ICCJ. Decizia nr. 1002/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1002/2013
Dosar nr. 3414/101/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 170 din data de 21 septembrie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (2) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat B.G., născut în localitatea Mărăşeşti, judeţul Mehedinţi, fiul lui H. şi M., cetăţean român, ocupaţia - pensionar, căsătorit, posesor al CI eliberat de SPCLEP Baia de Aramă, CNP - aaa, cu ultimul domiciliu în satul Stăneşti, oraş Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen. şi pe o durată de 3 ani i s-a interzis inculpatului exercitarea acestor drepturi ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen. şi pe o durată de 3 ani interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă, începând cu data de 21 decembrie 2011 şi până în prezent.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de date genetice judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J, urmând ca în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
În baza art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşirea sa, măsură de siguranţă ce se va executa cu respectarea disp. art. 429, art. 430 C. proc. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpurilor delicte: un topor - lungime coadă 87 cm., muchie 2,5 x 3,5 cm, lungimea părţii tăietoare de 12,5 cm şi o furcă metalică cu trei coarne şi coadă din lemn, cu lungime de 125 cm, partea metalică de 35 cm, lăţimea de 20 cm, aflate în custodia grefei instanţei.
Au fost admise acţiunile civile formulate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. Tr. Severin şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 1.767 RON, respectiv 2.131 RON şi 2.940 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. Tr. Severin şi la plata sumei de 1.544,74 RON către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
S-a luat act de faptul că Spitalul Orăşenesc Baia de Aramă nu s-a constituit parte civilă.
Au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile: C.D., T.I. şi T.L. şi a fost obligat inculpatul B.G., la plata sumei de 390,94 RON despăgubiri civile - daune materiale şi 5.000 RON daune morale, la plata sumei de 381,21 RON despăgubiri civile - daune materiale şi 5.000 RON daune morale către partea civilă T.I. şi la plata sumei de 380 RON despăgubiri civile - daune materiale şi 5.000 RON daune morale către partea civilă T.L.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.155,4 RON cheltuieli judiciare ce include suma de 1155,4 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, această sumă incluzând şi suma de 100 RON - onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat de la urmărire penală - avocat L.T., această sumă urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului B.G., care, în data de 20 decembrie 2011, în jurul orei 17:30, a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei victimei T.I., satul Stăneşti, judeţul Mehedinţi şi cu un topor pe care-l avea asupra sa, le-a aplicat lovituri victimelor T.I., T.L. şi C.D., după care, a aplicat o lovitură cu o bâtă în parbrizul autoturismului condus de către C.M.F., distrugând atât parbrizul cât şi stâlpul de susţinere al acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv : procesul-verbal de sesizare; procesul-verbal de cercetare la faţa locului; procesul-verbal de predare-primire mijloace de probă; procesul-verbal de sigilare şi desigilare a probei nr. 1 - topor; planşe foto; declaraţiile date în calitate de făptuitor/învinuit şi inculpat de către B.G.; declaraţia părţii vătămate C.D.; declaraţia părţii vătămate T.L.; declaraţia părţii vătămate T.I.; declaraţia dată în calitate de martor de către numita C.M.F.; declaraţia martorei C.M.; declaraţia martorei C.M.N.; declaraţiile martorei B.L.; declaraţie martor S.E.; declaraţia martorului C.T.; declaraţia martorului B.N.; raportul medico-legal din 19 martie 2012 întocmit de SML Mehedinţi; raportul medico-legal din 25 ianuarie 2012 întocmit de SML Mehedinţi; raportul medico-legal din 25 ianuarie 2012 întocmit de SML Mehedinţi; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 03 februarie 2012, întocmit de INML " Mina Minovici".
De asemenea s-a arătat că în cursul cercetărilor penale au fost ridicate şi următoarele mijloace de probă:
Proba nr. 1: un topor - cu lungimea cozii de 87 cm, muchie 2,5 x 3,5 cm, lungimea părţii tăietoare de 12,5 cm, pe coadă, în apropierea părţii tăietoare, s-a evidenţiat o pată de culoare brun roşcată cu aspect de sânge, găsită lângă scara de acces în imobilul părţii vătămate T.I.; Proba nr. 2: furcă metalică - cu trei coarne şi coadă din lemn cu lungimea de 125 cm, partea metalică 35 cm, lăţimea de 20 cm, găsită lângă scara de acces în imobilul părţii vătămate T.I.; Proba nr. 3: pete de culoare brun roşcat, cu aspect de sânge ridicate prin transfer cu beţişor steril, descoperite pe aripa stângă a tractorului din curtea locuinţei lui T.I.; Proba nr. 4: pete de culoare brun roşcat, cu aspect de sânge, ridicate prin transfer cu beţişor steril, de pe vegetaţia din interiorul curţii, în apropierea porţilor de acces auto, în curtea locuinţei lui T.I.; Proba nr. 5: căciulă, material textil, culoare neagră cu dungi gri, găsită pe vegetaţia din interiorul curţii, în apropierea porţilor de acces auto, în curtea locuinţei lui T.I.; Proba nr. 6: una bucată lemn - esenţă salcâm, în lungime de 180 cm şi diametru aprox. 8 cm.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 381 din 11 decembrie 2012, a respins apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 170 din data de 21 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 3414/101/2012, ca nefondat, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat şi a dedus detenţia preventivă în continuare la zi.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul B.G. pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi redozarea pedepsei aplicate, arătând că pedeapsa stabilită nu a fost just individualizată în raport de circumstanţele sale personale, respectiv vârsta, atitudinea, faptul că nu a avut intenţia săvârşirii faptei şi nu în ultimul rând de împrejurarea că are discernământul scăzut, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar.
În raport de circumstanţele personale anterior enumerate, a solicitat aplicarea disp. art. 74 lit. a), şi c) şi art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul special.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată în raport cu motivul de recurs invocat de către inculpat - motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de fond şi menţinută de cea de apel a fost judicios individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul B.G. este rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comise de inculpat, a gravităţii faptelor imputate şi a posibilităţii reiterării comportamentului infracţional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatului şi conduita adoptată pe parcursul procesului penal.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, Înalta Curte constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmările grave produse, după cum urmează:
- victima C.D. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis, plagă sângerând în regiunea frontală, fisură arcadă sprâncenoasă şi fractură de os etmoid cu hemosinus etmoido-frontal; necesitând pentru vindecare 27 - 30 zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii.
- victima T.I. a suferit o fractură - luxaţie deschisă metacarpo-falangiană auricular stâng, cu secţiune tendoane extensoare, necesitând pentru vindecare 40 - 43 zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii.
- victima T.L. a suferit o plagă tăiată regiunea cervicală, contuzie umărul drept, necesitând pentru vindecare 35 - 45 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.
Prin raportarea tuturor împrejurărilor cauzei, respectiv cele vizând persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi în cursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, pretinzând că a lovit părţile vătămate cu un topor, dar în alte împrejurări decât cele rezultate din anchetă, la modalitatea concretă în care au fost comise faptele, şi, având în vedere posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relaţiilor sociale ocrotite de lege, se apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 381 din data de 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 21 decembrie 2011 la 21 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4062/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1004/2013. Penal → |
|---|
