ICCJ. Decizia nr. 469/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 469/2012

Dosar nr. 47483/3/2010

Şedinţa publică din 20 februarie 2012

Deliberând asupra recursului de faţă; în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 159 din 21 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 47483/3/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din 02 martie 2011, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată inculpata G.I., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei acesteia dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a dispus arestarea inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, durata reţinerii de 24 ore din data de 10 iunie 2010, ora 14.40 până la 11 iunie 2010, ora 14.40.

2. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

3. În baza art. 26 rap .la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.C. zis D., la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare .

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. si cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. si s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii si arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

4. În baza art. 26 C. pen. art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. zis M.C., la o pedeapsa de 3ani si 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

5. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. zis G. sau T., la o pedeapsa de 3 şi 4 luni ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, in baza art. 65 C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

6.În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. zis M.B., la o pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, in baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare .

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani si 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 lăzi.

7. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.L.C., la o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64- lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului .

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

La data de 18 martie 2010, în jurul orelor 12.00, s-au prezentat la B.N.P. - R.C., situat pe str. Clucerului, Bucureşti, numiţii A.N. şi C.I., aceştia depunând documentaţia necesară în vederea autentificării unui contract de vânzare - cumpărare, pentru un teren cu suprafaţa de 8,8 ha, identificat ca aparţinând părţii vătămate S.A.. Astfel A.N. şi C.I. au pus la dispoziţia notarului public, R.C. contractul de vânzare - cumpărare al terenului situat în comuna Dascălu, satul Dărăşti, jud. Ilfov, proprietarul fiind S.A., un extras de informare, emis de la A.N.C.P.I., fişa corpului de proprietate, sentinţa civilă nr. 3555, sentinţa civilă nr. 3402, încheiere de intabulare, toate aceste acte fiind prezentate în original, precum şi fotocopii din istoricul terenului. în vederea efectuării procedurilor notariale, actele prezentate au fost fotocopiate, de către S.A.R. - angajat în cadrul notariatului, acesta fiind desemnat să redacteze contractul de vânzare - cumpărare, dintre A.N., în calitate de intermediar şi C.I., în calitate de cumpărător. Din declaraţiile angajaţilor notariatului a rezultat faptul că A.N. a afirmat în faţa acestora că proprietarii terenului îi vor da o procură, în vederea autentificării contractului de vânzare - cumpărare, fapt infirmat de către adevăratul proprietar.

Întrucât activitatea infracţională nu s-a materializat, din cauza amânărilor repetate, solicitate de A.N., care nu a reuşit să îndeplinească exigenţele cerute de procedura notarială, actele depuse de către aceştia au fost ridicate de organele poliţiei judiciare.

În urma probatoriului menţionat mai sus, s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice ale susnumiţilor, ocazie cu care, după redarea în formă scrisă a acestora, precum şi prin alte verificări şi cercetări s-au conturat următoarele:

A.N. a obţinut, în împrejurări rămase necunoscute până în prezent, mai multe acte originale, privind terenul aparţinând părţii vătămate S.A. şi, dorind obţinerea injustă a unor foloase şi fără a avea acceptul proprietarului, a încercat să autentifice o procură specială, pentru vânzarea terenului susmenţionat, prin solicitări adresate mai multor birouri notariale.

Din verificări a rezultat faptul că potenţialul cumpărător al terenului vizat a fost iniţial C.I., ulterior efectuând demersuri să-l vândă numitului C.I.

S-a mai reţinut că din materialul probator administrat în cauză, reiese însă că rezoluţia infracţională viza orice persoană care ar fi putut fi indusă în eroare cu o promisiune de vânzare - cumpărare a terenului (antecontract), cu plata unui avans la preţ.

De asemenea, s-a stabilit că în luna ianuarie 2010, persoane necunoscute au mai încercat să mai obţină dreptul de a dispune asupra terenului părţii vătămate S.A., în considerarea următoarelor demersuri: la data de 20 ianuarie 2010, o persoană care s-a recomandat ca fiind P.D., fost proprietar al terenului, aflat la acea dată, în proprietatea S.A., a solicitat prin B.N. - R.J. un extras de informare, cu privire la terenul mai susmenţionat. Din verificările efectuate s-a stabilit că fotografia numitului P.D., din cartea de identitate prezentată, a fost înlocuită cu cea a unei persoane identificate ulterior ca fiind U.T., în prezent trimis în judecată în stare de arest preventiv la Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune bancară (prin fals privind identitatea), cu prejudiciu de 200.000 euro.

În realizarea rezoluţiei infracţionale luate, A.N. a apelat la numitul M., persoană rămasă neidentificată, (posibil S.I.L.), pentru a-i găsi persoane dispuse să semneze, în locul proprietarilor. Deşi acesta a făcut mai multe demersuri în acest sens, M. nu a reuşit, situaţie în care numitul A.N. a trebuit să recurgă la alte persoane, pentru a aduce la îndeplinire rezoluţia infracţională.

În vederea remedierii acestei probleme, i-a contactat pe numiţii D.M., C.F. zis C. şi N.D. zis M.C., pentru a găsi persoane dispuse să falsifice documente de identitate şi alte înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată, identificarea unor persoane care să se substituie adevăraţilor proprietari şi efectuarea de demersuri, la notariate, pentru finalizarea documentului. Pentru a putea cunoaşte activităţile desfăşurate, A.N. i-a solicitat inculpatului D.M. zis M.B., să supravegheze activităţile persoanelor implicate, cu ocazia perfectării documentelor la notariat, să deţină toate documentele originale, să preia procura care urma a fi întocmită, să plătească persoanele care se substituiau şi celelalte persoane implicate, dar şi să transporte şi să supravegheze activitatea persoanei care urma să semneze ca mandatar, respectiv a inculpatului C.L.C.

Întrucât activităţile sale erau destul de numeroase, inculpatul N.D. a apelat la inculpatul M.C. zis D., în vederea creării actelor de identitate falsă şi la o persoană, rămasă neidentificată până în prezent, cunoscută ca fiind A., care să găsească persoane dispuse să se substituie adevăraţilor proprietari - numiţii D.G.M. zis T., D.M., G.I. şi N. (rămas neidentificat).

La rândul său, inculpatul M.C. a apelat la fiul său - numitul M.A.M., persoană care a asigurat transportul către notariate a persoanelor implicate, la L.C. zis B.U., care a însoţit persoanele substituite în notariat, la M.S., care a făcut uneori legătura cu persoane care efectuau actul material al falsificării actelor de identitate şi la M.P. zis G. sau M., care s-a ocupat, în mod repetat, de falsificarea actelor.

De asemenea, pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit faptul că, în anumite situaţii, activitatea de introducere în notariate a persoanelor substituite, a fost efectuată de către Ş.F., persoană cunoscută numitului A.N.

De asemenea, cu diferite implicări, au participat în comiterea faptelor şi alte persoane rămase până în prezent neidentificate sau a căror contribuţie necesită verificări suplimentare: N.C., N.D., Ş.S. ş.a.

În urma cercetărilor efectuate au mai rezultat şi alte activităţi, la diferite notariate, după cum urmează:

La data de 30 martie 2010 s-a încercat autentificarea procurii (în numele soţilor S.), în cadrul B.N.P. - M.N., situat în localitatea Olteniţa, Aleea Flacăra, activitate nefinalizată întrucât au fost solicitate mai multe documente în original, persoanele preferând să se retragă pentru a nu exista suspiciuni. La comiterea faptei au participat, cu diferite grade de implicare, numiţii A.N., D.M., M.C., N.F., P.L. zis S. şi mai multor persoane neidentificate, C. şi M.

În această locaţie s-au deplasat numitul N.F., însoţit de o persoană rămasă neidentificată, cunoscută ca D.C., un autoturism inscripţionat H.B.; cu un autoturism R.R. condus de N.A. (nepotul inculpatului N.D.) au sosit inculpatul M.C., Ş.S., N. şi inculpata G.I.; cu un autoturism A., cu numărul, au sosit inculpatul A.N. şi P.L. (S.); inculpatul D.M. s-a deplasat cu auto O.A. şi a aşteptat în zonă să se încheie actele (procura), ca să i le dea inculpatului A.N.; deplasarea s-a făcut şi sub coordonarea lui inculpatului N.D.

În notariat a intrat întâi D.C., care a solicitat notarului public M.N. să autentifice o procură, în vederea vânzării unui teren, în suprafaţă de 88.000 mp, situat în com. Dascălu, jud. Ilfov, pentru soţii S.A. şi S.F. I-a introdus în notariat pe falşii proprietari (N. şi G.I.), însă notarul a avut suspiciuni, situaţie în care persoanele în cauză s-au retras, într-un moment în care notarul a plecat să se consulte cu colega sa - notarul C.M.

La datele de 20 aprilie 2010 şi 21 aprilie 2010 s-a încercat autentificarea unei procuri (în numele soţilor S.), în vederea vânzării - cumpărării, în cadrul B.N.P. - S.N., situat în oraşul Bragadiru, jud. Ilfov, însă din cauza inculpatei G.I., care s-a speriat, au fost abandonate două acte de identitate pe numele S.A. şi S.F., care prezentau urme de falsificare, prin crearea unor documente în întregime false, având datele părţilor vătămate, însă cu fotografiile inculpaţilor D.G. M. şi G.I. La comiterea faptei au participat, cu diferite grade de implicare, inculpaţii A.N., D.M., N.D., M.C., G.I., D.G.M., C.L.C. şi numiţii L.C., M.P.Ş.S. şi N.A.

S-a stabilit că la data de 20 aprilie 2010, s-a prezentat la B.N.P. - S.N., L.G., zis B.U., care a pretins că este agent imobiliar, spunând ca doreşte să vină a doua zi, pentru a încheia o procură de vânzare-cumpărare, pentru terenul aparţinând numitului S.A.. A doua zi - 21 aprilie 2010, la biroul notarial, au sosit inculpatul M.C., cu taxiul condus de fiul său - M.A.M., în care se aflau şi inculpaţii D.G.M. şi G.I.; au oprit la un restaurant din apropierea biroului notarial, unde au sosit şi L.G.I. şi M.S. Inculpatul N.D. şi N.A. aşteptau în zonă, în autoturismul condus de D.M. Susnumiţii acţionau pe baza indicaţiilor, primite la telefon, de la inculpatul A.N. în notariat au intrat L.G.I., cu falşii proprietari - inculpaţii D.G.M. şi G.I., care, la un moment dat, s-au speriat şi au plecat, rupând actele de la teren şi aruncându-le la un tomberon de gunoi.

Actele rupte (inclusiv contractul de vânzare-cumpărare, în original, al părţii vătămate S.A.) au fost recuperate din tomberon, contractul original rupt fiind găsit, de către organele de poliţie, la locuinţa lui A.N., cu ocazia percheziţiei domiciliare; în urma examinării grafoscopice s-a stabilindu-se că, într-adevăr, acest contract era original.

La datele de 22 aprilie 2010, 23 aprilie 2010 şi 26 aprilie 2010, s-a încercat autentificarea unei noi procuri speciale (în numele soţilor S.), pentru vânzarea terenului al cărui proprietar este S.A., la Biroul Notarial Condor, situat pe str. Gospodinelor, Bucureşti, activitate nerealizată întrucât notarul a manifestat suspiciuni, cu privire la legalitatea tranzacţiei.

La comiterea faptei au participat cu diferite grade de implicare inculpaţii A.N., D.M., N.D., M.C., G.I., D.G.M. şi numiţii L.G.I. şi M.S.

Prezenţa numiţilor M.C., M.S., D. şi D.M. la locul şi momentul săvârşirii acestei activităţi infracţionale a fost confirmată şi de un proces - verbal de constatare, întocmit de lucrătorii de poliţie, din cadrul Secţiei nr. 15 Bucureşti, care s-au deplasat în acea locaţie, unde au identificat persoanele prezente, cu ocazia unei reclamaţii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

La acest birou notarial, săgeţile D.M., D.G.M. şi G.I. au fost aduse de inculpatul M.C., cu un taxi condus de fiul său - M.A.M., întâlnindu-se şi cu L.G.I. şi M.S.

Cel care a intrat în notariat, pentru a solicita încheierea procurii de vânzare a terenului părţii vătămate S.A., a fost L.G.I., care i-a prezentat şi pe D.G.M. şi D.M., ca fiind cei care sunt proprietarii terenului şi doresc autentificarea procurii. Activitatea susnumiţilor era coordonată, de la distanţă, prin telefon, de către inculpatul A.N.

La data de 27 aprilie 2010 s-a încercat autentificarea procurii (în numele soţilor S.), în cadrul B.N.P. - C.R.M., situat în corn. Crevedia, jud. Dâmboviţa. La comiterea faptei au participat, cu diferite grade de implicare, numiţii A.N., D.M., N.D., M.C., M.A.M., L.G.I., D.M., G.I., D.G.M.

În această locaţie, inculpatul M.C. a sosit cu taxiul condus de fiul său, împreună cu falşii proprietari - D.M., D.G.M. si G.I.; inculpatul N.D. a sosit cu autoturismul condus de inculpatul D.M. La notariat îi aştepta Ş.F. care i-a prezentat notarului, pe falşii proprietari, solicitând totodată încheierea procurii de vânzare - cumpărare, a terenului aparţinând părţii vătămate S.A.

Actele nu s-au încheiat pentru că notarul a constatat că actul de identitate al numitei G.I., alias S.F., avea CNP-ul greşit, prima cifră fiind 1, în loc de 2.

Activitatea a fost coordonată de inculpatul A.N.

La data de 28 aprilie 2010 s-a încercat autentificarea unei procuri şi a unui antecontract de vânzare - cumpărare, la B.N.P. - C.E., din Bucureşti, Calea Griviţei; s-a reuşit autentificarea doar a ante contractului de vânzare - cumpărare, procura fiind ruptă de notar, când a auzit de la pretinsul vânzător E.G. (inculpatul D.G.M.), că nu a primit avansul din preţul vânzării. Părţile care s-au prezentat pentru autentificarea actelor erau: inculpatul D.G.M. - promitent - vânzător, D.M. - promitent - vânzător, inculpatul C.L.C. - promitent - cumpărător.

Astfel, s-a constatat că s-a autentificat un antecontract de vânzare - cumpărare a unui teren în suprafaţă de 14.100 m.p., situat în or. Buftea, jud. Ilfov, între soţii B.M. şi B.G., în calitate de vânzători - promitenţi şi inculpatul C.L.C., în calitate de cumpărător - beneficiar; s-a încercat şi autentificarea unei procuri speciale, prin care aceiaşi soţi E., în calitate de mandanţi, ofereau posibilitatea lui C.L.C. să-i reprezinte, în faţa oricărei instituţii publice sau persoane fizice, această ultimă activitate infracţională nefiind finalizată. Activitatea infracţională a fost desfăşurată pe baza actelor false, oferite de către A.N.

Din verificarea actelor depuse la notariat, s-a constatat că fotografiile numiţilor D.G.M. şi D.M. au fost aplicate pe cărţi de identitate, cu datele proprietarilor terenurilor - E.G. şi E.M.

Din cercetările întreprinse a rezultat implicarea inculpatului A.N., în comiterea faptei, a numitului C.M., care a deţinut anumite acte privitoare la terenul care a făcut obiectul contractului, a numitului C.F. care a intrat în notariat împreună cu persoanele substituite, a numiţilor D.M., D.G.M. şi G.I., ca persoane substituite adevăraţilor proprietari, a numitului C.L.C., ca mandatar şi promitent - cumpărător.

La acest notariat, inculpatul M.C. i-a adus pe falşii proprietari - D.M., D.G.M. şi G.I. - cu taxiul condus de fiul său; inculpaţii N.D. şi C.L.C. au sosit cu auto O.A. condus de inculpatul D.M.; C.F. a sosit cu auto B., cu nr. X.

Cel care a intrat în notariat şi a solicitat să se încheie procura şi antecontractul de vânzare - cumpărare, pentru terenul soţilor E.G. şi E.M., în suprafaţă de 14.100 mp, din or. Buftea, a fost C.F.

Acelaşi C.F. i-a prezentat pe falşii proprietari D.G.M. şi D.M., dar şi pe pretinsul promitent cumpărător - inculpatul C.L.C.

S-a autentificat antecontractul de vânzare - cumpărare, între falşii proprietari şi C.L.C., s-a redactat procura de vânzare, în favoarea lui C.L.C., procură care-nu a fost autentificată, fiind ruptă de notar, când a auzit că promitenţii vânzători nu au încasat avansul la preţ. Şi această operaţiune a fost coordonată de A.N.

Situaţia de fapt expusa mai sus, a fost reţinută, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.T., pe baza următoarelor mijloace de probă: plângeri şi declaraţii părţi vătămate; procese - verbale de percheziţie domiciliar, planşe foto; procese - verbale de percheziţii informatice; declaraţii inculpaţi; declaraţii martori; documentaţii A.N.C.P.I.; contracte de vânzare - cumpărare; antecontract de vânzare - cumpărare; procuri notariale; extrase de carte funciară; cărţi de identitate false; fotocopii acte de identitate reale şi false; rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică; procese - verbale de recunoaştere din grup şi după fotografii - planşe foto, procese - verbale de urmărire operativă, în teren - planşe foto; listingurile convorbirilor telefonice - localizarea apelurilor; analiză informaţională (hărţi relaţionale) a apelurilor efectuate /primite de pe telefoanele mobile; procese - verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate - autorizaţii de interceptare; suporturi DVD ale înregistrărilor audio, privind convorbirile interceptate; suporturi CD.

Astfel, faptul că inculpatul N.D. zis M.C. (socrul inculpatului A.N.), în perioada martie-aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, 2 terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi F. şi E.G. şi M., folosind înscrisuri oficiale false şi prin folosirea unor persoane care şi-au substituit identitatea adevăraţilor proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpaţilor C.L.C., D.M., M.S., M.S., G.I., D.M., D.G.M., din care a rezultat că inculpatul s-a implicat în obţinerea actelor falsificate, în colaborare cu celelalte persoane implicate, aflându-se în momentele premergătoare, la locul comiterii faptelor; convorbirile telefonice şi localizarea acestor apeluri; actele găsite în locuinţa sa, la percheziţia domiciliară, coroborându-se cu convorbirile telefonice, dar şi cu declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor, cât şi cu mărturisirea inculpatului.

Totodată, faptul că inculpatul M.C. - zis D., în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi F., respectiv E.G. şi M., folosind înscrisuri oficiale false şi prin folosirea unor persoane care şi-au substituit identitatea adevăraţilor proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpaţilor C.L.C., D.M., D.G.M., D.M., G.I., M.P., M.S., N.D., din care s-a reţinut că inculpatul s-a implicat în obţinerea actelor falsificate, în colaborare cu celelalte persoane implicate, aflându-se în momentele premergătoare, la locul comiterii faptelor, loc supravegheat de la distanţă; convorbirile telefonice şi localizarea acestor apeluri; actele găsite în locuinţa sa, la percheziţia domiciliară, care s-au coroborat cu convorbirile telefonice, în care sunt citate pasaje întregi din aceste acte, dar şi cu declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor; mărturisirea inculpatului care se coroborează cu ansamblul probator.

De asemenea, faptul că, în perioada martie - aprilie 2010 inculpatul A.N. a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi Florentina şi E.G. şi Măria, folosind înscrisuri oficiale false şi prin folosirea unor persoane care şi-au substituit identitatea adevăraţilor proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpaţilor C.L.C., D.M., C.I., M.S., N.D., M.C., P.L., C.M., din care a rezultat că inculpatul s-a implicat în obţinerea actelor falsificate, în colaborare cu celelalte persoane implicate, aflându-se în momentele premergătoare, la locul comiterii faptelor, loc supravegheat de la distanţă; convorbirile telefonice şi localizarea acestor apeluri (de ex. la Olteniţa, unde inculpatul a negat că s-ar fi deplasat); actele găsite în locuinţa sa, la percheziţia domiciliară, care se coroborează cu convorbirile telefonice, în care sunt citate pasaje întregi din aceste acte, dar şi cu declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor.

Faptul că inculpatul D.M. zis B. sau B., în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi F. şi E.G. şi M., folosind înscrisuri oficiale false şi prin folosirea unor persoane care şi-au substituit identitatea adevăraţilor proprietari, a rezultat din următoarele probe administrate: mărturisirea sa, parţial autodisculpată; declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpaţilor C.L.C., D.G., G.I., M.S., M.C., N.D., din care a rezultat că inculpatul s-a implicat în obţinerea actelor falsificate, în colaborarea cu celelalte persoane implicate, aflându-se la locul şi momentul comiterii faptelor; convorbirile telefonice şi localizarea acestor apeluri; actele găsite la percheziţiile domiciliare, care se coroborează cu convorbirile telefonice, dar şi cu declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor.

Faptul că inculpatul D.G.M., în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, 2 terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi F. şi E.G. şi M., folosind înscrisuri oficiale false, acte de identitate false, substituindu-se în identitatea adevăraţilor proprietari, rezultă din următoarele probe administrate: mărturisirea sa; declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpaţilor C.L.C., D.M., G.I., D.M., M.P., M.S., N.D., M.C., din care rezultă că inculpatul s-a prezentat, în mai multe rânduri, sub identitate falsă, în faţa notarilor publici, pentru a transfera în mod fraudulos dreptul de proprietate asupra două terenuri, convorbirile telefonice şi localizarea acestor apeluri; actele găsite la percheziţii şi cele ridicate de la birourile notariale.

Anterior începerii cercetării judecătoreşti inculpaţii C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.I. au declarat în fata instanţei de judecată că ştiu pentru ce au fost trimişi în judecată şi recunosc, fiecare în parte, săvârşirea faptelor în integralitatea lor cum au fost acestea prezentate în rechizitoriul parchetului, însuşindu-şi mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul de fond, inculpaţii arătând că doresc să beneficieze de prevederile art. 320¹ din Legea nr. 202/2010.

Cum dispoziţiile procedurale cuprinse in Legea nr. 202/2010 sunt de strictă interpretare şi aplicare, prima instanţă a considerat că acestea sunt pe deplin aplicabile în cauză.

Astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit probatoriului administrat în faza de urmărire penală, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor care au dorit să beneficieze de prevederile Legii nr. 202/2010, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi in judecată penală, după cum urmează:

Prima instanţă a apreciat că în drept:

- Faptele inculpatului N.D. zis M.C. - constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2010, la intervale diferite de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat, împreună cu alte persoane, prin acte şi contribuţii diferite, la încercarea de vânzare frauduloasă a unor imobile - terenuri, situate în oraşul Buftea, respectiv comuna Dascălu, satul Dărăşti, jud. Ilfov, în suprafaţă de 15.000 m.p., respectiv de 88.269 m.p., folosind în acest sens înscrisuri oficiale, fie originale, dar utilizate fără drept de cei în cauză, fie falsificate, în acelaşi scop, respectiv pentru obţinerea unor acte autentificate, de către notari publici, în beneficiul unor falşi proprietari, care şi-au atribuit în mod fals identitatea proprietarilor de drept, folosind acte de identitate false; în acest sens s-a încercat şi uneori s-a şi reuşit obţinerea, de către autorii infracţiunilor, a unor documente autentificate de către mai multe birouri notariale (procuri false şi antecontract de vânzare - cumpărare), activitate infracţională săvârşită în scopul transmiterii dreptului de proprietate, către persoane neîndreptăţite, cu consecinţa prejudicierii adevăraţilor proprietari. Inculpaţii au contactat notari publici, cărora le-au prezentat acte oficiale falsificate, pentru a-i determina să redacteze şi să autentifice documente false, a instigat falşii proprietari să se prezinte sub o identitate falsă, comandând, în acelaşi scop menţionat anterior, falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, precum şi a unor înscrisuri oficiale, pentru inducerea şi menţinerea în eroare a notarilor publici. De asemenea: a încercat determinarea unor notari publici, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin prezentarea unor acte oficiale falsificate, pentru a-i determina să redacteze şi să autentifice documente false, comandând, în acelaşi scop menţionat anterior, falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, pentru inducerea şi menţinerea în eroare a notarilor publici, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (forma continuată) prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic, art. 1 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals (formă continuată) prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului M.C. zis D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.;

instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului A.N. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului D.M. zis M.B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen., instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului D.G.M. zis G. sau T., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals (formă continuată), prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- faptele inculpatului C.L.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 288 alin. (1) C. pen, cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 290 C. Pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., uz de fals formă continuată), prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., instigare la fals privind identitatea formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. Pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.

- faptele inculpatei G.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave forma continuată), prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată formă continuată), prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals formă continuată), prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals privind identitatea formă continuată), prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că faptele pentru care inculpaţii au fost cercetaţi în cauză prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni pentru sancţionarea cărora se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, pentru fiecare infracţiune săvârşita, în parte, în urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ din Legea nr. 202/2010, privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, gradul de participaţie al fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Astfel, s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte doua criterii, persoana făptuitorilor şi circumstanţele atenuante sau agravante ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Cu privire la inculpatul N.D., s-a reţinut că, deşi nu este recidivist, a mai fost cercetat penal, pentru fapte, de acelaşi tip, cu cele din prezenta cauză, respectiv pentru infracţiunile prevăzute de art. 288, art. 291 C. pen.

Referitor la inculpatul D.G.M. s-a reţinut faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament relativ sincer şi cooperant.

Pentru inculpatul C.L.C. s-a reţinut totodată că, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activităţii infracţionale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, fiind cel care şi-a asumat rolul de a aborda notarii publici, pentru a-i induce în eroare; a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicaţii pentru toate convorbirile telefonice şi pentru identificarea tuturor persoanelor implicate, pe care le cunoaşte, este cunoscut ca şi consumator de droguri, îngreunând urmărirea penală şi aflarea adevărului.

Referitor la inculpatul D.M., prima instanţă a apreciat că, deşi necunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activităţii infracţionale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicaţii pentru convorbirile telefonice şi pentru actele găsite la percheziţie, îngreunând urmărirea penală şi aflarea adevărului.

Pentru inculpatul A.N. s-a reţinut de asemenea că, deşi nu este recidivist, a comis un număr de 8 infracţiuni, pentru care a beneficiat de clemenţa legii (art. 18¹C. pen.), unele fiind de acelaşi gen cu cele din prezenta cauză, respectiv infracţiunile prevăzute de art. 215, art. 293 C. pen. şi că, deşi nu fac obiectul prezentei cauze, acesta este cercetat şi în alte dosare penale, pentru fapte care seamănă în mod izbitor cu cele de care este inculpat în prezent (vânzări, ipotecări de imobile obţinute fraudulos de la persoane cu cărţi de identitate false). în pofida evidenţei probatoriul administrat în cauză, relevant nu numai sub aspectul vinovăţiei sale, dar şi asupra rolului său catalizator şi de lider, în activitatea infracţională, inculpatul a negat comiterea faptelor, a avut un comportament nesincer şi necooperant pe parcursul urmăririi penale.

Pentru inculpatul M.C. instanţa de fond a reţinut că este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., din ultimii 20 de ani, 11 ani i-a petrecut în închisoare, a fost condamnat prin 6 sentinţe penale rămase definitive, a fost condamnat la pedepse care - cumulate aritmetic - ar fi însumat aproape 22 de ani de închisoare, dar inculpatul a beneficiat de contopiri, eliberări condiţionate cu rest de pedeapsă de 1007, 870 sau 584 zile, de pedepse orientate spre minim.

De asemenea pentru inculpata G.I. s-a reţinut faptul că este cunoscută cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, a recunoscut şi regretat faptele comise, a avut un comportament cooperant, pe parcursul cercetărilor; nu este căsătorită şi are doi copii minori în întreţinere.

Instanţa de fond, având în vedere ca fiecare dintre inculpaţi au săvârşit mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnaţi pentru vreuna dintre ele, a dispus contopirea pedepselor aplicate fiecărui inculpat in parte, urmând ca aceştia sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata fiecăruia dintre ei.

Faţă de toate aceste considerente prima instanţă a apreciat ca scopul educativ si coercitiv al pedepselor aplicate inculpaţilor, poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul pedepsei ale cărei limite au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare din inculpaţi, s-a apreciat de asemenea că acest scop poate fi atins, numai prin privare de libertate, în regim de detenţie, astfel încât a făcut aplic. art. 71-64 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpaţii C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, inculpatul C.L.C. a arătat că în raport de modul de comitere al faptelor, de persoana sa, de valoarea prejudiciului cauzat - inexistent, gradul de pericol social al faptelor reţinute in sarcina sa este unul de o „intensitate minimă ”.

A mai criticat hotărârea atacată în sensul că instanţa de fond nu a reţinut în favoarea sa drept circumstanţe atenuante faptul că se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, că a avut o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptelor şi a fost sincer pe parcursul cercetărilor. Se solicită admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi in fond reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În apelul lor, inculpaţii A.N. şi N.D. au solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepselor aplicate sub aspectul modalităţii de executare, aceştia apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi cu lăsarea lor in libertate, în cauză fiind întrunite condiţiile cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea condiţionată ori sub supraveghere. în subsidiar, inculpaţii au solicitat redozarea pedepselor şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu perioada deja executată în regim de detenţie, arătând că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social deosebit de redus, probatoriul administrat demonstrând faptul că provin din medii organizate şi oneste, sunt căsătoriţi şi au copii minori în întreţinere, dispunând de mijloace de existenţă, starea de sănătate a celor doi fiind una precară astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Inculpatul M.C. critică soluţia primei instanţe sub mai multe aspecte: hotărârea nu a fost motivată, ceea ce atrage nulitatea acesteia, preluarea de către prima instanţă a motivării cuprinse in rechizitoriu echivalând cu o nemotivare; pedeapsa a fost greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.; faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, situaţie în raport de care se solicită schimbarea încadrării juridice în fapta prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în sarcina sa, fiind reţinută, cu totul eronat, comiterea faptei de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, deşi în cauză nu a fost determinat prejudiciul produs, latura civilă a cauzei urmând a intra în puterea lucrului judecat în acest mod incorect şi nelegal stabilit.

A solicitat, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate şi în fond schimbarea încadrării juridice dată faptei în sensul mai sus arătat.

Inculpata G.I. a solicitat în apelul său, reducerea cuantumului pedepsei aplicate la o pedeapsă sub 3 ani închisoare, a cărei executare să fie suspendată condiţionat/sub supraveghere, ca urmare a reţinerii in favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. nr. 262/A din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a Penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.L.C., D.M., D.G.M., N.D., M.C., A.N., G.I. împotriva sentinţei penale nr. 159 din 21 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 47483/3/2010.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate, inculpaţilor C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2010 la zi.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.

Au fost obligaţi apelanţii la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu de câte 400 lei pentru inculpaţii D.G.M. şi G.I. au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost acordat onorariu parţial avocaţi oficiu în cuantum de câte 100 lei fiecare, pentru inculpaţii A.N., M.C., N.D., D.G.M. şi C.L.C., pentru termenul de judecată din 15 aprilie 2011 care s-a dispus să fie vanadat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, instanţa de apel a constatat că apelurile declarate de către inculpaţii C.L.C., D.M., D.G., N.D., M.C., A.N., G.I. sunt nefondate pentru următoarele motive:

Referitor la apelul declarat de către inculpatul M.C. sub aspectul nemotivării hotărârii de către prima instanţă şi reţinerea greşită a încadrării juridice, instanţa de apel a constatat următoarele:

Inculpatul M.C. a fost trimis în judecată în esenţă pentru că în perioada martie - aprilie 2010, a încercat să înstrăineze, în mod fraudulos, 2 terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi F., respectiv E.G. şi M., folosind înscrisuri oficiale false şi prin folosirea unor persoane care şi-au substituit identitatea adevăraţilor proprietari.

S-a reţinut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (forma continuată), prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de fals (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals privind identitatea (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals intelectual (formă continuată), prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen.

Referitor la faptele pentru care a fost trimis în judecată, s-a reţinut că inculpatul, prin declaraţia dată în faţa primei instanţe la data de 27 ianuarie 2011 a arătat că recunoaşte în integralitate săvârşirea lor, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu.

Faţă de această declaraţie, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

În aceste condiţii, judecata făcându-se exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în faţa instanţei nefiind administrate alte mijloace de probă pe situaţia de fapt, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, iar aceasta nu este vădit contrată celor ce reies din mijloacele de probă administrate.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că, susţinerea apărătorului inculpatului M.C. în sensul că hotărârea instanţei de fond ar fi nemotivată, este nefondată, în condiţiile în care aceasta conţine toate elementele prevăzute în dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., chiar dacă situaţia de fapt reţinută este cea descrisă şi în actul de sesizare a instanţei.

Cu privire la critica vizând încadrarea juridică a infracţiunii în tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în sensul că, fiind vorba doar de o tentativă la această infracţiune, nu ar putea să se reţină că aceasta a produs consecinţe deosebit de grave, instanţa de apel a constatat de asemenea, că aceasta este nefondată.

În acest sens a avut în vedere dispoziţiile art. 20 C. pen., conform cărora, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul, desprinzându-se faptul că, în ambele modalităţi (tentativa întreruptă şi tentativa completă) rezultatul nu se produce.

Instanţa de apel a apreciat că, mergând pe raţionamentul apărătorului inculpatului în cazul infracţiunilor care produc un rezultat socialmente periculos ce poate fi cuantificat, cum este în cauza de faţă, tentativa la infracţiunea săvârşită, în varianta „cu consecinţe deosebit de grave”, ar fi exclusă de plano. însă în dispoziţiile art. 222 C. pen. se prevede că tentativa la infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. se pedepseşte fără să se prevadă vreo excepţie pentru vreuna din variantele agravante.

S-a mai reţinut că, în această situaţia, pentru a se determina prejudiciul, ca element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii, se va avea în vedere prejudiciul care s-ar fi produs dacă infracţiunea nu ar fi rămas în faza de tentativă şi şi-ar fi produs rezultatul.

Instanţa de apel a apreciat că în mod corect a procedat organul de urmărire penală, dar şi prima instanţă, raportându-se la valoarea celor două terenuri în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea, reţinându-se ca acestea au o valoare de cel puţin 993.000 lei, depăşind cu mult pragul de 200.000 lei stabilit în dispoziţiile art. 146 C. proc. pen., pentru a califica fapta ca fiind cu consecinţe deosebit de grave.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, aspect criticat de către toţi apelanţii inculpaţi, instanţa de apel a apreciat că în mod just prima instanţă a evaluat toate circumstanţele cauzei, prin prisma criteriilor de individualizare a pedepselor.

Totodată, instanţa de apel a considerat că activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi prezintă un grad de pericol social concret ridicat, aspect care reiese din numărul actelor materiale săvârşite, modalitatea concretă, respectiv prin folosirea unor mijloace calificate (falsificarea unor înscrisuri, inducerea în eroare sau încercarea de inducerea în eroare a unor notari în scopul încheierii unor acte autentice false), dar şi urmările care s-ar fi putut produce dacă şi-ar fi dus acţiunea până la capăt.

S-a mai constatat că prima instanţă a ţinut seama în mod just de situaţia personală a fiecărui inculpat, respectiv pentru inculpatul N.D. a mai fost cercetat penal, pentru fapte, de acelaşi tip, cu cele din prezenta cauză, respectiv infracţiunile prevăzute de art. 288, art. 291 C. pen., chiar dacă acesta nu se află în stare de recidivă.

Cu privire la inculpatul D.G.M. s-a reţinut faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament relativ sincer şi cooperant.

Pentru inculpatul C.L. s-a reţinut totodată că, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activităţii infracţionale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, fiind cel care şi-a asumat rolul de a aborda notarii publici, pentru a-i induce în eroare; a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicaţii pentru toate convorbirile telefonice şi pentru identificarea tuturor persoanelor implicate, pe care le cunoaşte, este cunoscut ca şi consumator de droguri, îngreunând urmărirea penală şi aflarea adevărului.

Inculpatul D.M., ca şi inculpatul C.L., deşi necunoscut cu antecedente penale, a fost implicat în marea majoritate a activităţii infracţionale, prin multiple acte, pe o durată mare de timp, a avut o atitudine vădit nesinceră, în sensul că nu a oferit explicaţii pentru convorbirile telefonice şi pentru actele găsite la percheziţie, îngreunând urmărirea penală şi aflarea adevărului.

Referitor la inculpatul A.N. instanţa de apel a reţinut că deşi nu este recidivist, a comis un număr de opt infracţiuni, pentru care a beneficiat de clemenţa legii (art. 18¹ C. pen.), unele fiind de acelaşi tip cu cele din prezenta cauză: art. 215, art. 293 C. pen. şi că, deşi nu fac obiectul prezentei cauze, acesta este cercetat şi în alte dosare penale, pentru fapte care seamănă în mod izbitor cu cele de care este inculpat în prezent (vânzări, ipotecări de imobile obţinute fraudulos de la persoane cu cărţi de identitate false). în pofida evidenţei probatoriul administrat în cauză, relevant nu numai sub aspectul vinovăţiei sale, dar şi asupra rolului său catalizator şi de lider, în activitatea infracţională, inculpatul a negat comiterea faptelor, a avut un comportament nesincer şi necooperant pe parcursul urmăririi penale.

Cu privire la inculpatul M.C. instanţa de prim control judiciar a reţinut că este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., suferind mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea, din executarea cărora a fost liberat condiţionat.

De asemenea pentru inculpata G.I. s-a reţinut faptul ca este cunoscută cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă; a recunoscut şi regretat faptele comise, a avut un comportament cooperant pe parcursul cercetărilor; nu este căsătorită şi are doi copii minori în întreţinere.

Toate aceste circumstanţe reale şi personale au determinat instanţa să aplice inculpaţilor pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., pedepse orientate către minimul special.

Instanţa de apel a apreciat că în mod just prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special (redus ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.).

De asemenea, s-a mai avut în vedere faptul că inculpaţii au săvârşit infracţiunile în formă continuată şi în concurs real, împrejurări de natură să agraveze răspunderea penală a acestora pentru faptele săvârşite.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare din inculpaţi, s-a apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins, numai prin privare de libertate, în regim de detenţie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii D.M. şi C.L.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reţinerea în favoarea acestora şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., acordarea unei eficienţă mai mari dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare.

De asemenea, au mai solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în temeiul art. 86¹ C. pen., întrucât faţă de circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale şi au recunoscut şi regretat faptele, există suficiente garanţii prin prisma art. 52 C. pen. că scopul pedepsei poate fi atins chir fără executarea pedepsei.

Examinând recursurile în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpaţilor D.M. şi C.L.C. pentru faptele săvârşite, instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale protejate de lege, privind patrimoniul persoanei circumstanţele reale ale comiterii faptei, aceştia încercând să înstrăineze, în mod fraudulos, două terenuri, aparţinând părţilor vătămate S.A. şi F. şi E.G. şi M., folosind înscrisuri oficiale false şi prin folosirea unor persoane care şi-au substituit identitatea adevăraţilor proprietari, s-a implicat în obţinerea actelor falsificate, în prezentarea falşilor proprietari, la birourile notariale, pretinzând că este agent imobiliar, în colaborarea cu celelalte persoane implicate, aflându-se la locul şi momentul comiterii faptelor, precum şi împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele ce caracterizează persoana infractorului.

Se constată că, în cadrul aceluiaşi proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama şi de circumstanţe personale ale inculpaţilor care au avut o poziţie procesuală sinceră, au recunoscut faptele, iar din fişele de cazier judiciar rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Acestor elemente prima instanţă le-a dat eficienţă atunci când a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsa rezultantă de câte 3 ani si 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., situate în limitele legale prevăzute de textele incriminatoare, prin reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că cererile inculpaţilor prin care au solicitat reducerea pedepselor, prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante, conform dispoziţiilor art. 74 C. pen., întrucât nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaştere şi regret al faptelor comise, nu sunt întemeiate.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale; „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăseşte în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor. De altfel, aşa cum s-a arătat, în cursul judecăţii în primă instanţă conduita procesuală a inculpatului, constând în recunoaşterea faptei - a primit deja eficienţa juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă.

Pe de altă parte, în cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei de către inculpat nu mai poate fi valorificată ca şi circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II a C. pen., întrucât nu i se poate acorda dublă valenţă juridică.

Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II a C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii, decât comportarea sinceră în proces, dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ceea ce nu se identifică în cauză.

De asemenea, se constată că şi cererea inculpaţilor referitoare la greşita modalitate de executare a pedepsei aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, este neîntemeiată

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o sancţiune alternativă la pedeapsa închisorii şi face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

La stabilirea modalităţii de executare a unei pedepse, instanţa este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalităţile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condiţiilor referitoare la cuantumul sancţiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Totodată, suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere este o măsură bazată pe încrederea în posibilităţile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate şi supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privaţiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familial şi social obişnuit.

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, în acord cu prima instanţă şi cu instanţa de apel, Înalta Curte având în vedere cuantumul pedepselor rezultante de cânte 3 ani şi 4 luni închisoare aplicate inculpaţilor, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 86¹ C. pen., astfel că ele nu sunt incidente în cauză.

Aşa fiind, se constată că nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere că, astfel cum au fost stabilite, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpaţilor, pe de o parte şi sancţiunea aplicată.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi C.L.C., apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, prevenţia de la 10 iunie 2010 la 20 februarie 2012, pentru ambii inculpaţi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi D.M. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar C.L.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi C.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 262/A din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce prevenţia inculpaţilor de la 10 iunie 2010 la 20 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.L.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4202/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 794/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3926/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 4192/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4202/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs