ICCJ. Decizia nr. 717/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 717/2012
Dosar nr. 5946/105/2010
Şedinţa publică din 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 5946/105/2010, a fost condamnată inculpata J.I., după cum urmează: în baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, fapte din perioada iunie 2007 - aprilie 2008, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, iar în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, fapte din perioada iunie 2007 - aprilie 2008, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
De asemenea, potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
S-a luat act că inculpata J.I. este arestată în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin Rechizitoriul nr. 100/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor J.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 33 lit. a) C. pen. şi N.G.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de acuzare că inculpaţii J.I. şi N.G.L. împreună cu M.I. zis "I." şi T.M. zis "M.", fiul inculpatei J.I., au hotărât să îşi canalizeze eforturile către racolarea unor persoane cu venituri extrem de modeste şi o instrucţie minimă sau inexistentă, cărora să le promită locuri de muncă avantajoase sub toate aspectele în Cehia, ţară în care aceştia lucraseră şi profitând de înţelegerile făcute în acest sens cu cetăţenii ucraineni D.V., B.V., Z.M., K.A., care gestionau activităţi de culegerea fructelor şi legumelor în ferme, prelucrarea cărnii, ambalat de sandwich-uri, sau la o fabrică de telefoane mobile în localităţile Praga, Vojkovice şi Kladno.
Persoanele vizate de către inculpaţi erau locuitori ai comunelor R. şi D., cea mai importantă forţă de muncă fiind racolată din satele acestora, S., C., respectiv, D. şi T.; o mică parte dintre persoanele racolate proveneau din satele B. şi M.N. ale comunei B.
S-a reţinut, pe baza declaraţiilor părţilor vătămate audiate în cauză, că perioadele de racolare şi transport în Cehia s-au realizat în trei rânduri, în lunile iunie - iulie 2007, iar plecarea a avut loc în luna septembrie 2007, pentru recoltare de mere, în fermele din localitatea Vojkovice, în luna ianuarie 2008, cu plecare în aceeaşi lună, pentru Praga, la fabricile de telefoane mobile şi ambalat sandwich-uri şi în lunile martie-aprilie, cu plecare în aprilie 2008, pentru recoltare de sparanghel în fermele din localitatea Kladno şi o mică parte pentru ambalat de sandwich-uri, cetăţenii ucraineni care gestionau aceste activităţi făcând la fiecare transport o triere a lucrătorilor pe tipuri de activităţi.
În lunile iunie-iulie 2007, inculpata J.I., ajutată uneori de fiul său T.M. a început racolarea forţei de muncă, în baza înţelegerii pe care o avea cu cetăţenii ucraineni, urmând ca pentru fiecare lot de oameni să fie trimis din Cehia un mijloc de transport în care aceştia se îmbarcau.
Lucrătorii erau cazaţi în cămine, le erau ridicate cărţile de identitate, sub pretextul necesităţii încheierii unor documente legate de obţinerea vizei de şedere, paza se realiza de cetăţeni ucraineni, accesul fiind restricţionat şi controlat de către grupul de ucraineni, direct sau cu ajutorul inculpatei, servirea mesei, deplasarea în zonele de muncă sau la cumpărături făcându-se, în mod organizat, prin întocmirea de tabele şi asigurarea sau nu a unui mijloc de transport.
Cea mai mică manifestare de nemulţumire era considerată nesupunere şi se pedepsea atât prin adresarea de cuvinte injurioase, cât şi prin agresiuni fizice, în rândul lucrătorilor existând o stare de temere permanentă, generată şi de prezenţa unor arme de foc la supraveghetorii ucraineni, aşa cum declară o mare parte din persoanele vătămate.
Toate aceste aspecte erau cunoscute de inculpată, însă ele au fost ascunse curiozităţii celor dornici să lucreze în străinătate, cărora, în procesul de racolare li se garanta existenţa unor condiţii de cazare foarte bune, transport, hrană şi ţigări gratuite, cartele telefonice gratuite, pentru a se putea ţine legătura cu familia şi un salariu pornind de la 1.000 euro sau 1.200 dolari SUA pe lună, reprezentând echivalentul a cca. 4.000 RON.
Până la sfârşitul lunii august 2007, s-a reuşit racolarea unui număr de 120 de persoane, printre care şi părţile vătămate S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. şi L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S. şi M.M.
Minorele L.A.M. şi L.B. au beneficiat de acceptul părinţilor pe baza unor declaraţii notariale, fiind însoţite de către bunicul lor, B.F.
Transportul persoanelor racolate era organizat de D.V. zis "V.", care stabilea acest lucru după o discuţie prealabilă cu inculpata J.I.
În luna septembrie 2007 "V." a dispus deplasarea în România a unui autocar supraetajat de 120 locuri, pentru a-i transporta pe cei racolaţi. Lucrătorii au fost transportaţi în localitatea Vojkovice şi cazaţi în cadrul unei ferme izolate în câmp în cămine sau barăci.
După ce au fost triaţi, lucrătorii au fost cazaţi, le-au fost luate documentele de identitate de către numitul "V.", motivându-se necesitatea întocmirii unor documente de şedere, le-a fost expus programul de lucru şi orele de masă, fără a face menţiuni în legătură cu salarizarea.
Traducerea explicaţiilor date de către "V." era făcută de către inculpatul N.G.L. şi tot prin intermediul acestuia, părţile vătămate au aflat că în mod organizat pot efectua cumpărături de la un magazin alimentar, gestionat tot de către cetăţenii ucraineni, pe baza unor tabele în care se consemna o limită cuprinsă între 100 şi 200 coroane cehe pe săptămână (zălog), pentru cumpărături, sumă ce se scădea ulterior din retribuţia lunară.
În unele cazuri, această sumă s-a înmânat efectiv părţilor vătămate, pentru a-şi cumpăra mâncare şi a se gospodări cu cele necesare.
Numitul "V." era cunoscut ca "patronul cel mare", însă acesta se subordona numitei K.A., aceasta din urmă păstrând pe perioada muncilor documentele de identitate ale părţilor vătămate, în acest fel împiedicând, practic, orice intenţie a acestora de a părăsi zona fermelor fără încuviinţare.
Aşa cum au relatat părţile vătămate în declaraţiile lor, împreună cu "V." se afla şi cumnatul acestuia, cunoscut sub apelativul "M.", cetăţean ucrainean, identificat din planşele foto ca fiind Z.M.
Numitul "M." era responsabil cu obligarea scoaterii la muncă a lucrătorilor, indiferent de starea vremii ori sănătatea acestora, în acest scop folosind forţa fizică sau exercitând presiuni psihice asupra părţilor vătămate, existând şi o situaţie când, nefiind plătite de cca. o lună de zile, părţile vătămate au refuzat să mai iasă la muncă, intenţionând să părăsească zona şi să se adreseze autorităţilor, urmând să se reîntoarcă în ţară.
Numitul "M." i-a cerut unuia din subordonaţii săi "S." să meargă după ei şi să simuleze lovirea celor nemulţumiţi cu un autovehicul, pentru a-i speria şi a-i determina să se reîntoarcă la muncă, exprimarea părţilor vătămate fiind "a vrut să ne lovească cu maşina, dar ne-am ferit, că altfel eram morţi", "apoi, ne-a adus înapoi şi ne mâna ca pe vite din spate, iar el era în maşină", "l-a sunat pe "I." M.I." care a promis că ne plăteşte".
Partea vătămată M.M. a afirmat, la rândul său, că "dacă îndrăznea cineva să fugă, ne ameninţau că ne împuşcă" şi "S." "ne-a ameninţat că trage în noi, că ne omoară", "am muncit cca. două luni de zile în regim de sechestrare". Apoi, am vrut să plec cu alţi oameni, am cerut cărţile de identitate, dar nu ni s-au dat şi ne păcăleau cu banii. Am prins un moment şi am fugit fără bagaje de la câmp. "S." a venit cu maşina după noi şi a vrut să ne lovească, dar ne-am ferit că altfel eram morţi. (...). I-am spus lui "I." că am probleme financiare, că am copii de crescut, că n-am venit de plăcere, dar el m-a bătut, mi-a dat un pumn în piept şi unul în spinare, zicând că sunt obraznică. Prezentă a fost şi J.I. şi B.M.O. care n-au spus nimic".
La rândul său, partea vătămată I. (actualmente P.) A. a declarat că "am muncit cca. trei luni de zile în regim de sechestrare la cules de mere şi la cules de varză, unde mi-am luxat mâna cu lăzi grele. Nu puteam pleca pentru că nu aveam bani, nici cărţi de identitate, nu ştiam limba şi nu ştiam cui să ne adresăm, fiind cazaţi la căminul acela înconjurat doar de câmpuri. Ni s-a comunicat că dacă îndrăzneşte cineva să fugă, ne împuşcă. Eram repartizaţi la pomii cu rod prost, greu de cules, care se aflau în mărăcinişuri, apoi ni s-a spus că dacă muncim mai mult vom fi plătiţi mai mult şi ajungeam astfel şi la opt containere pe zi".
Aceleaşi aspecte au fost afirmate şi de partea vătămată C.L.
Partea vătămată, M.M. a declarat că se folosea aparat cu electroşocuri folosit pentru lovirea muncitorilor.
Până la sărbătorile de iarnă ale anului 2007, în serii de câte 2 - 3 persoane, toate părţile vătămate arătate mai sus S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. şi L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S. şi M.M., s-au reîntors în ţară, acelaşi lucru făcându-l şi inculpata.
În toată perioada sărbătorilor, părţile vătămate au încercat să o determine pe inculpata J.I. să le plătească contravaloarea prestaţiilor din Cehia, însă aceasta a refuzat şi a promis că dacă o vor însoţi din nou în Cehia, în condiţii cu mult mai bune decât cele anterioare, vor putea să-şi recupereze şi salariile restante şi vor beneficia de salarii mai bune, prin aceste promisiuni reuşind să determine părţile vătămate D.G., D.S., T.M.I., S.E. şi M.M. să o însoţească în Cehia cu plecare în luna ianuarie 2008, pentru prestarea de munci la fabrica de telefoane, la abator sau la împachetat de sandwich-uri.
Pe lângă aceste părţi vătămate, prin promisiuni mincinoase, inculpata a determinat şi părţile vătămate O.I., P.G., T.N., B.I. şi D.V.Z. să o însoţească în Cehia.
După ce a adunat suficiente persoane dornice să muncească în străinătate, inculpata J.I. a solicitat lui "V." să-i trimită un autobuz pentru a încărca şi transporta lucrătorii.
Transportul s-a făcut până la Praga, J.I. însoţindu-i pe lucrători la un abator al lui B.V. după ce s-a înţeles asupra cheltuielilor cu cetăţeanul ucrainean "A.", o parte dintre muncitori fiind transportaţi la fabrica de împachetat sandwich-uri "C.", aparţinând aceleiaşi persoane.
Timp de două luni de zile părţile vătămate au muncit în condiţii inumane, într-un program cuprins între orele 04.00 - 20.00, fără a beneficia de masă, inculpata J.I. fiind "şefă" şi plătind câte 200 de coroane pe săptămână pentru ca părţile vătămate să se poată gospodări. Numitul "A." a fost înştiinţat de către aceasta că părţile vătămate sunt cu oamenii lui "V.", motiv pentru care la fiecare loc de muncă acestea erau păzite de paznici, iar în timpul conflictului unul dintre paznici a lovit cu o sticlă în cap partea vătămată O.I., producându-i leziuni deschise şi creând o stare de panică în rândul părţilor vătămate.
Partea vătămată O.I. a declarat: "... am înţeles că într-un fel eram ca şi vânduţi. Un anume "S." m-a bătut fără motiv, fiind beat, mi-a dat cu sticla în cap, m-a umplut de sânge şi s-au speriat toţi. De atunci mi-a fost frică şi încercam să fac tot ce mi se spunea (...) ceilalţi au înţeles şi ei şi se conformau. Cunosc faptul că mai mulţi muncitori români s-au bătut cu "A." şi alţi paznici. munca fiind foarte grea, condiţiile nu erau ca cele promise acasă, nu primeam niciun ban şi am fost înşelaţi.".
După acest scandal, fără să fie plătite, părţile vătămate au fost abandonate în Praga, fiind nevoite să telefoneze în ţară pentru a face rost de bani pentru transportul lor la întoarcere.
În condiţiile în care consătenii celor ce fuseseră exploataţi prin muncă în Cehia au aflat despre condiţiile inumane în care trăiseră părţile vătămate, cunoscând şi vinovaţii pentru această stare de lucruri, inculpata J.I. a dat dovadă de o capacitate extraordinară de convingere, reuşind să elimine toate temerile celor dornici să muncească în străinătate şi, mai mult decât atât, reuşind chiar să racoleze peste patruzeci de persoane care au însoţit-o în luna aprilie 2008 la cules de sparanghel, în Cehia, în aceeaşi zonă controlată de cetăţenii ucraineni, inculpata având funcţia de brigadier.
În timpul cercetărilor penale autorităţile judiciare din Cehia au fost încunoştinţate de activitatea infracţională a inculpaţilor şi a cetăţenilor ucraineni.
Prin adresa din 01 iulie 2010 a reprezentantului Ambasadei Cehiei la Bucureşti s-a adus la cunoştinţă că cetăţenii ucraineni D.V., B.V. şi Z.M. au fost arestaţi şi condamnaţi la câte 7 ani şi respectiv, 5 ani închisoare, iar K.A., fugită în Ucraina, urma să fie cercetată de aceste autorităţi, la solicitarea autorităţilor judiciare din Cehia.
În timpul urmăririi penale, la solicitarea sa, inculpata J.I. a fost confruntată cu părţile vătămate: P.G.; T.M.I.; D.G.; P.A.; O.I.; D.S.; S.E.; B.I.; C.L.; M.M., acestea susţinându-şi plângerile şi declaraţiile.
Cu ocazia confruntărilor cu partea vătămată P.G., aceasta din urmă la întrebarea "în ce mod a exercitat presiuni J.I. şi în ce calitate?" a răspuns: "era şefă, ea patrona tot căminul împreuna cu "M.", fiul acesteia. Am vrut să fug, dar J.I. a dat telefon la patroni (...) apoi la o staţie de autobuz m-au prins "M." şi "V." şi m-au bătut rău, apoi m-au adus înapoi cu pistolul la coaste şi la cap. M-au dus în camera de la cămin şi m-au bătut cu pumnii şi cu mânerul unei săbii în cap, mi-au rupt dinţii, de faţă fiind şi "I.", care le spunea să mă bată, că altfel vor pleca şi alţii şi să mă scoată pe hol să mă dea exemplu să nu mai fugă şi alţii. I-a chemat şi pe alţi muncitori să mă vadă bătut şi plin de sânge, să mă dea exemplu să-i sperie pe toţi". La aceste afirmaţii, inculpata a replicat: "am văzut când i-au dat cu pumnii şi cu un cuţit mare, l-au umplut de sânge dar nu am intervenit că nu aveam de ce, eu eram doar brigadier".
S-a relevat că numărul persoanelor care au fost exploatate prin muncă se ridică la peste 250 dintre care cca. 60 au formulat plângere penală, celelalte persoane manifestând sentimente de teamă, mai ales că, aşa cum a declarat partea vătămată P.G., J.I. a proferat ameninţări sau a promis sume de bani eventualelor părţi vătămate dar şi celor care au formulat plângere, pentru a nu depune plângeri sau a reveni asupra depoziţiilor.
Raportând situaţia de fapt descrisă şi recunoscută în totalitate de inculpată la dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, s-a apreciat asupra existenţei unităţii de rezoluţie în cazul infracţiunii de traficare de persoane în aceleaşi împrejurări de loc şi timp, săvârşită de inculpată, reţinându-se că faptele inculpatei J.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, întrucât, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu alte persoane, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, prin promisiuni mincinoase, în legătură cu obţinerea unor contracte de muncă în Cehia, în condiţii de cazare, hrană şi salarizare avantajoase, au racolat şi transportat în Cehia mai multe persoane printre care şi minori.
Prima instanţă a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind săvârşirea infracţiunii în formă continuată, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni şi a art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni.
De asemenea, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că până la începerea cercetării judecătoreşti inculpata a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situaţie în raport de care beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Totodată, având în vedere că inculpatul N.G.L. a solicitat administrarea de probatorii, iar latura civilă a cauzei are strânsă legătură cu activitatea acestuia, prin încheierea de şedinţă din 1 februarie 2011 s-a dispus disjungerea soluţionării laturii civile odată cu finalizarea cercetării judecătoreşti privind pe acest inculpat.
Reţinând vinovăţia inculpatei cu privire la infracţiunile anterior arătate, tribunalul a dispus condamnarea acesteia la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, astfel cum au fost reduse, gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, contribuţia avută la întreaga activitate de trafic de persoane, constând în recrutarea părţilor vătămate, unele la vârsta minoratului, scopul urmărit, dar şi circumstanţele personale ale inculpatei, care este arestată într-o altă cauză, iar în vederea realizării scopului sancţiunii, potrivit art. 52 C. pen., respectiv prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi reeducarea inculpatei, instanţa de fond a aplicat pedepse privative de libertate.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-a reţinut că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii şi reţinând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la aceasta, în principal, prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituţie, instanţa de fond a interzis inculpatei doar acele drepturi de la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) în raport de care s-a făcut nedemnă a le mai exercita, astfel că a interzis acesteia drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, a declarat apel, în termen legal, inculpata J.I., care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac şi fără să se prezinte în instanţă pentru susţinerea orală a acestora, deşi la termenul din 1 iunie 2011 a fost prezentă şi a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta-inculpată, a criticat sentinţa pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată este greşit individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, solicitând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor reale în care au fost comise faptele şi celor personale de care inculpata beneficiază, respectiv poziţia procesuală sinceră adoptată pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată şi împrejurarea că are cinci copii în întreţinere.
Prin Decizia nr. 115 din 8 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata J.I. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova; a fost obligată apelanta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel, examinând sentinţa apelată în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi drept, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., a apreciat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul declarat de inculpată este nefondat.
S-a reţinut că, pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate S.E., B.F., D.G., T.M.I., L.A.M., L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.S., M.M., B.I., O.I., P.G., T.R., D.V.Z., T.N., D.U., procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere de către părţile vătămate a inculpaţilor J.I. şi N.G.L., procesele-verbale de confruntare dintre inculpata J.I. şi părţile vătămate P.G., T.M.I., D.G., P.A., O.I., D.S., S.E., B.I., C.L., M.M., adresa din 1 iulie 2010 emisă de reprezentantul Ambasadei Cehiei la Bucureşti, coroborate cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpata J.I. în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior şi necontestată de inculpată.
S-a constatat astfel că inculpata, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpatul N.G.L. şi făptuitorii M.I. şi T.M., prin promisiuni mincinoase în legătură cu obţinerea unor contracte de muncă în Cehia, în condiţii de cazare, hrană şi salarizare avantajoase, a racolat şi transportat în Cehia mai multe persoane majore dar şi pe minorele L.A.M. şi L.B., ce au fost exploatate prin muncă în condiţii improprii de cazare, hrană şi salarizare de către D.V., B.V., Z.M. (arestaţi în prezent în Cehia), K.A. (fugită în Ucraina), cauzând un prejudiciu părţilor vătămate în valoare de 27.600 euro şi 15.700 dolari SUA.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate şi just apreciate de prima instanţă, care, reţinând vinovăţia inculpatei J.I. în forma prevăzută de lege, respectiv intenţia, în mod temeinic şi legal a dispus condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în formă agravată şi continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 şi trafic de minori în formă agravată şi continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2011, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., existenţa infracţiunilor, împrejurările comiterii faptelor şi vinovăţia inculpatei nefiind, de altfel, contestate de inculpată, aceasta înţelegând să beneficieze de procedura simplificată prevăzută în cazul recunoaşterii vinovăţiei conform art. 3201 C. proc. pen., judecata având loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a apreciat că tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanţele săvârşirii, respectiv împreună cu mai multe persoane, pe o perioadă mare de timp şi nu în ultimul rând, prin numărul important al persoanelor traficate, apreciate la circa 250 persoane, între care şi două minore şi consecinţele produse părţilor vătămate atât sub aspectul încălcării dreptului fiecăreia de a decide în mod liber în legătură cu alegerea felului şi condiţiilor de muncă, cât şi din punct de vedere material, prejudiciul estimat de acestea fiind stabilit la 27.600 euro şi 15.700 dolari SUA.
S-a concluzionat că aplicarea unor pedepse spre limita minimă prevăzută de textele incriminatorii, după reducerea cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reprezintă pedepse just proporţionate, instanţa de fond luând, în mod corect, în considerare, pe lângă criteriile anterior expuse, şi persoana inculpatei care, deşi nu este cunoscută cu antecedente penale, este cercetată într-o altă cauză pentru infracţiuni de aceeaşi natură, săvârşite în aceleaşi circumstanţe dar într-o altă perioadă de timp, critica invocată de inculpată fiind nefondată.
S-a arătat, cu referire la modalitatea de executare, că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, deoarece în raport de cuantumul sancţiunilor aplicate, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispoziţiilor art. 861 C. pen., aşa cum a solicitat inculpata, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi articol.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că prima instanţă a dispus disjungerea acesteia conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., faţă de poziţia manifestată de coinculpatul N.G.L., pentru care acţiunea penală a fost, de asemenea, disjunsă şi faţă de conexitatea ce există între infracţiunile imputate acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o astfel după cum rezultă din motivele scrise depuse la dosarul de recurs şi din concluziile orale ale apărătorului ales, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greşita aplicare a legii (art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.), respectiv a art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor imputate şi greşita condamnare a inculpatei, faptele reţinute în sarcina sa neexistând; s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterior pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în vederea stabilirii nevinovăţiei inculpatei.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează:
Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului, în faţa primei instanţe inculpata a fost legal citată şi în cuprinsul declaraţiilor date la termenele de judecată din 14 decembrie 2010 şi 1 februarie 2011 a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că nu solicită administrarea de probe, urmând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Aşa fiind, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 3201 alin. (1), (2), (3) şi 4 C. proc. pen., prima instanţă în mod întemeiat a făcut aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, privind "judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei", hotărârea de condamnare pronunţată întemeindu-se pe probele legal administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, nu poate fi primită susţinerea apărării privind adoptarea de către inculpată a unei poziţii procesuale de nerecunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa, declaraţiile date în faţa primei instanţe fiind semnate, după citire, de către inculpată, după cum reiese expres din înscrisurile aflate la dosar fond, inculpata fiind de acord să fie asistată de avocat din oficiu.
Având în vedere aspectele anterior prezentate instanţa de recurs apreciază că prima instanţă, la stabilirea sancţiunilor aplicate inculpatei a respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele fiind apte a determina realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen. Cuantumul sancţiunilor reflectă natura şi gravitatea faptelor comise (de trafic de persoane), amploarea activităţii infracţionale (prin numărul mare de persoane implicate, inclusiv minori şi perioada de derulare a activităţii infracţionale), dar şi poziţia procesuală a inculpatei. În ceea ce priveşte modalitatea de executare a sancţiunii rezultante aplicate, se constată că aceasta a fost just stabilită, executarea prin privare de libertate fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor şi funcţiilor pedepsei, reglementate de art. 52 C. pen., de constrângere şi reeducare a inculpatei în vederea înlăturării deprinderilor antisociale şi reorientării personalităţii şi atitudinii sale faţă de societate, muncă şi ordinea de drept.
Se constată, totodată, că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a menţinut hotărârea pronunţată de prima instanţă, starea de fapt şi vinovăţia inculpatei fiind avute în vedere în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, faţă de poziţia procesuală exprimată de inculpată în sensul arătat prin declaraţiile date în faţa primei instanţe.
Instanţa de recurs reţine, totodată, că nu poate fi primită apărarea inculpatei în sensul inexistenţei faptelor ce îi sunt imputate şi nici solicitarea acesteia de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe în vederea administrării de probe, având în vedere aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., după cum s-a menţionat anterior.
Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate şi nu pot fi avute în vedere, din oficiu, alte cazuri de casare care să determine desfiinţarea deciziei recurate care este, după cum s-a arătat în cele ce preced, legală, temeinică şi riguros argumentată, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata J.I. împotriva Deciziei penale nr. 115 din 8 august 2011 Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile de avocat pentru asigurarea asistenţei juridice a părţilor vătămate D.G., L.A.M., L.B., P.R., I. (P.) A., D.S., M.M., O.I., P.G., T.R., T.N., B.I., C.L., A.V., T.M.I., S.E. şi B.F., în sumă de câte 50 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 726/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2371/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
