele său.
De asemenea, din formularul W.U., rezultă că inculpatul H.C.C. a expediat inculpatului N.G., la data de 20 octombrie 2004, suma de 2800 euro, reprezentând contravaloarea tranzacţiei al cărei obiect a fost partea vătămată B.E.G.
Negarea faptei de către inculpatul N.G. în faza iniţială a cercetărilor şi încercarea acestuia de a pune partea vătămată B.E.G. într-o situaţie nefavorabilă este complet combătută de ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Astfel, este relevantă împrejurarea că, ocazionat de audierile succesive ale părţii vătămate B.E.G., aceasta a fost consecventă în declaraţii, relatând de fiecare dată aceeaşi succesiune a evenimentelor, confirmate de verificările întreprinse cu privire la acestea, respectiv: conducerea organelor de anchetă la apartamentul în care a fost cazată de inculpatul N.G. până la momentul transferului în Italia, descrierea acestuia, precum şi a apartamentului în care locuia inculpatul N.G. împreună cu concubina sa F.A., datele rezultate din transferurile băneşti, care au confirmat expedierea banilor între traficanţi în maniera nominalizată de victimă, identificarea celorlalte persoane vătămate, în baza declaraţiilor sale, care au confirmat aceleaşi aspecte şi aceeaşi modalitate efectivă de realizare a activităţii infracţionale desfăşurată de traficanţi.
Toate aceste mijloace de probă se coroborează cu împrejurarea că H.Ş. a recunoscut săvârşirea faptei cu ocazia audierii în Dosarul nr. 187D/P/2005.
Este de evidenţiat în acelaşi scop, al dovedirii veridicităţii şi sincerităţii afirmaţiilor părţii vătămate B.E.G., depoziţia martorei C.A., din conţinutul căreia reies neîndoielnic, atât preocupările acestui inculpat pe linia traficului de persoane, în general, cât şi al exploatării părţii vătămate B.E.G., în particular.
Probele administrate în cauză, atât iniţial cât şi ulterior, în disjungere, au oferit indicii temeinice privind exploatarea sexuală de către inculpatul S., fost D.C. şi a numitei L.E.D., însă în decursul celor trei ani de cercetări, aceasta nu s-a prezentat pentru a putea fi audiată, deşi s-au făcut numeroase demersuri în acest sens, elocventă fiind şi depoziţia surorii acesteia numita L.I.M.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpatul S. (D.) C.
Apelul Parchetului nu l-a vizat pe inculpatul S. ci doar pe inculpatul N.G., criticându-se greşita soluţie de încetare a procesului penal faţă de acesta, în baza art. 10 lit. j) C. proc. pen. (întrucât există autoritate de lucru judecat).
Această critică a Parchetului a fost apreciată ca întemeiată de instanţa de apel.
Inculpatul S. (D.) C. a criticat, în principal, greşita sa condamnare, arătând că probatoriul administrat nu a confirmat vinovăţia sa, astfel că a solicitat, în principal, achitarea şi, în subsidiar, greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Instanţa de apel a apreciat criticile ca nefiind fondate, făcând trimitere la probele care atestă vinovăţia inculpatului, respectiv declaraţia părţii vătămate, declaraţiile coinculpaţilor, ale martorilor, precum şi înscrisurile ce atestă transferurile de bani.
Sub aspectul individualizării pedepsei s-a apreciat că aceasta este corectă, în raport de gravitatea faptei, dar şi de antecedentele penale ale inculpatului.
În consecinţă, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin decizia penală nr. 86 din 26 iunie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a desfiinţat sentinţa penală nr. 20/D din 2 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău numai cu privire la inculpatul N.G. şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Apelul declarat de inculpatul S. (D.) C. împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S. (D.) C., care a reiterat criticile formulate în apel, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 18 şi 14 C. proc. pen.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. priveşte hotărârea instanţei de fond, care nu este motivată, Tribunalul nefăcând altceva decât să preia integral conţinutul rechizitoriului.
Deşi a invocat această critică şi în apel, instanţa de apel nu a analizat-o, astfel că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivându-se că materialul probator administrat în cauză nu conduce la concluzia certă că inculpatul ar fi săvârşit fapta de care este acuzat.
În subsidiar, se invocă şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs formulat de inculpat, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., vizând nemotivarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că acesta nu poate face obiectul verificării întrucât nu a fost formulat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Conform acestui text, „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată”.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a formulat motive scrise de recurs nici prin cererea de recurs şi nici printr-un memoriu separat, acestea fiind susţinute oral, cu prilejul dezbaterilor şi reiterate în concluzii scrise, depuse după amânarea pronunţării.
Sancţiunea pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. este arătată în alin. (21) al aceluiaşi art., conform căruia „în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu”.
Din economia dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) rezultă că niciodată nu se ia în considerare din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. („hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege”).
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. (ce poate fi luat în considerare din oficiu, ca de altfel şi celelalte două cazuri de casare indicate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14, ce vor fi examinate de instanţa de recurs).
Înalta Curte constată, însă, că acesta nu este întemeiat.
Inculpatul nu a formulat motive scrise de apel, iar din susţinerea orală a apelului, astfel cum rezultă din consemnarea dezbaterilor în încheierea din 19 iunie 2012 (dosar apel), nu reiese că apărarea inculpatului a invocat nemotivarea sentinţei pronunţate de tribunal, neputându-se imputa, în aceste condiţii, instanţei de apel că nu s-ar fi pronunţat pe o cerere esenţială a inculpatului, de natură a-i garanta dreptul la apărare.
Înalta Curte apreciază că nici motivul principal de recurs invocat de inculpat, prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.) nu este fondat.
Astfel, partea vătămată B.E.G. a sesizat la data de 5 octombrie 2005 organele de urmărire penală cu faptele comise de inculpaţii N.G. şi S. (D.) C., inculpatul S. fiind incriminat în mod explicit, partea vătămată arătând modalitatea în care, după ce a fost recrutată de inculpatul N., a fost aşteptată în Padova, Italia, de inculpatul S. Acesta i-a asigurat cazarea într-o locuinţă închiriată de acesta şi concubina sa, ocazie cu care i-a adus la cunoştinţă adevăratul scop al recrutării şi transferării sale în Italia, respectiv în vederea practicării prostituţiei în stradă.
Această declaraţie se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv transferurile de bani prin serviciile W.U. sau M.G., declaraţiile inculpatului H.Ş., declaraţiile martorilor C.A. şi L.I.
Toate aceste probe confirmă temeinicia soluţiei de condamnare pronunţată în cauză faţă de inculpatul-recurent.
Nici critica subsidiară invocată de inculpat, referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.
Inculpatului i s-a aplicat în cauză o pedeapsă de 6 ani închisoare, ce a fost contopită cu alte pedepse aplicate acestuia pentru infracţiuni concurente prin sentinţa penală nr. 250/2009 a Tribunalului Brăila (pedeapsa de 5 ani şi 3 ani închisoare), dar şi cu pedepse anterioare faţă de care se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Gravitatea deosebită a faptei comise precum şi antecedentele penale ale inculpatului fac ca solicitarea acestuia de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. (D.) C. împotriva deciziei penale nr. 86 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu şi respectiv câte 50 RON pentru părţile vătămate L. (F.) V., F.M., B.E.G., S.I., C.L. şi M.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4087/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4203/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
