ICCJ. Decizia nr. 830/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 830/2012
Dosar nr. 3280/99/2009
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1142 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, s-au dispus următoarele:
- respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare a întregii instanţe formulată de petentul B.E. la data de 24 octombrie 2011;
- respinge ca inadmisibilă cererea petentului B.E. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49 C. proc. pen.; art. 19 alin. (4) din Legea 51/1995; art. 23 alin. (4) din Legea 47/1992, art. 183 C. proc. pen. şi C. proc. civ.; art. 244 C. proc. civ. şi C. proc. pen.; art. 3731 C. proc. civ. în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale ale omului;
- respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.E. împotriva Sentinţei penale nr. 652 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Iaşi, secţia penală;
- obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 652 din 3 noiembrie 2009 Tribunalul Iaşi, secţia penală a dispus următoarele:
a) în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E., împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, prin Rezoluţia nr. 1383/P/2008 din 10 martie 2009, menţinută prin Rezoluţia 661/II/2/2009 din 05 iunie 2009;
b) menţine soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţa de numiţii G.P., domiciliat în Iaşi, M.A., domiciliată în Iaşi, Ţ.D. domiciliat în Iaşi, T.A. domiciliat în Iaşi, A.M. domiciliată în Iaşi, P.R., domiciliat în Iaşi, M.P. domiciliat în Iaşi, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 şi art. 206 C. pen.;
c) respinge cererea intimatului U.S. de obligare a petentului la plata unei amenzi judiciare şi despăgubiri;
d) în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petentul B.E. la plata sumei de 300 de RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
La rândul său, pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele: Prin Rezoluţia nr. 1383/P/2008 din 10 martie 2009, menţinută prin Rezoluţia 661/II/2/2009 din 05 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate G.P., U.S., M.A., Ţ.D., T.A., A.M., P.R., M.P. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 şi art. 206 C. pen.
S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 419 din 10 martie 200B a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus declinarea de soluţionare a cauzei privind pe numiţii G.P., U.S., M.A., Ţ.D., M.P., T.A., A.M., P.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, sustragere de înscrisuri, fals intelectual, uz de fals. În favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, concomitent cu declinarea competentei de soluţionare a cauzei privind o serie de magistraţi în favoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a plângerii formulate de numiţii B.E. şi R.C.
Totodată s-a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi o copie plângerilor şi cererilor formulate în cauză de numitul B.E., înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel la data de 28 februarie 2008 şi 12 februarie 2008 sub numărul 419/P/2008. La acest dosar a fost ataşată şi plângerea penală formulată de numitul B.E. şi R.C. prin care aceştia reclamau persoanele menţionate mai sus (precum şi altele pentru care s-a dispus disjungerea, declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie şi trafic de influenţă.
S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., lipseşte condiţia prevăzută de legea penală, pentru că:
Art. 222 alin. (2) C. proc. pen. reglementează conţinutul unei plângeri penale, care trebuie să cuprindă, printre altele şi descrierea faptei care formează obiectul plângerii. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul denunţului, prev. de art. 223 a C. proc. pen.
În conţinutul plângerii formulate de numitul B.E. nu sunt descrise faptele care formează obiectul plângerii, astfel încât lipseşte o condiţie prevăzută de legea penală.
În data de 06 august 2009, solicitându-i-se de către procuror numitului B.E. să dea o declaraţie pentru precizarea conţinutului plângerii sale, acesta refuzat implicit, afirmând că va da această declaraţie în faţa organului competent întrucât competenţa de soluţionare a plângerii sale revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia urmărire penală, unde a solicitat a se înainteze prezenta cauză.
De asemenea, numitul B.E. a precizat că a formulat plânge împotriva ordonanţei de declinare pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea Apel Iaşi în cauză. Petentul a precizat că în mod netemeinic şi nelegal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a ataşat la prezentul dosar şi plângerea de la file 14, care nu are nici o legătură cu prezenta cauza. Cu ocazia audierii, numitul R.C., în data de 06 martie 2009 a declarat că prezentându-i-se plângerea de la fila 14 din dosar nu înţelege să facă nicio declaraţie, întrucât plângerea având ca obiect infracţiunea de calomnie este pe rolul Judecătoriei Iaşi, pentru soluţionarea cererii de revizuire, Dosar 14887/245/2008 cu termen la 02 aprilie 2008.
În consecinţă, în baza 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii G.P., U.S., M.A., Ţ.D., T.A., A.M., P.R., M.P. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 246 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 şi art. 206 C. pen.
Plângerea formulată de B.E. împotriva soluţiei date în Dosarul penal nr. 1383/P/2008 a fost soluţionată, în sensul respingerii de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi prin Rezoluţia 661/II/2/2009 din 05 iunie 2009.
Din analiza actelor şi dosarului de urmărire penală reiese că la data de 30 octombrie 2007, petentul B.E. a formulat plângere penală pentru calomnie, complicitate la instigare şi trafic influenţa împotriva numiţilor G.P., U.S., M.A., Ţ.D., T.A., A.M., P.R., M.P., H.M., A.A., P.M., P.C., P.C., M.M., reclamând că primii 7 învinuiţi au dat comenzi nelegale plătite sau au furnizat date false pe baza cărora H.M. şi A.A. au redactat articole defăimătoare, publice, iar ultimii patru au contribuit la arestarea petentului, făcând trafic de influenţă.
Prin Ordonanţa nr. 419 din 10 martie 200B a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus declinarea de soluţionare a cauzei privind pe numiţii G.P., U.S., M.A., Ţ.D., M.P., T.A., A.M., P.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, sustragere de înscrisuri, fals intelectual, uz de fals în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Faţa de conţinutul plângerii formulate, instanţa reţine că în mod corect s-a apreciat că lipseşte o condiţie pentru legala sesizare a organului de urmărire penala. Potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen. plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului daca este cunoscut şi a mijloacelor de proba. Or, având în vedere şi principiul răspunderii personale penale, petentul era obli gat potrivit dispoziţiilor legale să expună faptele în materialitatea lor, faţa de care solicită angajarea răspunderii penale a persoanelor reclamate. Indicarea generică a faptului că primele 7 persoane se fac răspunzătoare de furnizare de date false - fără indicarea conţinutului acestora, datei probabile a presupuselor fapte, alte elemente de natură a circumstanţia acuzaţia, nu poate determina legala sesizare a organelor de urmărire penală, declanşarea procesului penal presupunând o plângere care să satisfacă cerinţele esenţiale minimale. Mai mult, deşi organul de urmărire penală a dat dovadă de rol activ, solicitând petentului precizări, acesta a refuzat, astfel încât în raport de actul de sesizare soluţia dispusă este legală şi temeinică. De altfel, dincolo de natura filipică a discursului, nici în plângerea formulată, petentul nu indică expres faptele săvârşite de cele 7 persoane reclamate. În ceea ce priveşte nemulţumirile petentului în legătură cu soluţia de declinare a competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, acestea nu pot face obiectul analizei instanţei, obiectul procedurii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. limitându-se la verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţelor/rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
În consecinţa, pentru aceste motive, soluţia procesuală data de organele de urmărire penală fiind în concordanţă cu actele dosarului, faţa de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E., împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, prin Rezoluţia nr. 1383/P/2008 din 10 martie 2009, menţinută prin Rezoluţia 661/11/2/2009 din 05 iunie 2009, menţinând rezoluţia atacată.
În ceea ce priveşte cererea intimatului U.S. de obligare a petentului la plata unei amenzi şi despăgubiri civile, instanţa o apreciază ca nefondata. Chiar dacă dispoziţiile procedural penale se întregesc cu cele procedural civile, dispoziţiile art. 1081 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. Plângerea formulată de petent a fost exercitată în temeiul unui drept recunoscut de lege - art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., iar natura şi întinderea prejudiciului pretins de intimatul U.S. nu a fost nicicum dovedite în cauză. În termen legal hotărârea a fost recurată de petent, acesta arătând în motivarea recursului următoarele:
Instanţele de judecată din Iaşi l-au împiedicat să-şi susţină cauza, deşi a cerut acordarea unui alt termen de judecată, din interese total nelegale nu i-a fost acordat. Mai arată că la Iaşi completul de judecată, încălcând grav legea, a refuzat să trimită excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat şi susţinut, spre competentă soluţionare, la Curtea Constituţională. Mai subliniază că i s-au încălcat toate drepturile procesuale şi nu s-au efectuate absolut nici un fel de cercetare judecătorească. De asemenea, completul de judecată n-a respectat dispoziţiile obligatorii ale legii şi n-a vrut să trimită spre competentă soluţionare la parchet toate înscrisurile false depuse la dosarul cauzei de părţile adverse, deşi el a cerut foarte insistent şi a defăimat ca false toate înscrisurile depuse în dosarul cauzei de către părţile adverse.
La instanţa de recurs petentul a invocat excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49, 51, 52, 53 C. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995; art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. pen. şi C. proc. civ.; art. 244 C. proc. pen. şi C. proc. civ., art. 3731 C. proc. civ.
Instanţa de recurs a sesizat Curtea Constituţională să se pronunţe cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce privea modalitatea de soluţionare a cererilor de recuzare (fiind soluţionată prin Decizia nr. 499 din 19 aprilie 2011 de Curtea Constituţională).
Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent care se referă la dispoziţiile art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49 C. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992; art. 183 C. proc. pen. şi C. proc. civ.; art. 244 C. proc. civ. şi C. proc. pen.; art. 3711 C. proc. civ., instanţa constată că textele invocate nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionare a acestor excepţii.
În termenul de pronunţare după soluţionarea unui alt complet a cererii de recuzare a întregului complet, petentul a mai depus la dosarul cauzei o cerere de recuzare a întregii instanţe referindu-se la acest complet, invocând din nou aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate pe care instanţa de judecată le va avea în vedere.
Văzând legislaţia în vigoare, respectiv prevederile art. 51 C. proc. pen. care precizează că cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a întregii instanţe.
În ceea ce priveşte celelalte critici cu privire la acest complet de judecată, s-a apreciat că sunt completări scrise la cererea de recuzare formulată în sala de judecată care a fost deja soluţionată.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limite procedurale, Curtea de Apel a reţinut că nu este fondat recursul inculpatului pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele şi lucrările dosarului constată că instanţa de fond a respectat drepturile procedurale ale petentului, cererile acestuia fiind respinse motivat cu respectarea prevederilor legale în materie.
Faţă de conţinutul plângerii formulate, curtea reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că soluţia procesuală dată de organele de urmărire penală este în concordanţă cu actele dosarului.
Potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen. plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Mai mult, deşi organul de urmărire penală a dat dovadă de rol activ, solicitând petentului precizări, acesta a refuzat, plângerea neconţinând expres faptele săvârşite de persoanele reclamate.
În ceea ce priveşte nemulţumirile petentului referitoare la soluţia de declinare a competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, corect a stabilit instanţa de fond că acest aspect nu poate face obiectul analizei instanţei, obiectul procedurii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. limitându-se la verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţelor/rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondat recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei atacate cu această cale de atac.
Împotriva deciziei petentul a declarat prezentul recurs.
În prealabil, Înalta Curte reţine că, exceptând dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, celelalte dispoziţii ale deciziei sunt definitive şi, deci, nu pot fi supuse examinării pe fond pe cale prezentului recurs.
Pe cale de consecinţă, sigura dispoziţie care poate fi examinată de instanţa de recurs, în temeiul legii speciale (Legea nr. 47/1992) este cea referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii invocate de petent (art. 47 alin. (2), 48 lit. d), 49 C. proc. pen.; art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995; art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. pen. şi C. proc. civ.; art. 244 C. proc. civ. şi C. proc. pen.; art. 3731 C. proc. civ. în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale ale omului).
Examinând motivarea deciziei atacate cu privire la această dispoziţie, Înalta Curte apreciază că este legală şi temeinică, întrucât în raport cu obiectul cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel Iaşi, şi cu limitele controlului judiciar prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., textele invocate de petent nu au legătură cu judecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar, fiind incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 cu privire la inadmisibilitatea excepţiei.
Faţă de cele arătate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME LE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din Decizia penală nr. 1142 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 834/2012. Penal → |
|---|
