ICCJ. Decizia nr. 416/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.416/2012
Dosar nr. 1335/42/2007/a1
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarul, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5/CC din data de 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuenta Societatea Agricolă I. împotriva sentinţei penale nr. 110 din 25 august 2008 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de apel a reţinut că în motivarea cererii, petenta a susţinut că toate înscrisurile ce fac obiectul Dosarului penal nr. 38/p/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sunt false, la fel toate declaraţiile aflate la acest dosar şi în plus, toate spargerile şi furturile în dauna acestei societăţi au fost organizate de Parchet, de primar, de bande de hoţi din comună şi din judeţ, pentru a nu se restitui drepturile patrimoniale rezultate din lichidarea celor două sau trei C.A.P. - uri, membrilor Societăţii Agricole I. şi tuturor cooperatorilor.
Procurorul a efectuat verificările impuse de art. 399 C. proc. pen., apreciind că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, deoarece potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată pe calea recursului în interesul legii, cererea de revizuire îndrentată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive ce a fost pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în condiţiile prevăzute de art. 403 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege iar din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror, nu rezultă date pentru admiterea în principiu. Curtea a avut în vedere faptul că petenta a solicitat revizuirea unei sentinţe penale definitive prin care a fost respinsă plângerea în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. dar şi dispoziţiile deciziei nr. XVII din 19 martie 2006, dată în interesul legii, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Împotriva acestei sentinţe revizuenta, prin reprezentant legal D.M. a declarat recurs, solicitând admiterea lui, casarea sentinţei atacate şi rejudecând să se admită plângerea.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, sentinţa recurată este definitivă.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 2781 alin. (8) este definitivă.
Coroborând texte de lege menţionate anterior se observă că hotărârile prin care se soluţionează plângerile formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse nici unei căi de atac.
Sentinţa Curţii de Apel Ploieşti este definitivă, fiind pronunţată după intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, astfel că nu mai poate fi promovată nici o cale de atac împotriva ei.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de reprezentantul revizuentei, aceasta nu va mai fi examinată în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/92 modificată, întrucât excepţia de inadmisibilitate primează în raport de excepţia de neconstituţionalitate care nu poate fi invocată decât într-un cadru procesual legal stabilit.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentă Societatea Agricolă I. împotriva sentinţei penale nr. 5/CC din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 407/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
