ICCJ. Decizia nr. 4209/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4209/2012

Dosar nr. 32711/3/2010

Şedinţa publică din 19 decembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 439, pronunţată la data de 04 mai 2011 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului S.A. la 12 ani închisoare şi i-a interzis drepturile de a fi administrator sau asociat la o societate comercială conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. faţă de inculpat.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 05 mai 2010 ora 17,00 la 06 mai 2010 ora 17,00.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata F.C.N. la 12 ani închisoare şi interzice drepturile de a fi administrator sau asociat la o societate comercială conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpata execută pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 05 mai 2010 ora 17,00 la 06 mai 2010 ora 17,00.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a admis în parte pretenţiile părţilor civile şi pe cale de consecinţă:

1. A obligat pe inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL la plata sumei de 88.760 euro (în echivalent RON la data plăţii) şi la dobânda legală calculată la 05 ianuarie 2010 până la data plăţii către partea civilă P.I.R.

Aplică sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 82,7 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

S-a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 02 octombrie 2009 încheiat de părţi.

2. A obligat pe inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 85.000 euro cu titlu de avans, 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru nerespectarea obligaţiei de a vinde şi 15.000 euro cu titlu de daune morale (sume în echivalent în RON la data plăţii) către părţile civile T.I. şi T.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea acestor părţi civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 82,7 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 14 aprilie 2010 încheiat de părţi.

3. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de avans şi la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plăţii) către părţile civile S.D. şi S.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părţilor civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 128,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 05 martie 2010 încheiat de părţi.

4. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 75.000 euro cu titlu de avans şi la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plăţii) către părţile civile P.T. şi G.F.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea acestor părţilor civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 128,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 04 martie 2010 încheiat de părţi.

5. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de avans şi la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă M.S.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea acestor părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 96,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 12 aprilie 2010 încheiat de părţi.

6. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 120.000 euro (în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă C.P.D.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea debitului pe un apartament compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 128,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

S-a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 11 martie 2010 încheiat de părţi.

7. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de avans şi la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă Asociaţia Medicilor de familie B.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 128,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

S-a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 05 octombrie 2009 încheiat de părţi.

8. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de avans şi la 20.000 euro cu titlu de penalităţi (ambele sume în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă D.M.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 82,7 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 14 aprilie 2010 încheiat de părţi.

9. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de avans şi la dobânda legală (sumele calculate în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă N.A.T.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 96,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 26 martie 2010 încheiat de părţi.

10. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 125.000 euro cu titlu de avans (sumă calculată în echivalent în RON la data plăţii) către părţile civile A.l. şi A.C.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părţilor civile până la valoarea integrală a debitului pe două apartamente formate din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 82,7 mp şi respectiv 96,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 2010 încheiat de părţi.

11. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civiimente la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de avans (sumă calculată în echivalent în RON la data plăţii) către părţile civile G.A. şi G.D.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părţilor civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 82,7 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 23 noiembrie 2009 încheiat de părţi.

12. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 47.500 euro cu titlu de avans (sumă calculată în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă V.A.l.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 82,7 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 16 martie 2010 încheiat de părţi.

13. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 85.000 euro + 2.185 cu titlu de avans (sume calculate în echivalent în RON la data plăţii) către partea civilă T.E.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părţii civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă de 96,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 26 martie 2010 încheiat de părţi.

14. Au fost obligaţi inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de avans şi 10.000 euro cu titlu de daune (sume calculate în echivalent în RON la data plăţii) către părţile civile P.H. şi P.l.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părţilor civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 128,6 mp din imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2010 încheiat de părţi.

În considerentele sentinţei se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. nr. 323/D/P/2010, înregistrat la data de 05 iulie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii, ambele în formă continuată, prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale) şi art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi F.C.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii, ambele în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale) şi art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut în esenţă că: în perioada octombrie 2009 - mai 2010, inculpaţii S.A. şi F.C.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au indus în eroare un număr de 21 persoane, prezentându-le date false sau ascunzându-le elemente esenţiale (fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvenţă), prin folosirea de mijloace frauduloase, pentru a le determina pe acestea să încheie un număr de 14 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1, pe care părţile vătămate nu le-ar mai fi încheiat dacă ar fi cunoscut adevărul, şi în felul acesta le-au creat acestora un prejudiciu total de 1.186.500 euro, obţinut prin încasarea sumelor de bani cu titlu de avans, pe care şi le-au însuşit pe nedrept.

În perioada octombrie 2009 - mai 2010, aceiaşi inculpaţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ocazia redactării şi semnării, în faţa notarului public, au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, cu privire la situaţia juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (fie a ascuns existenţa ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existenţa litigiului - insolvenţei), în vederea producerii de consecinţe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare -cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, constând în plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţii martorilor, înscrisuri.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi, inculpaţii S.A. şi F.C.N., părţile civile C.P.D., P.T., P.I.R., G.A., G.D.C., S.D., S.M., N.A.T., D.M., M.S.M., T.I., P.l.M., P.H., A.C., A.l., T.E., T.R.N., T.M., V.A.l. şi martorii N.P.R., A.V., V.F.C., P.B., U.V., D.G., L.I., P.M.V.

A fost administrată proba cu acte.

Analizând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut următoarele:

În cursul anului 2007, inculpaţii S.A. şi F.C.N., care până la acel moment desfăşuraseră activităţi comerciale în domeniul alimentaţiei publice, au decis să devină antreprenori ai unui complex imobiliar amplasat în zona centrală a Bucureştiului, mai precis în zona Kogălnicenu, pe str. I.P., sector 1.

În acest sens, inculpaţii S.A. şi F.C.N., prin societatea lor - SC E.S. SRL, au achiziţionat printr-un credit obţinut de la Banca C.R., un teren amplasat în str. I.P., sector 1, Bucureşti.

Pentru a demara lucrările de construcţie a complexului rezidenţial - bloc cu 5 etaje, parcare şi magazin la demisol, cei doi inculpaţi, în cursul anului 2008, au contractat un credit de la Banca P. pentru suma de 3.160.000 euro.

Totodată a fost încheiat şi contractul de garanţie - ipotecă, la data de 27 iunie 2008, între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, reprezentată de cei doi inculpaţi amintiţi, autentificat prin încheierea din 27 iunie 2008 la Biroul Notarial „T." Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, se prevede expres că „debitorul ipotecar se obligă să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze şi să nu dezmembreze, imobilele aduse în garanţie prin acest act, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA, până la data plăţii integrale a obligaţiilor de plată ale Debitorului, rezultate din contractul de credit menţionat mai sus".

Astfel, cu banii obţinuţi prin creditul bancar de la Banca P., inculpaţii au demarat lucrările de edificare a imobilului cu 5 etaje amplasat la adresa din strada I.P., sector 1, Bucureşti.

După edificarea imobilului cu 5 etaje într-o proporţie importantă, de circa 70%, în cursul anului 2009, pe fondul problemelor legate de lipsa surselor financiare pentru continuarea proiectului, inculpaţii F.C.N. şi S.A., au decis să înstrăineze apartamentele imobilului respectiv.

Însă, pentru înstrăinarea apartamentelor respective, prin contracte de vânzare - cumpărare, ar fi trebuit să se realizeze procedurile prevăzute de lege pentru obţinerea dezmembrămintelor necesare individualizării fiecărui apartament în parte.

Pentru individualizarea titlului de proprietate pentru fiecare apartament în parte ar fi trebuit ca imobilul să fie finalizat şi mai important, să fie obţinut acordul scris al băncii – Banca P., în favoarea căreia era constituită ipoteca asupra imobilului amplasat în str. I.P., sector 1, Bucureşti.

Potrivit art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, s-a stabilit în mod expres că „debitorul ipotecar se obligă să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze şi să nu dezmembreze, imobilele aduse în garanţie prin acest act, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA, până la data plăţii integrale a obligaţiilor de plată ale Debitorului, rezultate din contractul de credit menţionat mai sus".

Aspectele prezentate mai sus, au fost decisive pentru inculpaţii F.C.N. şi S.A., în luarea deciziei de a iniţia activitatea infracţională.

Astfel, în toamna anului 2009, dându-şi seama că proiectul imobiliar demarat de aceştia a intrat într-un blocaj fără soluţie de rezolvare (deja se acumulaseră datorii semnificative către furnizorii de materiale şi către o firmă de construcţii, iar banii obţinuţi de la bancă fuseseră deja investiţi), cei doi inculpaţi au decis să obţină, prin activităţi infracţionale, diverse sume de bani, mai precis prin încheierea de simple promisiuni de vânzare (antecontracte de vânzare - cumpărare) a apartamentelor amplasate în imobilul din str. I.P., sector 1, inducând în eroare părţile vătămate - promitentii cumpărători, prin ascunderea realităţilor cu privire la situaţia juridică a imobilului respectiv (existenţa ipotecii care făcea imposibilă înstrăinarea fără acordul băncii) şi totodată cu privire la situaţia juridică a firmei pe care o controlau - SC E.S. SRL, aflată în curs de judecată la acel moment, pentru declararea insolventei.

Cei doi inculpaţi, au ales calea infracţională, în aşa fel încât să poată eluda orice control din partea băncii în favoarea căreia se constituise ipoteca, scopul lor fiind acela de a obţine o sumă cât mai mare de bani, prin încheierea de promisiuni de vânzare -cumpărare, bani a căror destinaţie să o poată controla direct, în interes personal.

Hotărârea infracţională a inculpaţilor F.C.N. şi S.A., viza că la încheierea antecontractelor de vânzare cumpărare având ca obiect apartamente în imobilul amplasat în str. I.P., sector 1 Bucureşti, să nu le prezinte părţilor vătămate adevărul despre situaţia juridică a imobilului respectiv - ipotecat în favoarea băncii sau lipsa acordului băncii pentru înstrăinare şi nici cu privire la situaţia juridică a firmei controlate de aceştia - litigiu civil ce viza insolventa.

Conform rezoluţiei infracţionale stabilite de inculpaţii F.C.N. şi S.A., în perioada octombrie 2009 - mai 2010, aceştia au încheiat 14 asemenea antecontracte de vânzare cumpărare, încasând în total suma de 1.186.500 euro. După cum s-a detaliat pentru fiecare antecontract în parte, inculpaţii, în mod intenţionat, au ascuns părţilor vătămate aspecte esenţiale cu privire la realitatea juridică a imobilului înstrăinat sau a firmei inculpaţilor, inducând promitentii - cumpărători în eroare, cu scopul clar al obţinerii de sume de bani.

Antecontractul nr. 1 – P.I.R.

Activitatea infracţională a debutat în septembrie 2009 când, inculpaţii ce iniţiaseră demersuri pentru promovarea on line a intenţiei de vânzare a apartamentelor din blocul ce îl edificau, au purtat primele negocieri cu partea vătămată P.I.R.

În urma negocierilor purtate de partea vătămată P.I.R. şi mama acesteia – P.M., cu cei doi inculpaţi, s-a convenit ca preţul final să fie de 110.000 euro cu tot cu TVA, din care 55.000 de euro să fie achitaţi în prima tranşă.

De precizat că inculpaţii F.C.N. şi S.A., aşa cum s-au manifestat şi în raport cu celelalte părţi vătămate, au reuşit să câştige încrederea părţii vătămate prin afirmaţii care să îi inducă ideea că sunt nişte oameni de afaceri oneşti iar respectivul apartament reprezintă o bună investiţie, afacere, pentru P.I.R.

După ce inculpaţii au reuşit să câştige încrederea părţii vătămate, la data de 02 octombrie 2009, s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare pentru un apartament în imobilul din str. I.P., sector 1, contra sumei de 110.000 euro.

Antecontractul respectiv a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, potrivit celor declarate de partea vătămată, formularul tipizat al antecontractului a fost adus de către inculpaţii F.C.N. şi S.A.

Prin semnarea acestui antecontract, cei doi inculpaţi, şi-au asumat explicit, prin clauzele incluse că, imobilul (teren şi construcţie) ce face obiectul antecontractului, la data semnării convenţiei este în proprietatea inculpaţilor. Mai mult, în antecontract s-a specificat expres că: „promitentul cumpărător nu are cunoştinţă de nicio pretenţie formulată de terţe persoane şi/sau titular de drepturi asupra apartamentului sau terenului, creditori sau orice alţi terţi privind drepturi de orice natură asupra acestuia în tot sau în parte. De asemenea promitentul vânzător declară şi garantează faptul că nu este implicat şi nu are cunoştinţă de nici un conflict cu vreun terţ referitor la drepturile sale în tot sau în parte asupra apartamentului sau terenului".

De altfel, asumarea în scris a acestei situaţii de către inculpaţi nu a reprezentat decât confirmarea celor afirmate verbal de către inculpaţi pe parcursul negocierilor cu partea vătămată şi mama acesteia.

După încheierea antecontractului în condiţiile prezentate anterior, în iarna anului 2009, partea vătămată Ie-a remis inculpaţilor prima tranşă de 55.000 euro, în bani lichizi, obţinuţi din vânzarea unei garsoniere.

Mai mult, în primăvara anului 2010, partea vătămată Ie-a mai remis inculpaţilor încă o tranşă de 34.000 euro, totalizând astfel 89.000 euro din suma de 110.000 euro cât fusese convenit preţul final al apartamentului.

La circa 2-3 zile după ce partea vătămată s-a mutat în apartamentul al cărei proprietar se considera, a aflat cu surprindere că inculpaţii fuseseră reţinuţi. Cu această ocazie numita P.I.R. a auzit de altfel, pentru prima dată despre existenţa unei ipoteci în favoarea Băncii P., precum şi despre litigiul având ca obiect insolventa firmei inculpaţilor - SC E.S. SRL.

Antecontractul nr. 2 - Asociaţia Medicilor de Familie B.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în aceiaşi perioadă septembrie - octombrie 2009, inculpaţii F.C.N. şi S.A., au purtat negocieri şi cu următoarele victime - reprezentanţii Asociaţiei Medicilor de Familie din B.

Reprezentanţii asociaţiei amintite, intenţionau achiziţionarea unui apartament care să aibă ca destinaţie - sediul în care să îşi desfăşoare activitatea, mai ales că locaţia folosită ca sediu era închiriată.

Apartamentul oferit în timpul negocierilor dintre inculpaţi şi reprezentanţii asociaţiei, corespundea întocmai necesităţilor Asociaţiei, cu atât mai mult cu cât era amplasat şi într-o zonă apropiată celei în care se afla sediul la acel moment.

În urma negocierilor s-a convenit ca preţul de achiziţie să fie de 170.000 euro astfel că la data de 05 octombrie 2009, între firma celor doi inculpaţi şi Asociaţia Medicilor de Familie din B., reprezentată prin numiţii l.M., T.R.N. şi O.S.C., s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 05 octombrie 2009. După încheierea antecontractului, reprezentanţii asociaţiei au achitat suma de 100.000 euro în două tranşe de 75.000 euro şi respectiv 25.000 euro.

În cuprinsul antecontractului din 05 octombrie 2009, cei doi inculpaţi au declarat în mod expres că: "promitentul vânzător declară şi garantează că pentru semnarea prezentului înscris, are acordul debitoarei Banca P. SA, iar la data semnării contractului de vânzare - cumpărare, în formă autentică, după plata integrală a preţului, va prezenta adresa de radiere a ipotecilor asupra imobilelor ce fac obiectul prezentului contract".

Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale, solicitându-se relaţii de la Banca P., reprezentanţii respectivei instituţii bancare au precizat în mod expres prin adresa din data de 18 iunie 2010 că "pe parcursul derulării contractului de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, banca nu a emis nicio adresă sau orice altfel de document care să permită înstrăinarea imobilelor aduse în garanţie la încheierea ipotecii, mai precis a imobilului amplasat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

În situaţia înstrăinării unor apartamente din imobilul amintit mai sus, de către reprezentanţii SC E.S. SRL, apreciem că sunt aplicabile dispoziţiile art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între bancă şi aceştia. În legătură cu situaţia plăţilor efectuate de SC E.S. SRL, în vederea achitării ratelor sau TVA rezultate din contractul de credit, vă informăm că nu a fost rambursată nicio rata şi nicio sumă de TVA.

Art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, prevede în mod expres că „debitorul ipotecar se obligă să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze şi să nu dezmembreze, imobilele aduse în garanţie prin acest act, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA, până la data plăţii integrale a obligaţiilor de plată ale Debitorului, rezultate din contractul de credit menţionat mai sus".

Pentru a le câştiga încrederea reprezentanţilor Asociaţiei, inculpaţii F.C.N. şi S.A., au uzitat de aceleaşi metode insidioase - de persuasiune - prin care au câştigat încrederea reprezentanţilor părţii civile - Asociaţia Medicilor de Familie B.

Deoarece cei doi inculpaţi nu au respectat clauzele contractuale asumate prin convenţia încheiată la data de 05 octombrie 2010 cu Asociaţia Medicilor de Familie din B., reprezentanţii asociaţiei respective au solicitat lămuriri în repetate rânduri de la inculpaţi, aceştia însă au solicitat amânări până la momentul descoperirii activităţii lor infracţionale şi a reţinerii. Cu această ocazie, şi reprezentanţii părţii civile au aflat adevărul cu privire la situaţia juridică a imobilului respectiv, mai precis că nu exista acordul băncii pentru înstrăinare, fiind evident induşi în eroare.

Antecontractul nr. 3 – G.A. şi G.D.C.

Tot în toamna anului 2009, soţii G.A. şi G.D.C., în dorinţa lor de a-şi achiziţiona un apartament, urmare a căutărilor pe internet, pe site-urile imobiliare, au intrat în contact cu inculpaţii F.C.N. şi S.A.

Pe parcursul mai multor întâlniri cu cei doi inculpaţi, părţile vătămate au purtat negocieri cu privire la preţul respectivului apartament, amplasat la etajul I din imobilul situat la adresa din str. I.P., sector 1.

Negocierile au pornit de la 125.000 de euro pentru ca în final să se convină asupra preţului de 100.000 de euro însă, inculpaţii au impus ca şi condiţie pentru acest preţ final, plata unui avans cât mai mare, respectiv 50.000 de euro.

Pe parcursul negocierilor, inculpaţii au reuşit să câştige încrederea soţilor G., iar în final, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 2009, au încasat suma de 50.000 euro de la părţile vătămate.

În cuprinsul antecontractului din 05 octombrie 2009, este precizat în mod expres că: "promitentul vânzător declară şi garantează că pentru semnarea prezentului înscris, are acordul debitoarei Banca P. SA, iar la data semnării contractului de vânzare - cumpărare, în formă autentică, după plata integrală a preţului, va prezenta adresa de radiere a ipotecilor asupra imobilelor ce fac obiectul prezentului contract."

Aşa cum s-a arătat şi anterior, pe parcursul urmăririi penale, solicitându-se relaţii de la Banca P., reprezentanţii respectivei instituţii bancare au precizat în mod expres prin adresa din data de 18 iunie 2010 că "pe parcursul derulării contractului de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, banca nu a emis nicio adresă sau orice altfel de document care să permită înstrăinarea imobilelor aduse în garanţie la încheierea ipotecii, mai precis a imobilului amplasat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

După încheierea antecontractului în formă autentică şi achitarea celor 50.000 euro, părţile vătămate - soţii G., au aşteptat ca inculpaţii să respecte clauzele contractuale şi în februarie - martie 2010, să încheie contractul de vânzare-cumpărare, singurul act care avea valoare translativă a dreptului de proprietate şi care le-ar fi conferit părţilor vătămate drepturi depline asupra apartamentului respectiv.

Însă, inculpaţii, aşa cum au procedat şi în cazul reprezentanţilor Asociaţiei Medicilor de Familie din B., neavând nicio intenţie în a respecta clauzele contractuale, numai şi din simplu motiv că transmiterea dreptului de proprietate nu se putea realiza din punct de vedere juridic, neavând acordul băncii în favoarea căreia era ipotecat imobilul – Banca P., au adoptat o atitudine de temporizare, pentru ca, în perioada de timp câştigată prin amânări repetate să poată desăvârşi activitatea infracţională desfăşurată în paralel, în perioada martie - aprilie 2010 fiind atins apogeul infracţional - 11 antecontracte prin inducerea în eroare a unui număr mare de victime.

Abia la începutul lunii mai 2010, după mediatizarea reţinerii ceior doi inculpaţi, soţii G. au aflat realitatea dramatică ce se ascundea în spatele convenţiei încheiate cu inculpaţii, în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, mai precis că nu exista acordul băncii pentru înstrăinarea apartamentelor din imobilul respectiv şi de asemenea că, firma inculpaţilor avea probleme financiare serioase, fiind declarată în insolvenţă.

Antecontractul nr. 4 – P.T. în primăvara anului 2010, inculpaţii au reluat activitatea infracţională, prima victimă fiind numita P.T.

Numita P.T. dorea să achiziţioneze un apartament, astfel că a iniţiat demersuri de căutare. Pe site-ul „Magazinul de C." a identificat un anunţ având ca obiect vânzarea unui apartament amplasat în imobilul pe de str. I.P., sector 1, care corespundea dorinţelor sale şi, în consecinţă, a sunat persoana de contact indicată în respectivul anunţ, intrând astfel în contact cu inculpaţii.

Inculpaţii S.A. şi F.C.N., pe parcursul negocierilor, au reuşit să câştige încrederea părţii vătămate, să îi inducă acesteia o stare emoţională de siguranţă în raport cu tranzacţia ce urmau să o efectueze şi implicit să controleze efectiv toate etapele necesare obţinerii scopului urmărit - obţinerea unei sume de bani, cât mai mare, de la victima acestora – P.T.

Mai mult, încrederea victimei a fost câştigată şi prin demersurile efectuate de inculpata F.C.N., care a ajutat-o pe numita P.T. să obţină un credit ipotecar de la Banca C.R.

După rezolvarea problemelor legate de obţinerea creditului, s-a stabilit data încheierii antecontractului şi a plăţii primului avans de 40.000 de euro.

Partea vătămată a fost cea care a ales ca notar public pe numita Ş.I., deoarece mai încheiase la aceasta un alt act notarial.

Astfel, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 04 martie 2010, între inculpaţi, în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL şi numita P.T., cu această ocazie fiind plătit şi avansul de 40.000 euro.

În respectivul antecontract, aşa cum de altfel îl şi precizaseră verbal, inculpaţii au afirmat în mod expres că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 5 – S.D. şi S.M.

Tot în cursul lunii martie 2010, au căzut victime ale activităţii infracţionale a celor doi inculpaţi, şi soţii S.D. şi S.M.

În luna martie 2010, soţii S., fiind în căutarea unui apartament, au accesat pe internet site-ul „Anunţul T.", secţiunea vânzări imobiliare - 3 camere, şi astfel au ajuns să vizioneze un apartament de 3 camere, situat într-un bloc pe str. I.P.

Tot aici, i-au cunoscut şi pe inculpaţii F.C.N. şi S.A., asociaţi ai SC E.S. SRL dezvoltatorul imobilului, cu care au negociat preţul unui apartament de 3 camere care, iniţial valora 150.000 euro, până la suma de 140.000 de euro.

În urma negocierilor, conform celor impuse de inculpaţi, s-a stabilit achitarea unei tranşe de 50 % din valoarea apartamentului, respectiv 70.000 euro.

La data de 05 martie 2010, a fost încheiat, în formă autentificată, antecontractul din 05 martie 2010, iar numiţii S.D. şi S.M., le-au achitat inculpaţilor suma de 70.000 euro.

În conţinutul antecontractului, s-a menţionat faptul că, obiectul contractului, respectiv imobilul, este proprietatea exclusivă a SC E.S. SRL, a cărei asociaţi erau numiţii F.C. şi S.A., că vânzarea nu a fost promisă unei alte persoane fizice sau juridice, imobilul nu a fost vândut, donat sau ipotecat altei persoane anterior încheierii acestui antecontract şi în plus nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, nu este închiriat, sau dat în folosinţă gratuită, nu a fost adus ca aport la capitalul social al vreunei societăţi comerciale, nu există nici un litigiu/proces pe rol, la nicio instanţă judecătorească din România sau străinătate.

Abia după reţinerea inculpaţilor, soţii S. au aflat realitatea cu privire la situaţia juridică a imobilului amplasat în str. I.P., sector 1, şi totodată cu privire la situaţia firmei în care cei doi inculpaţi figurau ca asociaţi.

Antecontractul nr. 6 – C.P.D.

O altă victimă a inculpaţilor F.C.N. şi S.A. a fost şi numitul C.P.D.

În primăvara anului 2010, numitul C.P.D., împreună cu soţia sa au iniţiat demersuri în vederea identificării unui apartament pentru a-l achiziţiona.

În cursul lunii martie, urmare a unui anunţ imobiliar identificat pe internet, partea vătămată C.P.D., i-a contactat pe inculpaţii F.C.N. şi S.A., şi a început negocierile cu aceştia în vederea achiziţionării unui apartament în imobilul amplasat în str. I.P., sector 1.

În urma negocierilor s-a stabilit un preţ de 140.000 euro însă, deşi inculpaţii insistau asupra unui avans cât mai mare, partea vătămată a solicitat un termen rezonabil pentru predarea respectivei tranşe.

Inculpata F.C.N. i-a impus ultimativ numitului C.P.D., că dacă până la data de 11 martie 2010, nu achită suma de 90.000 euro, v-a înstrăina respectivul apartament către o altă persoană, deoarece are foarte multe solicitări.

Urmare a celor impuse de inculpaţi, la data de 11 martie 2010, între aceştia, în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL şi partea vătămată – C.P.D., a fost încheiat antecontractul din 11 martie 2010, autentificat de notar public Ş.I. Totodată, partea vătămată Ie-a predate inculpaţilor şi suma de 90.000 euro, aşa cum solicitaseră aceştia.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpaţii au declarat în mod expres că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul nici unei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

La data de 30 martie 2010, conform celor stabilite cu inculpaţii, partea vătămată Ie-a mai predat încă 30.000 euro, ridicând suma achitată cu titlu de avans, la 120.000 euro.

Antecontractul nr. 7 – V.A.l.

În aceiaşi perioadă, martie 2010, laborioaselor activităţi infracţionale a celor doi inculpaţi, Ie-a căzut victimă şi numitul V.A.l.

Astfel, numitul V.A.l., în dorinţa sa de a-şi achiziţiona un apartament, urmare a unui anunţ identificat pe un site de specialitate, a intrat în legătură cu inculpaţii F.C.N. şi S.A.

După ce a vizionat mai multe apartamente, partea vătămată s-a hotărât să achiziţioneze apartamentul cu nr. 13 din respectivul imobil şi a discutat cu inculpaţii despre situaţia juridică a imobilului şi terenului, despre finisaje, precum şi despre modalitatea de plată.

Cu această ocazie, inculpaţii i-au arătat doar autorizaţia de construcţie şi procesul-verbal de recepţie întocmit de primărie.

La data de 16 martie 2010, la Biroul Notarial A.A. a fost semnat antecontractul de vânzare-cumpărare.

În conţinutul antecontractului, inculpaţii F.C.N. şi S.A. au precizat în mod expres că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul nici unei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului."

La aceeaşi dată, înainte de semnarea antecontractului, partea vătămată Ie-a înmânat inculpaţilor suma de 47.5000 euro în cadrul biroul notarial amintit mai sus, cu titlu de avans.

Antecontractul nr. 8 – N.A.T.

Tot în luna martie, inculpaţilor, prin folosirea aceleiaşi metode de inducere în eroare, le-au căzut în capcană şi alte victime, mai precis tânărul N.A.T. şi tatăl acestuia – N.P.R.

Astfel, în cursul lunii martie 2010, martorul N.P.R. a început demersuri în vederea găsirii unei locuinţe în Bucureşti pentru fiul său N.A.T. care, în toamna acestui an, urma să se mute în Bucureşti pentru a se înscrie la o facultate.

În acest sens, a căutat şi pe internet, iar pe site-ul www.xxx.ro având ca obiect vânzări imobiliare, a identificat un apartament amplasat în zona K. care corespundea dorinţelor sale. Pe acest site, a constatat că, persoana de contact era un agent imobiliar, martorul A.V. pe care l-a şi sunat pentru a afla mai multe detalii.

Pe data de 24 martie 2010, martorul N.P.R. s-a deplasat în Bucureşti şi s-a întâlnit cu martorul A.V. care l-a condus la imobilul amplasat în str. I.P., sector 1, şi i-a prezentat trei variante de apartamente în cadrul aceluiaşi imobil.

Cu această ocazie, martorul N.P.R., i-a cunoscut pe cei doi inculpaţi, iar în urma negocierilor purtate cu aceştia, a convenit să achiziţioneze un apartament de două camere amplasat la etajul 1, în valoare de 110.000 euro.

La data de 26 martie 2010, între inculpaţi şi partea vătămată N.A.T., a fost încheiat antecontractul autentificat din 26 martie 2010, inculpaţilor fiindu-le înmânată şi tranşa de 70.000 euro.

În antecontractul autentificat, inculpaţii S.A. şi F.C.N., au declarat fără nici un echivoc că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

După încheierea antecontractului, familia N. a aşteptat răbdătoare finalizarea proiectului rezidenţial din str. I.P., sector 1, Bucureşti, însă, spre surprinderea lor, la începutul lunii mai 2010, de la televizor, au aflat că numiţii S.A. şi F.C. sunt implicaţi într-o escrocherie imobiliară şi că au fost arestaţi, arătându-se imagini cu blocul în care era amplasat apartamentul pe care îl contractaseră pentru tânărul N.A.

Şocat de imaginile văzute la televizor, potrivit celor relatate chiar de martorul N.P.R., acesta a sunat imediat la biroul notarial unde se încheiase antecontractul, iar notarul public i-a dat un număr de telefon al unui comisar de la Poliţia sector 1, îndrumându-l să-l sune pe acesta pentru lămurirea situaţiei. Cu această ocazie a aflat de la ofiţerii de poliţie precum şi de la lichidatorul judiciar desemnat de instanţă, realitatea dureroasă pentru familia N., în sensul că firma celor doi inculpaţi avea probleme financiare serioase, că imobilul este ipotecat şi că există multe victime ale activităţii infracţionale a celor doi inculpaţi.

Antecontractul nr. 9 – T.E.

Ultima victimă a inculpaţilor S.A. şi F.C.N. din cursul lunii martie 2010, a fost numita T.E.

În cursul lunii martie 2010, având în vedere că intenţiona să achiziţioneze un apartament şi deoarece cunoştea că pe str. I.P., sector 1, se edificase un imobil ale cărui apartamente fuseseră scoase la vânzare, partea vătămată a luat legătura cu antreprenorii acestui edificiu şi astfel i-a cunoscut pe inculpaţii S.A. şi F.C.

Pe parcursul negocierilor cu inculpaţii S.A. şi F.C.N., aceştia au procedat într-o manieră infracţională similară, regăsită şi în cazul celorlalte victime, mai precis i-au câştigat încrederea prin afirmaţii de genul: apartamentele din imobilul respectiv sunt foarte căutate de mai mulţi potenţiali cumpărători, de curând un apartament fusese achiziţionat de Asociaţia Medicilor de Familie din B., iar un alt apartament de un medic de laborator, un apartament a fost cumpărat şi de un parlamentar dar pe alt nume şi totodată au precizat în mod expres că „ei nu doresc să facă speculă şi oferă la vânzare preţul corect al pieţei din acel moment".

Încrederea părţii vătămate a fost câştigată şi prin aceea că pe parcursul negocierilor, inculpaţii s-au arătat dispuşi să coboare sub preţul iniţial oferit la vânzare -120.000 euro, dacă numita T.E. plăteşte un avans cât mai mare. În final au convenit ca preţul să fie de 105.000 euro iar avansul de 85.000 euro.

La data de 26 martie 2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26 martie 2010, iar numita T.E. Ie-a dat inculpaţilor suma de 85.000 euro.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpaţii S.A. şi F.C.N., au declarat expres că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 10 – M.S.M.

În cursul lunii aprilie 2010, inculpaţii F.C.N. şi S.A., şi-au continuat activitatea infracţională, următoarea victimă pe lista acestora fiind numitul M.S.M.

Ca şi celelalte părţi vătămate, M.S.M., intenţionând să cumpere un apartament în Bucureşti, după mai multe căutări, a intrat în legătură cu cei doi inculpaţi, aceştia reuşind să îi câştige repede încrederea prin oferirea unui preţ mic şi mai mult, un preţ care a fost negociat, fiind stabilită în final la suma de 107.000 euro cu condiţia unui avans cât mai mare, respectiv 70.000 euro.

La data de 14 aprilie 2010, conform celor stabilite, s-a încheiat în formă autentificată antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 aprilie 2010, iar numitul M.S.M. Ie-a dat inculpaţilor suma de 70.000 euro.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpaţii S.A. şi F.C.N., au declarat expres că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute (...), precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 11 – D.M.

Următoarea victimă în cursul lunii aprilie 2010, a fost numita D.M.

În primăvara acestui an, deoarece intenţiona să-şi cumpere un apartament, partea vătămată D.M. a iniţiat demersuri în vederea identificării unei locuinţe care să corespundă dorinţelor sale. Urmare acestor căutări, a identificat pe internet un anunţ cu privire la vânzarea unui apartament dintr-un imobil amplasat în zona K., pe str. I.P., sector 1, şi astfel i-a cunoscut pe inculpaţii F.C.N. şi S.A. şi a început negocierile cu aceştia.

Iniţial, cei doi inculpaţi stabiliseră un preţ de 115.000 euro plus încă 10.000 locul de parcare însă, în urma negocierilor aceştia au redus oferta la 100.000 de euro cu condiţia ca numita D.M. să achite ca primă tranşă suma de 80.000 de euro.

Pe parcursul negocierilor dintre partea vătămată şi cei doi inculpaţi, în mod repetat, aceştia insistau pe ideea că sunt foarte mulţi clienţi care se interesează de achiziţionarea de apartamente în respectivul imobil şi îi cereau să grăbească decizia în vederea încheierii antecontractului şi implicit a plăţii avansului de 80.000 de euro.

Conform celor stabilite cu cei doi inculpaţi, la data de 14 aprilie 2010, partea vătămată D.M., s-a deplasat la biroul notarial unde a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 14 aprilie 2010 şi totodată, a plătit şi avansul de 80.000 de euro.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpaţii S.A. şi F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 12 – T.I. şi T.M.

Lista victimelor induse în eroare prin metodele deja detaliate anterior, a continuat în cursul lunii aprilie 2010, cu soţii T.I. şi T.M.

La începutul anului 2010, soţii T. au decis să achiziţioneze un apartament în Bucureşti, situaţie în care au început să efectueze căutări pe internet cu privire la oferta existentă pe piaţă.

Urmare acestor căutări, la începutul lunii aprilie 2010, T.M. a identificat un apartament care ar fi putut corespunde dorinţelor lor şi astfel, s-au deplasat împreună la imobilul situat în str. I.P., sector 1, unde, au văzut un apartament cu două camere la etajul 3, prezentat de un agent imobiliar.

Cu ocazia acestei vizite, au avut şi prima discuţie cu inculpaţii F.C. şi S.A. Cu această ocazie, cei doi inculpaţi le-au spus că preţul este de 110.000 de euro inclusiv TVA şi totodată, le-au precizat că este o ofertă şi că există mulţi potenţiali clienţi cu privire la respectivele apartamente astfel că, trebuie să se decidă repede şi chiar le-au propus ca a doua zi să se întâlnească la notar din momentul în care se vor decide. Pentru a-şi întări credibilitatea ofertei prezentate, cei doi inculpaţi le-au precizat părţilor vătămate că apartamentul amplasat deasupra celui dorit de soţii T., este deja contractat de un parlamentar.

Urmare a negocierilor, la data de 14 aprilie 2010, a fost încheiat antecontractul autentificat din 14 aprilie 2010, iar părţile vătămate T.M. şi T.I., au plătit prima tranşă de 55.000 euro.

În cuprinsul antecontractului încheiat cu soţii T., inculpaţii S.A. şi F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 13 – P.H. şi P.l.M.

Penultimele victime ale inculpaţilor S.A. şi F.C.N., au fost soţii P.H. şi P.l.M.

Părţile vătămate - soţii P., având intenţia de a achiziţiona un apartament au apelat la serviciile unui agent imobiliar, martorul V.F.C. care, după verificările de rigoare pe piaţa imobiliară, a identificat imobilul din str. I.P., sector 1, şi astfel i-a pus în legătură pe soţii P. cu cei doi inculpaţi.

Pe parcursul negocierilor, inculpaţii au reuşit să le impună părţilor vătămate condiţiile lor, mai precis le-au propus un preţ foarte bun pentru un apartament de 3 camere - 140.000 euro, cu condiţia achitării unui avans de 100.000 euro.

La data de 19 aprilie 2010 s-a încheiat în faţa notarului public Ş.I., antecontractul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2010, iar părţile vătămate le-au achitat inculpaţilor, conform înţelegerii, suma de 100.000 euro ca primă tranşă.

Ca şi în cazul celorlalte antecontracte autentificate, în cuprinsul antecontractului încheiat cu soţii P., inculpaţii S.A. şi F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 14 – A.l. şi A.C.

Activitatea infracţională a inculpaţilor F.C.N. şi S.A., a avut ca ultime victime, pe soţii A.l. şi C.

Mai mult, cu ocazia plăţii celei de-a doua tranşe de către soţii Achim, s-a realizat şi depistarea activităţii infracţionale a inculpaţilor de către organele de poliţie, sesizate de notarul public – Ş.I., la care se încheiaseră în formă autentificată, până la acel moment, 11 asemenea antecontracte (cele din perioada martie - aprilie 2010), în conţinutul cărora, sub forma unor declaraţii asumate, inculpaţii au prezentat date false care au contribuit la inducerea în eroare a victimelor.

Cu privire asupra situaţiei de fapt privindu-i pe soţii A., la sfârşitul lunii aprilie 2010, prin intermediul unei firme imobiliare, aceştia au intrat în legătură cu inculpaţii S.A. şi F.C. despre care au aflat că sunt patronii, dezvoltătorii imobiliari, ce deţin un bloc amplasat în zona K.

Pe data de 25 aprilie 2010, soţii A., s-au deplasat la imobilul din str. I.P., sector 1 şi s-au întâlnit cu aceştia.

După ce inculpaţii S.A. şi F.C. le-au prezentat două apartamente din imobilul respectiv, spunând totodată că sunt ultimele, s-au început negocierile, mai ales că cei doi inculpaţi au precizat că apartamentele din imobilul respectiv s-au vândut repede şi că au mai mulţi cumpărători potenţiali pentru aceste ultime apartamente. Urmare a celor spuse de inculpaţi, părţile vătămate - soţii A., au decis pe loc achiziţionarea celor două apartamente contra sumei totale de 200.000 de euro.

A doua zi, la data de 26 aprilie 2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Biroul Notarului Public A.A. din Bucureşti, de către notar public Ş.I., numiţii A.l. şi A.C., achitându-le inculpaţilor un avans de 125.000 euro, din totalul de 200.000 euro, preţul celor două apartamente, urmând ca la data de 05 mai 2010 să le mai achite încă 50.000 euro.

Ca şi în cazul celorlalte antecontracte autentificate, în cuprinsul antecontractului încheiat cu soţii A., inculpaţii S.A. şi F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. şi S.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, cunoscând dispoziţiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declaraţii, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societăţii exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum şi, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicţie de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există şi că după cunoştinţele noastre, nu există iminenţa niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deţinut de noi asupra imobilului".

După încheierea antecontractului, premergător datei de 05 mai 2010, când soţii A. trebuiau să le achite inculpaţilor a doua tranşă de 50.000 euro, partea vătămată A.C. a fost încunoştintată telefonic de o persoană că sunt probleme în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilului amplasat în str. I.P., sector 1, şi de asemenea cu firma inculpaţilor - SC E.S. SRL.

Imediat, soţii A. au luat legătura cu notarul public Ş.I. căreia i-au adus la cunoştinţă aceste aspecte. Între timp, numita Ş.I., făcând anumite verificări, şi-a dat seama că, într-adevăr, este ceva suspect în legătură cu activitatea inculpaţilor şi cu cele declarate de aceştia în faţa ei, ca notar public, şi a încunoştinţat imediat organele de poliţie care s-au sesizat din oficiu. Numita Ş.I. Ie-a pus la dispoziţie lucrătorilor de poliţie toate documentele deţinute cu privire la antecontractele încheiate de SC E.S. SRL şi totodată Ie-a precizat că a doua zi, 05 mai 2010, urma ca la biroul notarial să se prezinte inculpaţii F.C.N. şi S.A., pentru a încheia sub formă autentică, actul prin care se atesta primirea de la părţile vătămate - soţii A., a sumei de 50.000 euro, reprezentând a doua tranşă a antecontractului.

A doua zi, 05 mai 2010, soţii A. s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi, la punctul de lucru al firmei SC E.S. SRL, le-au remis inculpaţilor suma de 50.000 euro, şi apoi, cu toţii, s-au deplasat la sediul biroului notarial, unde au fost puşi să aştepte.

Între timp au fost anunţaţi lucrătorii de poliţie care s-a deplasat operativ şi i-au ridicat pe inculpaţii F.C.N. şi S.A., acesta fiind momentul de la care a început deconspirarea activităţii infracţionale derulate până în acel moment de inculpaţi.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor F.C.N. şi S.A. care, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au indus în eroare un număr de 21 persoane, prezentându-le date false sau ascunzându-le elemente esenţiale (fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvenţă), prin folosirea de mijloace frauduloase (aşa cum au fost prezentate detaliat la analiza activităţii infracţionale), pentru a le determina pe acestea să încheie un număr de 14 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1, pe care părţile vătămate nu le-ar mai fi încheiat dacă ar fi cunoscut adevărul, şi în felul acesta le-au creat acestora un prejudiciu total de 1.186.500 euro, obţinut prin încasarea sumelor de bani cu titlu de avans, pe care şi le-au însuşit pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale)

Faptele inculpaţilor F.C.N. şi S.A. care, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ocazia redactării şi semnării, în faţa notarului public, a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, cu privire la situaţia juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (fie a ascuns existenţa ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existenţa litigiului - insolvenţei), în vederea producerii de consecinţe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., inculpaţii S.A. şi F.C.N., partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL şi părţile civile A.l., A.C., Asociaţia Medicilor de Familie, N.A.T., D.M., S.D., S.M., Ţ.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. şi G.A.

În motivele de apel depuse la dosarul cauzei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că:

1. Hotărârea este nelegală prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

2. Hotărârea este nelegală şi netemeinică sub aspectul nemotivării necesităţii aplicării pedepselor complementare, precum şi în ceea ce priveşte conţinutul drepturilor ce urmează a fi interzise inculpaţilor.

3. Hotărârea este netemeinică în raport de conţinutul pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.

4. Hotărârea este nelegală prin nepronunţarea asupra tuturor cererilor inculpaţilor şi omisiunea aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen.

5. Hotărârea este nelegală sub aspectul obligării inculpaţilor la plata despăgubirilor prevăzute în clauzele penale din antecontractele de vânzare-cumpărare.

6. Hotărârea este nemotivată pe latură civilă.

7. Au fost acordate despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât s-a solicitat.

8. Hotărârea este nelegală prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpaţii S.A. şi F.C.N., precum şi apelanta parte responsabilă civilmente SC E.S. SRL au motivat apelurile, în esenţă referindu-se la nemotivarea sentinţei, atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă, nefiind analizate toate apărările inculpaţilor, la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de încetare a interdicţiei impuse inculpaţilor de a lua legătura cu părţile civile, formulată la termenul de judecată din data de 02 martie 2011, precum şi greşita condamnare a inculpaţilor pentru ambele infracţiuni.

În privinţa infracţiunii de înşelăciune, inculpaţii susţin în cadrul motivelor de apel că nu au folosit manopere dolosive cu ocazia încheierii celor 14 antecontracte de vânzare - cumpărare, buna lor credinţă fiind evidentă şi că nu au ascuns părţilor contractante existenţa ipotecii în favoarea băncii, că acordul acesteia pentru vânzarea apartamentelor nu era necesar, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, declaraţiile acestora nefiind de natură să producă consecinţe juridice.

Părţile civile S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. şi G.A. au solicitat instanţei de apel desfiinţarea sentinţei instanţei de fond în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, iar, în subsidiar, obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor materiale integrale, sume cu care s-au constituit părţi civile, criticând în acelaşi timp dispoziţia instanţei de fond de a anula antecontractele de vânzare-cumpărare, această măsură nefiind în măsură să asigure repararea pagubei suferite de către părţile civile.

Apelantul parte civilă N.A.T. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitatea obligării inculpaţilor la plata despăgubirilor prevăzute în clauzele penale din antecontractele de vânzare cumpărare, nemotivarea hotărârii pe latură civilă, nelegalitatea în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri civile în cuantum mai mare decât au solicitat părţile civile T.I. şi T.M. şi nepronuntarea asupra tuturor cererilor inculpaţilor şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen.

De asemenea, apelantele părţi civile D.M., A.I., A.C. şi Asociaţia Madicilor de Familie B., au criticat sentinţa instanţei de fond pentru modalitatea în care a fost soluţionată latura civilă a cauzei, respectiv nelegalitatea sub aspectul obligării inculpaţilor la plata despăgubirilor prevăzute în clauzele penale din antecontractele de vânzare - cumpărare.

Prin decizia penală nr. 109/A din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., părţile civile N.A.T., D.M., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. şi G.A.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. au fost respinse ca tardive apelurile formulate de A.I., A.C. şi Asociaţia Medicilor de Familie.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de apelanţii inculpaţi S.A., F.C.N. şi a părţii responsabile civilmente SC E.S. SRL.

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii S.A. şi F.C.N. sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii S.A. şi F.C.N. sub aspectul infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpaţii au fost reţinuţi preventiv de la 05 mai 2010 la 06 mai 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată prin încheierea Tribunalului Bucureşti din data de 27 iulie 2010.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. s-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător şi a ipotecii asigurătoare luate prin ordonanţa nr. 177/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. din data de 29 iunie 2010.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare aferente judecăţii în primă instanţă rămân în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate părţile civile N.A.T., D.M., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C., G.A., A.l., A.C. şi Asociaţia Medicilor de Familie la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru început, instanţa de apel a analizat apelurile declarate de apelanţii părţi civile A.l., A.C. şi Asociaţia Medicilor de Familie prin prisma excepţiei tardivităţii acestora, invocată de procuror şi cel declarat de partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, prin reprezentant S.A. sub aspectul inadmisibilităţii acestuia, excepţie de asemenea susţinută de procuror, întrucât la momentul la care a fost declarat apelul fusese numit pentru societate lichidator în cauză.

Potrivit art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare.

Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 30 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, termen la care au avut loc dezbaterile, au fost prezente personal părţile civile A.l. şi A.C. şi a fost reprezentată Asociaţia Medicilor de Familie B. prin apărător ales. Sentinţa penală nr. 439, a fost pronunţată în cauză la data de 04 mai 2011, iar apelurile părţilor civile menţionate au fost declarate la data de 26 mai 2011.

Având în vedere că acestea au fost prezente la dezbateri, termenul de apel curge de la pronunţare, împlinindu-se la data de 15 mai 2011, astfel încât apelurile părţilor civile A.l., A.C. şi Asociaţia Medicilor de Familie B., au fost declarate peste acest termen, urmând ca, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea să le respingă ca tardive.

În ceea ce priveşte apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, s-a constatat că acesta a fost declarat prin reprezentatul S.A., la data de 12 mai 2011.

Într-adevăr, prin sentinţa comercială nr. 2964 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a comercială, a fost admisă cererea creditoarei SC C.C. SRL şi a deschis procedura generală a insolventei împotriva SC E.S. SRL, numind administrator provizoriu G.G.E. SPRL

Însă, aşa cum rezultă din decizia comercială nr. 1470 din data de 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 29930/3/2009, irevocabilă la data de 06 decembrie 2010, s-a dispus casarea sentinţei comerciale nr. 2964 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a comercială, şi a trimis spre rejudecare cererea de redeschidere a procedurii insolventei, astfel încât de la data de 06 decembrie 2010, SC E.S. SRL nu s-a mai aflat sub administrarea G.G.E. SPRL.

Mai mult, prin sentinţa comercială nr. 3456 din 10 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de creditorul SC C.C. SRL de redeschidere a procedurii insolvenţei SC E.S. SRL, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 01 iunie 2011.

Astfel, la data declarării apelului în cauză, din 12 mai 2011, SC E.S. SRL, în mod legal a fost reprezentată de administratorul societăţii, inc. S.A., nemai aflându-se, încă de la data de 06 decembrie 2010 sub administrarea G.G.E. SPRL.

Curtea, supunând cauza unui examen de fond, reţine că, în fapt, în sarcina inculpaţilor S.A. şi F.C.N. s-a reţinut prin rechizitoriu dar şi hotărârea primei instanţe, săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii, ambele în formă continuată, prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale) şi art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, inculpaţii S.A. şi F.C.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au indus în eroare un număr de 21 persoane, prezentându-le date false sau ascunzându-le elemente esenţiale (fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvenţă), prin folosirea de mijloace frauduloase, pentru a le determina pe acestea să încheie un număr de 14 antecontracte de vânzare - cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1, pe care părţile vătămate nu le-ar mai fi încheiat dacă ar fi cunoscut adevărul, şi în felul acesta le-au creat acestora un prejudiciu total de 1.186.500 euro, obţinut prin încasarea sumelor de bani cu titlu de avans, pe care şi le-at însuşit pe nedrept iar cu ocazia redactării şi semnării, în faţs notarului public, au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la situaţia juridică a imobilului pe care urmărea să îi înstrăineze (fie a ascuns existenţa ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existenţa litigiului - insolvenţei), în vederea producerii de consecinţe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare - cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

Astfel, în latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. aşa cum a fost reţinută, atât în cuprinsul rechizitoriului cât şi prin sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond, a intrat atât o conduită pozitivă - acţiunea de a prezenta ca adevărată împrejurarea că aceştia au acordul băncii în favoarea căreia fusese imobilul ipotecat, pentru a înstrăina cât şi una negativă - omisiunea de a aduce la cunoştinţa persoanelor contractante că există o ipotecă asupra imobilului sau că există probleme litigioase dar şi o menţinere a inducerii în eroare, cu prilejul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare în formă scrisă prin declaraţii necorespunzătoare adevărului, cu privire la situaţia juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (ascunderea existenţa ipotecii, afirmarea existenţei acordului băncii, ascunderea existenţei litigiului - insolvenţei).

Într-adevăr, prin încheierea contractului de credit între Banca P. SA şi SC E.S. SRL, reprezentată de inculpaţii S.A. şi F.C.N. s-a instituit ca garanţie ipoteca de rang I asupra imobilului deţinut de inculpaţi. De asemenea, între aceleaşi părţi s-a încheiat şi contractul de ipotecă, autentificat la data de 27 iunie 2008 la BNP „T." prin care a fost garantată recuperarea creditului prin instituirea ipotecii asupra terenului, fără construcţii, situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1, şi a unei promisiuni de grevare cu ipotecă a construcţiilor viitoare, într-un termen de 30 de zile de le intabulare dar şi a obligaţiei inculpaţilor (debitori ipotecari) de a nu înstrăina, greva cu orice sarcini, închiria sau dezmembra imobilele aduse în garanţie, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA.

Încă de la început se cuvine a se menţiona că, din cuprinsul contractului de ipotecă se observă că, în perioada în care se reţine că inculpaţii au săvârşit infracţiunile de înşelăciune şi fals în declaraţii exista instituită o ipotecă, însă doar asupra terenului pe care era amplasată construcţia, iar asupra construcţiilor viitoare fiind creată doar o garanţie a creditorului, prin care a urmărit satisfacerea acoperirea riscului nerestituirii creditului.

Din probele administrate în cauză, cu referire în special la declaraţiile părţilor civile, a rezultat că momentul conturării acordului de voinţă privind încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare (şi evident, în continuare, acela al dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentelor) nu a fost cel al semnării contractului în formă scrisă ci momentele anterioare, constituite, în concret, de discuţiile părţilor civile cu inculpaţii asupra configurării fiecărui apartament, asupra facilităţilor, îmbunătăţirilor şi amenajărilor acestora şi negocierile cu privire la preţul de achiziţie al apartamentelor.

De altfel, părţile civile au avut cunoştinţă de faptul că inculpaţii contractaseră un împrumut de la bancă pentru a finaliza construcţia, aşa după cum rezultă din declaraţiile date în faţa instanţei de fond de părţile civile G.A., G.D.C., T.R., A.C., V.A.I., dar şi din declaraţiile atât ale martorilor P.B., V.F.C. şi A.V. care au participat, în calitate de agenţi imobiliari, la mai multe discuţii la inculpaţilor cu potenţiali cumpărători şi chiar cu unele din părţile civile (P.H., A.) în cadrul cărora aceştia erau încunoştinţaţi că „inculpaţii lucrau cu o bancă", cât şi ale martorei P.M.V. (mama părţii civile P.l.R.).

Considerăm că ar fi reprezentat o chestiune de minimă diligenta din partea cumpărătorilor care, cunoscând împrejurarea că, pentru construirea imobilului în se aflau apartamentele, inculpaţii, în calitate de constructori, au contractat un credit, precum şi condiţiile general cunoscut de garantare a acestui tip de credite cu instituirea ipotecii asupra imobilului, să întreprindă demersuri pentru clarificarea condiţiilor de cumpărare a apartamentelor.

Se constată, de asemenea, o lipsă de interes cu privire la situaţia juridică a imobilului din partea promitenţilor cumpărători, atât la momentul negocierilor purtate cu inculpaţii, cât şi la încheierea antecontractelor de vânzare cumpărare, deşi aceştia au plătit avansuri substanţiale, aşa după cum au declarat părţile vătămate M.S.M., T.I., P.T., Ţ.E., martorul N.P.R. (tatăl părţii civile N.A.T.), ori, cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare în formă autentică, o încredere în diligenta notarului de a fi verificat realitatea clauzelor contractului, în special cele referitoare la existenţa sarcinilor instituite asupra imobilului ce făcea obiectul antecontractului.

Este revelatoare declaraţia părţii civile T.M. care arată în faţa instanţei că „şi-a aruncat ochii" asupra antecontractului, însă doar în ceea ce priveşte preţul şi celelalte clauze pecuniare, pretinzând notarului să verifice toate datele cu privire la calitatea inculpaţilor de proprietari ai imobilelor, la dreptul de a vinde aceste imobile şi celelalte elemente referitoare ia situaţia juridică.

Devine aşadar evident că determinate pentru părţilor civile, în acordul de a achiziţiona apartamentele din imobilul deţinut de către inculpaţi au fost preţul acestora, mai mic decât cel existent pe piaţă în acel moment pentru acelaşi tip de imobil precum şi alte specificaţii tehnice, facilităţi, vecinătăţi, acestea luând hotărârea de a încheia antecontractele de vânzare -cumpărare şi de a plăti sume de bani reprezentând avansul fără a da dovadă de o minimă diligentă în ceea ce priveşte bonitatea şi credibilitatea cocontractanţilor - respectiv inculpaţii S.A. şi F.C.N.

Pe de altă parte, antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, prin care nu se transmite dreptul de proprietate ci, atât promitentul vânzător cât şi promitentul cumpărător se obligă numai să încheie contractul. Aşa după cum se cunoaşte din doctrina judiciară (Fr. Deak, „Contracte civile şi comerciale", Ed. L.L., 1993, pag. 24), dacă promitentul vânzător nu-şi respectă obligaţia, beneficiarul cumpărător nu poate cere decât daune - interese (dacă bunul este vândut altei persoane) sau să solicite instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de vânzare-cumpărare (dacă bunul se mai află în patrimoniul promitentului - vânzător).

În acest sens, Curtea constată că, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor civile, acestea, în acest proces sunt interesate în primul rând de a intra în deplina proprietate asupra apartamentelor şi, mai mult, în motivele de apel formulate de părţile civile S.D., Ţ.E., P.T., P.G.F., M.S.M. şi V.A.l. se solicită instanţei ca, în soluţionarea acţiunilor civile, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de vânzare-cumpărare ori despăgubiri potrivit clauzelor contractului - respectiv dublul avansului.

În continuare, arătăm că întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare nu este un act transmisibil de proprietate, chiar dacă are ca obiect un bun imobil, acesta nu trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare.

Este cert că, în cuprinsul antecontractelor de vânzare -cumpărare încheiate de inculpaţi cu părţile civile a fost consemnată, în mod neadevărat, inexistenţa unei sarcini asupra imobilului, însă existenţa acestei inalienabilităţi convenţionale nu avea un caracter perpetuu, existând posibilitatea ca, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, să existe acordul băncii creditoare ori să fie radiată interdicţia de înstrăinare.

Nu lipsit de relevanţă pentru conturarea condiţiilor de valabilitate ale antecontractelor de vânzare - cumpărare este răspunsul băncii creditoare Banca P. în care se arată că inculpaţii S.A. şi F.C.N. nu au solicitat acordul băncii pentru încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, deoarece contractul de finanţare nu prevedea această obligativitate.

Curtea nu poate reţine nici că inculpaţii S.A. şi F.C.N. au indus în eroare părţile civile prin omisiunea de a le aduce la cunoştinţa acestora existenţa problemelor litigioase - insolvenţă ale SC E.S. SRL, în condiţiile în care, aşa după cum rezultă din decizia comercială nr. 1470 din data de 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 29930/3/2009, irevocabilă la data de 06 decembrie 2010, s-a dispus casarea sentinţei comerciale nr. 2964 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a comercială, şi a trimis spre rejudecare cererea de redeschidere a procedurii insolvenţei, iar din sentinţa comercială nr. 3456 din 10 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, sentinţă rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 01 iunie 2011, a fost respinsă cererea formulată de creditorul SC C.C. SRL de deschiderii a procedurii de insolvenţă a SC E.S. SRL, ca urmare a neconsemnării cauţiunii de către creditor.

Transpare aşadar, existenţa unui litigiu de natură comercială între părţile contractante ale antecontractelor de vânzare-cumpărare dintre SC E.S. SRL, reprezentată de inculpaţii S.A. şi F.C.N. şi părţile civile, neputându-se reţine că este o faptă de natură penală fapta inculpaţilor de a le ascunde părţilor civile fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvenţă, prin folosirea de mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii unui număr de 14 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

Şi în practica judiciară s-a conturat concluzia lipsei unei trăsături esenţiale a infracţiunii - prevederea în legea penală - a faptei de înstrăinare de către inculpat a bunului cu care a garantat obţinerea unui împrumut, care constituie o nerespectare a clauzelor contractului, pentru care persoana lezată se poate adresa instanţei civile (CSJ, secţia penală, decizia nr. 1042/1998 citată în C. pen. adnotat, G. Bodoroncea, I. Kuglay, L. Lefterache, I. Matei ş.a., Editura C.B., 2007, pag. 782).

Aşadar, în considerarea apelurilor formulate de către inculpaţii S.A. şi F.C.N. şi partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, supunând cauza examenului de fond şi în urma reaprecierii probelor administrate, a dispus achitarea inculpaţilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, între părţi existând de fapt un litigiu de natură comercială.

Cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor S.A. şi F.C.N., aceasta ar consta, potrivit rechizitoriului D.N.A., nr. 177/P/2010 din data de 05 iulie 2010, în aceea că, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, cu ocazia redactării şi semnării antecontractelor de vânzare - cumpărare, în faţa notarului public, au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, cu privire la situaţia juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (fie a ascuns existenţa ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existenţa litigiului - insolvenţei), în vederea producerii de consecinţe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare - cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

Curtea constată că, în fapt, în esenţă se reţine că inculpaţii, în calitate de asociaţi şi administratori ai SC E.S. SRL, cu ocazia semnării antecontractelor de vânzare-cumpărare în faţa notarului, au ascuns existenţa ipotecii asupra imobilului obiect al antecontractelor, fie au afirmat că au acordul băncii pentru încheierea acestor antecontracte, fie au ascuns existenţa litigiului - insolventei al SC E.S. SRL.

Potrivit art. 292 C. pen., constituie infracţiunea de fals în declaraţii, declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.

În ceea ce priveşte cerinţa ca declaraţiile date de către inculpaţi în faţa notarului - că imobilul nu este grevat de sarcini ori că există acordul băncii ori au ascuns existenţa litigiului - Curtea consideră că nu realizează elementul material al infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât nu servesc la producerea de consecinţe juridice.

În cuprinsul actului de inculpare, se consideră declaraţiilor necorespunzătoare adevărului au drept consecinţă juridică încheierea celor 13 antecontracte autentificate de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

Or, declaraţia trebuie să aibă valoare probatorie şi eficienţă juridică, să fie aptă pentru a servi, prin însuşi faptul că a fost făcută, la producerea consecinţei juridice şi nu se poate raporta, aşa după cum s-a reţinut în sarcina inculpaţilor, la chiar încheierea contractului (actului) în care a fost inserată.

Nu se poate reţine deci că încheierea antecontractului de vânzare cumpărare a fost consecinţa juridică a declaraţiilor inculpaţilor potrivit cărora imobilul nu este grevat de sarcini ori că există acordul băncii ori au ascuns existenţa litigiului, aceste declaraţii, prin caracterul lor instrinsec, neavând aptitudinea de a produce această consecinţă ci doar aceste declaraţii au fost cuprinse în cadrul antecontractelor, având caracterul unor garanţii ale inculpaţilor.

Curtea a dispus, în considerarea apelurilor formulate de către inculpaţii S.A. şi F.C.N. şi partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, achitarea inculpaţilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind condiţia ca aceste declaraţii să fie de natură a produce consecinţe juridice.

În privinţa motivelor de apel formulate atât de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., motive care vizează aplicarea şi contopirea pedepselor complementare, conţinutul pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor, omisiune aplicării prevederilor art. 350 C. proc. pen., modul de soluţionare şi motivarea laturii civile şi acordarea cheltuielilor judiciare, dar motivele de apel formulate de părţile civile N.A.T., D.M., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. şi G.A., Curtea le va respinge ca nefondate.

Aceste consideraţii sunt determinate atât de soluţia dată de instanţa de apel asupra acţiunii penale, prin dispunerea achitării inculpaţilor S.A. şi F.C.N., pentru infracţiunile de înşelăciune şi fals în declaraţii, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., care exclud posibilitatea aplicării pedepselor accesorii sau complementare, precum şi luarea vreunei măsuri preventive dar şi prin reţinerea incidenţei prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen. în privinţa infracţiunii de înşelăciune, şi prevederile art. 346 alin. (4) C. proc. pen. care dispun lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile când se pronunţă achitarea pentru cazul mai sus menţionat.

Aceleaşi dispoziţii privind lăsarea ca nesoluţionată a laturii civile nu mai impun instanţei de apel nici analiza hotărârii instanţei de fond sub aspectul pronunţării, prin încheierea din data de 13 octombrie 2010 asupra constituirii de parte civilă de către Banca P., apreciind că aceasta nu are calitatea de parte civilă în cauză.

S-a mai reţinut că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., din data de 29 iunie 2010, s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor S.A. şi F.C.N., asupra conturilor inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente SC E.S. SRL, luarea inscripţiei ipotecare asupra imobilului inculpatului S.A., situat în Bucureşti, piaţa M.K., sector 5 şi instituirea sechestrului şi luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile ale părţii responsabile civilmente SC E.S. SRL, respectiv terenul şi construcţia amplasată în Bucureşti, str. I.P., sector 1.

Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal (...), în vederea reparării pagubei prin infracţiune. Curtea constată că, la acest moment, nereţinând în sarcina inculpaţilor S.A. şi F.C.N. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nu se mai justifică menţinerea sechestrului asigurător şi a ipotecii asigurătoare luate prin ordonanţa nr. 177/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., din data de 29 iunie 2010.

În plus, aşa după cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare, depus la dosarul cauzei, este înscrisă ipoteca în favoarea Băncii P. şi notată interdicţia de vânzare şi grevare, închiriere, dezmembrare şi a promisiunii de grevare cu ipotecă a construcţiilor viitoare, şi sunt notate şi antecontractele de vânzare - cumpărare încheiate cu părţile civile în cauză, împrejurări care sunt de natură a asigura repararea prejudiciilor materiale suferite de către acestea.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi părţile civile Asociaţia Medicilor de Familie B., N.A.T., D.M., A.l., A.C., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M. şi C.P.D.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, 14 şi 17², criticând hotărârile sub următoarele aspecte:

- greşita achitare a inculpaţilor dispusă de instanţa de apel;

- greşita aplicare a disp. art. 35 C. pen., nemotivarea necesităţii aplicării pedepselor complementare şi conţinutul drepturilor ce urmează a fi interzise inculpaţilor, ca pedepse accesorii şi complementare;

- greşita soluţionare a laturii civile în ce priveşte natura şi cuantumul daunelor acordate;

- greşita aplicare a disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Părţile civile au criticat în esenţă soluţia de achitare a inculpaţilor, dar şi modul de soluţionare a laturii civile, solicitând condamnarea inculpaţilor şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contracte de vânzare-cumpărare; aceste critici au fost încadrate în cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, dar s-a făcut referire şi la cele prev. de art. 385⁹ pct. 10, 16, 14, 17².

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385⁹ pct. 18, 17² şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Or, examinând decizia instanţei de apel, Curtea constată că aceasta a avut în vedere doar o parte din probatoriul administrat în cauză, pe care de altfel l-a prezentat lacunar, ajungând în mod nelegal la concluzia nevinovăţiei inculpaţilor.

În acest context, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că în fapt prejudicierea părţilor vătămate nu ar fi fost rezultatul unei acţiuni de inducere în eroare comise de către inculpaţi, ci ar fi fost consecinţa propriei conduite a victimelor, care nu ar fi dat dovadă de o minimă diligentă, deşi cunoşteau toate împrejurările în care antecontractele se încheiau.

Fără a nega faptul că în orice relaţie patrimonială fiecare parte trebuie să fie diligentă, Curtea constată însă că raţiunea incriminării din art. 215 C. pen. este protejarea prin sancţiuni penale a bunei-credinţe care apare acolo unde încetează minima diligentă.

Din această perspectivă, este irelevant dacă subiectul pasiv al infracţiunii s-a lăsat prea uşor convins de către autor; ceea ce instanţa trebuie să analizeze este în primul rând conduita acestuia din urmă, căci legea urmăreşte să-i apere pe cei imprudenţi sau încrezători de acţiunile ilicite ale celor care, prin falsificarea adevărului, determină pe alţii să ia decizii păgubitoare pentru propriile patrimonii.

Analizând întregul materiai probator administrat în cauză, Curtea constată că inculpaţii au amăgit părţile vătămate, prin ascunderea unor aspecte esenţiale cu privire la situaţia juridică a imobilului aflat în construcţie şi care urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare, dar şi cu privire la situaţia firmei în numele căreia inculpaţii acţionau.

Astfel, din actele existente la dosar rezultă că la data la care au fost perfectate antecontractele de vânzare-cumpărare, inculpaţii aveau în derulare un credit bancar de 3.160.000 de euro, ce fusese contractat încă din anul 2008 şi care era garantat cu o ipotecă de rang I asupra terenului, dar şi a construcţiilor ce urmau a se edifica pe acesta (a se vedea art. ll pct. 15 din contractul de credit din 09 mai 2008).

În acelaşi timp, potrivit contractului de ipotecă încheiat între bancă şi SC E.S. SRL, debitorul se obliga irevocabil şi necondiţionat să ipotecheze în favoarea băncii, în termen de 30 de zile de la intabulare, construcţiile ce se vor edifica pe aceste terenuri, aceasta prevedere având valoarea unei promisiuni de grevare cu ipotecă a construcţiilor viitoare.

În fine, potrivit art. VI din acelaşi contract de ipotecă, debitorul se obliga să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze şi să nu dezmembreze imobilele aduse în garanţie, fără aprobarea scrisă a băncii, până la data plăţii integrale a obligaţiilor de plată ale debitorului, rezultate din contractul de credit.

Din aceste prevederi contractuale rezulta că atât terenul, cât şi construcţiile (acestea din urmă, la data edificării lor, căci nu erau în fiinţă la momentul încheierii contractului) constituiau o garanţie pentru suma împrumutată, iar inculpaţii nu puteau dispune de aceste bunuri până la momentul restituirii împrumutului decât cu acordul băncii.

Pe de altă parte, în ce priveşte situaţia firmei în numele căreia inculpaţii acţionau (SC E.S. SRL), la data de 15 iulie 2009 un creditor al acesteia solicitase Tribunalului Bucureşti, cerere care a fost admisă în primă instanţă, prin sentinţa comercială nr. 2964 din 30 martie 2010.

În aceste condiţii, în măsura în care inculpaţii ar fi fost de bună-credintă, ei ar fi trebuit să aducă toate aceste date la cunoştinţa persoanelor interesate de achizionarea unui apartament în imobilul aflat în construcţie, pentru ca acestea să poată lua în cunoştinţă de cauză deciziile patrimoniale corespunzătoare.

În acest context, Curtea retine ca întemeiate susţinerile părţilor civile, în sensul în care, dacă ar fi cunoscut toate aceste amănunte, nu ar mai fi încheiat antecontractele cu inculpaţii, fiind vorba despre o situaţie cel puţin incertă cu referire la posibilităţile acestora de a-şi onora obligaţiile asumate.

În acest sens, este lipsit de relevanţă de pildă faptul că, ulterior procedura de insolvenţă a rămas fără rezultat (ca efect al casării soluţiei iniţiala şi mai apoi a respingerii cererii creditorului, ca urmare a neconsemnării cauţiunii), căci esenţială este starea de fapt la momentul negocierilor şi al încheierii antecontractelor.

Or, în perioada în care acestea s-au încheiat (septembrie 2009 - aprilie 2010, cele mai multe însă în lunile martie - aprilie 2010), societatea inculpaţilor era parte într-un litigiu comercial ce punea în discuţie insolvenţă sa, adică imposibilitatea de a-şi plăti datoriile, împrejurare care, pentru orice persoană diligentă, ar fi reprezentat un element cu greutate în procesul ce viza o decizie patrimonială importantă.

În acelaşi timp, este lipsită de relevanţă şi parţial inexactă împrejurarea avută în vedere de instanţa de apel, în sensul că părţile civile au avut cunoştinţă de faptul că inculpaţii contractaseră un împrumut de la bancă pentru a finaliza construcţia.

Dincolo de faptul că aceste susţineri nu rezultă decât din declaraţiile unora dintre persoanele audiate în cauză, faptul adus la cunoştinţa acestora, în sensul că „inculpaţii lucrau cu o bancă", nu era decât o parte a realităţii; esenţială era însă alte împrejurări, respectiv că imobilul construit şi, deci, apartamentele dorite de părţile civile, urmau să constituie o garanţie pentru suma împrumutată de inculpaţi (şi nerestituită la acel moment), iar înstrăinarea lor nu era posibilă fără acordul băncii.

Or, şi aceste împrejurări erau esenţiale pentru orice persoană diligentă în ce priveşte propriul patrimoniu, fiind obligatoriu a fi aduse la cunoştinţă ca atare potenţialilor cumpărători.

Prin urmare, Curtea constată că în speţă ne aflăm în prezenţa unei induceri în eroare a părţilor civile cu prilejul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, datele prezentate sau omise de către inculpaţi determinând o falsă cunoaştere a realităţii de către cocontractanţi şi adoptarea de către aceştia a unor decizii patrimoniale păgubitoare.

În acest sens, Curtea constată că inculpaţilor, iar nu părţilor civile le incumba obligaţia de a face demersuri pentru cunoaşterea situaţiei de fapt reale, atât în ce priveşte bunul ce urma a fi vândut, cât şi firma care era parte contractantă.

Împrejurarea că toate actele s-au încheiat la notar nu-i dispensa pe inculpaţii să aibe o conduită activă şi de bună credinţă în raport cu părţile civile, putându-se pune eventual problema de a răspunde şi notarii, alături sau împreună cu inculpaţii, în măsura în care la rândul lor nu şi-au îndeplinit obligaţiile profesionale ori au acţionat de conivenţă cu aceştia.

În fine, pentru a contura intenţia cu care inculpaţii au acţionat, nu este lipsit de relevanţă faptul că sumele pretinse ca şi preţ de vânzare pentru imobilele în litigiu nu acopereau creditul contractat la bancă, servind doar pentru plăţile curente legate de continuarea lucrărilor. Practic, la momentul încheierii antecontractelor, inculpaţii se confruntau pe de o parte cu datorii la furnizori şi la bancă, iar pe de altă parte cu lipsa fondurilor necesare pentru continuarea proiectului. În aceste condiţii, chiar dacă construcţia ar fi fost finalizată cu banii primiţi de la părţile civile, acestea oricum nu ar fi putut intra în posesia acestora, căci creditul bancar rămânea neacoperit, iar banca nu şi-ar fi dat acordul pentru înstrăinare, întrucât aceasta ar fi însemnat renunţarea la garanţiile constituite prin contractul de creditare.

În consecinţă, Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., sens în care recursurile vor fi admise, hotărârea instanţei de apel casată, iar inculpaţii condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În mod corespunzător, Curtea reţine nelegalitatea soluţiei de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

Astfel, pe de o parte, conduita ilicită a inculpaţilor în relaţia cu părţile civile la momentul negocierilor se regăseşte în declaraţiile făcute de aceştia cu ocazia încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică. Aşa cum rezultă din actele notariale aflate la dosar, aceste declaraţii au fost făcute de inculpaţi cunoscând dispoziţiile art. 292, fiind evident că în lipsa acestora antecontractele şi, mai apoi, contractele de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiate.

Cu alte cuvinte, consecinţele juridice ale declaraţiilor făcute de inculpaţi au constat în chiar actele întocmite sau care urmau a fi întocmite în viitor, în condiţiile în care încheierea contractelor de vânzare-cumpărare deriva, ca şi obligaţie, din antecontractele în litigiu.

Prin urmare, constatând că faptele imputate inculpaţilor există, au fost săvârşite de aceştia şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate în actul de sesizare, Curtea va dispune condamnare inculpaţilor, menţinând astfel sub acest aspect hotărârea instanţei de fond.

La individualizarea pedepselor, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, numărul părţilor vătămate şi valoarea prejudiciului produs, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, necunoscuţi cu antecedente penale şi cu o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunilor, împrejurări care vor fi avute în vedere cu efecte de atenuare a pedepselor, în condiţiile art. 74 lit. a) C. pen.

În raport de toate aceste circumstanţe reale şi personale, Curtea va aplica inculpaţilor pedepse cu închisoarea orientate în cuantum sub minimul special, urmând ca pedepsele rezultante să fie executate în regim de detenţie.

În acelaşi timp, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise, ca şi circumstanţele în care acestea au fost comise, Curtea apreciază ca fiind necesară aplicarea faţă de inculpaţi, atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară (pe lângă cea principală aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune), interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea reţine că potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., repararea pagubei se face în principal în natură, prin: restituirea lucrului, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare.

În cazul infracţiunii de înşelăciune, acoperirea prejudiciului presupune restituirea de către inculpat a bunului obţinut prin manoperele dolozive exercitate; or, în speţă, câtă vreme ca urmare a acţiunilor de amăgire ale inculpatului, părţile civile au achitat acestuia diferite sume de bani în contul apartamentelor contractate, repararea în natură a pagubei presupune restituirea către părţile civile a acestor sume, ca bunuri obţinute prin inducerea în eroare.

Din această perspectivă, este neîntemeiată solicitarea părţilor civile de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, ca modalitate de soluţionare a acţiunii civile.

În acelaşi timp, întrucât în speţă este vorba despre o răspundere civilă delictuală, nu există temei pentru plata unor despăgubiri suplimentare, corespunzătoare clauzelor penale din antecontractele de vânzare-cumpărare, astfel încât sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

De asemenea, în condiţiile în care infracţiunea de înşelăciune este una contra patrimoniului, nu se justifică acordarea unor daune morale părţilor civile, astfel încât şi din acest motiv hotărârea primei instanţe este nelegală.

În fine, Curtea constată că în privinţa cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea în fond a prezentei cauze sunt incidente disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora.

În aceste limite, recursurile vor fi admise, hotărârile casate, iar cauza rejudecată conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Onorariul avocatului din oficiu pentru intimaţii inculpaţi în faza recursului, în sumă de câte 75 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi părţile civile Asociaţia Medicilor de Familie B., N.A.T., D.M., A.I., A.C., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M. şi C.P.D. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe inculpaţii S.A. şi F.C.N.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 439 din 4 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata F.C.N. la pedeapsa de - 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpata F.C.N. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 14 în referire la art. 346 C. proc. pen., admite în parte, pretenţiile civile şi obligă în solidar pe inculpaţi cu părţile responsabile civilmente la plata sumelor de:

- 88.760 euro în echivalentul în RON la data plăţii şi la dobânda legală către partea civilă P.I.R.;

- 55.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile T.M. şi T.I.;

- 70.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile S.D. şi S.M.,

- 75.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile P.T. şi P.G.F.;

- 70.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă M.S.M.;

- 120.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă C.P.D.;

- 100.000 euro în echivalentul în RON la data plătii către partea civilă Asociaţia Medicilor de Familie B.;

- 80.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă D.M.

- 70.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii şi dobânda legală către partea civilă N.A.T.;

- 125.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile A.l. şi A.C.;

- 50.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile G.A. şi G.D.C.;

- 47.500 euro în echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă V.A.l.;

- 85.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă T.E.;

- 100.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile P.H. şi P.l.M.;

În temeiul art. 191 C. proc. pen., obligă inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.

Onorariul avocatului din oficiu pentru intimaţii inculpaţi în sumă de câte 75 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4207/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 4227/2012. Penal. Propunere de arestare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4203/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4207/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Tăinuirea (art. 221 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.), falsificarea instrumentelor oficiale (art. 286 C.p.), folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul intelectua ICCJ. Decizia nr. 4227/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs