ICCJ. Decizia nr. 895/2012. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 895/2012
Dosar nr.2167/1/2012
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 11444/40/2011 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 458 C. proc. pen. formulată de recurentul contestator L.V.
S-a reţinut că la termenul de judecată din data de 9 martie 2012, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 458 C. proc. pen., arătând că acestea încalcă prevederile art. 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat, prin memoriul depus la dosar, că legea penală mai favorabilă se poate aplica cu privire la hotărârile definitive în mod obligatoriu sau facultativ (art. 12, art. 14 alin. (5), art. 15 alin. (2) C. pen.). În aceste situaţii, apreciază că nu ne aflăm în faţa unui conflict de legi penale, deoarece legea penală aplicabilă este cea nouă care va retroactiva asupra pedepselor stabilite sub imperiul legii vechi. În opinia sa, Legea nr. 202/2010 trebuia să specifice într-un ultim paragraf că se aplică şi hotărârilor definitive pronunţate anterior, în caz contrar aducându-se atingere principiului conform căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii.
Verificând excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestator, prin prisma dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea de Apel a apreciat că se nu impune sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea acesteia.
Potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţia România justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, iar art. 16 stipulează că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 modificată, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie făcută în formă scrisă şi motivată. Această motivare nu este însă una formală, ea trebuind să arate în ce modalitate dispoziţia vizată vine în contradicţie cu norma fundamentală precizată.
Acest text de lege se impune a fi coroborat cu prevederile art. 29 din acelaşi act normativ, cât priveşte condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.
În speţă, contestatorul, deşi a precizat că dispoziţiile art. 458 C. proc. pen. vin în contradicţie cu prevederile 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, nu a motivat în nici un fel prin ce anume se aduce atingere acestor texte din legea fundamentală, nefiind astfel îndeplinită condiţia imperativă de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzută de disp. art. 10 alin. (2) rap. la disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată.
În realitate, contestatorul critică de fapt lipsa unei dispoziţii legale în sensul stabilirii unui conţinut dorit de autorul excepţiei. Or, ceea ce judecătorul este chemat să facă la soluţionarea unei astfel de cauze constă în aplicarea dispoziţiilor articolului anterior menţionat, cu referire şi la art. 12 şi urm. C. pen., la cazul în speţă, excepţia invocată neavând aşadar legătură cu cauza dedusă judecăţii.
Cât priveşte susţinerea că se impunea a fi introdusă în conţinutul Legii nr. 202/2010 o dispoziţie expresă prin care să se precizeze că prevederile ei se aplică şi cauzelor definitiv judecate, aceasta nu are legătură cu excepţia invocată, vizând un alt act normativ.
Prin urmare, curtea, constatând neîndeplinite cumulativ cerinţele prev. de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, în conformitate cu disp. art. 29 alin. (5) din acelaşi act normativ, a respins cererea formulată de contestator, de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 458 C. proc. pen., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul L.V., fără a-şi motiva calea de atac.
Examinând din oficiu încheierea atacată conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, deşi contestatorul a invocat neconstituţionalitatea art. 458 C. proc. pen., în realitate el a criticat dispoziţiile Legii nr. 202/2010, mai exact lipsa unei dispoziţii prin care să se precizeze că prevederile acestei legi se aplică şi cauzelor definitiv judecate.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
În aceste condiţii, în mod legal şi temeinic în cauză s-a constatat că sesizarea Curţii Constituţionale este inadmisibilă, astfel încât recursul contestatorului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator L.V. împotriva încheierii din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 11444/40/2011.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 975/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 887/2012. Penal → |
|---|
