ICCJ. Decizia nr. 4206/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4206/2012

Dosar nr. 1786/62/2011

Şedinţa publică din 19 decembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 275 din 12 octombrie 2011, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, astfel cum a fost stabilită de Curtea de Apel Braşov în decizia nr. 868/R din data de 18 decembrie 2009 pronunţată în dosarul penal nr. 141/62/2007, din art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru părţile vătămate descrise la punctele 1-22, 22 acte materiale, într-o faptă de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., partea vătămată I.T.V. şi o faptă distinctă, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., prin extindere faţă de partea vătămată A.V.P., pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a dispus condamnarea inculpatei S. (nume anterior D.) M.O. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, 22 acte materiale.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăţi comerciale prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

A dispus comunicarea acestor dispoziţii, după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerţului Braşov, cu aplicarea art. 13 C. pen. ca urmare a neaplicării pedepsei accesorii.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei pentru două infracţiuni de înşelăciune, părţi vătămate I.T.V. şi A.V.P., prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 999 C. civ. a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile, către părţile civile, după cum urmează:

- părţii vătămate M.D.O. suma de 15.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţilor vătămate D. (fostă U.) M. şi U.D.C. suma totală de 20.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate M.M. suma de 1500 dolari SUA şi 7631 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii (pentru suma 14.500 mărci germane aceasta a fost convertită în euro, faţă de paritatea de 1,9 la retragerea monedei marcă de pe piaţă);

- părţii vătămate B.G. suma de 11.151 dolari SUA sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate B.I. suma de 34.520 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate S.I. suma de 6130 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate G.B. suma de 10.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate S.F. suma de 14.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate C.G. şi C.E. suma totală de 9.549 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate M.P.V. suma de 11.200 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate C.F. suma de 7000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate B.A. suma de 12.040 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate K.A.A. suma de 1500 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate S.P. suma de 4.647 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii (suma de 8830 mărci germane, a fost convertită în euro la paritatea de 1,9);

- părţii vătămate I.G. suma de 3500 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate A.B. suma de 18.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate S.D. suma de 3000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii şi 4.000 RON;

- părţii vătămate N.L.Ş.C. suma de 2500 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate S.P. suma de 20.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii;

- părţii vătămate G.D. suma de 15.000 dolari SUA, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii şi

- părţii civile L.P.M., pentru L.P.Mi. decedat, suma de 15.600 RON. Se vor respinge celelalte pretenţii solicitate de părţile civile.

A respins în totalitate pretenţiile solicitate de părţile vătămate I.T.V. şi A.V.P.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 84 C. pen. în sensul că neexecutarea cu rea credinţă a obligaţiilor civile stabilite până la expirarea termenului de încercare va determina revocarea suspendării executării pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie.

A constatat că părţile vătămate B.R.A., B.M.A. şi B.S.A. nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.

A constatat că partea civilă I.B. a renunţat la pretenţiile în cuantum de 5000 dolari SUA, astfel că în baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată în favoarea statului a acestei suma, sau a contravalorii în RON la cursul oficial din ziua plăţii.

A constatat că SC B.E. SRL şi SC B. SRL nu au calitate de părţi responsabile civilmente.

A respins cererile privind obligarea SC B.E. SRL şi SC B. SRL în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile.

A respins cererile formulate de părţile civile B.I., C.G. şi B.G. privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească statului suma de 7000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatei s-a reţinut că „folosindu-se de calitatea de asociat şi administrator al SC B. SRL Braşov şi SC B.E. SRL Braşov, a indus în eroare, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 4 părţi vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societăţii deşi i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis nişte file CEC ştiind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total în valoare de 22.230 dolari SUA şi 122.900.000 ROL.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatei s-a reţinut că folosindu-se de calitatea de asociat şi administrator al SC B. SRL Braşov şi SC B.E. SRL Braşov, a indus în eroare, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 20 părţi vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societăţii deşi i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis nişte file CEC ştiind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total în valoare de 184.545 dolari SUA, 33.430 DM şi 339.587.500 ROL. S-a considerat că în cauză nu se poate face aplicarea art. 215 alin. (5) C. pen., având în vedere că practica instanţelor de judecată privind interpretarea art. 146 C. pen. raportat la O.G. nr. 207/2000, în sensul că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 1 miliard ROL în dauna unei singure persoane şi nu prejudiciul cumulat cauzat mai multor persoane vătămate.

Cele două dosare formate la nivelul Judecătoriei Braşov, 1032/2001 şi 554/2001 au fost conexate sub nr. 554/2001 în şedinţa de judecată din data de 19 aprilie 2002.

La termenul de judecată din data de 09 noiembrie 2001, numitul A.V.P. a învederat instanţei de fond că solicită reţinerea în sarcina inculpatei ca act material component al infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată şi a aceluia comis în dăuna sa, deoarece a împrumutat societatea SC B.E. SRL cu suma de 700.000.000 ROL, inculpata justificând că această sumă îi era necesară pentru deschiderea unor case de schimb valutar în Bucureşti, iar pentru garantarea restituirii împrumutului i-a eliberat o filă CEC fără acoperire. A fost depusă filă CEC în copie şi dovada refuzului de plată, în copie.

Prin sentinţa penală nr. 1547/2004, Judecătoria Braşov a dispus în baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (24 acte materiale), condamnarea inculpatei S.M.O. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune” în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. a fost obligată inculpata S.M.O. să plătească următoarele despăgubiri civile:

- părţii civile I.T.V. suma de 19.877 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile B.G. suma de 11.151 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile B.I. suma de 34.520 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, respinge restul pretenţiilor civile solicitate;

- părţii civile S.J. suma de 6.250 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, respinge restul pretenţiilor civile solicitate;

- părţii civile I.B. suma de 5.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile B.G. suma de 10.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile S.F.D. suma de 13.270 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile C.G. suma de 9.549 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii şi dobânda legală până la restituirea debitului;

- părţii civile M.P.V. suma de 11.200 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, respinge restul pretenţiilor civile solicitate;

- părţii civile C.F. suma de 7.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţioanale a României din ziua plăţii;

- părţii civile B.A. suma de 12.046 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile K.A. suma de 1.500 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii şi dobânda legală până la restituirea debitului;

- părţii civile S.P. suma de 4.648 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile I.G. suma de 3.500 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile S.D.G. suma de 3.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile B.A.I. suma de 17.970 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile N.L.Ş.C. suma de 2.500 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile S.P. suma de 20.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile G.D.I. suma de 15.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile L.P.M. suma de 187.800.000 ROL;

- părţii civile A.V.P. suma de 700.000.000 ROL;

- părţii civile M.D.O. suma de 15.000 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile U.D.C. şi U.M. suma de 6.130 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii;

- părţii civile M.M. suma de 4.921 dolari SUA sau echivalentul în RON calculat la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii.

S-a constatat că părţile vătămate B.R.A., B.M.A. şi B.S.A. nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.

A fost respinsă cererea de constituire de parte civilă formulată de către martora C.C.

S-a constatat că SC B.E. SRL şi SC B. SRL nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în prezenta cauză.

Împotriva acestor dispoziţii, au declarat apel: Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, sentinţa fiind criticată pentru faptul că în mod greşit s-a constatat că cele două societăţi comerciale nu au calitate de parte responsabilă civilmente, cât şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei. Motivele de apel au fost suplimentate oral, în ceea ce priveşte nelegalitatea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

De asemenea şi inculpata a declarat apel şi a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, prin trimitere la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipseşte elementul intenţional al laturii subiective a infracţiunii.

Au mai declarat apel părţile civile S.F.D., A.V.P., B.G., P.S., B.A., B.R.A. şi B.M.

Prin decizia penală nr. 505 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Braşov au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, părţile civile S.F.D., A.V.P., B.G., P.S. împotriva sentinţei penale nr. 1547/2004 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 554/2001, pe care a desfiinţat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., al constatării împrejurării că SC B.E. SRL şi SC B. SRL nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză.

Rejudecând în aceste limite a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 6 ani închisoare, înlăturându-se pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăţi comerciale prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 6 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, s-a dispus comunicarea acestei decizii după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

S-a constatat că SC B.E. SRL şi SC B. SRL au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză şi au fost obligate aceste părţi civile în solidar cu inculpata la despăgubirea părţilor civile după cum urmează:

Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.E. SRL la despăgubirea părţilor civile B.G., S.F.D., C.G., C.F., B.A., K.A., A.B., S.D.G., N.L.Ş.C., P.S., G.D.I., M.M., A.V.P., M.D.O.

Inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL la despăgubirea părţilor civile U.D., B.I., S.I.

Inculpata a fost obligată în solidar cu părţile responsabile civilmente SC B.E. SRL şi SC B. SRL la despăgubirea părţilor civile I.B., S.P., I.G., L.P.M.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpată şi de părţile civile B.A., B.R.A., B.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze dreptul lor, fiind vorba de modul de soluţionare a laturii civile a cauzei; instanţa a admis o cale de atac introdusă tardiv, fiind vorba de părţile civile S.F.D. şi A.V.P.; s-au aplicat pedepse greşit individualizate; faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, deoarece în sarcina inculpatei trebuia să se reţină art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., faţă de recursul în interesul legii nr. 14/2006; procedura de citare cu inculpata la termenul la care s-a dezbătut apelul nu a fost îndeplinită.

Au mai declarat recurs inculpata pentru motivele iniţiale, fiind însuşite parţial cele ale Ministerului Public, respectiv cele în favoarea inculpatei.

Părţile civilmente responsabile au declarat recurs sub aspectul stabilirii acestei calităţi, iar părţile civile B.I., B.G. şi C.F. au declarat recurs sub aspectul laturii civile.

Prin decizia nr. 675/R din 20 decembrie 2006 au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public, partea civilă I.T.V., părţile responsabile civilmente SC B. SRL şi SC B.E. SRL precum şi de inculpata S.M.O., a fost desfiinţată decizia apelată cauză s-a trimis pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Braşov, ca urmare a greşitei citări a inculpatei la termenul de dezbatere.

Prin decizia penală nr. 214/A din data de 03 iuliw 2007 pronunţată în dosarul penal nr. 141/62/2007 a Tribunalului Braşov, au fost admise apelurile exercitate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpata S.M.O., părţile civile B.G. şi P.S. împotriva sentinţei penale nr. 1547/2004 a Judecătoriei Braşov pe care a desfiinţat-o relativ la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei S.M.O., al conţinutului pedepsei accesorii, al neaplicării pedepsei complementare vizate de art. 64 lit. c) C. pen., al neaplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990, al constatării faptului că SC B.E. SRL şi SC B. SRL nu au calitatea de părţi responsabile civilmente şi al neaplicării art. 191 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 193 alin. (4) C. proc. pen. pentru cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în prima instanţă.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei S.M.O. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei S.M.O. pedeapsa complementară vizată de art. 64 lit. c) C. pen. a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială pe o durată de 6 ani executabilă în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă, la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

S-a constatat că SC B.E. SRL şi SC B. SRL au calitatea de părţi responsabile civilmente în prezenta cauza sens în care inculpata S.M.O. a fost obligată în solidar cu aceste părţi responsabile civilmente la despăgubirea părţilor civile, în acest sens, inculpata S.M.O. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.E. SRL, la despăgubirea părţilor civile I.T.V., B.G., S.F.D., C.G., C.F., B.A., K.A., B.A.I., S.D.G., N.L.Ş.C., P.S., G.D.I., M.M., A.V.P., M.D.O. şi M.P.V., pentru toţi cu sumele individualizate de către prima instanţă.

De asemenea, inculpata S.M.O. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL la despăgubirea părţilor civile U.D.C., B.I. şi S.J. pentru toţi cu sumele individualizate de către prima instanţă.

S-a mai dispus, obligarea inculpatei S.M.O. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC B.E. SRL şi SC B. SRL la despăgubirea părţilor civile B.G., I.B., S.P., I.G. şi L.P.V. (aceasta din urmă actualmente decedată nefiind posibilă introducerea în cauză a moştenitorilor în sensul art. 21 alin. (1) C. proc. pen.) pentru toţi cu sumele individualizate de către prima instanţă.

Împotriva acestor dispoziţii au declarat recurs Ministerul Public sub aspectul faptului că în mod greşit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei; inculpata sub aspectul modului de citare, a încălcării dreptului la apărare; părţile responsabile civilmente sub aspectul stabilirii acestei calităţi.

Prin decizia penală nr. 868/R din data de 18 decembrie 2009 pronunţată în dosarul penal nr. 141/62/2007 au fost admise recursurile declarate în cauză, a fost desfiinţată decizia din apel şi casată sentinţa instanţei de fond şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei din art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi s-a trimis cauza spre judecată în primă instanţă Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa penală nr. 205/S din 26 aprilie 2010, pronunţată în dosarul penal nr. 1009/62/2009, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilo Omului s-a dispus restituirea cauzei ce conţine rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 şi rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru refacerea urmăririi penale şi sesizarea instanţei în condiţii de legalitate.

S-a apreciat că urmărirea penală nu a fost începută pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată.

Astfel, s-a reţinut că în dosarul penal nr. 170/P/2001 la data de 06 aprilie 2001 s-a dispus prin proces-verbal începerea urmăririi penale de către organele de poliţie, pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen., faţă de sesizările (plângerile) formulate de părţile vătămate M.D.O. şi U.D.C. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În drept, în sarcina inculpatei s-a reţinut că „folosindu-se de calitatea de asociat şi administrator al SC B. SRL Braşov şi SC B.E. SRL Braşov, a indus în eroare, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 4 părţi vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societăţii deşi i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis nişte file CEC ştiind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total în valoare de 22.230 dolari SUA şi 122.900.000 ROL.

În dosarul penal nr. 385/P/2000 s-a dispus începerea urmăririi penale prin proces-verbal de către organele de poliţie, după cum urmează:

- la data de 06 septembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată I.T.V.;

- la data de 20 septembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. - parte vătămată B.G.;

- la data de 14 august 2000 - pentru art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - pentru faptul că a indus în eroare mai multe persoane;

- la data de 12 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată S.J.;

- la data de 30 ianuarie 2001 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată I.B.;

- la data de 12 octombrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.G.;

- la data de 30 august 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.F.D.;

- la data de 10 ianuarie 2001 - pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată C.G.;

- la data de 22 noiembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată M.P.V.;

- la data de 19 octombrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată C.F.;

- la data de 19 octombrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.A.;

- la data de 04 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată K.A.;

- la data de 04 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.P.;

- la data de 15 august 2000 - pentru art. 84 alin. (1), (2) Legea nr. 59/1934 - parte vătămată I.G.;

- la data de 04 decembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată A.B.;

- la data de 22 noiembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.D.;

- la data de 02 februarie 2001 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată N.L.Ş.C.;

- la data de 21 noiembrie 2000 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată P.S.;

- la data de 08 ianuarie 2001 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată G.D.I.;

- la data de 09 noiembrie 2002 - pentru art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată L.P.M.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În drept, în sarcina inculpatei s-a reţinut că folosindu-se de calitatea de asociat şi administrator al SC B. SRL Braşov şi SC B.E. SRL Braşov, a indus în eroare, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 20 părţi vătămate, prezentându-le în mod mincinos împrejurarea că sumele de bani împrumutate de la acestea vor fi folosite în afacerile societăţii deşi i-a folosit în interes personal, iar pentru restituirea unor sume de bani a emis nişte file CEC ştiind că pentru valorificarea acestora nu există disponibilitate, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total în valoare de 184.545 dolari SUA, 33.430 DM şi 339.587.500 ROL. S-a considerat că în cauză nu se poate face aplicarea art. 215 alin. (5) C. pen., având în vedere că practica instanţelor de judecată privind interpretarea art. 146 C. pen. raportat la O.G. nr. 207/2000, în sensul că prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 1 miliard ROL în dauna unei singure persoane şi nu prejudiciul cumulat cauzat mai multor persoane vătămate.

S-a reţinut că într-un dosar se începe urmărirea penală pentru art. 215 alin. (1), (3) C. pen., faţă de sesizările (plângerile) formulate de părţile vătămate M.D.O. şi U.D.C., iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 170/P/2001 din data de 03 mai 2001 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei S.M.O. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de o altă încadrare juridică, respectiv alte aliniate ale art. 215 C. pen. şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că s-a apreciat că deşi s-a început urmărirea penală ca urmare a plângerilor a două părţi vătămate menţionate în procesele-verbale de începere a urmăririi penale, acţiunea penală şi trimiterea în judecată priveşte patru părţi vătămate.

Referitor la cel de al doilea dosar, s-a constatat că în aceeaşi manieră se începe urmărirea penală (la date diferite astfel cum s-a arătat pe larg mai sus) pentru următoarele infracţiuni: art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată I.T.V., art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. - parte vătămată B.G., art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - fără a se preciza cu privire la ce parte vătămată, art. 215 alin. (4), (5) C. pen. - parte vătămată S.J., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată I.B., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.G., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.F.D., art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată C.G., art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată M.P.V., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată C.F., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată B.A., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată K.A., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.P., art. 84 alin. (1), (2) Legea nr. 59/1934 - parte vătămată I.G., art. 215 alin. (1), (3) C. pen. - parte vătămată A.B., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată S.D.G., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată N.L.Ş.C., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată P.S., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată G.D.I., art. 215 alin. (4) C. pen. - parte vătămată L.P.M.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu nr. 385/P/2000 din data de 28 februarie 2001, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în lipsă a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca şi în cazul de mai sus, s-a apreciat că urmărirea penală se începe pentru o serie de infracţiuni printre care şi pentru infracţiuni la Legea CEC-ului, trimiterea în judecată se dispune pentru infracţiunea de înşelăciune, cu alte aliniate faţă de actul începerii urmăririi penale dar şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de acestea s-a apreciat nulitatea urmăririi penale şi implicit a sesizării instanţei de judecată.

Prin decizia penală nr. 868/R din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi părţile civile B.I. şi B.G. împotriva sentinţei penale nr. 205/S din 26 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, care a fost casată şi a fost trimisă cauza Tribunalului Braşov pentru continuarea judecăţii.

S-a apreciat că jurisprudenţa şi doctrina sunt într-o covârşitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanţei, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în ceea ce priveşte conţinutul actului de sesizare şi respectării art. 264 alin. (3) C. proc. pen., astfel că în principiu, examinarea eventualelor nulităţi din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularităţii actului de sesizare şi rezultă din existenţa, distinctă a art. 332 C. proc. pen.

S-a considerat că în măsura în care se constată nulităţi ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecinţă firească se impune, evident, şi refacerea rechizitoriului. Această observaţie trebuie însă corelată cu alte principii în materia efectelor nulităţii, astfel cum sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulităţii şi efectul extensiv al nulităţii), susţinându-se constant, în doctrină, că în reglementarea C. proc. pen. român actual nu sunt dispoziţii exprese în ceea ce priveşte efectul extensiv al nulităţii, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare, în raport cu relaţia ce există între actul lovit de nulitate şi celelalte acte procesuale întocmite.

De asemenea, Curtea a apreciat că neobservarea unor dispoziţii care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută şi, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziţii din faza urmăririi penale poate atrage, în condiţiile legale, nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută. De lege lata, această concepţie a legiuitorului este reflectată de dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (2) - (3) C. proc. pen., art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., respectiv art. 332 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Potrivit C. proc. pen., nulitatea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal - art. 197 C. proc. pen.

Faţă de argumentele expuse şi examinând cele două rechizitorii din perspectiva acestor două texte legale, Curtea a constatat ca neîntemeiată concluzia existenţei unor neregularităţi ale actului de sesizare, în sensul că nu se poate trece la judecarea faptelor şi a persoanei trimise în judecată, cu încadrarea juridică respectivă. S-a apreciat că soluţia primei instanţe ar fi fost la adăpost de orice critică, în condiţiile în care constatarea nelegalei sesizări a instanţei s-ar fi referit la judecarea unei fapte, în materialitatea ei, pentru care nu s-ar fi desfăşurat niciun act de urmărire penală. Însă, procedura desfăşurată (urmărirea penală) a vizat faptele comise de inculpată, numai că s-a dat o altă încadrare juridică ce nu poate constitui motiv de restituire, în lumina argumentelor dezvoltate supra.

Ulterior, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 786/62/2011.

Cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, cele două dosare au fost conexate, totodată s-a dispus în baza art. 335 C. proc. pen. extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale ca urmare a plângerii formulate de A.V.P. la termenul de judecată din data de 09 noiembrie 2001, când acesta a învederat instanţei de fond că solicită reţinerea în sarcina inculpatei ca act material component al infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată şi a aceluia comis în dauna să, deoarece a împrumutat societatea SC B.E. SRL cu suma de 700.000.000 ROL, inculpata justificând că această sumă îi era necesară pentru deschiderea unor case de schimb valutar în Bucureşti, iar pentru garantarea restituirii împrumutului i-a eliberat o filă CEC fără acoperire. A fost depusă filă CEC în copie şi dovada refuzului de plată, în copie.

Cu ocazia rejudecării au fost reaudiate părţile civile care s-au prezentat la judecată. Au fost audiaţi ca martori P.I.V. şi C.C.

Analizând aceste declaraţii s-au constatat următoarele:

Partea vătămată B.A. a arătat că are un magazin pe str. R. din Braşov pe care l-a închiriat firmei B.E., prin M. şi soţul acesteia în anul 1996 până în 1999. Aceasta a arătat că la începutul anului 1999 fiica lui s-a logodit, iar naşi au fost soţii S. La logodnă, inculpata l-a întrebat ce cadou ar vrea să-i facă fiicei lui, astfel i-a spus că are nişte bani pe care doreşte să îi dea pentru ca aceasta să îşi cumpere un apartament. Inculpata i-a spus să-i dea ei aceşti bani, împrumut, pentru a mai deschide nişte case de schimb valutar. A fost de acord, astfel i-a dat în două tranşe, odată 7.000 dolari şi odată 5046 dolari pentru care i-a eliberat file CEC la Banca Ţ., cu date scadente cam la 3 luni. Deoarece urma să plece în concediu la sfârşitul lui iulie 1999, s-a dus la ea pentru banii de chirie, deoarece la data de 28 a fiecărei luni trebuia să-i remită contravaloarea chiriei pentru spaţiu. I-a dat aproximativ ¾ din această sumă reprezentând chirie, afirmând că are ceva probleme cu banii. Astfel a plecat în concediu şi când a revenit de la mare în jurul datei de 15 august 1999, a primit un telefon, aflând astfel că M. a plecat. Referitor la suma împrumutată, partea vătămată a arătat că a încheiat cu inculpata un contract de împrumut cu firma B.E. Acesta a arătat că el a împrumutat persoana fizică S. însă a avut reprezentarea că împrumut persoana juridică cu bani deoarece în înscrisul întocmit în antet apare numele societăţii. A fost încheiat un singur înscris. Fila CEC a fost emisă când i-a dat banii şi contractul a fost întocmit imediat ce a dat tranşa a doua, iar contractul a fost întocmit pentru întreaga sumă. După ce i-a dat banii i-a remis contractul de împrumut cu dobânda ce se practică la bancă de 5%. După dispariţia inculpatei, partea vătămată a arătat că s-a dus la bancă pentru a executa filele CEC şi i s-a spus că este lipsă de fonduri.

Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 12.046 dolari SUA plus dobânda legală a băncii de 5% pe an începând cu momentul de când a dat banii până la plata integrală a sumei.

Partea vătămată C.F. a arătat că la finele anului 1998 s-a deplasat la casa de schimb valutar situată pe str. M. unde a avut sediul firma inculpatei S., la firma B.E. S-a dus cu banii obţinuţi din vânzarea unei case, pentru a schimba nişte ROL în valută, respectiv dolari deoarece avea de plătit o datorit către o cumnată. Un angajat l-a dus în biroul inculpatei S.M.O., acolo inculpata, soţul ei şi secretara s-au repezit să-i numere banii din plasă. Crede că avea vreo 250.000.000 ROL. Nu a avut să-i dea bani imediat, astfel l-a amânat pentru a doua zi. A doua zi a primit o parte din bani, diferenţa până la 7.000 de dolari care au rămas la ea. I-a dat un CEC completat cu suma de 7.000 dolari, cerându-i să-i mai lase ei o lună banii. Nu îşi aminteşte exact ce sumă a luat de la aceasta. Nu a încheiat la vremea respectivă nici un contract. Ulterior, inculpata l-a rugat să-i mai lase banii încă 6 luni, apoi încă 3 luni, apoi el a plecat la Brăila şi când s-a întors a auzit că inculpata plecase. Când inculpata a dispărut a avut reprezentarea că a fost înşelat. Inculpata i-a dat o filă CEC, pe care a introdus-o la bancă înainte de a expira termenului însă i s-a spus că nu e posibil să încaseze banii deoarece nu era împlinit termenul. Sub aspectul laturii civile partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 dolari.

Partea vătămată B.G. a arătat că a fost coleg de serviciu cu inculpata S.M.O. şi cu soţul acesteia, fiind oarecum prieteni, deoarece se ştiau de mulţi ani, aproximativ din 1972. La un moment dat a avut o situaţie neplăcută de sănătate, astfel inculpata a venit la spital cu soţul ei să îl vadă. În acea perioadă, aproximativ 1996, i-a spus că are nevoie de bani să o împrumute. Partea vătămată a arătat cu certitudine faptul că inculpata personal i-a cerut bani împrumut. Pentru că era în relaţii bune a fost de acord, aceasta şi ca urmare a faptului că anterior la rândul ei, ea îl împrumutase cu bani. În cursul anului 1999 i-a împrumutat echivalentul a 11.151 dolari SUA (plata a fost efectuată în mărci şi dolari). Deoarece erau în relaţii bune nici măcar nu i-a cerut o chitanţă, dar ea i-a făcut o chitanţă spunându-i că nu se ştie. În chitanţă a scris că ea personal îi datorează suma de 6.000 şi ceva de dolari, iar cel de al doilea înscris a fost redactat cam după 3 luni de zile, pentru restul sumei. Când inculpata i-a dat chitanţa nu i-a pus nici o condiţie, în sensul că nu a cerut nicio dobândă, însă aceasta a menţionat în chitanţă 6% dobânda pe lună. Faţă de acestea, partea vătămată a arătat că a întrebat-o afacere desfăşoară de poate să-i dea şi dobândă, nu i-a răspuns însă, i-a spus că îşi permite. Inculpata a luat banii dar nu ştie ce a făcut cu aceştia şi nici nu i-a mai dat înapoi, ulterior a aflat că aceasta a fugit din ţară. Partea vătămată a arătat că deoarece era bolnav i-a trecut în ambele hârtii şi pe copii lui, A.R. şi M. care nu s-au constituit părţi civile pentru că nu au dat aceste sume de bani împrumut, dar ei figurau în contract. Partea vătămată a arătat că a dat inculpatei bani împrumut în virtutea relaţiei de prietenie dintre ei, banii fiind împrumutaţi ei ca persoană fizică. A mai arătat că nu îşi aminteşte exact sumele în valută şi ROL pe care i le-a dat împrumut, a apreciat suma globală astfel cum s-a constituit parte civilă. Nu a convenit cu inculpata termenul de restituire a banilor împrumutaţi prima oară, ci i-a spus să îi dea înapoi într-un termen rezonabil, de aproximativ 3 luni, însă lunar aceasta trebuia să-i dea o mică parte de împrumut, fără a se pune problema plăţii vreunor dobânzi. Ulterior a intervenit cel de al doilea împrumut, fără ca inculpata să justifice de ce are nevoie de bani şi nici el nu a insistat asupra acestui aspect. Fiind prieteni nu a luat în calcul posibilitatea de a fi înşelat de inculpată şi nu a avut reprezentarea că nu-i va restitui banii. După mai multe intervenţii de a recupera banii, începând cu anul 1999 până prin august 2000 a avut reprezentarea că nu-i va mai recupera. După scadenţa împrumutului a formulat acţiune în instanţa civilă pentru prejudiciu care se află pe rol, fiind suspendată în prezent până la soluţionarea prezentei cauze.

Partea vătămată A.V.P. a arătat că a fost coleg cu soţul inculpatei din anul 1971, astfel îl cunoştea foarte bine. Acesta a fost reprezentantul României la Misiunea economică din Egipt, astfel a avut cu ei relaţii prieteneşti foarte apropiate. Partea vătămată a arătat că inculpata făcuse nişte şcoli de broker în Anglia şi se dovedea foarte versatilă în probleme de contabilitate şi management. Aceasta era administrator la B.E. şi avea şi ea personal şi alte afaceri, pe care ea i-a spus că listase la Bursă chiar în Londra. El a avut încredere în soţul inculpatei şi automat şi în ea. În anul 1999 crede, a venit inculpata la el şi i-a spus că trebuie să mai deschidă nişte case de schimb, avea la Braşov 2-3 şi nu ştie câte la Bucureşti şi vroia să mai deschidă câteva în Bucureşti. La acea vreme, casele de schimb erau o chestiune profitabilă, o afacere foarte bună, deoarece era criză mare de valută. El a avut încredere în această afacere în sensul că el să-i dea bani pentru a o ajuta pe ea în calitate de administrator pentru firmă. I-a dat aproximativ 20.000 dolari. Ca şi garanţie i-a dat o filă de CEC, despre care el ştia la vremea aceea că era imbatabilă ca şi garanţie. Partea vătămată a arătat că nu i-a dat banii la prima cerere, ci în urma mai multor cereri. Inculpata a venit la el acasă. Soţul ei era în umbră şi erau foarte pricopsiţi. Partea vătămată a arătat că le-a făcut socoteala constatând că averea lor personală se ridica la suma de 1.000.000 dolari. În plus faţă de aceasta, era o firmă în spate, B.E., care era destul de renumită în Braşov şi care îi dăduse ei împuternicire deplină pentru case de schimb. Inculpata avea ştampila pe mână şi i-a dat fila CEC în ROL, deşi el i-a dat dolari. Filă CEC era completată integral. Trebuia să-i restituie tot 20.000 dolari fără dobânda.

Inculpata i-a spus că se dezvoltă, astfel că partea vătămată i-a spus că pentru că o cunoaşte pe ea şi soţul ei şi ştie că sunt solvabili îi va da banii, astfel nu s-a încheiat niciun contract, fiindu-i dată doar fila CEC cu titlu de garanţie. Partea vătămată a arătat că garanţia restituirii a fost dată de fila CEC şi de faptul că în aceasta figura firma, aceasta chiar dacă el a împrumutat-o pe inculpata ca persoană fizică. Ulterior, inculpata i-a mai cerut bani împrumut, însă a refuzat-o.

Partea vătămată a arătat că a avut reprezentarea în iulie sau august 2000 când inculpata a plecat, că a fost indus în eroare. S-au întâlnit şi inculpata i-a spus că pleacă la mare cu fetiţele. Avea biroul aproape de casa lui şi odată când a trecut pe acolo a văzut scandal mare în curte. Nu a fost nevoie să discute cu oamenii pentru că aceştia strigau că a fugit escroaca. Prin faptul că oamenii o defineau escroaca şi el a avut reprezentarea că a fost indus în eroare.

Astfel s-a dus imediat la bancă şi a introdus filă CEC, i s-a comunicat că firma nu are disponibil în cont şi nici nu a avut niciodată disponibil pentru o sumă aşa de mare. Atunci s-a prezentat la avocatul P. şi i-a spus ce a păţit. I s-a spus că şi domnul S.F.D. este în aceeaşi situaţie. A formulat o acţiune civilă care se află suspendată până la soluţionarea dosarului penal.

Pentru acordarea împrumutului inculpata a venit la el acasă pentru a lua banii, aceasta ştiuse că a vândut o casă şi deci că are bani, de faţă fiind numai ei doi. Dacă nu i s-ar fi dat fila CEC nu ar fi împrumutat banii.

Partea vătămată a mai arătat că la biroul inculpatei a fost de mai multe ori, pe strada M., însă pentru alte probleme decât cele referitoare la bani. Acolo s-a mai întâlnit şi cu alte persoane care se aflau acolo pentru socializare. El mergea cam odată la 2-3 săptămâni pe acolo. De la inculpată ştie despre caracterul benefic al activităţii firmei. Inculpata i-a prezentat situaţia ca fiind o mare favoare că-i dă el bani împrumut ei, cu toate acestea împrumutul nu a fost cu dobândă. S-a estimat că în cursul anului 2001 cursul de schimb pentru dolar va fi mai mare, astfel că acest împrumut reprezenta un avantaj pentru el.

Partea vătămată a mai arătat că inculpata nu făcea din aceasta o activitate publică, astfel că relaţiile s-au derulat el şi alţii, în mod confidenţial. Ulterior a aflat că şi preşedintele Camerei de Comerţ, numitul F., a băgat bani, adică i-a dat bani, dar când a ieşit scandalul că ea a fugit, soţul ei a încercat să facă rost de bani pentru a-i da banii înapoi.

Partea vătămată a arătat că el personal a efectuat o socoteală cu 5-6 ani înainte de a da banii împrumut şi a ajuns la concluzia că inculpata şi soţul ei au proprietăţi şi bani cash în valoare de 1.000.000 dolari.

Inculpata nu i-a spus decât că va deschide nişte case de schimb la Bucureşti, i-a spus că se pot juca la Bursă, că ea e specialistă însă, el a refuzat, i-a spus că îi dă bani doar pentru casele de schimb pe care urma să le deschidă la Bucureşti. A apreciat că a juca cu banii lui la Bursă este prea riscant, chiar dacă bursa era în Anglia şi nu în România.

Nu ştie dacă s-a deschis vreo casă de schimb valutar la Bucureşti, deoarece nu s-a mai interesant când a văzut că a pierdut banii, în prezent crede că inculpata nu avea intenţia să deschidă vreo casă de schimb valutar la Bucureşti.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolari SUA.

Partea vătămată B.I. a arătat că la începutul anului 1999 a primit un telefon de la tatăl său care i-a spus că are o prietenă bună care se află în situaţia de a avea nevoie de nişte bani pentru ea personal. Nu ştia la acea vreme că aceasta are sau nu vreo firmă. După câteva zile, în luna aprilie, a primit un telefon de la inculpată care s-a recomandat şi l-a invitat la sediul firmei în Braşov pe fosta str. 7 Noiembrie. Amabilitatea ei a fost debordantă. Stând de vorbă cu aceasta l-a întrebat dacă o poate împrumuta pe ea cu nişte bani, nu era vorba despre firmă, pentru că ar vrea să-şi cumpere un apartament în zona Palatului pentru că vrea să-l închirieze ca spaţiu pentru schimb valutar. Fiind în centru, acel imobil era profitabil să fie închiriat. I-a spus că a vândut un apartament în acea perioadă şi are o sumă de aproape 3.000 dolari dolari SUA în casă, avea o suma de bani ca urmare a unei vânzări, însă suma era în mărci. Inculpata i-a spus că este prea puţin că are nevoie de mai mult, astfel că i-a spus în după 2-3 luni urma să mai primească alţi bani, inculpata fiind de acord.

Partea vătămată a arătat că a primit odată cu amabilităţile ei fără limită, o chitanţă fără antet, fără nimic, astfel a rugat-o să-i dea o garanţie mobiliară, deoarece pentru el era o sumă mare. Astfel i-a dat până la 3.000 de dolari SUA. A primit o chitanţă de mână, prin aceasta, inculpata atesta personal că a primit suma în mărci, ea i-a convertit în dolari şi spunea că dacă îi va da tranşa a doua, o să-i ofere dobânda de 6% pe lună.

A doua tranşă a dat-o în iulie pentru că în perioada aceasta era foarte cald, soţul inculpatei a venit în permanenţă şi l-a convocat la ştrand şi pescuit. Între prima şi a doua tranşă nu a primit nicio dobândă, deşi aceasta era stipulată în chitanţă, însă el nu a avut nevoi pecuniare. În luna iulie a încasat bani, astfel că s-a dus la inculpată, aceasta a rupt prima chitanţă şi a făcut o nouă chitanţă care cuprindea şi prima sumă cu aceeaşi dobânda de 6% pe lună. I-a cerut o garanţie, afirmând că doreşte să îşi cumpere un apartament. Inculpata i-a spus că are agenţie imobiliară şi i-a spus că se va ocupa cu atenţie deosebită de el. La al doilea împrumut când a rugat-o să gireze cu vreun bun împrumutul, inculpata i-a spus că toate sunt girate. În perioada dintre cele două împrumuturi a primit în fiecare săptămână cel puţin două telefoane în care insista să-i dea banii. Şi a doua tranşă a fost dată cu aceeaşi destinaţie de a cumpăra un imobil la Bucureşti. Inculpata i-a prezentat averea, respectiv 10 case închiriate în centru.

În octombrie a venit termenul scadent, în perioada asta a cerut sume mici, 100 dolari, 200 dolari de aproximativ 4 ori. Inculpata i-a dat, dar cu amânări. La termenul scadent a mers pentru a-i spune că vrea să cumpere o casă, inculpata i-a spus să nu se grăbească pentru că mergea bine afacerea cu schimbul valutar şi are nevoie de fonduri, astfel l-a amânat până la 01 ianuarie 2000. A fost circumspect, dar nu avea de ales, deşi ar fi vrut banii. În ianuarie 2000 s-a dus la biroul ei pe 7 noiembrie şi i-a spus să aştepte pentru că are control de la Fisc şi nu poate face manevre. La începutul lui februarie a fost iar şi secretara i-a spus că e înăuntru şi nu vrea să deschidă. Atunci şi-a dat seama că este înşelăciune. S-a întâlnit cu soţul el şi i-a spus să nu mai discute cu ea, pentru că el a preluat 50% din acţiunile firmei, astfel să discute cu el. I-a spus că vrea garanţie imobiliară sau merge la Parchet. Soţul inculpatei i-a spus să meargă la notar pentru a încheia un contract de garanţie, el s-a dus la notar, soţul inculpatei nu s-a prezentat.

Partea vătămată a arătat că avea o filă CEC primită odată cu chitanţa de mână în aceasta fiind menţionată suma în mărci dată de el şi convertită în dolari de inculpată, astfel în fila CEC era trecută suma de 34.000 dolari SUA echivalentul în ROL. Până la al doilea împrumut a fost dobânda de 6%, ulterior, nu s-a mai pus problema dobânzii, aceasta era stipulată însă fila CEC emisă doar pentru suma împrumutată nu şi pentru dobândă. Ulterior, când nu a primit banii, a formulat plângere la Parchet, inculpata a aflat despre aceasta şi i-a comunicat telefonic că nu va primi nimic. Soţul inculpatei a venit la el şi i-a spus că inculpata nu poate pleca cu copii, deoarece acesta sunt pe paşaportul lui, însă cu toate acestea inculpata a plecat din ţară cu copii.

Prezentându-i-se înscrisul, partea vătămată a arătat că recunoaşte chitanţa ca fiind semnată scrisă de inculpata S.M.O. în partea de sus, iar în partea de jos, menţiunile sunt făcut de el.

Partea vătămată a arătat că suma iniţială împrumutată a fost până în 3000 dolari SUA, astfel în partea de jos a înscrisului sunt prezentate sumele reprezentând capitalizarea dobânzilor pentru fiecare lună calculate la suma împrumutată.

Partea vătămată B.A.I. a arătat că a cunoscut-o pe S.M.O. prin P.I., colegul lui de serviciu, până în acel moment nu o cunoscuse pe inculpată. Acesta i-a recomandat-o şi i-a spus că face schimb valutar şi că ea avea în gând să facă şi alte case de schimb valutar în Bucureşti şi avea nevoie de finanţare, pentru a-şi putea dezvolta „activitatea”, firma. P.I. i-a spus că S.M.O., o cunoştinţă de a lui lucrează în domeniul schimbului valutar şi doreşte să-şi mărească activitatea şi să-şi deschidă nişte case de schimb valutar prin Bucureşti şi asigură şi o dobândă şi că mai sunt şi alte persoane. Astfel l-a întrebat P.I. dacă şi el doreşte să facă un împrumut avantajos. Nu i-a spus că trebuie să dea el 18.000. Suma a fost la aprecierea lui. Nici inculpata nu i-a spus suma, ci el, din proprie iniţiativă a dat suma de 18.000 dolari împrumut. Partea vătămată a mai arătat că nu îşi aminteşte dacă în acel moment P.I. i-a spus că sunt şi alte persoane care au dat inculpatei bani împrumut cu dobândă avantajoasă.

Când a întâlnit-o pentru prima dată pe inculpata S.M.O. aceasta i-a spus că dacă are de dat o sumă de bani indiferent că e mică sau mare, aceasta e bine pentru el şi pentru ea, e în avantajul amândurora. Inculpata nu i-a spus ce va face cu banii. Nici el nu a întrebat nimic relativ la ce face cu banii. La acea întâlnire nu a avut banii asupra lui, ci la o săptămâna. La prima întâlnire nu i-a spus la ce sumă s-a gândit, i-a spus că se va gândi şi va reveni. Peste o săptămâna a revenit cu banii şi a făcut contractul la biroul de pe strada M. Odată ce a văzut că e sigla firmei, că e vorba de un contract şi o semnătură şi pentru că nu l-a interesat dobânda a fost de acord să-i dea banii crezând că e o chestie serioasă. Nu s-a gândit la calitatea pe care o a are atunci când a semnat contractul de împrumut cu societatea. Nu avea nici un raport cu această societate. Împreună cu P.F. a fost la începutul lunii aprilie 2000 la ea, pe strada M., acolo era un birou, prezentă fiind o secretară şi un domn şi acolo s-a încheiat un contract care există anexat la dosar prin care a dat suma de 18.000 dolari. Contractul acela era încheiat cu 25% dobândă pe an, nu era specificat când se plătea dobânda. Domnul P.I. i-a prezentat-o pe inculpată ca fiind o cunoştinţă veche, apropiată, o persoană de încredere. Atunci nu s-a gândit să meargă la notar deoarece avea încredere în P.I. Cu această sumă de bani o ajuta să se descurce, dar şi să finanţeze firma. El a considerat că acea hârtie constituie garanţie, fiind o persoană de încredere. Contractul purta sigla firmei pe el, a gândit că ea conduce firma şi că este totul în regulă. Nu a verificat obiectul de activitate al firmei. I-a dat împrumut banii pentru câteva luni, până spre toamnă, spre sfârşitul anului aproximativ. Până atunci trebuia să-i dea banii plus dobânda de 25% pe an. În septembrie a aflat că ea nu mai există. A fost la firmă, la acel birou şi era totul închis, atunci a bănuit că ceva nu este in regulă. Văzând că e închis şi-a dat seama că a plecat de acolo. Atunci l-a cunoscut şi pe soţul inculpatei tot prin intermediul lui P. A fost cu P.F. la acesta, care le-a spus că soţia sa e plecată, dar nu ştia mai mult să le spună. Apoi a aflat că ea a plecat de fapt din ţară încă din iunie sau iulie. Atunci a formulat plângere la Parchet.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.000 dolari, fără dobândă, solicitând doar suma respectivă.

Partea vătămată a arătat că în declaraţia din cursul urmăririi penale a folosit termenul de afacere în cadrul discuţiei sale cu prietenul P. referindu-se la dobânda pe care urma să o câştige în urma împrumutului. A considerat că oferă un ajutor sau un sprijin pentru ca inculpata să-şi dezvolte activitatea pe care doreşte să o desfăşoare. La momentul la care a dat banii nu a luat în considerare riscul că aceasta societate putea eşua.

Nu a făcut un calcul pentru a avea reprezentarea dobânzii pe care o putea câştiga. Nu a luat nici o sumă de bani de la inculpată sau soţul acesteia.

Relativ la înscrisul de la dosarul a arătat că nu îşi aminteşte ce reprezenta suma de 317 dolari, chiar dacă acest înscris este anexă la contractul de împrumut. Inculpata a mai venit la el acasă şi i-a cerut 250 dolari pe care i-a dat fără nici un act tot sub formă de împrumut.

Partea vătămată a arătat că a fost de acord cu dobânda pe care a scris-o inculpata în contract şi a semnat pentru că nu l-a interesat dobânda, nu a fost atent la dobânda menţionată în contract, nu l-a citit, doar a semnat. Deşi pentru el ar fi trebuit să fie o afacere, nu l-a interesat cuantumul dobânzii. Ulterior, după ce a dat banii împrumut a aflat că inculpata împrumutase bani şi de la alte persoane. P.F. i-a spus că inculpata are credibilitate şi că nu ar fi probleme. Când a constatat că nu i se restituie banii, a aflat că şi alte persoane sunt în aceeaşi situaţie. S-a considerat înşelat în momentul când inculpata a dispărut şi nu a mai găsit-o la firmă. Partea vătămată a arătat că el bănuieşte că inculpata a făcut cu premeditare toate aceste acţiuni, în acest sens ea a ştiut dinainte de a lua banii împrumut că nu-i va restitui.

Plângerea penală a formulat-o împotriva firmei SC B.E., cât şi a inculpatei ca persoană fizică.

Partea vătămată I.B. a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin anii 1989, la Ambasada din Egipt, unde lucra soţul ei. A devenit prieten cu inculpata şi soţul acestea, în special cu soţul ei. La un moment dat după câţiva ani de zile, aproximativ prin 1998, sau 1999 a venit inculpata la Bucureşti i-a dat un telefon şi l-a rugat să-i dea împrumut suma de 5.000 dolari. Ea personal i-a cerut suma. Atunci nu avea bani, i-a dat mai târziu însă, cu câteva luni. A încheiat un contract, în acesta scria că-i avansează suma şi i-o va restitui, crede că într-un an de zile, crede că era vorba de o sumă ceva mai mare decât cea împrumutată, pentru că includea şi o dobândă acest împrumut. Deşi i-a dat ei banii, contractul a fost făcut în numele firmei pe care aceasta o administra. Nu îşi aminteşte numele firmei. El a avut reprezentarea că dă banii pentru firmă. Nu i-au fost date foarte multe amănunte. Inculpata a venit la Bucureşti şi i-a dat banii la o filială a firmei la care era ea reprezentantă, era o firmă de schimb valutar. A fost invitat la sediul acestei filiale. I-a spus că are nevoie de sumă pe 6 luni sau un an şi îi va da înapoi plus dobânda în vigoare la acea dată. El, în calitate de prieten a crezut că-i ajută şi i-a dat banii. După termenul scadent din contract, l-a tot amânat şi apoi a dispărut. Cu ocazia amânărilor îi spunea că trebuie să primească nişte sume de bani de la alţi participanţi, asociaţi ai firmei şi de-ai ei, bani pe care ea îi împrumutase la alte persoane.

Discuţiile pentru amânare au avut loc prin telefon, a fost şi aici în Braşov la sediul firmei ei al cărei nume nu şi-l aminteşte. El trecea deseori prin Braşov deoarece avea treburi prin comuna M. Inculpata nu a afirmat niciodată că nu-i va restitui banii, cu toate acestea nu i-a mai dat înapoi.

La momentul la care inculpata i-a cerut bani, în primă fază, l-a întrebat dacă doreşte să fie asociat legal al firmei însă, el nu a dorit să intre într-o asemenea combinaţie.

Partea vătămată a arătat că a fost vorba de un împrumut şi nu de o participare la afacerea firmei.

Pe perioada cât a dat banii inculpatei nu a avut reprezentarea că este înşelat. Când ea a început să îl amâne nu a avut reprezentarea că vrea să îl înşele, a crezut că e de bună credinţă. Doar când a ajuns odată la Braşov şi a văzut că e coadă la biroul ei, că sunt oameni care aveau bani împrumutaţi la ea, a bănuit că ceva nu e curat la mijloc.

Nu s-a adresat instanţei civile, ci a făcut sesizare la poliţie. A sesizat că şi celelalte persoane care pretindeau că au fost înşelate au procedat în acelaşi mod.

A discutat cu nişte persoane şi aceştia i-au spus că nu au putut să creadă că s-a întâmplat aşa ceva, mai ales că unii avansaseră nişte sume foarte mari, însă nu îşi aduce aminte persoanele.

Partea vătămată a arătat că a dat banii inculpatei, fără a cunoaşte dacă aceasta a folosit banii în firmă. Încheierea contractului între el şi firmă a fost ca o garanţie că banii vor fi restituiţi, iar în momentul în care a încheiat contractul în formă scrisă, i-a predat banii. Odată cu încheierea contractului, i-a fost înmânată şi o filă CEC în alb, cu toate elementele filei CEC completate, dar nu ştie de către cine. Fila CEC a introdus-o la bancă aproximativ în aceeaşi perioadă când a venit la Braşov, însă fila CEC a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată a arătat că renunţă la pretenţiile şi la dreptul formulat împotriva inculpatei.

Partea vătămată G.D.I. a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui fin de al său, care avea un magazin pe strada R., aceasta s-a împrietenit cu soţia lui mai mult. După ce s-au cunoscut mai bine, inculpata le-a spus că are nevoie de nişte bani, pentru că a extins nişte case de schimb şi nu are bani de rulat. Aceasta le-a spus că voia să deschidă nişte case de schimb în Constanţa. În acest sens, în anul 2000, în februarie, a împrumutat-o cu suma de 16.000 dolari. I-a dat un contract purtător de dobânda de 5% pe an. Contractul era pe o perioadă de 6 luni. Dobânda se plătea lunar. Nu a primit nici un ban lunar. În luna iunie 2000 i-a dat 1000 dolari şi au făcut un nou contract.

În primul contract ca persoană împrumutată figura SC B.E. reprezentată prin director S.M.O. Partea vătămată a arătat că a predat inculpatei banii la sediul firmei, astfel a avut reprezentarea că banii vor fi folosiţi de firmă, aceasta şi pentru faptul că i s-a dat un contract. În luna iunie a anului 2000 a primit de la inculpată suma de 1000 euro, împrejurare în care a mai făcut un contract pentru suma de 15.000 dolari SUA cu dobânda de 50%. A avut încredere în inculpată şi nu s-a simţit înşelat, de aceea a încheiat al doilea contract. Faptul că soţia lui mergea mereu în casă la inculpată, i-a creat o garanţie că-i va da banii. Inculpata se justifica mereu că-i dă banii. Nu făcea al doilea contract dacă ar fi avut reprezentarea că va fi înşelat sau că în cadrul primei convenţii încheiate a fost înşelat. Acest contract nu l-a citit când l-a semnat, astfel a crezut că e o greşeală cu acea dobândă. În urma unor presiuni i-a spus să deschidă un cont şi în luna august i-a dat o filă CEC garanţie în valoare de 320.000.000 ROL, fără să ştie dacă această sumă cuprindea şi dobândă. Partea vătămată a arătat că nu cunoştea care era cursul dolarului la acel moment. Convenţia cu inculpata a fost că dacă se depăşeşte cursul 200 RON relativ la paritatea leu - dolar îi va da o altă filă CEC în RON cu o valoare mai mare.

Înainte de a da banii, s-a interesat despre această familie, astfel a primit nişte recomandări foarte bune din partea unor cunoscuţi ai săi. Anterior acestui moment, nu a mai dat bani împrumut, astfel că nu s-a gândit să meargă la un notar.

În august 2000 când inculpata nu a mai fost găsită la birou, s-a deplasat la bancă cu fila CEC, însă aceasta a fost refuzată la decontare din lipsă de disponibil.

Partea vătămată a mai arătat că fila CEC a primit-o la sediul biroului inculpatei, de faţă fiind mai multe persoane, iar la biroul ei aşteptau mai multe persoane fără a cunoaşte motivul, deoarece fiecare era primit separat.

După dispariţia inculpatei, a mers la ea la birou, astfel a cunoscut şi alte persoane în aceeaşi situaţie.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 dolari.

Partea vătămată I.G. a arătat în anul 2000, luna martie i-a dat inculpatei suma de 5.500 dolari. În iunie avea nevoie de bani şi a venit soţul inculpatei i-a adus 2.000 dolari înapoi. Restul a rămas la ei. El i-a dat banii pentru că-l ştia pe soţul ei cu care a fost plecat în străinătate. Era prieten cu el şi îi cunoştea destul de bine. A venit inculpata şi au fost la notar în Săcele pentru a-i da suma de bani amintită. Banii i-a dat ei personal, ca reprezentant al firmei. Reprezentarea părţii a fost că îi dă bani inculpatei, ca reprezentant al firmei, cu precizarea că şi dacă nu era reprezentant al firmei i-ar fi dat bani împrumut. I-a dat banii pentru a-i da înapoi, fără dobânda, în dolari. În iunie-iulie i-a dat înapoi 2000 dolari şi după o lună trebuia să-i restituie întreaga sumă, dar a dispărut şi nu i-a mai primit. Reprezentarea că a fost indus în eroare a avut-o la sfârşitul lui iulie-începutul lui august, pentru că a auzit că ea plecase din ţară, deoarece a fost la ei acasă. Soţul ei i-a spus că ea a plecat din ţară. Când a împrumutat banii, inculpata i-a dat cartea de identitate a unui autovehicul marca C. ca garanţie pentru bani. Partea vătămată a arătat că a fost prost că nu a luat maşina pentru că în august când s-a dus să o ridice, nu a mai găsit maşina.

Deşi a avut un contract autentic, nu a avut nici un bun asupra căruia să execute contractul. Inculpata nu i-a dat nici o filă CEC sau altă garanţie. La notar a mers doar el şi ea. Filele CEC de la dosarul de urmărire penală nu i-au fost date lui şi nu le-a văzut niciodată. Chitanţa de la fila o recunoaşte şi el a semnat-o, fiind vorba de 500 de dolari.

Partea vătămată a arătat că prima dată i-a dat bani împrumut inculpatei S.M.O. în aprilie 2000, suma de 5.500 dolari SUA. Anterior acestei date şi ulterior nu a mai dat bani împrumut inculpatei. A primit chitanţă doar pentru 500 dolari SUA iar pentru restul de 1.500 ce i-au fost daţi ulterior nu a mai primit altă chitanţă.

Deşi contractul a fost încheiat cu SC B.E. nu a executat niciodată contractul în mod silit. A făcut demersuri dar nu a reuşit.

Când a încheiat contractul nu a avut reprezentarea că inculpata vrea să îl înşele, a avut însă această reprezentare atunci când aceasta nu şi-a executat obligaţia de plată.

Partea vătămată K.A. a arătat că pe soţul inculpatei, numitul S.Ş. îl cunoştea de când lucra în Tractorul. Într-o zi l-a întrebat dacă nu ştie un spaţiu pentru a face o casă de schimb valutar. I-a spus că sunt 3 vecini în imobil care voiau să vândă apartamentele lor. El a venit şi a vizitat apartamentele. El le-a spus că va căuta nişte apartamente pentru a efectua un schimb prin agenţia sa imobiliară. Le-a propus să meargă a doua zi la sediu cu actele caselor lor. El împreună cu vecinii lor nu au fost de acord să-i dea actele caselor lor, dar peste câteva zile s-au dus la agenţia imobiliară. I-a spus că îl ajută cu casa, dar să-i dea 1500 dolari împrumut pentru 3 luni. A vorbit cu soţia sa şi au fost de acord. S.Ş. l-a dus la soţia sa, în data de 15 mai, astfel cum scrie în contract. I-a dat inculpatei banii în prezenţa soţului ei S.Ş. Pe S.Ş. îl ştia de mulţi ani. Inculpata i-a spus că îi completează un formular de împrumut şi îi dă o filă CEC ca şi garanţie şi i-a promis că îl ajută cu casa. I-a spus că e acţionară şi la SC B.E. Inculpata i-a spus că vrea să cumpere sediu pentru casă schimb valutar cu banii.

Dobânda nu a încasat-o. În mai i-a dat banii, ea i-a dat fila CEC în 16 august pentru că atunci se împlineau 3 luni, cu titlu de garanţie. În fila CEC, la suma de bani în RON, nu era trecută şi dobânda. Partea vătămată a mai arătat că nu i-a mai dat alţi bani împrumut, deşi la 2-3 săptămâni a mai fost sunat de inculpată care l-a întrebat dacă mai poate să îi dea bani împrumut sau dacă nu ştie alte persoane care ar fi dispuse să dea. Fila CEC a fost introdusă la Bancă şi a fost respinsă pentru lipsă de disponibil.

Relativ la înscrisul prezentat, partea vătămată a precizat că este semnătura lui pe acel înscris. Arătă că i-a fost propusă o afacere în sensul că-i vinde casa şi le face rost de un alt apartament.

Din cauza vârstei nu şi-a dat seama că nu are nicio relaţie cu firma menţionată în contract şi care i-a dat fila CEC.

Efectiv a dat suma de 1.500 în dolari pentru o perioadă de 3 luni.

Partea vătămată M.M. a arătat că pe inculpata S.M.O. a cunoscut-o prin soţul ei cu care a fost în relaţii de colegialitate la SC M.C. în perioada anilor 1990-1991, acesta lucra în acea vreme în domeniul Comerţului Exterior.

A avut relaţii de serviciu bune cu acesta, el fiind un profesionist. El şi-a deschis firma B. În jurul anului 1999 sau 2000 discuţiile s-au desfăşurat pe strada M. unde avea sediul SC B., acolo cunoscând-o pe soţia prietenului său, inculpata S.M.O. Între timp, S.M.O. deschisese nişte case schimb valutar şi manifesta interes în dezvoltarea reţelei de schimb valutar în mai multe localităţi şi susţinea că are nevoie de sume de bani pentru cumpărare sedii şi dotare cu sisteme informatice pentru casele de schimb valutar. Auzind discuţiile avute de el cu soţul ei că ar avea nişte bani pregătiţi pentru a cumpăra un teren şi-a manifestat intenţia să-i acorde personal un împrumut pe termen de câteva luni, nu îşi aminteşte exact cât, pentru capital de lucru, în vederea dezvoltării afacerii de schimb valutar în Braşov, Predeal, Buşteni, Ploieşti, Bucureşti şi Cluj dacă îşi aminteşte bine. Era vorba de dezvoltarea firmei B.E. firma inculpatei. Condiţiile împrumutului erau pe 6 luni maxim cu dobânda 20% sau 25% pe an raportat la cele 6 luni plătibilă la sfârşitul perioadei. Aceasta se întâmpla în primăvara anului 2000, iar în luna iunie a întrebat-o pe inculpată care e situaţia, aceasta i-a dat 4 bilete la ordin pentru suma respectivă pe B.E. pe care le-a introdus la Banca Ţ., unde firma avea deschis cont curent, însă au fost refuzate pentru lipsă de disponibil. Instrumentele de plată erau completate integral la toate rubricile, semnate şi ştampilate de B.E.

I-a dat împrumutul în mărci şi dolar dar nu reţine sumele date împrumut inculpatei, fiind vorba de anul 2000. În iunie, când i-a dat biletele la ordin, i-a spus că este vorba de suma scadentă la 3 luni şi dobânda aferentă perioadei. Atunci nu i-a dat nici o sumă de bani. Când a introdus biletele la ordin banca i s-a spus că nu este disponibil.

Partea vătămată a arătat că a primit o sumă modică de la inculpată, dar nu reţine exact, pentru diferenţa de bani neîncasată, inculpata i-a emis file CEC.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma netă de plată la data de iulie august 2000, 122.900.000 ROL.

După ce i s-a dat refuzul la bancă a căutat-o pe inculpată, care a fost de negăsit. Atunci, soţul ei s-a disociat de orice responsabilitate. I-a spus că nu are legătură cu B.E., a dorit să rămână prieteni, a spus că nu răspunde pentru faptele soţiei sale. Când a primit refuzul de la bancă şi-a dat seama că a fost înşelat. El a acordat nişte bani fără o perspectivă certă de a-i obţine, decât pe cale legală în instanţa judecătorească.

Partea vătămată a arătat că, în opinia lui, inculpata a premeditat faptul că restituindu-i o parte din bani îşi va întări încrederea că şi ceilalţi bani vor fi restituiţi cu certitudine. Aceste aspecte au fost întărite de faptul că i-au fost date 3 instrumente de plată.

De când i-a dat banii şi până la introducerea filelor CEC s-a întâlnit foarte des cu inculpata. Discuţiile se refereau la restituirea împrumutului şi de fiecare dată era amânat elegant. Nu i-a trezit nicio suspiciune această amânare, a avut totuşi rezerve, însă în momentul în care i-au fost date instrumentele de plată s-a liniştit. Cunoscând Legea CEC-ului nu şi-a închipuit că poate merge până acolo încât să semneze nişte instrumente fără acoperire ştiind care sunt repercusiunile, chiar penale. Nu avea motive să prezume reaua ei credinţă.

Partea vătămată a arătat că a împrumutat inculpata, nu firma B.E., dar fiind administrator al firmei, el a crezut că dacă nu are ea bani, ci firma, el îşi va recupera banii oricum.

Pe această perioadă nu a încasat nici o dobândă.

Suma de 94.500.000 ROL reprezenta suma acordată în iarna lui 1999 cu dobânda modică inclusă aşa cum a arătat la declaraţiile de la urmărire penală.

Partea vătămată a mai arătat că el nu a cerut inculpatei instrumentele de plată, aceasta i-a dat biletele la ordin din câte îşi aminteşte, dar ele sunt în copie xerox la dosar.

Ştia că sumele date de el serveau pentru rulaj prin casele de schimb valutar, pentru acesta era obiectul de activitate al firmei inculpatei.

Nu cunoaşte din ce ar fi rezultat dobânda pe care i-o datora.

La poliţie, a aflat că inculpata a părăsit ţara. La poliţie s-a întâlnit cu mai multe persoane, cu partea vătămată M.D.O. şi alte persoane care erau în aceeaşi situaţie. Toţi se plângeau că nu primiseră bani sau primiseră sume mici de la caz la caz. Partea vătămată M.D.O. se plângea că a pierdut suma cea mai mare de bani.

Primind filele CEC nu l-a interesat decât să îşi primească banii înapoi, astfel că nu l-a interesat dacă plată era făcută de persoana fizică sau juridică.

Cu SC B.E. nu a avut niciodată raporturi.

La momentul audierii, partea vătămată a arătat că nu îşi aminteşte dacă a primit 3 sau 4 instrumente de plată. Sumele de bani înscrise în aceste instrumente de plată reprezentau atât suma de bani împrumutată, cât şi dobânda aferentă contractului, calculată până la momentul emiterii instrumentelor de plată. În ceea ce priveşte dobânda, aceasta este cea declarată de el în cadrul declaraţiei din cursul urmăririi penale şi nu cea din contractul de împrumut.

Partea vătămată M.P.V. a arătat că a fost prieten cu inculpatul şi soţul acesteia dinainte de 1989. De asemenea, a arătat că în virtutea acestei relaţii, a împrumutat-o pe inculpată cu sume de bani. De asemenea, a girat cu un teren pentru ca ea să poată face un alt împrumut, teren pe care l-a pierdut. A împrumut inculpata personal, pentru ca aceasta să-şi extindă reţeaua de case de schimb valutar. I-a dat 11.2000 dolari SUA pe o perioadă nedeterminată cu o dobândă de 5% plătibilă la fiecare 3 luni. Împrumutul a fost pe o perioadă de maxim 1 an, aşa cum i-a spus inculpata. Chitanţa a fost întocmită de inculpată personal. Nici pe contractul de girant nu e trecută nici o firmă. A girat persoana fizică S.M.O. ca urmare a naivităţii sale. A pierdut terenul şi de asemenea banii împrumutaţi.

Chitanţa a fost încheiată la 23 decembrie 1998 şi a fost scrisă de inculpată. De faţă nu a mai fost nimeni din câte îşi aminteşte şi chitanţa a fost încheiată în biroul ei pe strada M., unde crede că avea sediul firma B.

Deşi i-a dat inculpatei bani împrumut, niciodată aceasta nu i-a dat vreo sumă de bani, nici dobânda.

În septembrie a girat-o şi s-a încheiat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară şi în decembrie 1999 a împrumutat-o cu suma de 11.200 dolari SUA. O singură dată i-a dat bani împrumut. I-a spus că banii se vor folosi pentru extinderea afacerii. Nu i-a spus din ce îi va plăti banii.

Nu ştie când a avut reprezentarea că a fost indus în eroare, pentru că îi ştia de mulţi ani. În august 2000, fiul lui l-a rugat să-i cumpere o maşină, astfel i-a cerut o parte din bani, dar nu a primit şi a fost amânat până la sfârşitul anului spre sărbători.

Prezentându-i-se înscrisul, partea vătămată a arătat că nu a scris el acea declaraţie însă, a recunoscut semnătura ca fiind a sa şi în acest sens, a arătat că nu a declarat că începând din 1997, 1998 ar fi dat bani împrumut inculpatei S.M.O.

Nu a citit declaraţia de la urmărire penală şi nu ştie de ce a semnat-o.

A arătat încă odată, că suma de 11.200 dolari SUA i-a dat-o inculpatei efectiv în mână. Referitor la domnul R.T.P. ştie că acesta a lucrat în Primărie la un moment dat, nu-l cunoştea foarte bine, ştie că după 1990 a lucrat în Primărie din auzite. Acesta a venit de nenumărate ori la el pentru a-l ruga să-l ajute să-şi recupereze banii pe care el i-a dat împrumut şi pentru restituirea cărora partea vătămată a girat cu terenul astfel cum a arătat mai sus.

Împrumutul lui R.T.P. era 5400 dolari SUA şi vreo 3.000 mărci germane.

Terenul executat se afla în Săcele, iar când s-a realizat executarea silită, executorul i-a spus că dacă nu va plăti banii îl va executa silit, deoarece nu a avut banii, a fost executat silit.

Partea vătămată N.L.Ş.C. a declarat că a cunoscut-o pe inculpată aproximativ în 1998, prin intermediul fratelui său, s-au întâlnit la sediul firmei B.E. din Braşov. Ea a cunoscut că el avea o firmă în Sfântu Gheorghe jud. Covasna şi i-a propus ca dacă are disponibilă o sumă de bani să-i dea, pentru că firma ei merge foarte bine şi firma nu are bani destui să-i ruleze. El ştia că firma de schimb valutar merge foarte bine. I-a spus că-i poate da bani. I-a spus că B.E. SRL are mai multe puncte de lucru inclusiv în Bucureşti. Urma ca banii să-i introducă în firmă să-i ruleze. I-a solicitat o garanţie. I-a spus că vor face un contract şi i se va da o filă CEC cu titlu de garanţie pentru suma respectivă şi aşa s-a şi procedat. Inculpata a spus că suma este cu dobândă, nu reţine cuantumul dobânzii, dar ştie că ar fi fost avantajos pentru el, dar practic suma nu a fost dată pentru acea dobândă, ci pentru că o cunoştea şi vroia să o ajute, fiindu-i simpatică. A vrut să o ajute pe ea şi implicit firma al cărei administrator era. În contract ca persoană împrumutată a figurat firma B.E., era antetul firmei pe acea hârtie. Aceasta reprezenta pentru el o garanţie, deoarece era o firmă cunoscută.

I-a dat banii la sediul firmei pe str. M. unde avea inculpata biroul. În momentul când i-a dat banii nu mai era nimeni de faţă.

I-a dat bani împrumut în 2 tranşe, prima dată i-a dat 1000 dolari SUA şi în tranşa doi 1.500 dolari SUA, în acea perioadă nu i-a dat nimic înapoi şi nu s-a stabilit că dobânda să fie plătită lunar. Presupune că cele 2 tranşe au fost date la câteva luni diferenţă.

Pentru a doua tranşă justificarea a fost aceeaşi. Nu reţine dacă a făcut alt act pentru a doua tranşă. Crede că şi la primul contract şi la al doilea i-a dat filă CEC, iar în această presupunea că era trecută suma în RON fără dobândă.

A avut reprezentarea că a fost indus în eroare când la un moment dat trecând prin Braşov a căutat-o, aceasta se întâmpla la câteva luni de zile, presupune că în 2000, i-a cerut banii, practic a vorbit prin telefon, a venit nu a găsit-o, a venit iar, nu a găsit-o şi a aflat că a plecat, nu mai ştie exact. Atunci şi-a dat seama că nu va mai primi banii respectivi înapoi.

Partea vătămată a arătat că nu ştie ce reprezintă în dolari suma de 55.000.000 ROL menţionată în filă CEC.

Contractul a fost făcut imediat ce i-a dat banii, crede că pentru ambele sume câte un contract.

Partea vătămată a arătat că a împrumutat inculpata în calitate de administrator al firmei B.E. Dacă ar fi avut nevoie de bani trebuia să o anunţe cu câteva zile pentru a-i da înapoi, asta pentru că şi el era om de afaceri şi exista posibilitatea să aibă nevoie de bani.

Deşi în contract scria că dobânda se ridică şi se plăteşte lunar, nu a încasat nimic, deoarece nu a fost cazul şi nici nu i-a cerut.

Suma înscrisă în fila CEC în ROL reprezintă valoarea sumei de 2500 dolari dolari SUA. Nu a modificat nimic în cuprinsul contractului de la dosarul de urmărire penală.

Partea vătămată a mai arătat că, din câte îşi aminteşte, şi prima sumă a dat-o împrumut pe bază de contract şi a unei file CEC.

Relativ la primul contract deşi nu a primit vreo sumă de bani la vremea respectivă nu s-a simţit indus în eroare, astfel cum a arătat mai sus.

Între prima sumă şi a doua sumă crede că au trecut între 4 şi 6 luni de zile.

Partea vătămată a mai arătat că în toată această perioadă nu s-a dus deloc să-i ceară dobândă, iar când a venit să-i restituie banii, atunci a aflat că sunt probleme cu firma. Din câte îşi aminteşte crede că la scurt timp a dus fila CEC spre decontare. Partea vătămată a mai arătat că a împrumutat-o pe S.M.O. în calitatea ei de administrator al SC B. SRL. Din punctul lui de vedere, persoana inculpatei şi societatea acesteia sunt două entităţi strâns legate. El a cunoscut-o pe ea şi pin prisma acestui lucru i-a dat suma de bani împrumut. Ştia că firma nu are ca obiect de activitate împrumutul cu dobândă, ci schimbul valutar. Nu ştia despre sediul real al firmei fată de sediul menţionat în contractul de împrumut. Nu ştia ce firmă avea sediul pe str. M.

Nu s-a gândit din ce sume de bani vor fi restituiţi sumele de bani date de el împrumut, astfel că nu a avut reprezentarea dacă banii îi sunt restituiţi din profitul obţinut de firmă în urma rulării banilor daţi de el în activitatea de schimb valutar.

Partea vătămată P.S. a arătat că l-a cunoscut pe soţul inculpatei S.M.O. la Ambasada Egipt în 1980-1981, când se ocupa de exportul autoturisme marca D. El era un fel de responsabil peste mai multe întreprinderi. Se cunoştea bine cu el şi crede că şi pe inculpată a cunoscut-o în acea împrejurare. Au rămas în relaţii bune. Vreo 2-3 ani de zile au fost împreună în Egipt în legătură cu acest export. Apoi nu s-au văzut 20 de ani. Următoarea întâlnire a fost în octombrie 1999 la Salonul Auto unde era preşedinte. La puţină vreme a primit telefon de la inculpata S.M.O. care voia să îl viziteze la Piteşti, aceasta a venit la Piteşti de mai multe ori, propunându-i să o împrumute pe ea, pentru a-şi extinde afacerile. Vorbea de reţeaua de case de schimb B.E. care părea o reţea foarte bine organizată la acea vreme. Spunea că are nevoie de bani pentru a extinde reţeaua. Banii i-a dat în mai 2000, respectiv 20.000 dolari. A fost făcut contractul în faţa lui, cu dobânda de 40-50%, i-a lăsat un CEC, el spera să-i dea înapoi măcar cei 20.000 dolari. Inculpata i-a făcut diverse propuneri, de exemplu în sensul că acest împrumut să fie garantat cu un contract cu B.E. şi o filă CEC. Fila CEC era în ROL, împrumutul a fost în valută, fiind posibil ca suma în ROL înscrisă în filă CEC să cuprindă şi dobânda menţionată în contract. Dobânda i s-a părut normală, deoarece în perioada respectivă la bănci se dădeau bani împrumut la bănci şi cu 200%.

Inculpata avea un debit verbal fantastic, i-a povestit o serie de chestiuni, inclusiv chestiuni legate de Bursă. I-a împrumutat banii personal şi la propunerea ei, s-a garantat cu un contract încheiat cu B.E. şi filă CEC. Banii i-a dat ei personal în mâna, la el în birou, la Piteşti. Ulterior i-a mai dat multe telefoane pentru a-i împrumuta bani pentru că extinderea reţelei mergea foarte bine şi chestiunea asta i-a produs multe suspiciuni. Astfel, nu i-a mai dat nici un ban, aceasta şi pentru faptul că avea un prieten din Braşov în Poliţie care i-a spus ulterior, că inculpata e o escroacă şi că a fugit şi a luat bani de la multă lume. Crede că i-a spus prin august sau septembrie 2000. A introdus CEC-ul spre decontare, însă a fost refuzat pentru lipsă de disponibil.

Nu s-a adresat instanţei civile, deoarece aşa a fost sfătuit de un avocat.

Dobânda nu l-a atras în nici un fel. Inculpata însă, era foarte convingătoare. I-a dat banii pentru a o ajuta pe ea, pentru că ea să obţină un rol mai important în firmă, astfel cum i-a prezentat.

Deşi avea experienţă în afaceri, contractul şi CEC-ul de la B.E. i s-au părut o garanţie suficientă pentru a-şi recupera banii. Era convins că îi va da banii înapoi în primul rând şi apoi avea acea garanţie solidă.

Declaraţia a scris-o de mâna personal, nu retractează această declaraţie.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolari.

Partea vătămată S.J. a arătat că a cunoscut-o pe inculpata prin închirierea unui spaţiu pe M.W., având un magazin de îmbrăcăminte. În aceeaşi conjunctură l-a cunoscut pe soţul ei. A relaţionat cu ei cunoscându-i ca oameni serioşi. A schimbat des valută la firma lor şi prin asta a ajuns la inculpata S.M.O., ca fiind patroana acestor case de schimb. Chiar şi-au câştigat încrederea reciproc. Deoarece a schimbat de mai multe ori sume de bani la ea şi firma ei, inculpata i-a propus să lase în avans sume de bani în ROL la ea, urmând ca ea a doua zi să-i restituie în valută la un curs mult mai bun decât cel oficial afişat. I s-a părut normal pentru că rula banii lui şi cumpăra cu banii lui valută. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori, fără nici o problemă. Erau diverse sume, mari pentru el, a fost vorba şi 5.000 şi 10.000 dolari. Banii în valută urma să-i primească la câteva zile, 2-3, însă odată cu trecerea timpului aceste perioade deveneau tot mai lungi.

Nu îşi aduce aminte în ce împrejurări a dat bani inculpatei, el a dorit să uite aceste aspecte. Ştie că la un moment dat, s-a prelungit acest termen pentru a i se da banii. Consideră că a fost înşelat de această persoană. Inculpata i-a dat o filă CEC de la B.E. sau B. însă, nu îşi aduce aminte. I-a dat chiar şi un angajament de plată. Ulterior, când s-au întâlnit la sediul firmei cu alţi păgubiţi, atunci şi-a dat seama că sunt înşelaţi. S-a dus la bancă cu fila CEC primită ca garanţie şi i s-a spus că nu e o filă CEC valabilă fiind folosită doar de administratorul firmei pentru retragerea de numerar. Nu era o filă pentru plata clienţilor. A avut reprezentarea că ea ştia că i-a dat o filă cec pe care doar ea putea să o folosească.

Nu îşi aduce aminte dacă i-a dat vreo sumă de bani înapoi din banii pe care i-a dat inculpatei. Angajamentele de plată erau multe verbale.

Nu îşi aduce aminte decât puţine aspecte, e posibil ca relaţiile între el, firma lui, inculpata şi firma acesteia, să se fi desfăşurat aproximativ 1 an în condiţii bune.

Prezentându-i-se înscrisul, partea vătămată a arătat că recunoaşte că aceasta a fost redactat de către inculpată dar nu recunoaşte că suma de bani pe care inculpata trebuia să i-o restituie se ridică doar la suma de 1.000 dolari. Nu ştie dacă el a depus acest angajament la poliţie.

Partea vătămată D.M. (fostă U.) a arătat că a trecut foarte mult timp de la data la care a dat banii. A dat banii în 1999. Au fost contactaţi prin o prietenă, C.C., care o cunoştea pe inculpata S.M.O., erau prietene bune. Doamna C.C. i-a spus că inculpata are nevoie de bani că are o casă de schimb valutar, că are o afacere foarte sigură pe care vrea să o dezvolte. Ea împreună cu soţul ei U.D.C., trebuiau să-i dea nişte bani, pentru a-i investi şi a scoate profit, pe un termen scurt, a fost discuţia în primă fază. Urma să le dea o dobândă pe 3 luni la banii daţi de ei. Partea vătămată a arătat că au împrumutat-o pe inculpată personal. Au dat banii la sediul firmei B., o casă de schimb valutar, în spatele casei de schimb era un birou, acolo au şi cunoscut-o pe aceasta. Ea le-a spus că acolo e sediul firmei, invitându-i la ea la birou. Au dat 20.000 dolari, returnabili în 3 luni de zile, cu dobânda de 5% din câte îşi aminteşte, plătibilă la sfârşit. A primit o filă CEC ca şi garanţie. În fila CEC era trecută doar suma împrumutată din câte îşi aminteşte, nu ştie dacă era menţionată şi dobânda. La termenul scadent s-au dus la inculpată, la birou, acolo au fost mereu la întâlnirile cu aceasta, le-a dat înapoi o sumă, nu îşi aminteşte exact suma, dar în termen de 2 ani le-a dat permanent înapoi din bani, dar nu a putut preciza sumele.

Suma ce a rămas este 6.130 dolari, sumă cu care se constituie parte civilă.

După cele 3 luni nu a primit dobânda. Deoarece nu i-a dat toţi banii înapoi şi deoarece afacerea ei nu s-a încheiat, nu le-a dat dobânda. Au prelungit termenul de rambursare, dar nu au stabilit o dată exactă. Periodic au fost la ea să-i ceară banii, îi tot amâna spunându-le că treaba e în derulare, că durează, a solicitat înţelegerea lor. Prietena lor C.C. o cunoştea foarte bine, a garantat pentru ea, le-a spus că afacerea ei cu casa de schimb e o afacere bună. Când nu le-a mai dat banii şi mergeau periodic la ea şi erau amânaţi, mergeau cel puţin odată pe lună, o sunau permanent şi s-au simţit înşelaţi. Uneori o găseau la birou, alteori nu. Le-a returnat fila CEC şi le-a făcut-o pe o altă sumă mai mică. Ei vroiau să îşi recupereze banii şi astfel nici nu se mai punea problema de vreo dobândă. Cei 6.130 dolari rămaşi reprezintă doar bani daţi împrumut.

De faţă când au dat banii împrumut, au fost prietena lor C.C., soţul inculpatei şi angajaţii firmei. Din necunoştinţă de cauză, nu s-au prezentat la notar când au dat banii.

Inculpata le-a dat din bani înapoi, din 1999 până 2001. Nimic nu s-a derulat conform înţelegerii iniţiale. Nu mai ştie câţi bani a primit în fiecare an după cele 3 luni ale înţelegerii. Când a dat banii ştia că ei vor fi rulaţi prin casa de schimb valutar. În 1999, când a dat banii nu ştie dacă a existat intenţia inculpatei să îi înşele. Dacă ar fi avut la început reprezentarea că va fi înşelată nu ar mai fi dat banii. Doamna C.C. era prietena ei bună la acel moment, când i-a prezentat-o pe inculpată. A avut impresia că şi doamna C.C. a fost implicată, în sensul că a dat şi ea bani inculpatei. C.C. i-a spus că a dat şi ea bani, că a obţinut profit, că şi-a recuperat banii şi totul e OK. Ea a dat banii tot pentru a fi rulaţi prin casa de schimb valutar, banii urmând să fie restituiţi. I-a spus că activitatea desfăşurată e foarte sigură şi profitabilă. Ei nu au vrut să se îmbogăţească. A fost poate mai mult pentru inculpata S.M.O. că avea nevoie. În prezent nu ar mai proceda la fel. Consideră că a fost o greşeală şi o prostie din partea lor că au dat banii.

Nu cunoaşte alte persoane care să fi procedat în acelaşi fel. Nu-l cunoaşte pe S.P. ci doar pe sora lui, C.C. Nu ştie cum a procedat aceasta.

Partea vătămată U.D.C. a arătat că a cunoscut-o pe S.M.O. prin prietena lor, C.C., aceasta era o prietenă de familie de ani buni. La vremea respectivă, ei vânduseră o casă şi existau bani, cumpăraseră un teren, intenţionau să îşi construiască o casă. C.C. ştia că aveau banii. Crede că totuşi ea a fost bine intenţionată, pentru că nu ştia despre cine e vorba. La începutul anului 1999, februarie sau martie, au împrumutat cei 20.000 dolari cu dobânda de 5% pentru toată perioada de 3 luni, din câte îşi amintesc. Urma să câştige foarte puţin, dar dobânda era mai mare decât la bancă. I s-a părut mai tentant acest împrumut decât la bancă, pentru că aveau nevoie de bani pentru casă. Când s-a împlinit termenul de 3 luni, i-au cerut banii înapoi. Au fost de nenumărate ori la sediul de pe str. M. al firmei. Inculpata avea o putere fantastică de convingere, pentru că i-a trebuit ceva timp pentru a-şi da seama că totul se va termina într-o înşelătorie. După aproximativ 1 an, 1 an şi jumătate s-a simţit înşelat. A recuperat în timp nişte tranşe de bani, deja nu îşi mai punea problema de a calcula dobânda. A rămas în final suma de 6.130 dolari bani care le aparţin amândurora. Ştie că au introdus o filă CEC la bancă, inculpata s-a speriat, i-a chemat şi le-a mai dat nişte bani. A văzut că această presiune funcţionează. În 2001 au introdus acea filă CEC spre decontare, dar de la bancă li s-a spus că nu are nimic în conturi. Doamna C.C. le-a spus că are şi ea bani împrumutaţi şi le-a spus să stea liniştiţi că nu e nici o problemă. Inculpata urma să ruleze banii daţi de ei în schimbul valutar, ştiau că e şi broker la bursă. La scurt timp, şi-a dat seama că şi-a asumat un risc inutil, dar a realizat că trebuie să aibă grijă cum se poartă pentru a-şi recupera banii. Îl neliniştea că de la suma de 20.000 am ajuns la 6.100 dolari. Nu se mai punea problema dobânzii singurul scop fiind recuperarea banilor.

Au fost momente în care inculpata le dădea din bani şi cerea fila anterioară, dar nu de fiecare dată le-a emis altă filă CEC. Fila CEC din 2001 purta suma înscrisă de către inculpată. Crede că acea filă CEC a fost emisă în 2000 de către inculpată.

C.C. le-a spus la sfârşitul anului 2000, că inculpata intrase într-un impas financiar. Acest lucru l-au aflat şi de la partea vătămată M.D.O. care şi ea era prietenă cu C.C. Nu ştie dacă C.C. a avut vreun beneficiu. Crede că era de bună-credinţă.

C.C. le-a spus că ea la un moment dat, nu mai primea banii de la S.M.O., crede că se întâmpla pe la jumătatea anului 2000. Au realizat demult că e vorba de o înşelătorie la mijloc. I s-a părut mai bine să o rezolve pe cale amiabilă şi nu au depus plângere la poliţie, au văzut că funcţiona mecanismul cu introducerea filei CEC, pentru că inculpata se speria şi le mai dădea din bani.

Nu a avut impresia că participă la un joc de întrajutorare.

Partea vătămată a arătat că este inginer mecanic. B. era firma inculpatei, el a împrumutat-o pe inculpata S.M.O. El i-a dat banii ei, nu ştia ce face cu banii şi nici nu îl interesa. Nu a dat banii firmei, ci ei personal. A primit fila CEC de la B. pentru că inculpata era persoană fizică şi avea această firmă. Ştia că administrează această firmă, că-i aparţine.

Când au introdus fila CEC în bancă, firma inculpatei S.M.O. trebuia să-i dea banii. O singură dată a băgat fila CEC şi a primit bani, nu de fiecare dată.

Partea vătămată I.T.V. a declarat că i-a dat în anul 1998 bani inculpatei S.M.O., fiind o cunoştinţă comună a unor prieteni de-ai lui. Pe inculpată o ştia bine. Ea i-a solicitat un împrumut pentru a dezvolta casele de schimb valutar, nu i-a pomenit nici un nume nici că mai are alţi asociaţi. I-a dat 10.000 dolari, fără dobânda. Era perioada când el a desfiinţat o firmă, bănuieşte că ea a aflat că are nişte bani şi l-a rugat ea personal, să o ajute. Împrumutul a fost pentru o perioadă de 6 luni şi i-a dat drept garanţie un extras CF pentru un apartament din Braşov, crede că pe strada M.C. Inculpata a scris o înţelegere ce a rămas la ea şi l-a întrebat dacă preferă să primească înscrisul sau extrasul CF, el a ales extrasul CF. A trecut timpul, a întrebat despre banii lui, i-a spus că are probleme, că nu are lichidităţi şi i-a spus că trebuie să primească nişte bani din Ungaria, astfel că i-a mai cerut o sumă de bani împrumut. Inculpata a venit personal la el acasă şi pentru că probabil aflase că el a vândut un teren, a vorbit cu soţia lui şi i-a solicitat să-i împrumute nişte bani. Ajungând şi el acasă, l-a rugat să o ajute şi i-a promis că îi dă înapoi. Pentru că trebuia să primească nişte bani în Ungaria, tot pentru a o ajuta pe ea, i-a mai dat încă 20.000 mărci germane, în anul 1999. Nu a făcut nici un contract, i-a dat o filă CEC pentru întreaga sumă împrumutată. Crede că în filă CEC era menţionată suma de 460.000.000 ROL. Cel de al doilea împrumut i l-a dat tot ei personal, acasă la el, de faţă fiind doar soţia lui.

În fila CEC era menţionată firma B.E. El a considerat că ea fiind singurul administrator al firmei, constituie o garanţie. Inculpata a început să îl evite la telefoane, pentru că el o suna şi a fost personal la birou şi nu a găsit-o. Îi promisese ferm că-i dă banii, l-a chemat, s-a dus şi secretara i-a spus că e plecată în concediu la mare. Acest aspect l-a deranjat foarte tare. I se pare că a fost şi la agenţiile de voiaj şi a bănuit că nu e plecată în concediu. Atunci s-a consultat cu prietenii comuni şi a introdus fila CEC. Abia la sfârşit, a început să audă şi el că inculpata ar fi jucat banii la bursă, era un zvon.

S-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 dolari SUA şi 20.000 mărci germane sau echivalentul lor în ROL la cursul plăţii.

Fila CEC a primit-o după ce i-a cerut al doilea împrumut când i-a dat a doua sumă de bani. I s-a adus la cunoştinţă că în cuprinsul filei CEC e menţionată data de 7 august 2000, astfel că e probabil că el la acea dată să fi primit fila CEC, nu îşi aminteşte exact.

Când inculpata a completat fila CEC, el i-a cerut să o completeze pentru toate sumele împrumutate (10.000 dolari SUA şi 20.000 mărci germane), însă nu cunoaşte dacă a fost inclusă şi dobânda.

Partea vătămată S.F.D. a arătat că la începutul anului 2000, i-a dat inculpatei 14.000 dolari. I-a spus că are nevoie de lichidităţi pentru reţeaua de case de schimb B.E. Au făcut contractul pe un an. A primit o filă CEC garanţie. Înţelegerea era că, dacă are nevoie de bani mai repede să o anunţe cu o lună mai repede. În iunie 2000 a avut nevoie de bani şi a anunţat-o că vrea banii. I-a spus că să revină peste o lună. Peste o lună când s-a dus, i-a spus că momentan nu poate să-i dea pentru că aşteaptă să intre nişte bani şi l-a mai amânat cu încă o lună. Când s-a dus, crede că în august, ea era dispărută cu banii, a încercat să execute CEC-ul şi a constatat că nu are bani în cont.

Banii i-a dat împrumut inculpatei personal. În contract scria că banii sunt daţi sub formă de împrumut pentru un an de zile. Din rulajul pe care casele de schimb urmau să-l realizeze din suma dată de el, urma să primească nişte bani. Împrumutul nu s-a dat cu dobânda, ci din rulajul banilor urma să primească nişte bani. Nu s-a gândit niciun moment că e o treabă care nu e în ordine, s-a gândit că oferă ajutor firmei. Prin urmare consideră că a dat bani firmei. În antetul contractului de împrumut era menţionată firma, iar banii i-a dat la sediul firmei, de pe fosta stradă 7 N.

În momentul în care a cerut banii şi a mai fost amânat cu încă o lună şi a mers să ridice banii şi ea nu mai era, a avut reprezentarea că este înşelat.

El îl ştia pe soţul inculpatei de mult, deoarece au fost colegi de serviciu. Nu a avut nici o suspiciune. I-a perceput ca fiind nişte persoane solvabile.

Fila CEC din câte îşi aminteşte era completată cu toate elementele. A încercat să o introducă la plată când a văzut că ea a dispărut pentru a-şi recupera banii. Nu s-a adresat instanţei civile în virtutea contractului pe care-l avea.

Nu ştia şi de existenţa a altor persoane care împrumutaseră în acelaşi mod bani.

Banii urmau să intre la casele de schimb B.E. şi să fie rulaţi nu pe numele lui, ci pe numele societăţii. Nu i s-a spus că suma de bani va fi introdusă pe numele lui S.M.O., ci că suma se va rula în casele de schimb. El nu a văzut-o ca pe o afacere, ci ca pe un ajutor dat unor cunoscuţi şi firmei respective.

Nu l-a interesat dacă exista vreo bancă care împrumuta bani cu dobânda de 50%.

Partea vătămată a mai precizat că, din câte îşi aminteşte în prezent, a formulat o acţiune civilă împotriva inculpatei S.M.O., dar care este în prezent suspendată pentru soluţionarea cauzei penale.

Partea vătămată S.D.G. a arătat că îl cunoştea şi pe soţul inculpatei şi pe aceasta, erau prieteni. Inculpata i-a explicat că avea nişte probleme. Pe ea personal a mai împrumutat-o cu nişte sume de bani pe care i le-a returnat între timp, i-a câştigat încrederea. În 1999 i-a spus că are nişte probleme cu alte persoane, i-a cerut suma de 3000 dolari împrumut. Ea personal i-a cerut banii împrumut. A încheiat chitanţă, i-a eliberat o filă CEC cu dată scadentă cu ştampila de la B.E., lăudându-se că e administrator unic la această firmă. De atunci nu mai prea avea încredere în ea, pentru că primise nişte informaţii din diferite cercuri. Dobânda nu s-a prevăzut în contract, dar nu se aştepta la aşa ceva. Nu s-a adresat instanţei civile pentru recuperarea banilor. Când a aflat că pleacă, s-a dus la bancă pentru a depune filele CEC pentru a-şi recupera banii, după ce ele au fost respinse, a formulat plângere penală. I-a dat o hârtie prin care garanta cu o maşină marca C. dar maşina a dispărut şi aceasta. Inculpata a refuzat să meargă la notar pentru a încheia un contract autentic. S-a simţit indus în eroare pentru că nu i s-au dat banii înapoi. El a realizat că inculpata făcuse o serie de împrumuturi şi a intrat într-un blocaj până la urmă. Când a constatat această stare de fapt a intrat la bănuieli şi mergea în fiecare zi pentru a recupera banii pe cale amiabilă. Apoi a aflat de la secretara şi servitoarea ei, că va pleca. Au fost şi persoane care i-au pus biroul în cap şi şi-au recuperat banii. Cunoaşte că existau persoane care începând cu anul 1996 au împrumutat inculpata cu sume diverse de bani. În 1999 ştia că există persoane care făceau presiuni asupra inculpatei, pentru restituirea sumelor pe care ei le dăduseră cu împrumut, aceştia fiind din Bucureşti, nu din Braşov. Cunoaşte că mai sunt mai multe persoane ce au dat bani împrumut inculpatei, dar nu se prezintă de ruşine.

Totul se discuta şi se petrecea în biroul ei, doar cu o singură persoană. Fiindcă locuia aproape de locul unde se află biroul inculpatei, mergea destul de des în acel loc, în principal pentru a-şi recupera banii împrumutaţi. Cu această ocazie a constatat că erau prezente mai multe persoane, 2-3 aproape de fiecare dată, ce intrau în biroul inculpatei şi discutau cu ea. Nu ştie însă motivul pentru care erau prezenţi şi nici ce discutau cu inculpata.

Din câte a înţeles şi a aflat ulterior, până în 1999 nu prea au fost restituite sumele de bani de către inculpată.

A înţeles de la alte persoane că în cursul 1999 la sediul societăţii inculpatei au venit persoane care prin presiune psihică au reuşit să recupereze banii.

Ea spunea că e administratorul unic al acestei societăţi. Efectiv, împrumutul l-a dat persoanei fizice S.M.O. În naivitatea lui, a considerat că ştampila societăţii constituie o garanţie că banii vor fi restituiţi, pentru că inculpata avea un lanţ de case de schimb valutar.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 dolari cu penalităţile de rigoare, plus 5% pe an din momentul scadentei până la plata efectivă.

Din analiza declaraţiilor părţilor vătămate audiate, s-a constatat că, în esenţă, părţile civile, în baza relaţiilor pe care le-au realizat cu inculpata şi familia acesteia, au dat acesteia cu titlu de ajutor, împrumut, diferite sume de bani pe care inculpata urma să le ruleze în cadrul celor două firme în care era administrator, SC B.E. SRL şi SC B. SRL Braşov pentru schimb valutar.

Nu s-a putut considera că banii împrumutaţi inculpatei au intrat în patrimoniul firmei, deoarece banii nu erau daţi pentru realizarea obiectului de activitate al firmelor, ci în legătură cu acest obiect de schimb valutar.

Părţile vătămate nu au fost creditori sociali, ci prin intermediul inculpatei căreia i-au dat bani, au rulat pe piaţa schimbului valutar, diferite sume de bani în ROL sau valută, urmărind prin aceasta realizarea unui profit, deoarece între preţul vânzării şi cel al cumpărării leului, există o diferenţă.

Din profitul acestei activităţi, inculpata urma să restituie creditorilor sumele de bani împrumutate plus dobânda, astfel cum a fost stabilită în contractele sub semnătură privată încheiate de inculpata şi părţile civile.

În unele cazuri inculpata pentru a garanta restituirea sumelor de bani împrumutate a emis diferite file CEC în numele firmelor pe care le gestiona.

Ca stare de fapt, instanţa a reţinut următoarele:

Dosar urmărire penală nr. 170/P/2001:

S-a constatat din actele şi probele dosarului că în cursul lunii iunie 1998, prin intermediul numitei C.C., inculpata S.M.O. intră în relaţii cu familia M., împrejurare în care solicită bani cu titlu de împrumut, pentru a rula banii în activitatea de schimb valutar în cadrul firmei SC B.E. SRL.

1) În acest sens s-a încheiat un înscris sub semnătură privată, cu antetul societăţii de mai sus, datat 15 iulie 1998 înscris intitulat CHITANŢĂ, prin care inculpata S.M.O. atestă faptul că a primit suma de 15.000 dolari SUA cu o dobândă de 4% pe lună, plătibilă lunar în fiecare 15 ale unii, de la partea civilă M.D.O. Înscrisul este semnat de inculpata în calitate de director şi este aplicată ştampila firmei.

Ulterior s-a încheiat un angajament de plată în cuprinsul căruia inculpata S.M.O. s-a angajat faţă de numita M.D.O. să-i restituie diferenţa de 16.100 dolari SUA, astfel: mai - iunie 1000 dolari SUA pe lună, iar diferenţa de 14.100 eşalonată în 6 luni, aceasta incluzând dobânda de 6,5% anual (1140 dolari SUA, dobândă), 2540 dolari SUA/lună). Angajamentul de plată este datat 08 aprilie 2000, poartă antetul SC B.E. SRL fiind aplicată ştampila acestei societăţi.

2) Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ numita S.M.O. a declarat că a primit cu titlu de împrumut suma de 20.000 dolari SUA de la numiţii D.M. (fostă U.) şi U.D.C., cu o dobândă de 5% pe lună în dolari SUA, plătibilă la 3 luni. S-a stipulat că suma este garantată de filă CEC xxx în ROL la cursul de 14.500 RON/dolari SUA, cu precizarea că CEC-ul se schimbă la fiecare creştere de curs valutar mai mare de 500 RON/dolari SUA. Înscrisul este datat 08 martie 1999, semnat de inculpata S.M.O., cu aplicarea ştampilei SC B. SRL.

Conform înscrisului intitulat Angajament de plată, nedatat, inculpata s-a angajat să plătească suma de 6130 dolari SUA domnului U.D.C., astfel: 01 august 2000 dolari SUA plus 230 dolari SUA dobândă; 15 august 2000 dolari SUA plus 103 dolari SUA dobândă; 01 septembrie 2130 dolari SUA plus 53 dolari SUA dobândă. Angajamentul este semnat de inculpata S.M.O.

La dosarul cauzei au fost depuse două file CEC seria AA pentru suma de 352.000.000 ROL în favoarea numitei D.M., a fost aplicată ştampila societăţii B. şi a fost datat 02 iunie 2000 şi BB, nedatat, pentru suma de 93.000.000 ROL, în favoarea numitei D.M., a fost aplicată ştampila societăţii B.

3) Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ numita S.M.O. a declarat că a primit cu titlu de împrumut de la M.P.V. suma de 11.200 dolari SUA, cu titlu de împrumut. S-a precizat că suma este purtătoare de dobândă de 5%, plătibilă la 3 luni. Înscrisul este datat 23 decembrie 1999 şi este semnat de numita S.M.O.

4) Conform înscrisului intitulat CONTRACT încheiat la data de 19 iunie 2000, între SC B.E. SRL, prin numita S.M.O. şi G.D., firma a luat cu împrumut suma de 15000 dolari SUA pentru o perioadă de un an. Suma este purtătoare de dobândă de 50% pe an, plătibilă lunar. Firma se obligă să elibereze numitului G.D.I. un CEC în ROL. S-a precizat că, în situaţia în care cursul valutar creşte cu mai mult de 200 ROL filă CEC, va fi schimbată periodic. S-a menţionat că, în situaţia în care se vrea retragerea banilor mai înainte de termen, se avizează cu 30 de zile. Contractul poartă antetul societăţii, ştampila acesteia şi semnătura inculpatei. Este depusă în copie filă CEC seria CC, pentru suma de 320.000.000 ROL semnată, fiind aplicată ştampila societăţii.

5) Conform înscrisului intitulat Angajamentul de plată numita S.M.O. a recunoscut că la data semnării înscrisului 26 iunie 2000 datoria ei faţă de numitul S.D.G. este în sumă de 100.000.000 ROL şi că la acea dată este în întârziere în ceea ce priveşte plata faţă de termenul fixat pentru achitarea datoriei. Faţă de acestea, numita S.M.O. şi-a luat angajamentul de a plăti 50.000.000 ROL la data de 31 iulie 2000 şi 50.000.000 ROL la data de 31 august 2000. În caz de neplată s-a obligat să plătească penalităţi zilnice de 0,5% pe zi. S-a arătat că, în caz de neplată până la ultima rată, va răspunde cu întreaga ei avere mobiliară şi imobiliară pe care va pune la dispoziţia creditorului pentru a fi executat silit pentru recuperarea datoriei. Totodată s-a precizat că se depune garanţie autoturismul marca C., de culoare gri metalizat.

6) Conform contractului încheiat la data de 15 septembrie 1999, între SC B.E. SRL reprezentată de S.M.O. şi M.M., firma împrumută suma de 1500 dolari SUA, pentru o perioadă de 3 luni. La această sumă a fost adăugată şi suma de 14.500 mărci germane, iar referitor la dobândă societatea se obligă să plătească o dobândă de 50% pe an plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. Firma s-a obligat să elibereze domnului M.M. o filă CEC, cu precizarea că, în cazul în care cursul valutar creşte cu mai mult de 200 RON, acest CEC va fi schimbat periodic.

La dosarul cauzei au fost depuse trei file CEC datat 08 august 2000, pentru suma de 40.000.000 ROL; datat 26 august 2000, pentru suma de 40.000.000 ROL; datat 26 septembrie 2000, pentru suma de 42.000.000 ROL, toate având ştampila SC B.E. SRL.

Dosar penal nr. 385/P/2000

7) Conform plângerii formulată de numitul I.T.V. acesta a reclamat că a împrumutat în cursul anului 1998 numitei S.M.O. suma de 10.000 dolari SUA pentru o perioadă de 1 an, conform unui înscris sub semnătură privată, ce a fost încheiat doar într-un singur exemplar ce a rămas în posesia numitei S.M.O. Înainte de împlinirea termenului scadent de un an, numita S.M.O. i-a mai cerut împrumut o sumă de bani, a fost de acord şi astfel i-a împrumutat suma de 20.000 DM pentru care nu s-a întocmit nici un înscris deoarece numita S.M.O. i-a eliberat o filă CEC în valoare de 460.000.000 ROL cu data prezentării la bancă 07 august 2000 pe care a aplicat ştampila SC B.E. SRL. La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC din data de 07 august 2000 pentru suma de 460.000.000 ROL.

8) Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ, datat 10 octombrie 1999 depus în copie, numita S.M.O. a declarat că a primit de la B.A.S. şi B.R.A. suma de 2320 dolari SUA şi 4600 DM cu titlu de împrumut pe o perioadă de 3 ani. S-a menţionat că suma este purtătoare de dobândă de 7% pe lună, în valoarea respectivă. Înscrisul a fost semnat de numita S.M.O.

Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ, nedatat depus în copie, numita S.M.O. a declarat că a primit de la B.G. şi B.M. suma de 6410 dolari SUA cu titlu de împrumut 15 iunie 1999. S-a precizat că suma este purtătoare de dobândă de 5% pe lună în valută. Înscrisul a fost semnat de numita S.M.O. Pe act s-a precizat că s-a plătit o primă rată în data de 15 iulie 1999.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată numitul B.G. a învederat instanţei că doar el a împrumutat banii numitei S.M.O., cu toate că în actele de mai sus figurau copiii acestuia, respectiv soţia sa, aceasta pentru a le asigura un beneficiu următor.

9) Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ, nedatat depus în original, numita S.M.O. a declarat că a primit de la B.I. suma de 34.520 dolari SUA cu titlu de împrumut 15 iunie 1999. S-a precizat că suma este purtătoare de dobândă de 6% pe lună. Înscrisul a fost semnat de numita S.M.O. Pe act au fost efectuate o serie de menţiuni cu pixul şi cu creionul referitor la anumite date cu arătarea unor sume de bani. La dosar a fost depusă o filă CEC, fără dată pentru suma de 552.320.0000 ROL, pe această filă CEC a fost aplicată o semnătură şi o ştampilă a SC B. SRL.

10) Conform înscrisului intitulat Angajament de plată, datat 22 iunie 2000 depus în copie, numita S.M.O. a declarat că se obligă să plătească domnului S.J. sumele menţionate pe verso-ul înscrisului, în tranşele arătate. S-a arătat că suma neplătită într-o săptămână poate fi plătită în săptămâna următoare, dar nu poate depăşi suma de 1000 dolari SUA. Peste această sumă, orice zi de întârziere este penalizată cu 0,5% pe zi. Înscrisul a fost semnat şi a fost aplicată ştampila SC B. La dosar a fost depusă o filă CEC, fără dată pentru suma de 167.587.0000 ROL, pe această filă CEC a fost aplicată o semnătură şi o ştampilă a SC B. SRL.

11) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, ce poartă antetul SC B.E. SRL, depus în copie la dosar din data de 28 octombrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul I.B. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea se obligă să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an. S-a precizat că societatea eliberează filă CEC. S-a precizat că, în situaţia în care din motive obiective sau subiective nu va funcţiona modalitatea de restituire a împrumutului acordat, beneficiarul împrumutului va garanta cu bunuri mobile sau imobile care să depăşească suma împrumutată cu 20%. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E., semnătura numitului I.B. şi a martorului G.B. Filă CEC cu seria de mai sus a fost depusă la dosar, fiind datată 10 octombrie 2000, cu aplicarea ştampilei societăţii.

12) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în original la dosar din data de 12 noiembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul G.B. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 9 luni (iniţial se menţionează 3 luni, apoi 6 luni). Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 36% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului G.B. Pe înscris s-a menţionat cu pixul fiind aplicate semnături că la 12 februarie 2000 s-a încasat suma de 450 dolari SUA dobânda aferentă, la 10 mai 2000 s-a încasat suma de 450 dolari SUA dobânda aferentă. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele numitului G.B., datată 12 mai 2000, pentru suma de 112.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în original la dosar din data de 27 decembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul G.B. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea se obligă să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 36% dobândă pe an, plătibilă la 6 luni. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului G.B. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele G.B., datată 27 iunie 2000, pentru suma de 118.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

13) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în copie la dosar din data de 20 noiembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul S.F.D. suma de 5000 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului S.F.D. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele S.F.D., datată 20 august 2000, pentru suma de 118.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

14) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 17 noiembrie, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul S.F.D. suma de 9000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va eliberă o filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului S.F.D. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele S.F.D., datată 18 septembrie 2000, pentru suma de 281.250.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

15) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în copie la dosar din data de 16 decembrie 1999, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul C.G. şi C.E. suma de 9549 dolari SUA pentru o perioadă de 1 an. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 25% dobândă pe an, plătibilă la 12 luni în valută împrumutată. S-a precizat că, în caz de necesitate (retragere), suma împrumutată se returnează cu un preaviz de 14 zile. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului C.G.

16) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, depus în copie la dosar din data de 08 ianuarie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul C.F. suma de 7000 dolari SUA pentru o perioadă de 6 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 6 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va elibera o filă CEC. Firma s-a obligat se elibereze numitului C.F. filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului S.F.D. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele C.F., datată 09 iulie 2000, pentru suma de 175.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

17) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 08 aprilie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul B.A. suma de 7000 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va elibera filă CEC datat cu dată scadentă. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului B.A. S-a precizat că în caz de deces au drept de execuţie numiţii E.B. şi A.B. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele B.A., datată 18 august 2000, pentru suma de 174.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 18 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul B.A. suma de 5046 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că societatea va elibera filă CEC datat cu dată scadentă. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului B.A. S-a precizat că în caz de deces au drept de execuţie numiţii E.B. şi A.B. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele B.A., datată 27 iulie 2000, pentru suma de 124.000.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

18) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 15 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul K.A.A. suma de 1500 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 40% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că, în cazul în care se doreşte retragerea împrumutului înainte de scadenţă, se anunţă aceasta înainte cu 30 de zile. S-a precizat că garanţia constă în filă CEC. Pe înscris a fost aplicată o semnătură şi ştampila SC B.E. SRL şi semnătura numitului B.A. La dosar s-a depus filă, pe numele B.A., datată 16 august 2000, pentru suma de 34.650.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

19) Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ, depus în copie la dosar din data de 02 aprilie 2000, numita S.M.O., în calitate de manager-director executiv al SC B. SRL declară că a primit cu titlu de împrumut de la numitul S.P. suma de 8.830 mărci germane, cu obligaţia restituirii la data de 02 mai 2000. S-a menţionat că pentru fiecare lună de întârziere persoana împrumutată se obligă să plătească lunar o penalitate de 500 mărci germane suma fiind purtătoare de dobândă de 5% plătibilă la 3 luni. Pe înscris a fost aplicată o semnătură sub numele persoanei împrumutate. La dosar s-a depus filă CEC, pe numele S.P., datată 08 august 2000, pentru suma de 78.300.000 ROL, filă CEC fiind semnată cu aplicarea ştampilei SC B.E. SRL.

20) Conform contractului de împrumut autentificat sub nr. 1098 din data de 03 aprilie 2000, depus în copie la dosar SC B.E. SRL împrumută de la numitul I.G., suma de 5.500 dolari SUA (19.480 RON la acea dată în echivalent), împrumutul fiind acordat până la data de 01 iunie 2000. Nerestituirea sumei la data scadentă determină rezoluţia de plin drept cu plata unei penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere. În scopul garantării restituirii împrumutului s-a instituit o garanţie asupra autoturismului marca C. La dosar a fost depusă în copie o chitanţă din care reiese că numitul I.G. a primit de a SC B.E. suma de 500 dolari SUA la fata de 12 iulie 2000, astfel că se diminuează suma împrumutată de 4000 dolari SUA la 3500 dolari SUA.

21) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 05 aprilie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul A.B. suma de 18.000 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni. Societatea s-a obligat să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la 3 luni în valută împrumutată. S-a precizat că în cazul în care se doreşte retragerea împrumutului înainte de termen, se anunţă înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia şi ştampila societăţii şi semnătura numitului A.B.

22) Conform înscrisului intitulat CONTRACT DE ÎMPRUMUT, depus în copie la dosar din data de 01 mai 2000, numitul S.D.G. împrumută numitei S.M.O. suma de 3.300 dolari SUA, cu termen scadent la data de 11 mai 2000. S-a precizat că în cazul în care suma nu se restituie la termenul scadent, împrumutatul se obligă să plătească penalităţi de 1% pe zi în primele 10 zile de întârziere, după care o penalitate de 2% pe zi pentru următoarele 10 zile. Se menţionează că în cazul în care nici după această dată nu se achită debitul, creditorul o poate acţiona în judecată pe debitoare. Debitoarea în persoana numitei S.M.O. a menţionat că este conştientă de repercusiunile acestui contract şi se obligă să achite suma de mai sus. Contractul a fost semnat de numita S.M.O. şi de S.D.G. La data de 31 iunie 2000, pe verso se face următoare precizare: debitul de 3300 dolari SUA nu a fost achitat la data scadentă fiind amânat la data de 08 august 2000, la cursul de 2.200 ROL/dolari SUA, rezultând suma de 72.600.000 ROL. Suma a fost girată cu emis de S.M.O.

Conform înscrisului intitulat CONTRACT DE ÎMPRUMUT, depus în copie la dosar din data de 31 mai 2000, numitul S.D.G. împrumută numitei S.M.O. suma de 40.000.000 ROL, cu termen scadent la data de 30 iunie 2000. S-a precizat că, în cazul în care suma nu se restituie la termenul scadent, împrumutatul se obliga să plătească penalităţi de 1% pe zi în primele 10 zile de întârziere, după care o penalitate de 2% pe zi pentru următoarele 10 zile. Pentru garantarea restituirii împrumutului, s-a instituit gajul asupra autoturismului marca C. S-a menţionat că în cazul în care nici după această dată nu se achită debitul, creditorul poate lua bunul gajat. Contractul a fost semnat de numita S.M.O. şi de S.D.

La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC datat 01 august 2000 pe numele S.D., pentru suma de 72.600.000 ROL, fiind aplicată pe filă CEC semnătura şi ştampila SC B.E. SRL.

Conform angajamentului de plată depus în copie la dosar, încheiat la data de 26 iunie 2000, numita S.M.O. a recunoscut datoria faţă de numitul S.D. în cuantum de 100.000.000 ROL, faţă de acestea se obliga să restituie după cum urmează: 50.000.000 ROL la data de 31 iulie 2000 şi 50.000.000 ROL la data de 31 august 2000. În caz de neplată la termenele scadente, numita S.M.O. s-a obligat să plătească 0,5% pentru fiecare zi de întârziere. În caz de neplată, persoana împrumutată s-a obligat să răspundă cu întregul patrimoniu. Dovada intenţiei de plată s-a făcut cu garanţia instituită asupra autoturismului marca C.

23) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 05 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul N.L.Ş.C. suma de 2500 dolari SUA pentru o perioadă de 3 luni, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 60% dobândă pe an, plătibilă lunar. Firma s-a obligat să elibereze creditorului filă CEC. S-a precizat că în cazul în care se doreşte retragerea împrumutului înainte de termen, se anunţă înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia şi ştampila societăţii şi semnătura numitului N.L.Ş.C. La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC, datată 05 august 2000 pe numele N.L.Ş.C., pentru suma de 55.000.000 ROL. A fost aplicată semnătura şi ştampila societăţii SC B.E. SRL.

24) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 17 mai 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul P.S. suma de 20.000 dolari SUA pentru o perioadă de 7 luni, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă la sfârşitul perioadei de împrumut. Firma s-a obligat să elibereze creditorului filă CEC. S-a precizat că în cazul în care se doreşte retragerea împrumutului înainte de termen, se anunţă înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia şi ştampila societăţii şi semnătura numitului S.P.

25) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 19 iunie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul G.D. suma de 15.000 dolari SUA pentru o perioadă de 1 an, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 50% dobândă pe an, plătibilă lunar. Firma s-a obligat să elibereze creditorului o filă CEC. S-a precizat că în cazul în care se doreşte retragerea împrumutului înainte de termen, se anunţă înainte cu 30 de zile. Pe înscris a fost aplicată semnătura numitei S.M.O. sub numele acesteia şi ştampila societăţii şi semnătura numitului G.D. La dosarul cauzei a fost depusă filă CEC, datată 10 august 2000 pe numele G.D., pentru suma de 320.000.000 ROL. A fost aplicată semnătura şi ştampila societăţii SC B.E. SRL.

26) Conform înscrisului intitulat CONTRACT, cu antetul societăţii, depus în copie la dosar din data de 21 iunie 2000, SC B.E. SRL, reprezentată de S.M.O. împrumută de la numitul L.P.M. suma de 156.500.000 ROL pentru o perioadă de 3 luni, societatea obligându-se să plătească pentru suma împrumutată o dobândă de 20% dobândă pe trimestru. Firma s-a obligat să elibereze creditorului.

Conform înscrisului intitulat CHITANŢĂ depus în copie la dosar numita S.M.O. a declarat că a primit de la numitul L.P.M. suma de 156.500.000 ROL cu titlu de împrumut până la data de 25 septembrie 2000, cu dobândă de 20% pe această perioadă. Chitanţa a fost semnată de S.M.O. sub numele acesteia şi de martorul B.C. La dosarul cauzei a fost depusă în copie filă CEC, datată 25 septembrie 2000 pe numele L.P.M., pentru suma de 197.800.000 ROL. A fost aplicată semnătura şi ştampila societăţii SC B.

27) Conform plângerii depuse de numitul A.V.P. la termenul de judecată din data de 09 noiembrie 2001 la Judecătoria Braşov acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru înşelăciune, deoarece a împrumutat societatea SC B.E. SRL cu suma de 700.000.000 ROL, restituirea împrumutului fiindu-i garantată cu filă CEC, datată 10 august 2000, pentru suma de 700.000.000 ROL, beneficiar A.V.P., fiind aplicată semnătura şi ştampila SC B.E. SRL.

În ceea ce priveşte martorii audiaţi în cauză, amândoi au făcut referire la faptul că inculpata a împrumutat diferite sume de bani de la prieteni sau de la prietenii prietenilor, bazându-se pe aceste relaţii, fără ca ulterior să restituie banii.

În cazul părţilor vătămate de mai sus, instanţa a avut în vedere ca urmare a probatoriului administrat în cauză că inculpata S.M.O., în baza unor relaţii de prietenie, consolidate de-a lungul timpului, a intrat în raporturi cu părţile vătămate, prezentându-le în mod avantajos posibilitatea ca prin banii împrumutaţi ei, aceştia să fie rulaţi prin casele de schimb valutar, iar din profitul acestei activităţi să le fie restituite sume de bani mai mari decât cele iniţial date.

Atraşi de această posibilitate de a obţine uşor un câştig material în timp relativ scurt, părţile vătămate au dat bani inculpatei, pentru ca aceasta să ruleze banii în maniera arătată.

Încheierea unor contracte formale, în care se menţiona antetul firmei, contracte pe care erau aplicate ştampile ale societăţilor unde inculpata era administrator, precum şi înmânarea unor file CEC fără valoare, a cauzat în reprezentarea părţilor vătămate garanţii în redobândirea banilor daţi cu un profit aferent.

Cele două firme administrate de inculpata S.M.O., au fost şi sunt două entităţi diferite ce nu au avut nicio legătură cu activitatea desfăşurată de inculpata S.M.O. În cazul celor două societăţi comerciale, banii părţilor vătămate nu au intrat în patrimoniul lor, în realitate între părţile vătămate şi aceste societăţi comerciale nu au existat nici un fel de raporturi juridice.

Tocmai de aceea, încheierea contractelor cu antetul firmelor sau cu aplicarea ştampilelor uzitate de acestea, nu poate angaja în vreun fel firmele, deoarece banii au fost luaţi şi rulaţi de inculpata S.M.O., iar pe de altă parte atâta vreme cât părţile vătămate cunoşteau că banii vor fi schimbaţi în ROL respectiv în valută şi invers într-un ciclu de natură a aduce profit, cunoşteau că banii nu intră în patrimoniul acestora, cel mult banii urmau să fie rulaţi prin intermediul caselor de schimb valutar ce reprezentau puncte de lucru ale firmelor. Rulajul schimbului valutar nu intră în patrimoniul firmelor care au ca obiect schimbul valutar, ci eventual profitul acestei activităţi.

Niciuna din firme nu avea ca obiect de activitate împrumutul cu dobânda, astfel că angajamentele asumate de inculpată în numele firmelor faţă de care nu se afla în vreun raport de prepuşenie, au fost numai pentru a crea părţilor vătămate o imagine eronată.

Din acelaşi motiv nu s-au putut reţine dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen. deoarece în niciunul dintre cazuri firma nu se afla în raportul comerciale cu părţile vătămate, acestea fiind emise peste limita atribuţiilor pe care inculpata le putea exercita ca administrator în cadrul acestor persoane juridice. Nu s-a reţinut vreo culpă in eligendo în alegerea angajatului, între firmă şi administrator, deoarece acesta din urmă nu este angajat de societate.

Inculpata, ca administrator ar fi putut emite file CEC cu titlu de instrumente de plată sau cu titlu de garanţie a plăţii şi ar fi putut angaja societăţile, numai în limita obiectului lor de activitate. Or, prin depăşirea acestor obiective, filele CEC reprezintă alături de contractele sau chitanţele eliberate de inculpată, mijloace de inducere în eroare, fără a avea vreo valoare juridică în sensul unui instrument de plată valabil.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, instanţa a apreciat întrunite elementele constitutive în forma de bază a alin. (1) a art. 215 C. pen., deoarece, deşi este vorba de neîndeplinirea unor obligaţii civile, datorită modului neloial al derulării relaţiilor dintre părţi, a fost depăşită graniţa delictului civil, intrându-se în materia delictului penal.

S-a constatat din dinamica evenimentelor, că inculpata în mod repetat şi la intervale extrem de reduse de timp, a luat bani de la părţile vătămate, oferindu-le o dobândă cu mult mai mare decât cea practicată pe piaţă la acea vreme, chiar şi pentru prezent, dobânzile sunt nerealist de mari. Banii urmau să fie folosiţi în activitatea de schimb valutar, urmând a fi introduşi pe piaţă, retraşi în cuantum mai mare, pentru că faţă de suma iniţială se adăuga profitul obţinut din paritatea ROL/dolar sau ROL/marcă.

Destinaţia banilor luaţi de inculpata S.M.O. nu este cunoscută. Unele părţi vătămate au primit înapoi sume de bani, însă reduse, acestea au făcut vorbire despre alte persoane, nenominalizate, care au primit înapoi sume de bani mari.

Că inculpata ar fi trebuit să fie doar depozitara banilor părţilor vătămate şi să întreprindă cu aceştia ce s-a obligat fără a avea drept de dispoziţie asupra acestora, este o obligaţie pe care a încălcat-o, intrând în sfera ilicitului penal.

Prin urmare, astfel cum s-a apreciat mai sus, în cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen. referitoare la emiterea unei file CEC fără acoperire, deoarece pe de o parte părţile vătămate au dat banii menţionaţi pentru a li se presta un serviciu aferent activităţii caselor de schimb valutar ce figurau ca puncte de lucru ale societăţilor administrate de inculpata, banii urmând a fi rulaţi în schimbul valutar cu restituirea acestora plus profitul aferent. Cel mult filele CEC emise pot fi apreciate că emise cu titlu de garanţie.

Astfel cum a reieşit din declaraţiile părţilor vătămate aceştia au dat bani pentru a se executa acest serviciu prin intermediul firmelor inculpatei, banii au fost daţi inculpatei, iar pentru acest artificiu au fost încheiate acorduri de împrumut.

Deşi în acordurile de împrumut figurau societăţile comerciale ale inculpatei, astfel cum au declarat şi părţile vătămate, banii au fost daţi inculpatei pentru serviciul de mai sus.

Faptul că părţile vătămate au apelat la un serviciu de schimb valutar reiese clar din acordurile încheiate, declaraţiile acestora cu precizarea că aceştia au acceptat cu mare uşurinţă încheierea unor acorduri, fără a se pune la adăpost, în cazul în care, ulterior, intervenea reaua credinţă a inculpatei. Menţiunile din acordurile de împrumut referitoare la retragerea părţilor vătămate mai înainte de termenul stabilit, pentru rambursarea sumei date, dobânzile extrem de mari faţă de piaţa valutară, denotă faptul că părţile vătămate au înţeles că prin intermediul caselor de schimb valutar, să ruleze diferite sume de bani, pentru a obţine diferite profituri.

Pentru a se stabili încadrarea juridică a infracţiunii ce s-a reţinut în sarcina inculpatei, instanţa a avut în vedere următoarele acorduri semnate de părţile vătămate:

- parte vătămată M.D.O., chitanţa de împrumut, data de 15 iulie 1998, pentru suma de 15.000 dolari SUA (un act material);

- părţile vătămate (fostă U.) D.M. şi U.D.C., chitanţă de împrumut 08 martie 1999, pentru suma de 20.000 dolari SUA. Angajamentul de plată întocmit ulterior şi nedatat priveşte acelaşi acord de împrumut (un act material);

- partea vătămată M.M., contract de împrumut, 15 septembrie 1999, pentru sumele de 1500 dolari SUA şi 14.500 mărci germane (un act material);

- partea vătămată B.G. (este cel care a dat împrumut banii, chiar dacă au figurat alte persoane în calitate de creditori), chitanţa din data de 10 octombrie 1999 pentru sumele de 2320 dolari SUA şi 4.600 mărci germane precum şi chitanţa nedatată pentru suma de 6410 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată B.I., chitanţă, 15 iunie 1999 pentru suma de 34.520 dolari SUA (un act material);

- partea vătămată S.I., pentru suma de 6250 dolari SUA angajament de plată, 22 iunie 2000, (un act material);

- partea vătămată I.B., contract, 28 octombrie 1999, pentru suma de 5000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată G.B., contract, 12 noiembrie 1999, pentru suma de 5000 dolari SUA şi contract 27 decembrie 1999, pentru suma de 5000 dolari SUA (un act material);

- partea vătămată S.F., contract cu dată incompletă 17 noiembrie pentru suma de 9000 dolari SUA şi contract 20 noiembrie 1999 pentru suma de 5000 dolari SUA, (un act material);

- părţile vătămate C.G. şi C.E., contract 16 decembrie 1999, pentru suma de 9549 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată M.P.V., chitanţă, 20 decembrie 1999, pentru suma de 11.200 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată C.F., contract, 08 ianuarie 2000, pentru suma de 7000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată B.A., contract 08 aprilie 2000 pentru suma de 7000 dolari SUA şi contract 18 mai 2000 pentru suma de 5046 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată K.A.A., contract, 15 mai 2000, pentru suma de 1500 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată S.P., chitanţă, 02 aprilie 2000 pentru suma de 8830 mărci germane (un act material);

- partea vătămată I.G., act autentic 03 aprilie 2000, pentru suma de 5000 dolari SUA (un act material);

- partea vătămată A.B., contract, 05 aprilie 2000, pentru suma de 18.000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată S.D., contract 01 mai 2000 pentru suma de 3300 dolari SUA şi contract 31 mai 2000 pentru suma de 40.000.000 ROL (un act material);

- partea vătămată N.L.Ş.C., contract, 05 mai 2000 pentru suma de 2500 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată S.P., contract, 17 mai 2000, pentru suma de 20.000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată G.D., contract, 19 iunie 2000, pentru suma de 15.000 dolari SUA, (un act material);

- partea vătămată L.P.M., contract 21 iunie 2000 pentru suma de 156.000.000 ROL şi chitanţă 25 septembrie 2000 pentru suma de 156.000.000 ROL, fiind vorba de aceeaşi sumă se va considera un singur acord de împrumut, (un act material).

Cele de mai sus reprezintă 22 de acte materiale aferente infracţiunii de înşelăciune.

Deşi în cazul părţilor vătămate B.G., G.B., S.F., B.A., S.D. şi L.P.M. se face vorbire despre două contracte de împrumut, instanţa a avut în vedere un singur act material, deoarece cel de al doilea derivă din primul fie, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei, fie ca urmare unui angajament manifestat anterior. În acest caz, împrumuturile au fost considerate acte ale acţiunii în sine.

Distinct, s-a avut în vedere o faptă, partea vătămată I.T.V., pentru faptul că ar fi împrumutat inculpatei în cursul anului 1998 suma de 10.000 dolari SUA şi în cursul anului 1999 suma de 20.000 mărci germane, pentru care nu există înscrisuri, filă CEC depusă la dosar de partea vătămată nu face dovada existenţei vreunui acord între părţi, fiind doar o prezumţie a unei eventuale datorii.

De asemenea, distinct, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. s-a avut în vedere fapta reclamată de partea vătămată A.V. pentru suma de 700.000.000 ROL, pentru care nu există nici un înscris, ca în cazul precedent, filă CEC depusă nu poate face dovada existenţei vreunei înţelegeri între părţi.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, astfel cum a fost stabilită de Curtea de Apel Braşov în decizia 868/R din data de 18 decembrie 2009 pronunţată în dosarul penal nr. 141/62/2007, din art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru părţile vătămate descrise la pct. 1-22 de mai sus, 22 acte materiale, într-o faptă de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., partea vătămată I.T.V. şi o faptă distinctă, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., prin extindere faţă de partea vătămată A.V., pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatei S.M.O., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 1998-2000, în maniera descrisă pe larg mai sus, a indus în eroare părţile vătămate M.D.O. (15.000 dolari SUA); D. (fostă U.) M. şi U.D.C., (20.000 dolari SUA); M.M. (1500 dolari SUA şi 14.500 mărci germane); B.G. (11.151 dolari SUA); B.I. (34.520 dolari SUA); S.I. (6130 dolari SUA); I.B., (5000 dolari SUA); G.B. (10.000 dolari SUA); S.F. (14.000 dolari SUA); C.G. şi C.E. (9.549 dolari SUA); M.P.V. (11.200 dolari SUA); C.F. (7000 dolari SUA); B.A. (7000 dolari SUA şi 5046 dolari SUA); K.A.A. (1500 dolari SUA); S.P. (8830 mărci germane); I.G. (3500 dolari SUA); A.B. (18.000 dolari SUA); S.D.G. (3000 dolari SUA şi 40.000.000 ROL); N.L.Ş.C. (2500 dolari SUA); S.P. (20.000 dolari SUA); G.D. (15.000 dolari SUA) şi vătămată L.P.M. (156.000.000 ROL), prin prezentarea ca reală a unei situaţii mincinoase, în sensul că sumele de bani date de părţile vătămate vor fi rulate pe piaţa schimbului valutar cu restituirea către părţile vătămate a acestor sume alături de o dobânzile aferente, obligaţii ce nu au fost îndeplinite, inculpata fără drept dispunând asupra acestor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, 22 acte materiale, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În apărare, inculpata prin apărătorul ales a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. deoarece dispoziţiile alin. (5) ale art. 215 C. pen. au fost atrase datorită timpului mare de timp scurs şi implicit ca urmare a devalorizării monedei naţionale, aspect de care nu poate fi responsabilă inculpata.

Instanţa de fond a apreciat că încadrarea juridică a faptei prin reţinerea alin. (5) ale art. 215 C. pen. a fost atrasă de decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a apreciat că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii, încadrare stabilită de Curtea de Apel Braşov în recurs. Încadrarea faptei prin reţinerea alin. (5) ar fi fost atrasă şi prin totalizarea prejudiciilor suferite de părţile civile, la momentul sesizării iniţiale a instanţei de judecată, însă la acel moment practica instanţelor nu era unitară, astfel recursul în interesul legii intervenit în cursul procedurii a reglat acest aspect, reţinerea alin. (5) este atrasă şi în cazul infracţiunilor continuate, prin totalizarea tuturor prejudiciilor cauzate prin actele materiale.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile în ceea ce o priveşte pe inculpată, dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că aceasta nu ar fi urmărit obţinerea unui folos material injust. În condiţiile în care inculpata, în calitate de persoană fizică, a intrat în posesia banilor părţilor vătămate, faţă de care s-a obligat în sensul restituirii, obligaţie ce nu a mai realizat-o, în final aceasta dispărând, este clar că a obţinut un folos material, ce este injust, deoarece patrimoniul ei a crescut în detrimentul patrimoniului părţilor vătămate. Promisiunile şi amânările oferite de inculpată părţilor civile, în mod regulat, în împrejurările în care i se cereau banii înapoi, acumularea în aceeaşi perioadă de noi sume de bani, toate acestea finalizând cu plecarea acesteia din ţară, conduc la concluzia că inculpata S.M.O., a indus în eroare părţile civile pentru obţinerea unui folos material injust.

În ceea ce priveşte faptul că acuzarea a afirmat că inculpata s-a folosit de calitatea de asociat şi administrator al SC B. SRL Braşov şi SC B.E. SRL Braşov în activitatea de inducere în eroare, instanţa de fond a apreciat că aceste calităţi deţinute de inculpată erau cunoscute de părţile civile, datorită publicităţii pe care inculpata şi-a făcut-o în permanenţă în perioada în care a luat bani de la părţile civile. Astfel cum s-a reţinut şi mai sus, părţile civile au dat însă banii persoanei fizice S.M.O. pentru ca aceştia să fie rulaţi pe piaţa schimbului valutar, sau pentru ca inculpata, tot ca persoană fizică să îi folosească pentru a deschide alte case de schimb valutar, neprecizate ca denumire. Or, atâta vreme cât în cadrul acestei activităţi inculpata a indus în eroare părţile civile, nu în mod necesar numai calitatea de administrator al celor două societăţi a fost aspectul determinant pentru părţile civile de a da bani inculpatei.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanţa a avut în vedere pentru stabilirea întinderii acesteia, circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatei.

Epoca faptelor a avut loc în perioada anilor 1998, 1999 vara anului 2000 când inculpata a plecat din ţară.

Nu s-a imputat inculpatei o procedură atât de lungă. Schimbarea încadrării juridice ce a intervenit în recurs, la data de 18 decembrie 2009, prin reţinerea şi a dispoziţiilor alin. (5) a art. 215 C. pen. cu casarea şi desfiinţarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză şi reluarea procedurii în faţa tribunalului ca instanţă de fond, de asemenea nu a fost imputată inculpatei, deoarece la momentul trimiterii ei în judecată nu exista dispoziţia recursului în interesul legii, decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tocmai de aceea, după trecerea unei perioade atât de lungi de la momentul comiterii faptelor, chiar dacă consecinţele sunt actuale ca urmare a faptului că părţile vătămate nu au fost despăgubite, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi prin aplicarea inculpatei a unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar ca modalitate de executare, fără privarea de libertate, deoarece scopul primordial al sancţiunii ar trebui să urmărească posibilitatea recuperării de către părţile civile a prejudiciilor suferite de aceştia datorită acţiunilor inculpatei.

Deşi inculpata nu s-a prezentat niciodată în cursul procedurii, în faţa organelor de urmărire penală sau în faţa instanţelor de judecată, astfel că nu se cunoaşte poziţia procesuală a acesteia, instanţa de fond a apreciat că aceasta a beneficiat de un proces echitabil prin reprezentarea ei de un avocat ales, prin administrarea nemijlocită a probelor şi prin respectarea garanţiilor procesuale. De asemenea, instanţa de fond a apreciat că, în cazul inculpatei, nu s-a putut reţine că aceasta s-a sustras urmăririi penale sau judecăţii. La momentul plecării acesteia din ţară nu era declanşată urmărirea penală. Inculpata a fost audiată o singură dată, la data de 20 iulie 2000, privitor la reclamaţia depusă de I.G., dosar penal nr. 385/P/2000. La data respectivă a fost audiată sub aspectul infracţiunii prevăzute de Legea nr. 59/1934. Astfel inculpata la momentul plecării din ţară nu a cunoscut anvergura procedurii ce se va desfăşura faţă de aceasta. Că ulterior a luat la cunoştinţă la aceasta şi şi-a angajat un apărător ales, este o certitudine. De asemenea, prezenţa acesteia nu era obligatorie, la fel nici furnizarea de declaraţii. Astfel că, la individualizarea pedepsei apreciată de instanţă ca fiind aptă pentru realizarea scopului pedepsei, nu s-a luat în calcul lipsa acesteia în faţa instanţelor de judecată.

Prin urmare, în favoarea inculpatei instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, 22 acte materiale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăţi comerciale prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

Se vor comunica aceste dispoziţii, după rămânerea definitivă către Oficiul Registrului Comerţului Braşov.

Deşi pedeapsa poate fi apreciată derizorie, prima instanţă a apreciat că principalul obiectiv în acest moment, alături de restabilirea ordinii de drept, este plata către părţile civile a despăgubirilor suferite.

Nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 13 C. pen., având în vedere data faptei.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În ceea ce priveşte părţile vătămate I.T.V. şi A.V.P., primul a afirmat că ar fi împrumutat inculpatei în cursul anului 1998 suma de 10.000 dolari SUA şi în cursul anului 1999 suma de 20.000 mărci germane, pentru care nu există înscrisuri, iar secundul a afirmat că a împrumutat inculpatei suma de 700.000.000 ROL, fără a deţine vreun înscris, instanţa a apreciat că aceste fapte pot fi încadrate în dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen., urmând a se analiza măsura în care sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În cazul ambelor părţi vătămate, acestea au prezentat file CEC. Instanţa de fond a apreciat că acestea nu pot face dovada existenţei vreunei înţelegeri între părţi. De altfel, astfel cum s-a arătat mai sus, în cauză instanţa a apreciat că nu pot fi reţinute dispoziţiile alin. (4) ale art. 215 C. pen. deoarece între părţile vătămate şi societăţi nu au existat raporturi juridice, emiterea filelor CEC de către inculpata a fost doar o modalitate de a crea părţilor vătămate o imagine nereală, în scopul inducerii în eroare. Nici prin aplicarea principiului conversiei actului juridic, filele CEC depuse de părţile vătămate nu pot conduce la dovada existenţei vreunui acord între părţi, fiind doar o prezumţie a unor eventuale datorii, fără a se putea stabili în ce condiţii s-au născut.

Faţă de cele două infracţiuni de mai sus, faţă de care de altfel sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., datorită prescripţiei răspunderii penale, prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, neputând fi atrasă răspunderea penală a inculpatei, în lipsa unor date, probe care să confirme inducerea în eroare a părţilor vătămate în cadrul unui raport juridic. În acest sens, instanţa a apreciat că nu s-a făcut dovada elementului material al acţiunii de inducere în eroare, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei pentru două infracţiuni de înşelăciune, părţi vătămate I.T.V. şi A.V.P., prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a apreciat că, în cauză, se impune restituirea către părţile vătămate a sumelor efectiv împrumutate de aceştia, fără acordarea dobânzilor solicitate de părţile civile şi cu atât mai puţin cu acordarea dobânzilor menţionate în actele încheiate între aceştia şi inculpata. Părţile vătămate nu vor avea de suferit ca urmare a deprecierii monedei naţionale, atâta vreme cât marea majoritate a pretenţiilor au fost stabilite în valută, contravaloarea în ROL a acestor sume urmând a fi avută în vedere la momentul plăţii. Pentru pretenţiile stabilite în RON, părţile civile vor putea solicita la momentul executării pretenţiei, reactualizarea acestor sume de bani prin calculul ratei inflaţiei.

Este adevărat că pe de o parte a fost voinţa părţilor menţionate în acele acorduri, dar pe de altă parte acestea au avut caracter ilicit de la bun început.

Restabilirea situaţiei anterioare prin obligarea inculpatei la plata sumelor efectiv date de părţile vătămate, aceasta chiar dacă unele dintre acestea au suferit un beneficiu nerealizat, se impune şi ca urmare a lipsei minime de diligenţă a părţilor vătămate în încheierea unor contracte autentice.

În ceea ce priveşte calitatea societăţilor comerciale, SC B.E. SRL şi SC B. SRL, instanţa a apreciat, astfel cum s-a arătat şi mai sus, că aceste societăţi nu pot avea calitatea de părţi responsabile civilmente, inculpata a folosit toţi banii părţilor vătămate în interesul său propriu, banii fiind luaţi de ea şi restituiţi în anumite cazuri, tot de aceasta.

Împotriva acestei decizii au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, părţile civile B.G., B.I., I.T.V., A.V.P., S.F.D. şi inculpata S.M.O.

Criticile formulate de Parchet se referă la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei şi implicit achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în mod greşit a apreciat instanţa de fond că cele două societăţi comerciale nu au calitatea de părţi responsabile civilmente, netemeinicia pedepsei aplicate, iar suplimentar, cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Public a criticat nelegalitatea pedepsei aplicate în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., precum şi omisiunea instanţei de a preciza numărul actelor materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii.

Apelantele părţi civile au solicitat, în esenţă, admiterea apelurilor, admiterea apelului Parchetului, obligarea inculpatei la plata despăgubirilor în solidar cu părţile responsabile civilmente, precum şi majorarea pedepsei aplicate.

Apelanta inculpată S.M.O. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea alin. (4) şi (5) ale art. 215 C. pen. sau restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

În esenţă, inculpata a arătat că dosarul este construit ca urmare a plângerilor părţilor civile, ce invocă faptul că au dat sume de bani ca împrumuturi nelegale, respectiv cu camătă aşa încât la momentul judecării apelului nu se pune problema dacă săvârşirea unei infracţiuni primeşte acoperire juridică în faţa instanţei de judecată, întrucât încălcarea legii şi principiul legii mai favorabile îi dă ocazia inculpatei să o invoce.

S-a susţinut că la momentul judecării apelului a apărut legea care condamnă cămătăria, iar instanţa de judecată trebuia să se autosesizeze, să observe infracţiunea care a generat faptele pentru care este învinuită inculpata şi judecarea ei să se facă în funcţie de condiţiile ce au prilejuit săvârşirea faptelor.

Din acest punct de vedere apărarea a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, inculpata a solicitat a se reţine că dispoziţiile alin. (5) al art. 215 C. pen. nu sunt incidente în cauză, arătând că legea de interpretare nu retroactivează şi nu se poate aplica faptelor care la data când au fost săvârşite aveau o altă încadrare juridică.

Nefiind realizate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, inculpata a solicitat achitarea.

A fost criticată de către inculpată şi modalitatea de soluţionare a laturii civile.

Prin decizia penală nr. 19/Ap din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi părţile civile B.G., B.I., I.T.V., A.V.P. şi S.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 275 din 12 octombrie 2011 Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o în ce priveşte încadrarea juridică a faptei, individualizarea judiciară a pedepsei, soluţionării acţiunii civile pentru părţile civile I.T.V. şi A.V.P. şi neobligării părţilor responsabile civilmente SC B.E. SRL şi SC B. SRL Braşov la plata despăgubirilor către toate părţile civile şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (29 de acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) şi două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata S. (fostă D.) M.O. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat sau administrator al vreunei societăţi comerciale prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A obligat inculpata, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC B.E. SRL şi SC B. SRL Braşov să plătească părţii civile I.T.V. suma de 19.877 dolari SUA şi părţii civile A.V.P. suma de 20.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile.

A dispus obligarea inculpatei, în solidar cu aceleaşi părţi responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentinţa penală atacată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A respins apelul declarat de inculpata S.M.O. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins cererea părţii civile I.T.V. de acordare a cheltuielilor judiciare în apel.

A obligat inculpata să plătească statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul acestora au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că starea de fapt a fost stabilită corect de către prima instanţă doar în parte, rezultând neîndoielnic din probele dosarului că inculpata S.M.O., în calitate de administrator şi respectiv asociat la SC B. SRL şi SC B.E. SRL a luat cu titlu de împrumut de la părţile vătămate diverse sume de bani sub pretextul utilizării în circuitul financiar al firmelor, în schimbul unor dobânzi mai mari decât cele practicate pe piaţa bancară, iar modalitatea concretă în care inculpata a înţeles să solicite aceste sume, modul în care a creat convingerea părţilor vătămate că îşi vor recupera banii şi faţă de locul unde se perfectau înţelegerile, apare cu evidenţă manopera dolosivă utilizată de inculpată de a-şi însuşi aceste sume.

Reţine instanţa de apel că între inculpată şi fiecare din părţile vătămate s-a încheiat un contract ce consta în remiterea sumelor de bani pentru ca inculpata să le utilizeze în circuitul financiar al Caselor de schimb valutar sau rulate la bursă, ea obligându-se de fiecare dată la plata unei dobânzi mult mai mari faţă de cea practicată pe piaţa bancară, aspecte în raport de care s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen.

Instanţa de prim control judiciar a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei prin reţinerea alin. (4) al art. 215 C. pen. inclusiv pentru părţile vătămate I.T.V. şi A.V., reţinând ca atare în componenţa infracţiunii continuate 29 de acte materiale şi anume 24 părţi vătămate şi câte 2 acte materiale faţă de părţile vătămate G.B., S.F., B.A., S.D. şi B.G.

Cu privire la reţinerea alin. (5) al art. 215 C. pen. apreciază instanţa de apel că aceste dispoziţii legale sunt impuse de cuantumul prejudiciului care depăşeşte cu mult suma stabilită de dispoziţiile art. 146 C. pen. care definesc conţinutul noţiunii de „consecinţe deosebit de grave”.

Faptul că aceste dispoziţii nu au fost reţinute la încadrarea juridică a faptei se datorează practicii neunitare a instanţelor referitor la modalitatea de stabilire a prejudiciului în cazul infracţiunii de înşelăciune în forma continuată, problemă de drept ce şi-a găsit rezolvarea prin decizia nr. XIV/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii în sensul că, în cazul infracţiunii continuate caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

În raport de toate aceste împrejurări, Curtea de Apel Braşov a considerat că încadrarea juridică corectă a infracţiunii comise de inculpata S.M.O. este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 334 C. proc. pen.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că sunt întemeiate şi criticile formulate de Parchet referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicată, însă faţă de atitudinea manifestată de inculpată, care nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu a recunoscut comiterea faptei, nu a acoperit prejudiciul a considerat că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante şi în consecinţă a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a apreciat instanţa de prim control judiciar că, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că SC B.E. SRL şi SC B. SRL nu au calitatea de părţi responsabile civilmente, cât timp rezultă din probele dosarului că toate părţile vătămate au încheiat înţelegerile cu inculpata în considerarea calităţii de administrator al ambelor firme şi tocmai încheierea unor contracte vamale în care se menţiona antetul firmei, fiind aplicate ştampile ale societăţilor unde inculpata era administrator precum şi înmânarea unor file CEC fără valoare, a fost de natură a crea şi întări convingerea părţilor vătămate că inculpata acţiona în calitate de administrator, împrejurări ce justifică reţinerea calităţii de parte responsabilă civilmente a fiecărei societăţi comerciale în discuţie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385³ C. proc. pen., inculpata S.M.O. invocând mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

- instanţa nu a fost legal sesizată - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., arătându-se că rechizitoriul întocmit la data de 28 februarie 2001 este lovit de nulitate absolută întrucât nu s-a comunicat inculpatei care sunt faptele, probele şi încadrarea juridică a faptelor;

- urmărirea penală s-a făcut în lipsa apărătorului deşi prezenţa acestuia era necesară - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen.;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., arătându-se că hotărârea este contradictorie, dispozitivul nu se înţelege, nu rezultă cele 29 acte materiale reţinute în sarcina inculpatei;

- instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate sau cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., arătându-se că instanţele nu au analizat instituţia prescripţiei.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs apărarea invocă necesitatea efectuării unei expertize întrucât titlurile executorii constând în cecuri, bilete la ordin, contracte se aflau reflectate în contabilitatea societăţilor în cauză.

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. - se arată că latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune nu există după cum nu există nici un element material al înşelăciunii care să determine urmarea imediată cât timp părţile vătămate încasau lunar sau trimestrial dobânzi de 70-100% participând astfel la riscul comercial;

- art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. - se susţine prin prisma acestui caz de casare că pedeapsa aplicată inculpatei este disproporţională faţă de fapta săvârşită solicitând a se menţine pedeapsa aplicată de instanţa de fond;

- faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică - art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.;

- art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii şi prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - aceste critici se referă la greşita soluţionare a laturii civile;

- art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare - se invocă „încălcarea gravă a tuturor drepturilor procesuale, respectiv a dreptului la un rechizitoriu şi o încadrare juridică fermă şi clară”;

- art. 385⁹ pct. 19 C. proc. pen. - judecătorii au comis un exces de putere în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, invocându-se faptul că judecătorii au declarat inadmisibile recursuri, au respins cereri de recuzare, aspecte ce subliniază excesul de putere;

- art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. - judecarea în instanţa de apel s-a făcut fără citarea legală a părţilor în sensul că SC B. SRL Braşov nu a fost legal citată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., cât şi din perspectiva dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpată este întemeiat doar sub aspectul criticilor referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, reţine Înalta Curte, că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţele inferioare în baza unei analize atente şi obiective a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic şi corespund situaţiei de fapt stabilite, în mod corect apreciind instanţa de apel că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspunderea penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi apărarea invocă în susţinerea recursului 11 cazuri de casare din cele 21 de cazuri de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., multe dintre aceste motive de casare sunt menţionate în mod formal, aspectele invocate în cadrul acestor motive neputând fi încadrate în cazul de casare respectiv, în marea lor majoritate criticile referindu-se la încadrarea juridică a faptei.

O altă concluzie care se desprinde din analiza motivelor de recurs, este aceea că apărarea, deşi invocă în susţinerea recursului mai multe cazuri de casare, argumentarea acestora este foarte sumară, iar în unele cazuri se rezumă doar la reproducerea textului de lege, situaţie ce face imposibilă analiza tuturor cazurilor de casare invocate, în cea mai mare parte, în mod formal.

Situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare a fost analizată în detaliu, analiză pe care şi-o însuşeşte şi Înalta Curte, rezultând din probele dosarului că inculpata, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 1998-2000, a indus în eroare părţile vătămate M.D.O. - 15000 dolari SUA, D.M. şi U.D.C. - 20000 dolari SUA, M.M. - 1500 dolari SUA şi 14500 mărci germane, B.G. - 11151 dolari SUA, B.I. - 34520 dolari SUA, S.J. - 6130 dolari SUA, I.B. - 5000 dolari SUA, G.B. - 10000 dolari SUA, S.F. - 14000 dolari SUA, C.G. şi C.E. - 9549 dolari SUA, M.P.V. - 11200 dolari SUA, C.F. - 7000 dolari SUA, B.A. - 7000 dolari SUA şi 5046 dolari SUA, B.A. - 1500 dolari SUA, S.P. - 8830 mărci germane, I.G. - 3500 dolari SUA, A.B. - 18000 dolari SUA, S.D.G. - 3000 dolari SUA şi 4000 RON, N.L.Ş.C. - 2500 dolari SUA, I.T.V. - 19877 dolari SUA, A.V.P. - 20000 dolari SUA, G.D.I. - 15000 dolari SUA, S.P. - 20000 dolari SUA şi partea vătămată L.P.M. - 15600 RON, părţi vătămate cărora prin prezentarea ca reală a unei situaţii mincinoase, le-a indus ideea că sumele de bani vor fi rulate pe piaţa schimbului valutar cu obligaţia restituirii către părţile vătămate a acestor sume alături de dobânzile aferente, obligaţii ce nu au fost îndeplinite, inculpata folosind aceste sume de bani în interes personal, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au realizat o analiză completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanţele inferioare au administrat probele utile şi pertinente, apte să contribuie la stabilirea adevărului şi au supus analizei toate cererile formulate în apărarea inculpatei, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., neexistând elemente care să determine casarea deciziei penale atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţele inferioare.

În urma propriului examen analitic al întregului ansamblu probator, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că inculpata S.M.O., în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a exercitat acte de inducere în eroare a părţilor vătămate de la care a împrumutat diferite sume de bani sub diferite pretexte, unora dintre acestea spunându-le că va introduce aceste sume de bani în circuitul financiar al caselor de schimb SC B. SRL şi SC B.E. SRL, în toate cazurile inculpata obligându-se să plătească o dobândă mult mai mare decât cea practicată pe piaţa bancară.

În majoritatea cazurilor, inculpata S.M.O., pentru a întări convingerea părţilor vătămate că aceste sume de bani vor fi folosite în circuitul financiar al celor două societăţi comerciale în care avea calitatea de administrator, respectiv asociat a încheiat cu părţile vătămate contracte cu antetul societăţii şi de asemenea purtând ştampila societăţii comerciale respective.

Mai mult decât atât, inculpata deşi ştia că nu are provizia necesară, a emis file CEC semnate şi ştampilate cu ştampila aparţinând uneia din firmele la care era administrator şi asociat unic, acest „mod de lucru” făcând parte tot din actele de inducere în eroare a părţilor vătămate pentru a le determina pe acestea să creadă că banii vor fi folosiţi în circuitul financiar al firmelor de schimb valutar şi că îşi vor primi dobânzile la care s-a angajat.

De asemenea, rezultă din înscrisurile existente la dosar şi din declaraţiile părţilor vătămate, că aceste contracte erau perfectate la adresa din str. M. din Braşov unde îşi avea sediul SC B. SRL, dar şi un punct de lucru al SC B.E. SRL, împrejurare ce le-a determinat pe părţile vătămate să creadă că banii dați inculpatei vor avea destinaţia menționată de inculpată şi în consecinţă îşi vor primi câştigul promis.

Reţine Înalta Curte că modul în care a acţionat inculpata, începând de la pretextul invocat pentru a le determina pe părţile vătămate să-i dea banii, locul încheierii contractelor, aplicarea ştampilelor pe aceste contracte, nu a fost întâmplător, activitatea infracţională fiind „organizată” în cele mai mici detalii, inculpata folosindu-se de manopere dolosive pentru a le induce în eroare pe părţile vătămate cu scopul însuşirii folosului material injust.

Intenţia inculpatei de a induce în eroare părţile vătămate rezultă şi din atitudinea acesteia după încheierea contractelor, când, sub presiunea părţilor vătămate de a li se restitui sumele de bani pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, inculpata a făcut mai multe promisiuni, a amânat în repetate rânduri restituirea banilor, toate culminând cu plecarea din ţară, după ce în prealabil şi-a vândut toate bunurile, aceste împrejurări conducând la concluzia că niciodată inculpata nu a intenţionat să-şi respecte presupusele obligaţii contractuale, intenţia ei fiind aceea de a înşela părţile vătămate pentru a le determina să-i acorde diferite sume de bani pentru a le folosi în interes personal.

Ca atare apreciază Înalta Curte că vinovăţia inculpatei a fost corect reţinută de instanţele inferioare, situaţia de fapt a fost bine stabilită şi corespunde conţinutului probelor administrate pe parcursul procesului penal, neputând fi reţinută o eroare gravă de fapt în accepţiunea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., aşa cum susţine apărarea.

În mod corect s-a apreciat de instanţele inferioare că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen., astfel încât apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. referitor la greşita încadrare juridică a faptei, nu sunt întemeiate.

Reţinerea acestor dispoziţii legale a fost determinată de valoarea prejudiciului şi în considerarea dispoziţiilor art. 146 C. pen. care definesc conţinutul noţiunii de „consecinţe deosebit de grave”.

Faptul că aceste dispoziţii legale nu au fost reţinute iniţial la încadrarea juridică a faptei, a fost determinată de practica neunitară a instanţelor referitoare la modul de calcul al prejudiciului în cazul infracţiunii continuate, însă prin decizia nr. XIV/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Reţine Înalta Curte că în cazul infracţiunii continuate, existând unitate de rezoluţie infracţională, cuantumul prejudiciului nu poate fi divizat în raport de fiecare parte vătămată, ci se determină prin totalizarea prejudiciilor cauzate tuturor părţilor vătămate.

Ca atare, în mod corect au apreciat instanţele inferioare că se impune reţinerea alin. (5) al art. 215 C. pen. atât în raport de dispoziţiile art. 146 C. pen., cât şi în raport de dispoziţiile art. 414⁵ alin. (4) C. proc. pen. referitoare la conţinutul hotărârii formulate în recurs în interesul legii şi la efectele ei, potrivit cărora - dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în M. Of. al României, Partea I.

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că art. 146 C. pen. a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Legea nr. 278/2006, până la acel moment având următorul conţinut „prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 sau altei persoane juridice sau fizice”.

Or, aşa cum lesne se poate observa din conţinutul contractelor încheiate cu părţile vătămate, acest cuantum al prejudiciului depăşeşte cu mult noţiunea de consecinţe deosebit de grave în vechea reglementare, chiar şi în cazul unei singure părţi vătămate, fără a fi necesară totalizarea tuturor prejudiciilor, astfel încât, chiar şi în lipsa deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, urmarea imediată a infracţiunii referitoare la consecinţe deosebit de grave se impune a fi reţinută cu prisosinţă.

În atare situaţie, reţine Înalta Curte că dispoziţiile art. 13 C. pen. nu sunt incidente în cauză, dispoziţii legale ce se referă la aplicarea legii penale mai favorabile, mai ales că practica neunitară a instanţelor nu are caracterul unei legi penale care să facă posibilă reţinerea acestor dispoziţii legale.

Art. 13 C. pen. se referă la succesiunea mai multor legi penale în intervalul cuprins între data săvârşirii infracţiunii şi data judecării definitive a cauzei, situaţie în care are primordialitate legea penală mai favorabilă, or, în cauza dedusă judecăţii reţinerea alin. (5) la încadrarea juridică a faptei a fost determinată de practica neunitară a instanţelor, situaţie în care nici nu poate fi vorba de incidenţa unei legi penale mai favorabile.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, apărarea formulează critici din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 2, pct. 12 şi pct. 17 C. proc. pen., însă apreciază Înalta Curte că aceste critici nu sunt întemeiate pentru argumentele prezentate mai sus, pe lângă faptul că aspectele invocate de apărare nu concordă, în toate situaţiile, cu cazul de casare invocat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 19 C. proc. pen., este invocat în mod formal, faptul că judecătorii au respins cereri de recuzare sau „au declarat inadmisibile recursuri deşi textul legal le declara admisibile” nu poate echivala cu comiterea unui exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, aşa cum susţine apărarea, soluţiile fiind pronunţate în strictă concordanţă cu dispoziţiile legale în materie.

La fel, şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., reţine Înalta Curte că este invocat în mod formal cât timp din înscrisurile existente la dosar rezultă că SC B. SRL Braşov a fost citată pe parcursul procesului penal.

Şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., Înalta Curte observă acelaşi formalism.

Deşi acest caz de casare se referă la situaţia în care urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie, apărarea face referiri la situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei, împrejurare în raport de care Înalta Curte nu poate supune analizei cazul de casare arătat.

Faţă de toate argumentele arătate, apreciază Înalta Curte că vinovăţia inculpatei a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, probele administrate în cauză justificând existenţa infracţiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, iar încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinută, toate criticile formulate de apărare nefiind în măsură să determine adoptarea unei soluţii contrare celei pronunţate de instanţa de apel.

Şi acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal au fost corect soluţionate, sumele la plata cărora a fost obligată inculpata fiind concordante cu cele menţionate în contracte sau în filele CEC, soluţia fiind determinată de îndeplinirea condiţiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală.

Apreciază însă Înalta Curte că recursul declarat de inculpata S.M.O. este întemeiat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reţine că pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Este adevărat că fapta comisă de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat prin modul de comitere a faptelor, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpata care a comis mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, numărul mare de părţi vătămate, cuantumul mare al prejudiciului, însă faţă de lipsa antecedentelor penale ca şi în raport de timpul scurs de la data comiterii infracţiunilor de natură să diminueze impactul negativ asupra opiniei publice, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei.

Scopul procesului penal nu constă în aplicarea unor pedepse împovărătoare, ci stabilirea unei sancţiuni penale în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, aptă să asigure funcţiile pedepsei respectiv cea educativă, coercitivă şi de exemplaritate.

În raport de gradul de instruire a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, apreciază Înalta Curte că aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei în sensul formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Înalta Curte nu va da însă o largă eficienţă acestor circumstanţe atenuante judiciare, faţă de atitudinea de total dispreţ manifestată de inculpată faţă de organele de urmărire penală, cât şi faţă de instanţele de judecată, ea sustrăgându-se atât de la urmărirea penală, cât şi de la judecată.

De asemenea, timpul scurs de la data săvârşirii faptei nu poate fi apreciat ca un element pozitiv în favoarea inculpatei de natură să determine stabilirea unui regim sancţionator mai blând, existând în acest sens riscul de a se aplica pedepse mici pentru fapte deosebit de grave, doar pentru simplul fapt al scurgerii timpului de la data comiterii faptei şi până la momentul pronunţării unei soluţii definitive de condamnare.

În cauza dedusă judecăţii, în nici un caz durata în timp a procedurilor nu poate fi imputată autorităţilor care au depus toate diligenţele necesare pentru ca judecarea cauzei să se desfăşoare cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, inculpata fiind citată inclusiv în S.U.A., Columbia, Paraguay.

Aşa cum se poate observa, inculpata S.M.O. a indicat pe parcursul procesului penal mai multe adrese, de pe diferite continente unde să fie citată, scopul declarat al acesteia fiind acela de tergiversare a procesului penal, or, în aceste condiţii nu se poate imputa autorităţilor judiciare române că au depăşit din culpa lor, durata rezonabilă a procedurilor judiciare.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 70 C. proc. pen., inculpata poate beneficia de dreptul la tăcere, nefiind obligată să dea declaraţii pe parcursul procesului penal şi de asemenea nu este obligată să se prezinte în faţa instanţelor, însă atitudinea manifestată de aceasta de indicare a mai multor adrese din diferite ţări unde să fie citată, instanţele dând curs acestor cereri pentru a asigura condiţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale în deplin acord cu legislaţia internă, cât şi cu jurisprudenţa CEDO, reprezintă intenţia inculpatei de a tergiversa soluţionarea cauzei, situaţie în care, în nici un caz, nu pot fi culpabilizate autorităţile judiciare de durata mare a procedurilor.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei apreciază Înalta Curte că aceasta a fost corect individualizată, modul de comitere a faptei, cuantumul mare al prejudiciului, atitudinea manifestată de inculpată de tergiversare a procesului penal justificând modul de executare a pedepsei în regim penitenciar.

Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de inculpata S.M.O. împotriva deciziei penale nr. 19/Ap din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și în rejudecare:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata S.M.O. împotriva deciziei penale nr. 19/Ap din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și în rejudecare:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, urmarea reținerii disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1270/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4117/2012. Penal. Abuz în serviciu în formă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4063/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4117/2012. Penal. Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs