ICCJ. Decizia nr. 1054/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1054/2013
Dosar nr. 6626/83/2012
Şedinţa publică din 27 martie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 212 din 5 noiembrie 2012, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, în baza articolului 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului H.A., din infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de articolul 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de articolul 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În baza articolului 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea articolului 3201 C. proc. pen., raportat Ia dispoziţiile articolului 74, 76 C. pen. a dispus condamnarea inculpatului H.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, Ia pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de doi ani a drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.
În baza articolului 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 6 mai 2012 la zi.
A constatat că în cauză nu există nu există constituire de parte civilă.
În baza articolului 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 1500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza articolului 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat A.A., conform delegaţiei numărul 1928/2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, întocmit în dosar număr 212/P/2012, inculpatul H.A., în stare de arest preventiv a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de articolul 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că în data de 6 mai 2012, inculpatul a fost la Sâmbra Oilor împreună cu un anume Z.G. şi cu încă un băiat din acelaşi sat cu acesta, respectiv satul Cruceanu, judeţul Galaţi şi au consumat împreună bere, după care, cu un microbuz, s-au deplasat la Negreşti-Oaş unde, împreună cu persoanele sus-menţionate, a consumat - conform declaraţiei inculpatului, cam 10 beri. Mai apoi, au luat împreună un taxi şi s-au deplasat la Bixad, unde s-au oprit la casa de nunţi, la un magazin mic, de unde şi-au luat o bere. În timp ce consumau berea, martorul Z.G. a fost anunţat că o anume persoană s-ar afla dincolo, la F., respectiv la un magazin din apropiere, motiv pentru care inculpatul împreună cu martorul s-au deplasat în acel loc. Ajunşi la magazinul care se numeşte "F." şi-au luat câte o bere şi au ieşit în curte, moment în care inculpatul s-a repezit la una dintre persoanele ce stăteau pe bancă, respectiv C.N. şi l-a lovit în cap cu o sticlă de bere, după care a ieşit pe poartă, motiv pentru care victima C.I. s-a luat după inculpat, ieşind în stradă după acesta, moment în care inculpatul, cu cuţitul pe care-l cumpărase de la Sâmbră şi pe care-l avea deja pregătit, i-a aplicat o lovitură undeva în partea stângă a pieptului, după care a fugit, fiind urmărit cam 200 de metri de martori, după care martorii au renunţat. Inculpatul s-a întors şi, văzând că victima era căzută pe jos, s-a speriat şi a fugit acasă. Tot din declaraţia inculpatului a rezultat că la aproximativ 10 minute după ce a ajuns acasă a şi fost căutat de Poliţie şi a recunoscut cele întâmplate.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei C.I. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne (hemo-pneumotorace stâng) consecutiv plăgii tăiate-înţepate penetrante de pe faţa antero-laterală a hemitoracelui stâng, cu leziune de plămâni şi inimă. Leziunea traumatică s-a putut produce prin lovire activă cu un cuţit, având lungimea minimă a lamei de circa 8,5 cm. Poziţia victimă-agresor putea fi în ortostatism şi faţă în faţă, lovitura tanato-generatoare fiindu-i aplicată victimei oblic, de sus în jos şi dinapoi înspre înainte.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.
S-a constatat că fapta inculpatului H.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de articolul 174 alin. (1) C. pen.
Pe rolul Tribunalului Satu Mare cauza s-a înregistrat la data de 27 iulie 2012, iar cu ocazia verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv dispusă în cauză faţă de inculpat, potrivit articolului 3001 C. proc. pen. starea de arest a acestuia a fost menţinută.
În cadrul cercetării judecătoreşti a cauzei, cu ocazia audierii inculpatului, acesta a învederat instanţei de fond că recunoaşte şi regretă sincer comiterea faptei, solicitând ca judecarea lui să aibă loc potrivit prevederilor articolului 3201 C. proc. pen.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea inculpatului, fapt pentru care a dispus judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile procesual penale.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanţei de fond schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din omor, prevăzut de articolul 174 alin. (1) C. pen. în omor calificat, prevăzut şi pedepsit de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în condiţiile în care fapta a fost săvârşită în public, instanţa de fond apreciind întemeiată cererea a procedat la schimbarea încadrării juridice, potrivit solicitării formulate.
Reţinând vinovăţia inculpatului în comiterea faptei care i se impută, recunoscută pe deplin de către inculpat, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, a cărei modalitate de executare urmează a fi stabilită prin privare de libertate.
Raportat la atitudinea manifestată de inculpat încă de Ia începutul urmăririi penale, la regretul sincer faţă de cele întâmplate, la vârsta inculpatului, Ia împrejurarea că este Ia primul contact cu legea penală, Ia perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului, astfel cum sunt ele prezentate de consilierii de probaţiune cu ocazia întocmirii referatului de evaluare pentru inculpat, au format convingerea instanţei că în privinţa inculpatului se impun a fi reţinute circumstanţe atenuante, cu consecinţa diminuării cuantumului pedepsei ce urmează a fi aplicate.
Instanţa de fond a mai avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei faptul că inculpatul a acţionat la îndemnul martorului Z. şi totodată lovitura aplicată cu cuţitul victimei a fost una singură, inculpatul fiind speriat de faptul că ceilalţi martori de pe terasă au pornit în urmărirea lui.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpatul H.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei în sensul de a reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen., cu consecinţa majorării cuantumului pedepsei principale stabilită prin infracţiunea de omor calificat, prevăzută de articolul 175 lit. i) C. pen., întrucât inculpatul H.A. a provocat scandalul, iar fapta s-a săvârşit pe timp de noapte.
Procurorul de şedinţă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în şedinţa publică din 13 decembrie 2012 a precizat cu ocazia dezbaterii cauzei că nu susţine motivul invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea apelului declarat de parchet şi reformarea hotărârii atacate în sensul înlăturării circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei pe motiv că nejustificat s-au reţinut circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului, care de altfel, nici nu au fost reţinute în mod concret de către instanţa de fond.
Inculpatul apelant H.A. a declarat apel, fără a indica în concret motivele pentru care a exercitat calea de atac ordinară, iar în faţa instanţei de prim control judiciar a menţionat că înţelege să-şi retragă apelul.
Prin Decizia penală nr. 149/A/2012 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva Sentinţei penale nr. 212 din 05 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului H.A., născut la 18 august 1991 în Bălăbăneşti, judeţul Galaţi, fiul lui V. şi M., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a lI-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a menţinut pedeapsa complementară de 2 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă stabilită conform art. 65 C. pen. şi a luat act de retragerea apelului penal formulat de către inculpatul H.A.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziţia de recunoaştere sinceră a faptei de către inculpatul H.A. atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, rezultă că în data de 06 mai 2012, în jurul orelor 21,30, inculpatul apelant a aplicat o lovitură cu cuţitul, în zona anterolaterală a hemitoracelui stâng, victimei C.I., care la interval de o oră a decedat.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la articolul 175 lit. i) C. pen. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare Ia faţa locului şi planşa foto, raportul medico-legal de autopsie numărul 573/111/119/2012 şi declaraţiile martorilor C.G., N.C., M.V., Z.V., C.N., Z.A., P.F., M.I., care se coroborează cu depoziţiile inculpatului.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul a cerut să i se aplice procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, iar instanţa de fond a admis cererea sa şi a soluţionat cauza conform prevederilor articolului 3201 C. proc. pen.
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, rezultă că în apropierea barului situat în imobilul cu numărul xxx Bixad, mai exact în faţa casei cu numărul yyy, la o distanţă de 2,70 metri de poarta de la stradă s-a evidenţiat o pată de sânge de 1 metru x 0.50 metri, iar din acest Ioc spre imobilul cu numărul 381, mai multe pete de sânge, iar la circa 45 metri de pata din faţa casei cu numărul 389 s-au găsit mai multe pete de sânge grupate, pe o arie de 0,70 metri x 0,60 metri (a se vedea în acest sens şi planşele foto).
Din depoziţiile martorilor sus-menţionaţi, precum şi din declaraţiile inculpatului H.A., din fază de urmărire penală, rezultă că în data de 06 mai 2012, inculpatul apelant H.A. împreună cu martorul Z.G. şi cu un băiat din localitatea Cruceanu, judeţul Galaţi au consumat băuturi alcoolice la Sâmbra Oilor, judeţul Satu Mare, după care s-au deplasat în localitatea Negreşti-Oaş, unde într-un local au mai consumat băuturi alcoolice, iar apoi s-au dus în localitatea Bixad, la barul "F.", unde au continuat să bea bere. La un moment dat inculpatul, pe fondul consumului excesiv de alcool, l-a lovit pe martorul C.N. cu o sticlă de bere, iar când a vrut să iasă din curtea imobilului cu numărul xxx a observat că victima C.I. a ieşit după el şi, iritat, a scos cuţitul ce-l avea asupra sa şi i-a aplicat acestuia o lovitură în zona stângă a pieptului, după care a plecat de la locul faptei.
Potrivit raportului de necropsie, moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutiv plăgii tăiate-înţepate penetrante de pe faţa antero-laterală a hemitoracelui stâng, cu leziune de plămâni şi inimă. S-a apreciat că leziunea a fost produsă prin lovire activă cu un cuţit cu o lamă de circa 8,5 centimetri, iar poziţia victimă agresor putea fi în ortostatism şi faţă în faţă, lovitura tanato-generatoare fiindu-i aplicată victimei oblic, de sus în jos şi dinapoi înspre înainte.
Ansamblul mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei atestă fără putere de tăgadă că inculpatul, pe fondul consumului de alcool, fără vreun motiv justificat, a aplicat o lovitură cu cuţitul, în partea stângă a pieptului, victimei C.I., care a decedat la o oră de la momentul agresiunii.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond nu a valorificat în mod judicios, în sistemul pugnitiv, toate elementele de esenţă, definitorii pentru stabilirea unei pedepse care să reflecte în mod obiectiv pericolul social concret al faptei şi al persoanei inculpatului.
Instanţa de apel a considerat că în mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului H.A. circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de articolul 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât acesta este un element tânăr, la primul contact cu legea penală, îşi câştigă existenta prin mijloace oneste, ziler şi are un nivel de instrucţie scăzut (studii primare). Totodată, a apreciat că trebuie reţinută şi atitudinea post infracţională corespunzătoare a inculpatului, acesta a recunoscut fapta şi a manifestat regret sincer pentru cele întâmplate, solicitând judecarea cauzei pe baza acordului de vinovăţie, ceea ce a determinat incidenţa prevederilor articolului 3201 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, rezultă că inculpatul are şanse maxime de reintegrare socială, comportamentul său înregistrând valenţe pozitive.
În aprecierea Curţii de Apel Oradea toate aceste date pozitive trebuie să-şi găsească reflectarea în cuantumul pedepsei pe care inculpatul trebuie să o execute pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen., curtea de apel a constatat că prima instanţă nu a dimensionat în mod corect pericolul social al faptei, care rezidă din împrejurările concrete în care s-a săvârşit infracţiunea, intensitatea loviturii aplicate victimei, cu un cuţit cu lungimea lamei de 8,5 centimetri, precum şi atitudinea inculpatului imediat după faptă - a fugit fiind ridicat de organele de poliţie de la domiciliu.
Instanţa de apel a apreciat că, în amplul proces de individualizare judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv lipsa antecedentelor, gradul de pericol social ridicat al faptei comise limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de omor calificat conform art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. (15 ani - 25 ani şi interzicerea unor drepturi), precum şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În raport de aceste aspecte a considerat că apelul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare este întemeiat, fapt pentru care a dispus admiterea acestuia, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului H.A.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Prin motivele scrise de recurs a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen. considerând că pedeapsa aplicată inculpatului este neîndestulătoare şi greşita aplicare a legii cu privire la neconfiscarea cuţitului - corp delict.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate apreciază ca fiind fondat recursul declarat de Ministerul Public pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În raport cu determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operaţiune de adaptare a acesteia, la cazul concret dedus judecăţii, în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi de care trebuie să ţină seama cumulativ. Adaptarea pedepsei pe măsura tulburării pe care faptele comise au produs-o în mediul social, priveşte realizarea proporţionalităţii, cu măsura gradului de pericol social creat prin săvârşirea infracţiunii.
Identificarea şi reţinerea circumstanţelor atenuante reprezintă un atribut al instanţei de judecată care este datoare să stabilească dacă în cauză, în raport de materialul probator administrat, se regăsesc astfel de circumstanţe atenuante.
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a procedat în mod greşit la reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Astfel, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei sale conduite, anterioare săvârşirii infracţiunii şi nu poate fi considerată o circumstanţă atenuantă în sensul art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens. Aşadar, nu poate fi reţinută în mod automat această circumstanţă atâta timp cât nu se coroborează cu alte elemente de fapt, în condiţiile în care inculpatul a comis o infracţiune de omor calificat.
În ceea ce priveşte atitudinea sinceră de recunoaştere a faptelor săvârşite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost deja reţinută prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel că nu mai poate fi valorificată încă o dată prin reţinerea ca şi circumstanţă atenuantă în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În acest sens este şi Decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu reflectă comportamentul sincer al inculpatului.
În acest context, Înalta Curte va înlătura dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi va majora pedeapsa principală aplicată intimatului inculpat H.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate formulată de Ministerul Public, Înalta Curte consideră că este nefondată întrucât din lucrările dosarului nu rezultă că organele de urmărire penală au procedat la ridicarea, inventarierea şi depunerea la camera de corpuri delicte a cuţitului folosit Ia săvârşirea infracţiunii, astfel încât nu se poate dispune confiscarea specială, atâta timp cât bunul nu se mai găseşte.
Faţă de aceste aspecte Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 149/A/2012 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat H.A., va casa în parte decizia penală recurată, va înlătură art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi va majora pedeapsa principală aplicată intimatului inculpat H.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare. Va menţine restul dispoziţiilor din decizie care nu contravin prezentei hotărâri şi va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2012 la 27 martie 2013.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 149/A/2012 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat H.A.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în rejudecare, înlătură art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi majorează pedeapsa principală aplicată intimatului inculpat H.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., de Ia 7 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor din decizie care nu contravin prezentei.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2012 la 27 martie 2013.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1055/2013. Penal → |
|---|
