ICCJ. Decizia nr. 1006/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1006/2013
Dosar nr. 39600/3/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 967 din 08 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.S.E., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a f ăcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri şi obligaţii de supraveghere:
a) s ă se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituţie;
b) s ă anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) s ă comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) s ă comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
e) s ă urmeze un curs de calificare.
Datele prev ăzute la lit. b), c) şi d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, instituţie căreia instanţa îi încredinţează supravegherea.
S-a f ăcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat c ă inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în cauză de la data de 26 septembrie 2012 lăzi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată în vederea restituirii către B.C.C.O. Bucureşti suma de 210 de lei obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.
S-a constatat c ă în urma analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,23 grame substanţă conţinând heroină.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 440 din 04 octombrie 2012 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 16 octombrie 2012.
A fost descontopit ă pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 440 din 04 octombrie 2012 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 16 octombrie 2012, în cele 3 pedepse componente de câte un an închisoare fiecare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 şi art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse a câte un an închisoare fiecare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o majorează cu 3 luni, şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Inculpatul va executa 2 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a f ăcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. B) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.F.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat în vederea restituirii către B.C.C.O. Bucureşti suma de 200 de lei obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.
S-a constatat c ă în urma analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,14 grame substanţă conţinând heroină.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpata I.S.E. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronun ţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1585D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 39600/3/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor R.F., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi I.S.E., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a re ţinut că inculpatul R.F. a vândut la data de 02 august 2012 colaboratorului cu nume de cod „M.D." cantitatea de 0,14 grame heroină cu suma de 200 lei, iar inculpata I.S.E. în datele de 21 iunie 2012, 11 iulie 2012 şi 18 iulie 2012 a vândut colaboratorului cu nume de cod „N.V." cantitatea totală de 0,23 grame heroină cu suma de 210 lei.
Situa ţia de fapt reţinută prin rechizitoriu s-a bazat pe declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut acuzaţiile astfel cum au fost descrise mai sus, procesele-verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorilor „N.V." şi „M.D.", procesele-verbale întocmite de investigatorul „P.M.", procesele-verbale de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental şi de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză.
Dup ă sesizarea instanţei, la termenul din data de 01 noiembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii R.F. şi I.S.E. au precizat că recunosc în întregime acuzaţiile ce le-au fost aduse, că îşi însuşesc probele administrate în faza de urmărire penală şi că nu solicită administrarea de probe suplimentare cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, faţă de poziţia acestora constatându-se îndeplinirea condiţiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucure şti, secţia a ll-a penală, prin decizia penală nr. 404/ A din 19 decembrie 2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul R.F. împotriva sentinţei penale nr. 967 din 08 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Prin aceea şi decizie, a dedus prevenţia de la 26 septembrie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul R.F. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi redozarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanţele sale personale, respectiv faptul că este fără antecedente penale, are o familie cu copii şi i s-a reţinut în sarcină un singur act material.
În raport de aspectele învederate, a solicitat reducerea pedepsei cu aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen.
Recursul este nefondat.
Analiz ând decizia atacata în raport cu motivul de recurs invocat de către inculpat, motiv prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de fond şi menţinută de cea de apel a fost judicios individualizată, ca şi cuantum şi modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Totodat ă, verificând actele dosarului, se constată că motivul de recurs astfel cum a fost invocat in fata instanţei supreme, a fost iniţial susţinut în fata instanţei de apel, care a motivat amplu şi judicios respingerea lui.
Astfel, aşa dup ă cum şi instanţa de prim control judiciar a reţinut, instanţa de fond a aplicat în mod corect procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., faţă de solicitarea expresă a inculpatului care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Prima instan ţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, în concordanţă cu mijloacele de probă mai susmenţionate., făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., dând valoarea unor circumstanţe atenuante judecătoreşti pentru elementele de fapt referitoare la cantitatea redusă a drogurilor, dar şi atitudinii sincere a inculpatului şi a împrejurării că acesta a formulat un denunţ fără a fi aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa stabilit ă de către prima instanţă a fost mult redusă sub minimul special, aproape până la limita maximă permisă de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Av ând în vedere circumstanţele în care a fost comisă fapta, ca şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, reţinându-se în acest sens că inculpatul a fost sancţionat administrativ prin cinci ordonanţe emise de procuror în legătură cu fapte ce corespund normei de incriminare a infracţiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis, dar şi a deţinerii de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, reţinând de asemenea că acesta a mai fost condamnat definitiv la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea unei infracţiuni concurente, se apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, pentru reeducarea inculpatului fiind necesară executarea efectivă a pedepsei.
Totodat ă, în aceeaşi succesiune juridică, just s-a constatat că instanţa de fond a aplicat în mod corect tratamentul sancţionator prevăzut de art. 85 C. pen., dispunând anularea suspendării condiţionate a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 440/2012 a Judecătoriei Buftea, precum şi tratamentul sancţionator prevăzut de art. 33 – art. 34 C. pen.
În ce priveşte sporul de 3 luni aplicat în urma contopirii pedepselor, temeinic s-a considerat că acesta este justificat şi necesar pentru a sancţiona perseverenţa infracţională a inculpatului.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Pedeapsa este o m ăsura de constrângere si un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.
Prin raportarea tuturor împrejurărilor cauzei la circumstanţele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reţinute, se apreciază ca pedeapsa aplicată de prima instanţa şi menţinută de instanţa de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea şi nici schimbarea modalităţii de executare, pentru reeducarea inculpatului fiind necesară executarea efectivă a pedepsei.
Ca atare, dup ă verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
V ăzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 404/ A din data de 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 26 septembrie 2012 la 21 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3043/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1054/2013. Penal → |
|---|
