ICCJ. Decizia nr. 427/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 427/2012
Dosar nr. 5486/2/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin plângerea formulată de petiţionara I.D.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curte de Apel Bucureşti, aceasta a arătat că a formulat plângere împotriva intimatei G.F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pentru faptul că a tolerat grav abateri ale unui procuror subordonat care i-a soluţionat nelegal două dosare penale în care a avut calitatea de parte vătămată. Petenta invocat ca temei legal al plângerii de faţă, dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. Prin rezoluţia procurorului s-a dispus neîncepere urmăririi penale faţă de prim-procuror G.F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi neglijenţă în serviciu şi sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 242 C. pen. Pentru a dispun astfel, procurorul a reţinut următoarele: La data de 01 noiembrie 2010 s-înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti plângere penală a numitei I.D.V., prin care se solicit efectuarea de cercetări faţă de G.F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra interesele persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), ambele în formă continuată, constând în aceea că: „ G.F., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a săvârşit infracţiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, privind instrumentarea dosarelor 527/P/2009 şi 1310/P/2009, în care numita avea calitate procesuală.
La data de 17 ianuarie 2011 numita I.D.V. a depus o nouă plângere împotriva prim-procurorului G.F., solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 C. pen., constând în aceea că." Numita I.D.V. a depus o nouă plângere împotriva numitului D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri şi înşelăciune, dar procurorul Z.N.S. nu a ţinut cont de acestea şi nu a extins cercetările. în plus documentele trimise de I.D.V. prin poştă Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, remise apoi Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, nu se regăsesc la dosarul 1310/P/2009. " Prin rezoluţia nr. 527/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti din data de 06 aprilie 2009 s-a dispus, în tem. art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.A.L. şi V.D.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă, calomnie şi divulgare a secretului profesional, prev. de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen. şi art. 196 C. pen. Pentru infracţiunile de insultă, calomnie, prev. de art. 205 C. pen. şi art. 206 C. pen., s-a motivat că acestea nu mai sunt prevăzute de lege ca infracţiuni, iar în legătură cu divulgarea secretului profesional, prev. de art. 196 C. pen., că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât profesia de ziarist nu se încadrează la cerinţe legală prevăzută de lege pentru subiectul activ al infracţiunii, care are obligaţia de păstrare a secretului profesional. Prin rezoluţia nr. 1843/11-2/2009 din data de 17 septembrie 2009 s-a dispus de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti respingerea plângerii împotriva soluţiei, ca neîntemeiată, întrucât din analiza actelor de cercetare penală a rezultat că aceasta este temeinică şi legală.
Prin sentinţa penală nr. 805 din 02 decembrie 2009 pronunţată în dosarul penal nr. 15546/303/2009 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de I.D.V. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti expuse anterior. Prin Decizia penală nr. 262/R din data de 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de I.D.V. De asemenea, din verificările efectuate în cauză a rezultat că la data de 30 ianuarie 2009 numita I.D.V. a depus o plângere împotriva numitului D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de divulgare a secretului profesional şi răspândire de materiale obscene prev. de art. 196 C. pen. şi art. 325 C. pen., constând în aceea că: „Numitul D.D. a organizat un casting de filme pentru adulţi la data de 01 decembrie 2008 la care s-a prezentat şi ea, apoi s-a realizat un film care a fost ulterior vândut pe piaţă, acest lucru aducându-i atingere onoarei şi demnităţii. „Prin rezoluţia nr. 1310/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti din data de 31 august 2009 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul D.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de insultă, calomnie, divulgare a secretului profesional şi răspândire de materiale obscene, prev. de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 196 C. pen. şi art. 325 C. pen. Pentru infracţiunile de insultă, calomnie, prev. de art. 205 C. pen. şi art. 206 C. pen., s-a motivat că acestea nu mai sunt prevăzute de lege ca infracţiuni, iar în legătură cu divulgarea secretului profesional, prev. de art. 196 C. pen., şi infracţiunea de răspândire de materiale obscene, prev. de art. 325 C. pen., că faptele nu există.
Prin rezoluţia nr. 2039/11-2/2010 din data de 07 octombrie 2010 s-a dispus de către prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti respingerea plângerii împotriva soluţiei, ca neîntemeiată, întrucât din analiza actelor de cercetare penală a rezultat că aceasta este temeinică şi legală. Numita I.D.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor procurorului de caz, precum şi a prim-procurorului la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. La data de 24 ianuarie 2011 numita I.D.V. a fost audiată, ocazie cu care a declarat că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârşită de prim-procuror G.F. ar consta în următoarele aspecte: în dosarul nr. 527/P/2009 nu i-a comunicat rezoluţia dispusă în cauză şi a contrasemnat o adresă prin care i se comunica soluţia pe scurt, dar nu era menţionat dreptul său de formula plângere împotriva soluţiei. Prin faptul că nu i-a comunicat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a lipsit-o de dreptul de apărare. Prin aceasta, în opinia numitei I.D.V., G.F., în ambele dosare nr. 527/P/2009 şi 1310/P/2009 a încălcat Ordinul Procurorului General al României nr. 13/2000, care prevedea ca în adresele de comunicare a soluţiei să se prevadă dreptul petentului de a face plângere. În ambele dosare prim-procuror G.F. nu a analizat temeinicia şi legalitatea soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror Z.N.S. De asemenea, s-a mai susţinut în declaraţie că prim-procurorul G.F. nu a verificat ce soluţie a dat procurorul Z.N.S. la cele trei plângeri depuse de ea împotriva poliţiştilor care au instrumentat dosarele respective. Procurorul Z.N.S. i-ar fi trimis doar o adresă prin care îi comunica stadiul cercetărilor. Potrivit numitei I.D.V. prim-procurorul G.F. nu a soluţionat în niciun fel o cerere de recuzare pe care aceasta o depusese împotriva procurorului de caz şi nu a soluţionat în termen de 20 de zile plângerea împotriva soluţiei din ds. nr. 1310/P/2009. Numita I.D.V. a arătat că înţelege prin neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), săvârşită de prim-procuror G.F. faptul că : dosarul nr. 1310/P/2009 a fost trimis la Secţia 22 Poliţie printr-o adresă în care nu s-a menţionat şi art. 196 C. pen. De asemenea, aceasta nu a ţinut cont în soluţionarea plângerii împotriva soluţiei din acest dosar de faptul că la dosar era declaraţia sa de acord cu privire la prestaţie la casting, şi nu cu privire la difuzarea acesteia pe internet sau în publicaţii de specialitate. Prim-procurorul G.F., în opinia numitei I.D.V. nu a luat nicio măsură pentru urgentarea cercetărilor în dosarul nr. 1310/P/2009.O altă faptă de neglijenţă în serviciu comisă şi de prim-procuror şi de procuror Z.N.S. ar consta şi în aceea că nu a reîncadrat juridic faptele descrise în plângerea din dosarul nr. 527/P/2009, în infracţiunile prev. de Legea nr. 677/2001, iar în dosarul nr. 1310/P/2009 în infracţiunile prev. de Legea nr. 677/2001 şi Legea nr. 8/1996. În opinia numitei I.D.V. infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ar fi fost comisă de prim- procuror G.F. prin aceea că, în soluţionarea celor două plângeri la soluţiile dispuse în cele două dosare anterior menţionate, a discriminat-o, având prejudecăţi legate de participarea sa la un casting pentru filme de adulţi, ca şi procurorul de caz. La dosarul cauzei au fost depuse în copie dosarele nr. 527/P/2009 şi 1310/P/2009. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză se constată că faptele pe care Ie-a sesizat numita I.D.V. în sarcina prim-procurorului G.F. nu există. Astfel, analizând existenţa unei fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se observă că prim-procurorul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu prin soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor de neîncepere emise în dosarele nr. 527/P/2009 şi1310/P/2009.l96 C. pen. De asemenea, nu este incidenţă nici varianta din textul legal al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), că ar fi îndeplinit defectuos un act în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii soluţiei dispuse în cauza penală nr. 527/P/2009 şi, respectiv, 1310/P/2009. Cu privire la art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), se constată că aceasta nu există, întrucât aspectele de abuz menţionate în declaraţia sa de numita I.D.V. nu corespund textului de lege prev. la art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) (nemenţionarea unui articol, şi anume art. 196 C. pen., motivarea rezoluţiei de respingere a plângerii împotriva soluţiei şi termenul relativ mic de soluţionare a unui număr de dosar de către poliţie) nefiind de natură să facă să existe o faptă cu caracter grav cum este o infracţiune. În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., se constată că aceasta nu există, întrucât din actele de cercetare nu au rezultat indicii temeinice că prim-procurorul ar fi soluţionat cele două plângeri la soluţie din dosarele respective influenţată de prestaţia numitei I.D.V. în castingul realizat. Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere sau distrugeri de înscrisuri, prev. de art. 242 C. proc. pen., s-a constatat de asemenea că fapta nu există, întrucât din actele premergătoare efectuate în prezenta cauză, nu au rezultat date sau indicii temeinice, potrivit cărora să se reţină faptul că înscrisurile menţionate de persoana vătămată ar fi fost sustrase de către prim-procuror G.F.
Prin sentinţa penală nr. 535 din data de 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât declinarea competenţei de soluţionare a cauzei penale privind plângerea petentei I.D.V. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 31 mai 2011 în dosarul nr. 2147/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în prezent, intimata G.F. este membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Înalta Curte apreciază plângerea petiţionarea ca nefondată raportat la actele şi lucrările efectuate în cauză.
Astfel, magistratura reprezintă "activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."
Constituţia precizează în mod explicit în conţinutul art. 129 faptul că - „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii., prevedere care se regăseşte transpusă şi în normele procesuale aplicabile fiecărei materii.
În acest context nemulţumirea justiţiabilei este nefondată raportat la existenţa cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor şi lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse intimatei magistrat procuror G.F. sunt vădit nefondate.
Aceasta, în calitatea avută, a depus diligentele necesare analizării şi dispunerii unor soluţii temeinice cu ocazia soluţionării dosarelor în care petiţionara a avut calitatea de parte vătămată, nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu la soluţionarea plângerilor formulate de către petiţionară.
AstfeI în activitatea judiciară desfăşurată de intimata magistrat procuror G.F. cu prilejul soluţionării dosarelor în care petiţionara a avut calitatea de parte vătămată nu sau produs erori, nu s-au constatat raţionamente juridice greşite sau aplicarea greşită a legii, s-au respectat normele procesuale, şi chiar dacă ar fi existat astfel de aspecte, acestea sunt supuse controlului judiciar declanşat prin promovarea căilor legale de atac, întrucât, dacă prin exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără intenţia de a păgubi (aspect care nu se poate reţine în speţa analizată, neexistând dovezi în acest sens), s-ar produce erori, acestea nu constituie infracţiuni.
În considerarea dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen. Înalta Curtea va respinge plângerea analizată şi, raportat la prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionara la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREŞTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara I.D.V. împotriva rezoluţiei nr. 2147/P/2010 din 04 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 342/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
