ICCJ. Decizia nr. 4203/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4203/2012

Dosar nr. 7406/117/2011

Şedinţa publică din 19 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 430 din 3 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7406/117/2011, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul R.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. c), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a ocupa funcţia de administrator la vreo societate comercială.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. a admis acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 3.693.460 RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe venit şi TVA, dobânzile de întârziere aferente acestora, calculate până la data de 21 mai 2010, precum şi accesoriile acestor sume începând cu data de 22 mai 2010 şi până la data plăţii efective.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 19 iulie 2010 şi pusă în aplicare prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din 21 iulie 2010, asupra unui autoturism marca A., autoturism aflat în custodia inculpatului.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON care s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în favoarea Baroului Cluj - av. S.R.I.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.800 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 306/P/2010 din 22 august 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul R.V. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, prin actul de inculpare că inculpatul R.V., în perioada decembrie 2005 - decembrie 2007, în calitate de administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din tranzacţiile desfăşurate cu un număr de 25 societăţi comerciale, nu a declarat şi nu a achitat obligaţiile fiscale aferente acestor tranzacţii, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din care TVA în sumă de 977.805 RON şi impozit pe profit în sumă de 777.629 RON.

La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2011, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul R.V. a declarat că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte, şi a solicitat judecarea în baza lor, în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând fapta şi vinovăţia.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: procesul-verbal de control din 05 martie 2010 întocmit de comisarii Gărzii Financiare - Secţia Cluj; raportul de Inspecţie fiscală parţială din 21 mai 2010 întocmit de A.N.A.F. -D.G.F.P. Cluj şi anexele acestuia; informaţiile comunicate de instituţiile bancare şi extrasele de cont aferente; contractul de cesiune din 17 decembrie 2007 şi actele privind înregistrarea acestor menţiuni la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj; declaraţiile inculpatului; notele de constatare întocmite de comisarii Gărzii Financiare - Secţia Cluj - cu ocazia verificărilor încrucişate efectuate şi documentele anexă ale acestora.

În baza acestor probe, instanţa de fond a reţinut următoarele :

SC P. SRL Cluj-Napoca, al cărei obiect principal de activitate este „publicitatea”, a fost înfiinţată la data de 18 noiembrie 2005, având ca asociaţi pe inculpatul R.V. şi pe soţia acestuia, R.M.E. și sediul în mun. Cluj-Napoca, str. C.

Încă de la înfiinţare societatea a fost reprezentată de inculpatul R.V. în calitate de administrator, calitate pe care acesta a deţinut-o până la data de 17 decembrie 2007, când societatea a fost cesionată integral către făptuitoarea H.M., cetăţean ucrainean. Urmare a acestei cesiuni sediul societăţii a fost mutat în Cluj-Napoca, str. F.

La data de 15 iunie 2011, împotriva societăţii a fost deschisă procedura insolvenţei în formă simplificată, în Dosarul nr. 1288/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj, fiind numit în calitate de lichidator judiciar P.O. IPURL.

În perioada 01 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2008, în vederea desfăşurării obiectului său de activitate, SC P. SRL Cluj-Napoca, reprezentată de inculpatul R.V., a derulat activităţi comerciale cu diferiţi parteneri de afaceri fără a înregistra veniturile realizate din activităţile desfăşurate, şi fără a declara şi achita obligaţiile fiscale aferente acestor tranzacţii, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit şi TVA-ului datorate bugetului de stat.

Întrucât societatea nu a pus la dispoziţie nici un document contabil sau declaraţii fiscale trimestriale sau anuale, nici un document primar, facturi fiscale sau chitanţiere aferente perioadei verificate, şi nici nu a putut fi identificată vreo persoană care să fi ţinut evidenţa contabilă a societăţii, organele de control au solicitat Gărzii Financiare-Comisariatul General informaţii referitoare la tranzacţiile comerciale derulate de către SC P. SRL Cluj-Napoca cu alte societăţi comerciale, astfel cum rezultă din Declaraţia 394 privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, depusă de aceste societăţi, declaraţie pe care societăţile comerciale au obligaţia să o depună trimestrial.

Din cuprinsul acestei declaraţii a rezultat faptul că în perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a desfăşurat tranzacţii cu un număr de 25 de societăţi comerciale situate pe raza judeţelor Cluj, Alba şi Braşov, atât în calitate de furnizor, cât şi în calitate de beneficiar. În vederea documentării activităţii infracţionale desfășurate de inculpat, organele de control au procedat la efectuarea de verificări încrucişate la un număr de 14 dintre aceste societăţi comerciale aflate pe raza judeţului Cluj, cu privire la care au fost întocmite note de constatare, din care au rezultat următoarele:

1.În perioada 16 septembrie 2006-26 noiembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC R.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 36 facturi reprezentând „chirie lunară pentru expunere panouri publicitare conform contractului din 20 octombrie 2006”, piese auto diverse şi materiale de construcţii şi finisaje, facturi în valoare totală de 997.421,90 RON, din care TVA în sumă de 159.251,90 RON, care a fost achitată integral prin sistem bancar;

2. În perioada 10 iunie 2006-05 noiembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S. şi D.T. SRL Cluj-Napoca un număr de 9 facturi reprezentând „chirie lunară pentru expunere panouri publicitare stradale intrajudeţene, agende, pixuri, etc.”, facturi în valoare totală de 145.767 RON, din care TVA în sumă de 22.237 RON, care a fost achitată integral, fie prin sistem bancar, fie în numerar;

3. În perioada 07 iulie 2006-14 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.F. SRL Cluj-Napoca un număr de 19 facturi reprezentând „materiale auxiliare, diverse lucrări, prestări servicii şi mijloace fixe, facturi având o valoare totală de 312.525 RON, din care TVA în sumă de 49.898 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;

4. În perioada 12 decembrie 2006-07 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC D.F. SRL Cluj-Napoca un număr de 16 facturi reprezentând „materiale, elemente de construcţii şi servicii”, facturi în valoare totală de 232.671 RON, din care 37.884 RON reprezentând TVA, contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar;

5. În perioada 23 noiembrie 2006-14 decembrie 2007, SC P.. SRL Cluj-Napoca a emis către SC R.P. SRL Cluj-Napoca un număr de 15 facturi reprezentând „materiale, piese de schimb auto, elemente de construcţii şi servicii”, în valoare totală de 224.051 RON, din care TVA în sumă de 35.772 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;

6. În perioada 04 august-25 septembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC G.C. SRL Jucu de Mijloc, jud. Cluj, un număr de 4 facturi reprezentând „vas expansiune, boiler, cazan şi accesorii”, facturi în valoare totală de 195.315 RON, din care suma de 31.186 RON reprezentând TVA, valoarea facturilor fiind achitată integral prin sistem bancar;

7. În perioada 14 martie-28 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC D.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 5 facturi reprezentând „materiale şi piese de schimb auto”, facturi în valoare totală de 73.078 RON, din care TVA în sumă de 11.668 RON, şi care au fost achitate integral prin sistem bancar;

8. În perioada 03 martie 2006-20 septembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S.P. SA Cluj-Napoca un număr de 19 facturi reprezentând „diverse materiale publicitare, piese de schimb şi consumabile”, facturi în valoare totală de 257.470,05 RON, din care 41.109,05 RON reprezentând TVA, şi a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar;

9. În perioada 06 februarie 2006-29 octombrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC B.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 21 facturi reprezentând „campanie publicitară, distribuţie fluturaşi, conform contract”, facturi în valoare totală de 1.059.029 RON, din care TVA în sumă de 168.640 RON, a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar şi în numerar.

10. În cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 2 facturi reprezentând „agende şi calendare”, facturi în valoare totală de 15.916 RON, din care TVA în sumă de 2.541 RON, contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC A.A.P. SRL Cluj-Napoca un număr de 3 facturi reprezentând „pal”, facturi în valoare totală de 25.888 RON, din care suma de 4.134 RON reprezentând TVA, valoare care a fost achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.P.D. SRL Cluj-Napoca un număr de 4 facturi reprezentând „agende, calendar şi hârtie”, în valoare totală de 19.308 RON, din care TVA în sumă de 3.083 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;

În cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC W.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 2 facturi reprezentând „materiale de construcţii şi canalizare”, facturi în valoare totală de 45.461 RON, din care TVA în sumă de 7.258 RON, contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S.I.E. SRL Cluj-Napoca un număr de 43 facturi reprezentând „materiale de construcţii şi canalizare”, în valoare totală de 614.128 RON, din care TVA în sumă de 98.054 RON, facturi a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar;

Întrucât din verificările încrucişate efectuate nu au fost constatate diferenţe faţă de datele înscrise în Declaraţia 394 de către societăţile respective, pentru perioada supusă verificării, în cazul societăţilor comerciale din judeţul Cluj rămase neverificate, precum şi a celor din judeţele Alba şi Braşov, cu care SC P. SRL Cluj-Napoca a avut relaţii comerciale, au fost avute în vedere exclusiv datele înscrise în Declaraţia 394 dată de aceste societăţi.

Din coroborarea datelor obţinute s-a stabilit că în cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca, reprezentată de inculpatul R.V., a mai întocmit facturi reprezentând livrări de bunuri sau prestări de servicii şi către SC C. şi D. SRL, SC M.C. SRL, SC T. SRL, SC C.M. SRL, SC O.P. SRL, SC E.T.U. SRL, SC D.C. SRL, SC R.C.I. SRL, SC E. SRL, SC N.R. SRL, SC M.C. SRL, facturi cu privire la care inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale.

Astfel, cu privire la impozitul pe profit a rezultat faptul că în perioada în care a fost administrată de inculpatul R.V., SC P. SRL Cluj-Napoca a realizat, corespunzător facturilor emise către cele 25 de societăţi comerciale menţionate, venituri în valoare totală de 4.860.188 RON, fără TVA, care nu au fost înregistrate şi declarate în conformitate cu obligaţiile stabilite în sarcina agenţilor economici de art. 79, art. 80 alin. (5) şi art. 20 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.

Corespunzător neînregistrării şi nedeclarării acestor venituri, societatea reprezentată de inculpat nu a declarat şi s-a sustras de la plata impozitului pe profit în valoare totală de 777.629 RON.

Sub acest aspect, s-a mai stabilit că în perioada verificată, SC P. SRL Cluj-Napoca a depus în mod sporadic declaraţii aferente impozitului pe profit în sumă totală de numai 673 RON, care a şi fost achitată, încălcând astfel prevederile art. 34 lit. b) şi art. 83 din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugată s-a stabilit că în perioada în care a fost administrată de inculpatul R.V., SC P. SRL Cluj-Napoca nu a înregistrat şi nu a declarat TVA, aferentă facturilor emise către cele 25 de societăţi comerciale, în valoare totală de 977.805 RON. La stabilirea acestei sume, nu au fost luate în considerare de către echipa de inspecţie fiscală sumele înscrise în deconturile de TVA depuse de SC P. SRL Cluj-Napoca în perioada verificată, care ar fi fost în măsură să diminueze suma datorată cu acest titlu bugetului de stat. Astfel, cu privire la dreptul de deducere a TVA reflectat în aceste deconturi s-a constatat faptul că societatea nu a aplicat în mod corect reglementările legale în materie, în sensul că nu a făcut dovada şi nu a prezentat nici un document justificativ pentru exercitarea acestui drept. Având în vedere că sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale revine contribuabilului, care potrivit art. 65 din O.G. nr. 92/200 privind C. proc. fisc., „are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal”, s-a constatat că în cauză nu este justificat dreptul de deducere al societăţii şi, în consecinţă, sumele înscrise în deconturile depuse de societate în perioada verificată nu au fost luate în considerare fiind apreciate ca nereale.

Drept urmare, s-a reţinut că TVA declarată în această perioadă de SC P. SRL Cluj-Napoca este în sumă totală de numai 694 RON care a şi fost achitată.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului R.V. care în perioada decembrie 2005-decembrie 2007, în calitate de administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din tranzacţiile desfăşurate cu un număr de 25 societăţi comerciale, nu a declarat şi nu a achitat obligaţiile fiscale aferente acestor tranzacţii, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din care TVA în sumă de 977.805 RON şi impozit pe profit în sumă de 777.629 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La dozarea şi cuantificarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, limite reduse cu o treime urmare aplicării dispozițiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, determinat de perioada de timp destul de îndelungată pe parcursul căreia inculpatul a comis fapta dedusă judecății, modalitatea în care a conceput activitatea cu caracter infracţional, urmarea produsă, constând într-un prejudiciu de dimensiuni impresionante cauzat bugetului de stat.

Instanţa de fond a luat în considerare şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut în faţa instanţei, fără rezerve, fapta pentru care a fost trimis în judecată. Referitor la bolile de care suferă inculpatul, instanţa de fond a reţinut că acestea nu sunt de dată foarte recentă şi nu-i afectează în mod major stilul de viaţă. În concluzie, Tribunalul a apreciat că executarea de către inculpat a pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenţie reprezintă o bună premisă pentru reeducarea acestuia şi este de natură a-şi îndeplini menirea de factor inhibitor pentru reluarea de către inculpat, şi de către alte persoane, a unor activităţi de acelaşi gen.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că Statul Român, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 3.693.460 RON, constituită din 777.629 RON impozit pe venit, 833.871 RON dobânzi de întârziere aferente impozitului pe venit, 977.805 RON TVA şi 1.104.155 RON, reprezentând dobânzi de întârziere aferente TVA. Având în vedere actele de control încheiate de Garda Financiară şi constatările efectuate de reprezentanţii acestui organism de control fiscal, instanţa de fond a reţinut ca fiind reală întinderea prejudiciului cauzat părţii civile. Fiind îndeplinite şi celelalte condiţii necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite, a vinovăţiei inculpatului, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, instanţa de fond, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. a admis acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile suma de 3.693.460 RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe venit şi TVA, dobânzile de întârziere aferente sumei respective, calculate până la data de 21 mai 2010, precum şi accesoriile acestei sume începând cu data de 22 mai 2010 şi până la data plăţii efective.

În vederea recuperării prejudiciului, s-a constatat că în cauză a fost luată măsura asigurătorie a sechestrului asupra unui autoturism marca A., proprietatea inculpatului R.V., care a rămas în custodia acestuia, conform ordonanţei procurorului de instituire a sechestrului asigurător şi procesului verbal de aplicare a acestei măsuri asigurătorii. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 19 iulie 2010 şi pusă în aplicarea prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din 21 iulie 2010, asupra unui autoturism marca A., autoturism aflat în custodia inculpatului.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul R.V. solicitând instanței de prim control judiciar admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea soluţiei tribunalului şi judecând în fond dosarul, să recunoacă în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, să dea eficienţă şi art. 320¹ C. proc. pen., apreciind că reinserţia socială reală a sa este posibilă şi prin suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a sancţiunii aplicate, conform art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Sub aspectul laturii civile, apărătorul inculpatului a apreciat că acesta poate fi obligat doar la plata sumei de 1.755.434 RON, nu şi la plata majorărilor de întârziere.

Prin decizia penală nr. 97/A/2012 din 24 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7406/117/2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi l-a obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În considerentele deciziei, Curtea a arătat că pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu executare prin privare de libertate aplicată de instanţa de fond este proporţională atât cu gravitatea efectivă a faptei comisă de inculpat, cât şi cu profilul socio-moral şi de personalitate al acestuia, a cărui atitudine în societate şi în fața organelor judiciare este, parţial pozitivă.

Având în vedere modul concret de săvârşire a faptei şi caracterul continuat al acesteia, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa principală de 2 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea acesteia prin privare de libertate, va da posibilitatea inculpatului, ca prin programele educaţionale desfăşurate şi în mediu închis să conducă, chiar şi prin restrângerea libertăţii presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conştientizarea de către acesta a urmărilor faptei sale, cu consecinţa unei reinserţii sociale reale.

Totodată, Curtea a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen., având în vedere gravitatea faptei, consecinţele acesteia şi rezonanţa negativă pe care a avut-o în comunitatea din care face parte.

Referitor la afecţiunile de care suferă inculpatul - noduli maligni în zona gâtului, ce impun o intervenţie chirurgicală în luna iulie 2012, instanţa de apel a arătat că a avut în vedere starea de sănătate a inculpatului de la data pronunţării deciziei, dar că trebuie să ţină cont şi de împrejurarea că nu a recuperat nici o sumă din prejudiciul impresionat, de peste 3.000.000 RON cauzat bugetului de stat şi, în consecinţă, că este exclusă suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a sancţiunii aplicate.

Referitor la critica vizând cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat, care în opinia inculpatului este de 1.755.434 RON şi nu de 3.000.000 RON, instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care acesta a optat pentru soluţionarea procesului în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., rezultă că a achiesat la probele administrate de procuror în faza de urmărire penală, atât sub aspect penal cât şi sub aspect civil, nefiind posibilă în calea de atac a apelului o repunere în discuţie a cuantumului prejudiciului, în lipsa administrării unor probe în acest sens.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că la termenul de judecată din 20 octombrie 2011, la instanța de fond, inculpatul a solicitat soluţionarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., respectiv în baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală.

În faţa Tribunalului Cluj, conform concluziilor scrise ataşate dosarului, inculpatul nu a contestat cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat şi nici nu a solicitat, deşi avea posibilitatea legală, disjungerea laturii civile a cauzei în vederea administrării de probe.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul R.V. care, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. a solicitat, pe latură penală, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere motivat de împrejurarea că suferă de afecţiunile menţionate în actele medicale depuse la dosar, este singurul întreţinător al familiei compusă din soţie care este şomeră şi doi copii studenţi, a recunoscut şi regretat fapta pentru care a fost deferit justiţiei, anterior a avut o conduită bună în familie şi societate.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se dispune efectuarea unei expertize financiar contabile care să stabilească valoarea exactă a prejudiciului cauzat bugetului de stat. În opinia sa, instanţa de fond trebuia să disjungă latura civilă a cauzei şi să administreze probe, deoarece prin reţinerea prejudiciului doar pe baza actelor întocmite de organele de control judiciar i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de inculpat care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului şi a modalităţii de executare a acesteia, instanţa de fond şi cea de apel au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală pentru săvârşirea căreia recurentul inculpat a fost trimis în judecată care au fost reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Este adevărat că recurentul inculpat a depus acte medicale din care rezultă că prezintă noduli maligni în zona gâtului, afecţiuni pentru care medicii i-au recomandat intervenţie chirurgicală încă din luna iulie 2012, că din caracterizările depuse la dosar rezultă că este cunoscut în comunitatea din care face parte ca având o comportare corespunzătoare însă, la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama - aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 72 C. pen. - nu mai de datele ce caracterizează favorabil persoana infractorului, ci şi de gradul de pericol social al infracţiunii şi de împrejurările ce agravează răspunderea penală.

Or, perioada de timp în care recurentul inculpat şi-a desfăşurat activitatea infracţională (începând din luna decembrie 2005 până în luna decembrie 2007 când a cesionat societatea al cărui administrator era, numitei H.M., cetăţean ucrainean), valoarea ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat - 3.693.460 RON - împrejurarea că nu a achitat nimic din pagubă, sunt aspecte care conferă faptei un grad ridicat de pericol social şi de natură a crea convingerea instanţei de recurs că pronunţarea condamnării în condiţiile art. 86¹ C. pen. nu constituie un avertisment pentru inculpat că acesta nu va mai comite infracţiuni, cerinţă înscrisă în alin. (1) lit. c) al textului de lege menţionat.

În acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte constată că executarea de către recurent a pedepsei de 2 ani închisoare (apropiată de minimul special prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului, respectând totodată şi cerinţa proporţionalităţii înscrisă în art. 72 alin. (2) C. pen.

Referitor la critica vizând modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, recurentul inculpat a solicitat soluţionarea cauzei în baza procedurii reglementată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu privire la care a declarat că le cunoaşte şi le însuşeşte.

În rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul R.V., în perioada decembrie 2005 - decembrie 2007, în calitate de administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din tranzacţiile desfăşurate cu un număr de 25 societăţi comerciale, nu a declarat şi nu a achitat obligaţiile fiscale aferente acestor tranzacţii, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din care TVA în sumă de 977.805 RON şi impozit pe profit în sumă de 777.629 RON.

Prejudiciul reţinut în rechizitoriu, necontestat de recurentul inculpat care a fost asistat de apărător ales la instanţa de fond a fost stabilit de Garda Financiară care, potrivit art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese - verbale prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate, care sunt acte procedurale ce pot constitui mijloace de probă, potrivit legii” (procesele - verbale întocmite de reprezentanţii Gărzii Financiare constituie unul din mijloacele de probă pe care procurorul şi-a fundamentat rechizitoriul şi pe care inculpatul şi l-a însuşit potrivit propriei declaraţii prin care a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.).

Este adevărat că art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen., prevede posibilitatea disjungerii laturii civile a cauzei, dar aşa cum a reţinut şi instanţa de apel o atare disjungere se impune în situaţia nerecunoaşterii ori recunoaşterii parţiale a pretenţiilor civile (ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece inculpatul a recunoscut integral prejudiciul) în vederea administrării de probe pentru dovedirea acestora.

În consecinţă, reţinând că pedeapsa aplicată recurentului inculpat a fost just individualizată şi că prejudiciul cauzat bugetului de stat şi la plata căruia a fost obligat inculpatul a fost stabilit de organele abilitate de lege (Garda Financiară) în urma verificării facturilor emise de societatea administrată de inculpat, recursul formulat de acesta se va respinge ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 97/A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4112/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4207/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4112/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4207/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Tăinuirea (art. 221 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.), falsificarea instrumentelor oficiale (art. 286 C.p.), folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul intelectua ICCJ. Decizia nr. 4209/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4227/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs