ICCJ. Decizia nr. 818/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 818/2012
Dosar nr. 1592/1/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petiţionarul R.P. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 37229/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, motivând că la această instanţă nu va avea loc o judecată dreaptă şi imparţială datorită atitudinii părtinitoare a judecătorului.
A arătat că datorită comportamentului magistratului judecător, au formulat cerere de recuzare împotriva acestuia, cerere care a fost respinsă, dar în continuare drepturile procesuale ale inculpaţilor sunt încălcate şi crede că se datorează faptului că aceştia sunt de etnie rromă.
A arătat că situaţia a devenit mai tensionată din momentul în care petiţionarul a formulat un denunţ împotriva unui avocat din Baroul Bucureşti. A solicitat să se aibă în vedere motivele depuse înscris la dosar şi înscrisurile ataşate şi să se dispună strămutarea cauzei.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Bucureşti.
Din informarea transmisă de la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă ierarhic superioară Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită, rezultă următoarele:
Cauza a cărei strămutare se solicită a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, având ca obiect cercetarea petiţionarului alături de alţi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la dare de mită şi complicitate la înşelăciune, fixându-se prim termen de judecată la data de 1 iunie 2011, cauza fiind amânată la data de 21 septembrie 2011, apoi la 19 octombrie 2011, 16 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011, 11 ianuarie 2012, 7 martie 2012 şi 4 aprilie 2012, timp în care au fost administrate probe, iar inculpaţii au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ce priveşte motivele invocate s-a arătat că susţinerile petiţionarului nu se circumscriu în cazurile prev. de art. 55 C. proc. pen. şi nu pot fi reţinute elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor.
S-a apreciat că nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul R.P. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 37229/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 810/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
