ICCJ. Decizia nr. 522/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 522/2012
Dosar nr. 4138/86/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113 din 27 iunie 2011, Tribunalul Suceava a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei C.Ş. din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.B.A. din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul P.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menţine arestarea preventivă a inculpaţilor C.Ş. şi P.B.A.
În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 28 martie 2011 la zi.
În baza art. 14, 17 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., obligă inculpaţii în solidar la plata sumei de 336 RON către fiecare dintre minorii C.A.I. şi C.Ş.S. cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data faptei şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, şi în continuare la plata sumei de 112 RON lunar către fiecare minor, cu titlu de despăgubiri periodice.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 07 martie 2011, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava au fost sesizaţi de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Suceava despre faptul că în cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 14.40, numitul C.V. a fost găsit decedat în curtea locuinţei sale din comuna M., judeţul Suceava, prezentând urme de violenţă la nivelul corpului.
Existând indicii cu privire la existenţa infracţiunii de omor, în cauză a fost începută urmărirea penală faţă de autori necunoscuţi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 C.pen.
În urma anchetei desfăşurate au fost identificaţi autorii faptei în persoana inculpatei C.Ş., soţia victimei, şi a inculpatului minor P.B.A., fiul inculpatei şi totodată fiul vitreg al victimei.
S-a stabilit astfel, că timp de aproximativ 15 ani, C.Ş. a fost căsătorită cu victima C.M., în urma căsătoriei rezultând doi copii minori, C.A. şi C.S., în vârstă de 14, respectiv 11 ani. Dintr-o relaţie de concubinaj anterioară, inculpata mai are un fiu, P.B.A., în vârstă de 17 ani. Relaţiile dintre soţi nu au fost tocmai bune, de-a lungul mariajului au existat numeroase certuri şi scandaluri pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dar şi al faptului că victima nu se putea împăca cu ideea că trebuie să îl crească şi să îl întreţină pe fiul său nelegitim, inculpatul P.B.A. De multe ori au existat conflicte generate de această situaţie, în momentele în care consuma alcool, victima devenea violentă şi îşi agresa soţia şi pe copiii săi. Un ultim incident a avut loc în ziua de 06 martie 2011, zi în care C.M., aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, a iniţiat un scandal conjugal intenţionând, potrivit spuselor soţiei sale, să îi agreseze pe membrii familiei acestuia. Având un cuţit asupra sa, victima a alergat-o pe soţia sa prin curte şi pe strada principală, ameninţând că vrea să o ucidă atât pe ea, cât şi pe copiii săi. Realizând pericolul la care era expusă mama sa, inculpatul P.B.A. a încercat să intervină în conflict să o apere pe aceasta, sens în care l-a dezarmat pe C.M., lovindu-l puternic cu o bucată de lemn peste mâna în care acesta ţinea cuţitul.
Aparent conflictul s-a stins, C.Ş. şi copiii săi s-au deplasat la locuinţa vecinei sale R.A., nu înainte de a-i sesiza telefonic pe lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie al comunei M.
În continuare, C.M. a fost transportat la Dispensarul din comuna M., iar mai apoi la Spitalul din municipiul Fălticeni, prezentând o plagă superficială provenită prin autoaccidentare la mâna dreaptă. Datorită stării de ebrietate în care se afla, C.M. s-a dedat la un comportament violent şi agresiv faţă de personalul medical, afirmând că soţia sa are legături extraconjugale şi că se va duce acasă să „îi omoare pe toţi”. De la spital, C.M. a fost condus la sediul Poliţiei municipale Fălticeni, unde a fost sancţionat contravenţional conform Legii nr. 61/1991, republicată. Important de menţionat este faptul că victima era orbită de gelozie şi îşi acuza consoarta de infidelitate, spunându-i acesteia că întreţine relaţii sexuale cu consăteanul lor S.V., aspect care era de notorietate în comunitatea din care făceau parte, (C.M. se plângea oamenilor mai tot timpul de infidelităţile soţiei sale).
Spre miezul nopţii de 06/07 martie 2011, în timp ce se afla cu fiul ei P.B.A. la locuinţa numitei R.A. şi a concubinului acesteia, C.V., inculpata C.Ş. i-a spus fiului ei să meargă la locuinţa lor, să îl lege pe M. şi să îi aplice o corecţie, întrucât nu mai suporta umilinţele acestuia. În prezenţa lui R.A. şi a lui C.V., inculpata a precizat că intenţionează să-l lege pe C.M., să îi aplice o corecţie şi să se răzbune pe el, lucru cu care P.B.A. a fost întru-totul de acord. Cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa comună şi văzând că victima nu se afla la domiciliu, au hotărât să o aştepte, sens în care şi-au pregătit câte o cafea. Nu după mult timp, aproximativ o oră - o oră şi jumătate, în momentul în care victima şi-a făcut apariţia în locuinţă, a fost întâmpinată de fiul ei vitreg P.B.A., care a imobilizat-o şi a trântit-o la podea. În timp ce inculpatul P.B.A. ţinea victima imobilizată, cu mâinile la spate, inculpata C.Ş. i-a legat mâinile şi piciorul drept cu un cablu (cordon de alimentare) pe care l-a luat dintr-o altă încăpere. În momentele imediat următoare, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a reacţiona în vreun fel (fiind legată fedeleş şi culcată la pământ), inculpaţii au exercitat acte de violenţă de mare intensitate asupra acesteia, lovind-o în repetate rânduri cu pumnii şi picioarele în zona corpului, în special, a pieptului şi a coastelor. Cu ajutorul unei bucăţi de lemn de esenţă tare, fag, luată din interiorul camerei, inculpata a lovit pe soţul său în zona corpului şi a capului cu putere, la întâmplare, iar la un moment dat s-a urcat şi cu genunchii peste acesta, călcându-l efectiv în picioare. La iniţiativa inculpatei, cei doi l-au dezlegat pe C.M., l-au scos din locuinţă, ţinându-l de braţe şi de picioare şi l-au abandonat pe zăpadă în curtea locuinţei, lângă o magazie de lemne. Inculpaţii au declarat că în momentul în care l-au lăsat în zăpadă, M. încă trăia, însă respira greu şi horcăia. După comiterea faptei, inculpata şi fiul ei s-au deplasat la locuinţa lui R.A., unde au înnoptat fără însă a relata acestora cele petrecute. Inculpatul P.B.A. a precizat că mama lui i-a spus să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal din data de 08 martie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatico-hemoragic instalat ca urmare a unui traumatism toracic cu rupturi de pulmoni, hemotorax şi fracturi costale multiple. Medicii legişti au stabilit că după morfologia lor, leziunile au fost produse prin lovire cu mijloace şi cu corpuri contondente, urmate de comprimarea corpului între două suprafeţe dure. Victima se afla în stare de intoxicaţie etilică, având o alcoolemie de 0,95 g.‰.
La data de 29 martie 2011, în prezenţa organelor de cercetare penală, a martorilor asistenţi şi a apărătorilor desemnaţi din oficiu, cei doi inculpaţi au arătat şi descris în detaliu anchetatorilor modalitatea comiterii faptei, modul în care au imobilizat victima, au agresat-o şi cum au abandonat-o în stare de agonie în curtea locuinţei sale (procese-verbale de conducere în teren şi planşe foto aferente).
Situaţia de fapt şi vinovăţia celor doi inculpaţi au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică aferentă şi schiţa locului faptei, concluzii provizorii medico-legale, certificat medico-legal constatator al decesului şi raport de necropsie, declaraţiile martorilor, registru consultaţii medicale Spitalul municipal Fălticeni; procese-verbale de investigaţii; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; procese-verbale de conducere în teren şi planşa foto aferentă; declaraţiile inculpatei C.Ş.; declaraţiile inculpatului minor P.B.A.
Iniţial, cei doi inculpaţi nu au recunoscut comiterea faptei, negând orice implicare a lor în decesul victimei, declarând anchetatorilor că nu au cunoştinţă de împrejurările în care aceasta a încetat din viaţă. Pe parcursul anchetei, în urma testării cu aparatul tip poligraf (ofiţerii specialişti stabilind că la întrebările relevante ale cauzei subiectul a fost nesincer), inculpata C.Ş. a revenit asupra declaraţiilor, recunoscând fapta comisă. Acelaşi lucru l-a făcut şi fiul ei minor P.B.A.
Audiaţi fiind de către procuror, inculpaţii au declarat că au comis fapta din dorinţa de a se răzbuna, de a-i aplica o corecţie victimei, întrucât aceasta se purta urât cu toţi membrii familiei.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 3201C. proc. pen. De asemenea, a reţinut că inculpata C.Ş. este soţia defunctului C.M., din relaţia acestora rezultând doi copii minori, respectiv C.A.I. şi C.Ş.S. şi că este şi mama inculpatului P.B.A., rezultat dintr-o relaţie anterioară căsătoriei, cu martorul Z.V.
Relaţiile dintre soţi au fost în mod constant tensionate, în principal, datorită faptului că victima nu a acceptat ca minorul P.B.A. să fie în grija sa şi a mamei (inculpata C.Ş.), iar atitudinea victimei era una recalcitrantă şi chiar violentă în contextul consumului de băuturi alcoolice (în acest sens fiind referatul de evaluare al inculpatului minor P.B.A., care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor şi cu declaraţia martorului S.V.). Un alt motiv al neînţelegerilor dintre părţi l-a reprezentat starea de gelozie a victimei faţă de soţia sa.
Din probatoriul administrat a rezultat că relaţiile dintre soţi s-au înrăutăţit semnificativ începând cu aproximativ luna noiembrie a anului 2010; în acest sens fiind şi declaraţiile pe care inculpaţii le-au dat în calitate de martori (anterior începerii urmăririi penale faţă de ei). Motivele acestei situaţii au fost trecute sub tăcere de către inculpaţi, însă din declaraţia martorului P.V.M. (socrul martorului Z.V.) a rezultat că victima i-a surprins pe inculpata C.Ş. şi pe martorul Z.V. în autoturismul acestuia, unul peste celălalt şi cu lumina stinsă, iar acest moment a constituit practic un punct de cotitură în relaţia celor doi soţi. Victima a început să consume aproape zilnic băuturi alcoolice, să exercite ameninţări şi acte de violenţă asupra soţiei mai frecvent decât anterior, iar inculpaţii împreună cu martorul Z.V. i-au aplicat o corecţie acesteia, în scopul de a nu divulga public cele văzute referitor la inculpată şi la martor. Relevante în acest sens au fost reţinute ca fiind şi declaraţiile martorilor B.M. şi B.I., aceştia chiar asistând la o discuţie în contradictoriu între victimă şi cei doi (soţia sa şi Z.V.), şi constatând nemijlocit urmele loviturilor aplicate victimei.
În acest context, coroborat şi cu împrejurarea că inculpatul P.B.A. era cercetat pentru furtul unui scuter (aspect reiterat şi în referatul de evaluare al acestui inculpat), victima l-a alungat de la domiciliul său, inculpatul continuând să locuiască la bunica maternă, întâlnindu-se cu mama sa la locuinţa unei vecine - martora R.A. Relaţiile dintre soţi au continuat însă să se deterioreze.
La data de 06 martie 2011, inculpata a plecat la locuinţa martorei R.A. pentru a se întâlni cu fiul ei, inculpatul P.B.A., iar victima (pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice) a exercitat ameninţări prin violenţă asupra celorlalţi doi minori care au fugit către locuinţa martorei. Victima, având asupra sa un cuţit, a continuat să profereze injurii şi ameninţări pe drumul public la adresa inculpatei şi a copiilor acesteia, context în are inculpatul P.B.A. a intervenit, l-a lovit cu un par şi l-a dezarmat. Incidentul s-a finalizat în acest moment, intervenind şi organele de poliţie, iar victima a fost condusă la spitalul din Fălticeni.
Inculpata C.Ş. a fost de acord ca minorii să doarmă la locuinţa martorei P.G., însă ea împreună cu inculpatul P.B.A. au rămas la locuinţa martorei R.A. În cursul aceleiaşi seri, inculpata i-a propus fiului ei minor să meargă împreună la domiciliul lor, să o aştepte pe victimă, să o lege şi să o bată, în scopul de a se răzbuna. Rezoluţia infracţională a fost acceptată de către inculpatul minor, şi a fost cunoscută de către martorii R.A. şi C.V. (aşa cum rezultă din declaraţiile pe care aceştia le-au susţinut în data de 28 martie 2011).
Ambii inculpaţi s-au deplasat la imobil în jur de miezul nopţii, mergând însă prin grădină şi nu pe drum, pentru a nu fi observaţi. În casă au aşteptat circa o oră - o oră şi jumătate, interval de timp în care au băut şi o cafea, iar la momentul revenirii victimei, au surprins-o chiar în momentul intrării în casă, au imobilizat-o cu ajutorul unui cablu de alimentare electrică după care i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii şi cu picioarele, iar inculpata C.Ş. şi cu un lemn de foc. După aceea, deşi victima se văieta foarte tare şi gemea, au dezlegat-o şi au transportat-o în curte unde au abandonat-o în zăpadă.
Reţinând această situaţie de fapt, Tribunalul a constatat că încadrarea juridică a faptelor include reţinerea premeditării şi că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 73 lit. b) C. pen. referitor la existenţa circumstanţei atenuante a provocării.
Sub aspectul circumstanţei agravante prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., instanţa de fond a reţinut că premeditarea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: luarea rezoluţiei infracţionale trebuie să preceadă cu un interval de timp acţiunea agresivă, chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă, iar hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire, de natură a înlesni săvârşirea infracţiunii. În speţă, între momentul luării rezoluţiei infracţionale de a ucide victima şi săvârşirea infracţiunii de omor a trecut un interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obişnuit, iar inculpaţii au conceput un plan de realizare a rezoluţiei infracţionale, prin care au reuşit să surprindă victima şi să o imobilizeze (având în vedere diferenţa de forţă între o femeie şi un minor pe de o parte, şi un bărbat pe de altă parte). Acţiunile de pregătire a săvârşirii faptei nu trebuie înţelese doar ca procurare a obiectului vulnerant sau a altor obiecte de natură a facilita executarea rezoluţiei infracţionale (de exemplu pregătirea cablului cu care victima să fie ulterior imobilizată), ci ca orice faptă ce produce o modificare în realitatea obiectivă şi care este de natură a contribui la realizarea/facilitarea realizării planului întocmit anterior, sau de a oferi un avantaj în asigurarea succesului faptei (în acest sens se circumscriu activităţilor de pregătire, atragerea victimei prin intermediul altei persoane într-o zonă retrasă, propice exercitării de violenţe sau pătrunderea în locuinţa victimei şi aşteptarea acesteia cu intenţia de a o ucide în scop de răzbunare.
În speţă este dovedit că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a se răzbuna, că au întocmit un plan în baza căruia să aplice o corecţie victimei şi că au executat acel plan în modalitatea propusă: s-au deplasat la locuinţă în timpul nopţii, pe un drum ascuns, şi au aşteptat victima pentru a o surprinde şi imobiliza în scopul exercitării de violenţe. Toate aceste demersuri constituie activităţi de pregătire de natură a înlesni săvârşirea infracţiunii, fiind astfel date toate condiţiile premeditării.
Referitor la reţinerea circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., Tribunalul a reţinut că aceasta constă în săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Un conflict vechi şi constant între inculpat şi persoana vătămată nu poate avea semnificaţia unei provocări, întrucât aceasta presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. La momentul săvârşirii infracţiunii victima nu a săvârşit niciunul dintre actele prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen. (violenţă, atingere gravă a demnităţii persoanei sau altă acţiune ilicită gravă care să fi avut ca rezultat puternica tulburare sau emoţie în psihicul inculpaţilor). Din contră, victima a fost luată prin surprindere, nu a avut nici o posibilitate de a riposta, iar faţă de acţiunile sale anterioare din data de 06 martie 2011 sau din cursul celor 15 ani de căsnicie, inculpaţii au avut suficient timp de a reflecta şi de a acţiona „la rece”, în scop de răzbunare. Însă, faţă de aceleaşi împrejurări de fapt ce s-a solicitat de către apărare a fi reţinute ca şi circumstanţa legală atenuantă a provocării, Tribunalul a reţinut că atitudinea repetat ostilă, ameninţătoare şi agresivă, a victimei faţă de propria sa familie este în mod evident dovedită şi constituie o circumstanţă atenuantă ce urmează a fi reţinută ca atare.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, în baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 336 RON către fiecare dintre minorii C.A.I. şi C.Ş.S. cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data comiterii faptei şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, şi în continuare la plata sumei de 112 RON lunar către fiecare minor, cu titlu de despăgubiri periodice.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere, în lipsa unei constituiri de parte civilă, dispoziţiile art. 17 C. proc. pen. şi a reţinut că acordarea unor daune morale nu se impune în prezenta cauză având în vedere raporturile din cadrul familiei părţilor, obiectivate inclusiv prin aceea că în ziua precedentă victima şi-a ameninţat şi urmărit cu cuţitul proprii copii, în public. Acordarea unor despăgubiri periodice s-a apreciat că se impune a fi acordată în considerarea contribuţiei materiale pe care defunctul o avea la cheltuielile de creştere şi educare ale minorilor, iar în lipsa unui criteriu, a fost avut în vedere cuantumul salariului minim pe economie - 670 RON. La acesta au fost aplicate cotele prevăzute în C. fam. în vederea stabilirii pensiei de întreţinere pe cale judecătorească.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpaţii.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, în principal, greşita schimbare a încadrării juridice a faptei deoarece la dosar nu există probe din care să rezulte că omorul a fost comis cu premeditare.
În subsidiar, Parchetul a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului minor P.B.A. este nelegală, iar pedeapsa aplicată inculpatei C.Ş. este prea blândă în raport cu fapta comisă şi urmările produse.
Inculpatul P.B.A. a criticat sentinţa pentru netemeinicie în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei solicitând aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, sus-numitul inculpat a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul cuantumului pedepsei, care trebuia stabilit sub minimul de 3 ani şi 3 luni închisoare.
Inculpata C.Ş. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege, motivat de împrejurarea că a recunoscut fapta şi nu are antecedente penale.
Prin decizia penală nr. 71 din 05 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchet şi inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa şi, în rejudecare:
A înlăturat din sentinţă dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei C.Ş., dispusă în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
A înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia de schimbare, în baza art. 334 C. proc. pen., a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.B.A., din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 4 ani [în loc de: „în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. condamnă inculpata C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 5 ani.”].
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor la pedeapsa de 3 ani închisoare [în loc de: „în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul P.B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.”].
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu sunt contrare prezentei decizii.
A dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului P.B.A. de la data de 27 iunie 2011 la zi, măsură pe care a menţinut-o.
A dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatei C.Ş. de la data de 27 iunie .2011 la zi, măsură pe care a menţinut-o.
Cheltuielile judiciare din apel s-a dispus a rămâne în sarcina statului, inclusiv suma de 600 RON, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţi (câte 300 RON), referitor la care s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt şi de drept descrisă în rechizitoriu şi, fără a o mai relua în considerentele deciziei, a constatat întemeiată critica Parchetului privind greşita reţinere de către instanţa de fond în încadrarea juridică a faptei a agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen. (premeditarea) pentru următoarele considerente:
Premeditarea ca circumstanţă agravantă presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii:
O primă condiţie se referă la trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul executării infracţiunii. O a doua condiţie priveşte activitatea psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârşi infracţiunea. În sfârşit, pentru existenţa premeditării, se mai cere ca în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracţionale şi momentul începerii executării omorului, inculpatul să treacă la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei.
S-a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpaţii au efectuat acte de pregătire în vederea punerii în executare a hotărârii infracţionale. Spre miezul nopţii (06/07 martie 2011), în timp ce se afla cu fiul ei P.B.A. la locuinţa numitei R.A. şi a concubinului acesteia, C.V., inculpata C.Ş. i-a spus fiului ei să meargă la locuinţa lor, să îl lege pe M. şi să îi aplice o corecţie, întrucât nu mai suporta umilinţele acestuia. În prezenţa lui R.A. şi a lui C.V., inculpata a precizat că intenţionează să îl lege pe C.M., să îi aplice o corecţie şi să se răzbune pe el, lucru cu care inculpatul P.B.A. a fost întru totul de acord.
Cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa comună şi văzând că victima nu se afla în domiciliu au hotărât să o aştepte, sens în care şi-au pregătit câte o cafea. Nu după mult timp, aproximativ o oră - o oră şi jumătate, în momentul în care victima şi-a făcut apariţia în locuinţă, a fost întâmpinată de fiul ei vitreg, inculpatul P.B.A. care a imobilizat-o şi a trântit-o la podea. În timp ce inculpatul ţinea victima imobilizată, cu mâinile la spate, inculpata C.Ş. i-a legat mâinile şi piciorul drept cu un cablu (cordon de alimentare) pe care l-a luat dintr-o altă încăpere. Cercetările efectuate în cauză nu au confirmat faptul că acest cablu - cordon de alimentare - a fost dinainte pregătit pentru comiterea infracţiunii de omor, inculpata C.Ş. luând acest cablu instantaneu întrucât l-a văzut aruncat într-o altă cameră. În momentele imediat următoare, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a reacţiona în vreun fel, inculpaţii au exercitat acte de violenţă de mare intensitate asupra acesteia, lovind-o în repetate rânduri cu pumnii şi picioarele în zona corpului, în special a pieptului şi a coastelor. Cu ajutorul unei bucăţi de lemn de esenţă tare, fag, luată din interiorul camerei (nici acest obiect nu a fost pregătit dinainte pentru a comite infracţiunea de omor), inculpata l-a lovit pe soţul său în zona corpului şi a capului, cu putere, la întâmplare, iar la un moment dat s-a urcat şi cu genunchii peste aceasta, călcându-l efectiv în picioare. La iniţiativa inculpatei, cei doi l-au dezlegat pe C.M., l-au scos din locuinţă, ţinându-l de braţe şi de picioare, şi l-au abandonat pe zăpadă în curtea locuinţei, lângă o magazie de lemne.
Instanţa de apel a concluzionat că în cauză nu este îndeplinită cea de a treia condiţie a premeditării, motiv pentru care în urma admiterii apelurilor, a procedat la o nouă încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen. - premeditarea, cu consecinţa evidentă a reducerii cuantumului pedepselor.
Invocând dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa de apel a reţinut că la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale, urmările cauzate, şi de persoana inculpaţilor, apreciind că scopul preventiv şi educativ al sancţiunilor, cerut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpatei C.Ş. la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi prin condamnarea inculpatului P.B.A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.B.A. care prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut, în principal, că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei şi, în consecinţă, încadrarea juridică a faptei este în dispoziţiile art. 183 C. pen. care încriminează infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În subsidiar, s-a arătat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul de a se face aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
La cererea recurentului inculpat, instanţa de fond după analizarea probelor administrate în faza de urmărire penală, constatând că fapta pentru săvârşirea căreia a fost trimis în judecată este stabilită şi că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, soluţie menţinută şi de instanţa de prim control judiciar sub aspectul incidenţei în cauză a acestor prevederi legale.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, Înalta Curte constată că reţinerea vinovăţiei recurentului inculpat în săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. este corectă, susţinerea inculpatului în sensul că fapta comisă în împrejurările reţinute în rechizitoriu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., nefiind întemeiată.
Ceea de diferenţiază infracţiunea de omor de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este forma de vinovăţie cu care acţionează făptuitorul şi care în cazul omorului este în intenţia în ambele sale modalităţi, iar în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte este praeterintenţia.
Contrar celor susţinute de recurent, din probele administrate în cauză rezultă că acesta a acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei.
Astfel, în noaptea de 06/07 martie 2011, recurentul inculpat a acceptat propunerea mamei sale, intimata inculpată C.Ş., de a pleca împreună de la locuinţa martorei R.A. la domiciliul lor şi de a lega victima pentru că nu mai suporta umilinţele acesteia. În acest scop, cei doi au plecat acasă şi în momentul în care victima şi-a făcut apariţia, recurentul inculpat a trântit-o la podea şi a imobilizat-o, ţinând-o cu mâinile la spate, timp în care inculpata C.Ş. i-a legat mâinile şi piciorul drept cu un cablu (cordon de alimentare), după care a început să o lovească în mod repetat cu pumnii şi picioarele peste corp, în special în zona pieptului şi a coastelor. La iniţiativa mamei sale, recurentul inculpat a dezlegat victima împreună au scos-o din locuinţă şi ţinând-o de braţe şi de picioare au abandonat-o pe zăpadă în curtea locuinţei, lângă o magazie de lemne.
Din raportul medico-legal de necropsie din data de 08 martie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava rezultă că moartea victimei - care se afla în stare de intoxicaţie etilică, având o alcoolemie de 0,95 g.‰ - a fost violentă, s-a datorat şocului traumatico-hemoragic instalat ca urmare a unui traumatism toracic cu rupturi de pulmoni, hemotorax şi fracturi costale multiple, iar leziunile au fost produse prin lovire cu corpuri contondente urmate de comprimarea corpului între două suprafeţe dure.
Multitudinea loviturilor aplicate victimei, intensitatea acestora, zonele corpului vizate - în special, pieptul şi coastele - sunt aspecte care infirmă susţinerea recurentului inculpat în sensul că forma de vinovăţie cu care a acţionat este praeterintenţia, specifică infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În consecinţă, cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpat nu este incident în cauză, încadrarea faptei în prevederile art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. fiind corectă.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este incident, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
În cauză nu se justifică aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. sau ale art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv la suspendarea condiţionată a executării pedepsei având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise, modul şi împrejurările în care a fost săvârşită şi urmarea produsă.
Circumstanţele personale ale recurentului-inculpat - minor la data comiterii faptei, poziţia sinceră adoptată în cursul cercetării judecătoreşti - au fost valorificate de instanţa de apel care, dând eficienţă prevederilor art. 109 C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare care reprezintă minimul prevăzut de lege şi care în opinia Înaltei Curţi este de natură a contribui la reeducarea acestuia şi de a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, reţinând că nu sunt întemeiate criticile aduse deciziei de către inculpat şi neconstituind din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate, recursul formulat în cauză se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 385 17alin. (4) C. proc. pen., din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2011 la 22 februarie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.B.A. împotriva deciziei penale nr. 71 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.B.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2011 la 22 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 717/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
