ICCJ. Decizia nr. 1148/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), profanarea de morminte (art. 319 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1148/2013

Dosar nr. 7586/111/2012

Şedinţa publică din 02 aprilie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 235 din 04 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.A., din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.A., cu antecedente penale, la o pedeapsă principală de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 319 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de profanare de morminte.

În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de 2982 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 167/1998 a Judecătoriei Huedin, rest care a fost contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând o pedeapsă de 25 ani închisoare şi două pedepse de 2982 zile.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 26 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi a arestării preventive de la 18 iunie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 34 din 19 iunie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 21 din 19 iunie 2012.

În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată B.I.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a bunurilor ridicate conform procesului - verbal de cercetare la faţa locului din 14 iunie 2012.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10 lei.

S-a dispus restituirea către moştenitorii victimei A.T. a telefonului mobil marca A. ridicat cu ocazia cercetării la faţa locului din 16 iunie 2012 (f. 54 dos. u.p.) şi a bunurilor ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului din 18 iunie 2012, respectiv un briceag, un cuţit cu plasele vişinii şi 4-5 fotografii ale victimei.

S-a dispus restituirea către numitul C.J.A. a scaunului din lemn pentru vioară ridicat conform dovezii de la f. 101 dosar u.p.

În baza art. 13 din H.G. 25/2011 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului în cuantum de 200 lei pentru avocatul din oficiu M.C. din cadrul Baroului Bihor.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

În cursul zilei de joi, 14 iunie 2012, martorul L.O. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în cursul acelei zile, în jurul orei 15,30, numiţii C.G. şi C.G.S. au descoperit un cadavru uman pe marginea drumului comunal dintre oraşul Aleşd şi satul Ortiteag, cadavrul fiind incendiat.

Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate în data de 14 iunie 2012, între orele 17,00 şi 21,30, s-a constatat că pe drumul dintre Halta CFR Aştileu şi satul Ortiteag (corn. Măgeşti) (DC 170), la aproximativ 700 m de intersecţia cu dramul care duce spre localităţile Chiştag - Aştileu, la cea. 15 metri de linia ferată Oradea - Cluj-Napoca, în spatele unui arbust (măcieş) se afla un cadavru uman carbonizat, culcat pe partea dreaptă, având picioarele flexate din genunchi la unghi de 90 de grade, piciorul stâng sub cel drept, mâna dreaptă sub cadavru, mâna stângă uşor flexată din cot, iar palma pe sol.

Peste cadavru era aruncat un pantalon din fâş de culoare roşie, ce avea ars cracul piciorului drept. De asemenea, peste cadavru era aruncată o fustă cu fermoar în partea posterioară, de culoare bleumarin-vernil, şi o bucată de mochetă de culoare gri, toate acestea prezentând urme de ardere.

Cadavrul avea pe degetul mijlociu al mâinii drepte un inel (ghiul) cu aspect zincat, cu partea superioară în format dreptunghiular, pe care erau gravate linii orizontale şi verticale şi iniţialele „TD ” .

Cadavrul prezenta mai multe leziuni la nivelul capului şi feţei, respectiv plăgi la nivel parietal-occipital drept, temporal dreapta, mentonier şi zona nazală (posibil fracturi de craniu şi eschile osoase).

Sub cadavru s-a găsit o bucată de cărămidă tip şamotă cu dimensiunile de 15 x 16 x 6,5 cm, ruptă, iar la picioarele cadavrului s-a găsit o bucată de cărămidă roşie format neregulat, ambele bucăţi prezentând mânjituri de substanţă brun-roşcată.

La capătul arbuştilor înspre halta Aştileu, în iarbă, s-a găsit o pălărie de fetru (stofa) de culoare neagră având borurile înguste şi murdare de praf şi noroi.

Pe marginea bălţii de lângă cadavru, din drum, pe partea înspre terenurile agricole, era prezentă o urmă de adâncime imprimată în noroi, de formă dreptunghiular-pătrată, una dintre laturi fiind incompletă, cu aspect de dislocare recentă. Prin poziţionarea bucăţii de cărămidă din şamotă descoperită sub cadavru peste această urmă de adâncime, s-a constatat o potrivire a planurilor.

În ziua de vineri, 15 iunie 2012, a fost efectuată autopsia cadavrului, din raportul de constatare medico-legală nr. 1635/111/203 din 15 iunie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Oradea rezultând că moartea victimei A.T. a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi dilacerării meningo-cerebrale consecinţa unui politraumatism cu fracturi craniene multiple multieschiloase.

În cuprinsul aceluiaşi raport s-a arătat că moartea victimei putea data din 14 iunie 2012, identificarea doar parţială a semnelor morţii reale şi prezenţa leziunilor distractive tegumentare permiţând o apreciere a vechimii cadavrului de 6-12 ore în raport cu momentul examinării la faţa locului, începând cu orele 19,00. Pe corpul victimei s-au găsit mai multe leziuni de tipul plăgilor confuze, unele cu dimensiuni importante, care au fost produse prin loviri cu corpuri dure cu suprafeţe neregulate, posibil unele de formă alungită iar altele cu muchii şi colţuri (posibil fragmente de cărămidă ca şi cel prezentat drept corp delict). S-au mai constatat excoriaţii şi hematoame produse prin loviri cu corpuri dure, unele cu suprafeţe rugoase. Fracturile costale s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile de la nivelul membrului inferior drept s-au putut produce printr-un mecanism de comprimare între două planuri dure (posibil picior - sol). Leziunile distractive de tip arsuri de gradul II-IV de la nivelul toracelui, abdomenului, membrelor şi feţei s-au produs sub acţiunea flăcărilor, postmortem.

Totodată, s-a arătat că între leziunile de la nivel cranio - cerebral şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

În urma investigaţiilor specifice victima a fost identificată în persoana numitului A.T. din comuna Bratca, jud. Bihor, în vârstă de 72 ani, zis, - T.”, cunoscut lăutar din zonă întrucât cânta la vioara cu goarnă.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul zilei de miercuri, 13 iunie 2012, inculpatul s-a deplasat la locuinţa fratelui său T., din comuna Bratca, fiind văzut de către martorii C.F. şi B.I.

Cei doi fraţi au rămas peste noapte în locuinţa victimei iar dimineaţa s-au trezit şi s-au deplasat în Halta CFR Bratca, unde au fost văzuţi împreună, la ora 04,52, de către martorul C.M., impiegat de mişcare. în aceeaşi haltă, cei doi au fost văzuţi de către martorul M.I. care a văzut că inculpatul purta un baston, acesta având dificultăţi la deplasare.

Apoi s-au deplasat cu trenul până la Halta CFR Aleşd unde au ajuns la ora 06,04, conform graficului mersului trenurilor, din declaraţiile inculpatului rezultând că victima i-ar fi propus să se deplaseze împreună până în colonia de ţigani din satul Ortiteag, pentru a-şi căuta o concubină.

Cei doi s-au deplasat apoi pe jos pe drumul comunal spre Ortiteag, paralel cu calea ferată Oradea - Cluj-Napoca, ajungând într-un loc care conform descrierii inculpatului (după o baltă mare de apă din dram, pe partea stângă a drumului, lângă o cultură de grâu şi un tufiş de măcieşe/ porumbele) corespunde cu locul în care în cursul după-amiezii acelei zile a fost descoperit cadavrul victimei.

Inculpatul a susţinut că în acel loc fratele său s-ar fi supărat brusc pentru că îl duce în satul Ortiteag la „panarame", conduită inexplicabilă întrucât chiar victima propusese acest lucru.

A mai susţinut că întrucât fratele său l-ar fi înjurat, scuipat şi lovit cu palma uşor peste faţă, s-a enervat, i-a smuls victimei bâta din mână şi l-a lovit cu ea în tâmplă. în urma acestei lovituri, victimei i-a sărit pălăria din cap în drum şi a început să sângereze.

Inculpatul a recunoscut că a luat apoi de pe marginea drumului, de lângă balta mare de apă, o piatră, cărămidă sau şamotă, cu care l-a lovit pe fratele său în cap, în zona urechii, ţinând piatra/ cărămida în mână. Victima a căzut pe iarbă, pe marginea stângă a drumului, după care inculpatul a recunoscut că l-a mai lovit încă o dată sau de două ori cu cărămida tot în cap, la nivelul urechii.

Inculpatul a precizat că ulterior a aruncat piatra/cărămida lângă corpul victimei, iar apoi a aruncat peste acesta o jumătate de ţigară aprinsă, nerecunoscând incendierea cadavrului.

După ce l-a lovit astfel pe fratele său, inculpatul a luat de pe jos telefonul mobil al acestuia şi pantofii, susţinând că le-a luat pentru a nu fi sustrase de alte persoane. însuşirea acestor bunuri ale victimei dovedeşte clar că aceasta era decedată şi în mod evident nu mai avea nevoie de telefon şi pantofi.

Inculpatul a declarat că, după ce a deţinut şi folosit telefonul victimei 3 zile, l-a vândut unei persoane necunoscute din judeţul Sălaj, telefonul nemaifiind găsit, iar pantofii i-a dus la locuinţa sa din comuna Bulz, unde au fost identificaţi cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 20 iunie 2012.

După comiterea faptelor, inculpatul s-a îndreptat spre Halta CFR Aleşd, deplasându-se pe jos pe linia de cale ferată, fiind ajuns din urmă de martorii C.F. şi C.V., care se deplasau împreună pe aceeaşi bicicletă dinspre satul Ortiteag spre Halta CFR Aleşd. Conform martorului C.F., el şi cumnatul său C.V. au plecat de acasă la ora 06,30 iar pe inculpat l-au ajuns din urmă, acesta deplasându-se pe jos pe calea ferată dinspre Ortiteag spre Aleşd. Martorul C.V. l-a recunoscut pe inculpat şi l-a întrebat unde merge, inculpatul răspunzând că merge acasă. Martorul C.F. a declarat că nu a văzut foc sau fum pe marginea drumului.

Având în vedere că martorii veneau pe drumul comunal dinspre Ortiteag pe bicicletă şi l-au ajuns pe inculpat din urmă după ce acesta parcursese pe jos doar cea. 200 de metri de la locul faptei, rezultă că martorii ar fi trebuit să observe alte persoane prin zonă imediat după altercaţia dintre cei doi fraţi, în cazul în care o altă persoană decât inculpatul ar mai fi avut timp să vină în zonă, să aibă o nouă altercaţie cu victima, să îl omoare şi să îl tragă din drum în spatele tufei de măceş. Ori, nici martorii menţionaţi şi nici inculpatul nu au mai văzut în zonă alte persoane în acea perioadă.

Martora S.C. l-a văzut pe inculpat într-un bar din piaţa din Aleşd între orele 11.00 - 13.00 când a plecat spunând că e grăbit pentru că merge la Timişoara.

De asemenea, şi martorul C.C. a declarat că, în data de 14 iunie 2012,l-a întâlnit pe inculpat, în jurul orei 12,00, în centrul oraşului Aleşd, îndreptându-se spre Halta CFR Aleşd, cei doi salutându-se întrucât se cunoşteau.

După comiterea faptelor, inculpatul A.A. s-a deplasat cu trenul de ora 15,23 în care a urcat în Halta C.F.R. Aleşd, până în comuna Bratca, la locuinţa victimei unde bunurile au fost găsite răvăşite fără a se putea stabili dacă a luat vreun bun.

În cursul anchetei s-a stabilit că victima A.T. avea un telefon mobil marca N. de culoare neagră cu numărul de apel x.

Acest telefon a fost însuşit de inculpat de la victimă în dimineaţa zilei de 14 iunie 2012 şi folosit apoi pentru a efectua convorbiri telefonice.

S-a mai reţinut că din probele administrate a rezultat că victima şi inculpatul au ajuns cu trenul în Halta CFR Aleşd în dimineaţa zilei de 14 iunie 2012, la ora 06,04, iar pe baza listingurilor telefonice a rezultat că la ora 06,33 inculpatul A.A. a folosit telefonul victimei pentru a efectua un apel, rezultând astfel că omorul a fost comis între orele 06,04-06,33.

Din listingurile telefonice ale numărului de apel al victimei rezultă că în dimineaţa zilei de joi, 14 iunie 2012, de pe telefonul mobil al victimei a fost efectuat un prim apel la ora 06:33:28 către numărul de apel x, convorbirea durând 183 de secunde. în urma cercetărilor s-a stabilit că acest ultim număr de telefon aparţine martorei B.M., care însă nu a putut confirma acest apel, aspect explicabil întrucât martora este cunoscută cu afecţiuni psihice. Martora, care domiciliază în comuna Bucium, jus. Sălaj, a relatat că a primit numărul de telefon al inculpatului doar în ziua de 14 iunie 2012, când a circulat cu trenul venind din judeţul Bihor, de la cumnata ei B.I. şi l-a cunoscut pe inculpat. Ori, martora B.I. a declarat că B.M. a vizitat-o în ziua de 7 iunie 2012, ceea ce înseamnă că în data de 14 iunie 2012 inculpatul şi martora B.M. se cunoşteau de cea. o săptămână, iar convorbirea din dimineaţa zilei de 14 iunie 2012 a fost efectuată, aspect confirmat cu certitudine de listingurile telefonice.

Tot din listinguri a mai rezultat că în dimineaţa zilei de joi, 14 iunie 2012, la ora 09,28, a fost efectuat un apel la numărul x, care aparţinea martorului R.G.. Acesta a declarat că cel care l-a sunat atunci a fost inculpatul A.A., pe care martorul îl cunoştea din anul 1983, acesta spunându-i că are de vânzare două aparate pentru amplificarea sunetului la vioare cu goarne.

Martora G.V. a declarat că, în seara de 14 iunie 2012, a venit inculpatul la locuinţa ei din comuna Bratca, sat Lorău, jud. Bihor şi a rugat-o să îl lase să îşi încarce un telefon mobil. Martora a primit de la inculpat un telefon mobil de culoare închisă, marca N., pe care apoi l-a pus la încărcat la încărcătorul universal pentru telefoane N. Întrebându-l pe inculpat de unde are telefonul, având în vedere că în ziua anterioară inculpatul o mai vizitase pe martoră, dar nu avea telefon, acesta i-a răspuns doar că a primit telefonul de la cineva.

Faptul că telefonul victimei s-a aflat asupra inculpatului în ziua de 14 iunie 2012 a fost confirmat şi de martorii B.I.A. şi B.C.T., nepoţii victimei, care au declarat că seara, după ora 22,00, l-au sunat pe T. pentru a vedea ce face, iar la apel a răspuns inculpatul, care imediat a închis.

În data de 25 iunie 2012 a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul a indicat locul exact în care L-a atacat pe fratele său şi l-a abandonat la pământ, constatându-se că locul corespunde cu cel în care a fost descoperită victima decedată. Inculpatul a recunoscut şi alte detalii pe care doar criminalul le putea cunoaşte: faptul că a luat o piatră sau bucată de cărămidă ori şamotă de pe marginea drumului, de lângă o baltă; că l-a lovit apoi pe fratele său şi acestuia i-a căzut pălăria din cap în baltă; că l-a lovit pe fratele său căzut pe iarbă, pe partea stângă a drumului, în zona urechii; că a aruncat apoi piatra/cărămida/şamota lângă cadavru.

În faţa primei instanţe, la termenul de judecată din 11 septembrie 2012, inculpatul A.A. a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., arătând că recunoaşte comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, cerere care a fost respinsă de instanţă în baza art. 320¹ alin. (7) teza finală C. proc. pen.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a arătat că, în ziua de referinţă, în jurul orei 04,00 dimineaţa, a plecat împreună cu fratele său de la locuinţa acestuia spre gara din Bratca unde au luat trenul până la Halta Aleşd, cu intenţia de a-i căuta fratelui său o concubină în colonia de romi, iar aici au decis ca în acest scop să se ducă la Ortiteag. Pe drum au avut o altercaţie verbală legată de căutarea concubinei, pe fondul căreia fratele său l-a înjurat, l-a scuipat şi l-a lovit cu palma, motiv pentru care i-a luat acestuia din mână bâta pe care se sprijinea şi l-a lovit cu ea în cap, astfel că fratele său a căzut la pământ. Apoi s-a întors spre Halta Aleşd şi întrucât fratele său a aruncat cu pantofii după el, i-a luat încălţările, precum şi telefonul mobil care era căzut lângă o baltă. De pe marginea drumului a luat două bucăţi de cărămidă sau şamotă şi s-a întors la fratele său, având câte o bucată în fiecare mână şi l-a lovit cu acestea în cap. De asemenea, a aruncat cu o ţigară aprinsă lângă fratele său care nu era mort şi nu crede ca aceasta să fi dus la incendiere. S-a întors în Aleşd la piaţă unde a băut la un bar cu nişte prieteni după care, înjurai orelor 15,00, s-a urcat în tren şi a mers la Stâna de Vale unde locuia. De pe telefonul fratelui său a vorbit cu mai multe persoane printre care R.G., B.M. şi T.L. (fila 13 dosar instanţă).

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii G.V., C.F. şi M.I. care au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost relevate anterior (f. 24, 35, 43 dos. instanţă).

La solicitarea inculpatului a fost audiat martorul L.Ş., vecin cu victima A.T., care a arătat că inculpatul îl vizita pe fratele său mai rar şi nu a auzit niciodată ca aceştia doi să se certe (f 36 dos. instanţă).

În urma cercetării judecătoreşti, prima instanţă a apreciat că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv: fotografia de recunoaştere a victimei A.T. (f. 1); proces-verbal de consemnare a denunţului oral (f. 2); proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 14 iunie 2012, procesul-verbal de folosire a câinelui de serviciu şi planşa foto (f. 3-34); declaraţiile martorilor (f 35-36, 39-47, 49-51, 63-67, 69, 72-79, 102, 113-125, 127, 178-180, 190-191 dos. u.p. şi f 24, 35, 43 dos. instanţă); concluzii medico-legale provizorii nr. 1635/111/203 din 15 iunie 2012 (f. 37); adresa nr. 425399 din 18 iunie 2012 a I.P.J. Bihor - Serviciul Criminalistic (f. 80); raport de constatare medico-legală nr. 1635/111/203 din 15 iunie 2012 al S.M.L. Bihor (f. 86-99); graficul mersului trenurilor în zona infracţională (f. 100); listinguri telefonice ale numărului de apel al victimei (f. 128-130); proces-verbal de percheziţie domiciliară din data de 20 iunie 2012 şi planşa foto (f. 185-186); proces-verbal de reconstituire din data de 25 iunie 2012 şi planşa foto (f. 192-200) şi declaraţiile inculpatului A.A. (f 144-149, 154-156, 164, 213-215 dos. u.p. şi f 13 dos. instanţă).

Totodată, prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., reţinând că, întrucât inculpatul a lovit victima cu cărămizi sau şamote pe care le avea în ambele mâini, aplicându-i lovituri repetate în zona capului, care este o zonă vitală, iar ulterior a abandonat victima pe un drum care nu era foarte circulat, aceasta a acţionat cu intenţia chiar dacă indirectă de a ucide şi nu doar de a produce o vătămare corporală victimei.

În consecinţă, pe baza probelor administrate, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului A.A. care, la data de 14 iunie 2012, l-a ucis pe fratele său A.T. pe drumul comunal dintre Halta CFR Aleşd şi satul Ortiteag, prin aplicarea repetată de lovituri în cap cu corpuri contondente dure (cărămidă şi şamotă), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit. c) - art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia 1-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă principală de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Totodată, fapta inculpatului A.A. care, la data de 14 iunie 2012, după ce l-a ucis pe fratele său A.T., a incendiat cadavrul acestuia, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare; iar fapta inculpatului A.A. care, la data de 14 iunie 2012, după ce l-a ucis pe fratele său A.T., şi-a însuşit de la victimă telefonul mobil şi pantofii, a fost reţinută ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia instanţa l-a condamnat la o pedeapsă 4 ani închisoare.

La individualizarea pedepselor, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanţele reale ale comiterii faptei, modul şi mijloacele folosite, relaţia dintre inculpat şi victimă, urmarea produsă, precum şi persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind la al treilea omor, dar şi atitudinea acestuia de recunoaştere a faptei, cu unele nuanţări.

Deopotrivă, s-a avut în vederea împrejurarea că faptele deduse judecăţii au fost comise de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind săvârşite în termenul de liberare condiţionată, reţinându-se în acest sens că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost pentru prima dată condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare prin sentinţa penală nr. 310 din 28 august 1970 a Tribunalului Judeţean Timiş pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen., ulterior a mai fost apoi condamnat pentru mai multe infracţiuni de furt calificat, iar prin sentinţa penală nr. 70 din 27 februarie 1998 a Tribunalului Bihor a fost condamnat pentru al doilea omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de doar 20 de ani închisoare, fiind arestat la data de 18 iulie 1997 şi liberat condiţionat la data de 19 mai 2009, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 2.982 zile.

În consecinţă, reţinând că faptele au fost comise în termenul de liberare condiţionată, în baza art. 61 C. pen., prima instanţă a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de 2982 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167/1998 a Judecătoriei Huedin, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, rezultând astfel o pedeapsă de 25 ani închisoare şi două pedepse de 2982 zile.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 18 iunie 2012 la zi.

Totodată, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prima instanţă a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, reţinând în acest sens că se menţin în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.A. care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei apelate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepselor ca urmare a reţinerii în favoarea sa a beneficiului prevederilor articolului 320¹ C. proc. pen. şi a aplicării disp. art. 72, 74 şi 76 din C. pen.

Prin decizia penală nr. 26/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.A. împotriva sentinţei penale nr. 235 din 04 decembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 160^b C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa rezultantă arestul preventiv la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

S-a reţinut în acest sens că solicitarea inculpatului de a-i fi aplicate dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. este nelegală întrucât reţinerea în sarcina acestuia a agravantei prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., respectiv omorul deosebit de grav săvârşită de către o persoană care a mai săvârşit un omor şi care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, atrage incidenţa art. 320 alin. (7) C. proc. pen. potrivit cărora dispoziţiile privind această procedură specială nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Cât priveşte solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., acestea a fost apreciată ca neîntemeiată, instanţa de apel reţinând în acest sens că, raportat la modalitatea de comitere a faptei - inculpatul şi-a ucis fratele aplicându-i multiple lovituri în zona capului prin care i-a cauzat politraumatism cu fracturi craniene multiple, circumstanţele săvârşirii acesteia - pe corpul victimei s-au găsit leziuni de tipul plăgilor contuze, unele cu dimensiuni importante care au fost produse prin lovituri cu corpuri dure, cu suprafeţe neregulate, ce au cauzat fracturi costale, leziuni la nivelul membrului inferior şi conduita ulterioară a inculpatului - după ce a ucis victima, inculpatul a şi incendiat-o, cauzându-i arsuri de gradul 2 - 4 la nivelul toracelui, abdomenului, membrelor şi feţei, acţiunea flăcărilor producându-se postmortem, inculpatului nu-i pot fi aplicate disp. art. 74 C. pen.

Deopotrivă, verificând din oficiu individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a reţinut că în cauză au fost respectate criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din C. pen., avându-se în vedere atât persoana inculpatului - fără ocupaţie şi loc de muncă, cu antecedente penale - dar şi gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor,

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.A., fără a motiva în scris calea de atac.

La termenul de dezbateri din 2 aprilie 2013, apărătorul recurentului inculpat a susţinut că motivele recursului se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi vizează greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, urmare unei injuste valorificări a circumstanţelor personale favorabile ale acestuia.

În argumentare, apărătorul a arătat că atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, de recunoaştere a faptelor, şi în raport de care partea a invocat şi beneficiul disp. art. 320¹ C. proc. pen., trebuia reţinută ca şi circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen. şi valorificată, în conformitate cu disp. art. 76 C. pen., prin reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Verificând decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivele invocate de recurentul inculpat, precum şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:

Unica critică formulată de inculpat în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita sa procesuală sinceră, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele de fond şi de apel având în vedere gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracţiunile comise, împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.

În acest context, raportat la valorile sociale fundamentale încălcate prin infracţiunile săvârşite de inculpat - dreptul la viaţă, relaţiile fireşti de convieţuire socială şi dreptul patrimonial, numărul faptelor comise - o infracţiune de omor deosebit de grav urmată de infracţiunile de profanare de morminte şi furt calificat, circumstanţele comiterii acestora, astfel cum au fost detaliat prezentate anterior, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care anterior a mai săvârşit două omoruri deosebit de grave pentru care a fost condamnat la pedepse de câte 20 de ani închisoare prin sentinţa penală nr. 310 din 28 august 1970 a Tribunalului Judeţean Timiş şi prin sentinţa penală nr. 70 din 27 februarie 1998 a Tribunalului Bihor, împrejurare în raport de care se impune concluzia că inculpatul a manifestat perseverenţă infracţională în comiterea unor fapte de acelaşi gen, prin atitudinea sa relevând un profil infracţional deosebit de agresiv, se constată că pedepsele aplicate de instanţa fondului pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpat, menţinute de instanţa de control judiciar, sunt menite, prin natură, cuantum şi modalitate de executare, să asigure îndeplinirea funcţiilor pedepsei aşa cum sunt circumstanţiate prin dispoziţiile art. 52 C. pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol ai faptei săvârşite.

În aceeaşi sferă de analiză, se constată că, deşi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului au contribuit la aflarea adevărului în cauză, în condiţiile în care faptele au fost comise în lipsa unor martori oculari, instanţele de fond şi de apel au apreciat just că atitudinii procesuale sincere a acuzatului nu i se pot recunoaşte efecte circumstanţiale în raport cu gravitatea deosebită a faptelor săvârşite asupra propriului frate, modalitatea de săvârşire a acestora, amplu detaliată în cuprinsul prezentei hotărâri, urmările produse şi datele personale ale inculpatului care, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, a săvârşit, în concurs real, 3 infracţiuni din care una de omor deosebit de grav.

Totodată, se constată că opţiunea instanţei de fond de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., respectiv de aplicare a unui spor de 1 an la pedeapsa rezultantă de 25 de ani, răspunde exigenţelor principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, datele concrete ale speţei, atât strict factuale, cât şi cele privind persoana inculpatului evidenţiind faptul că pentru asigurarea securităţii sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieţii, se impune eliminarea pe o perioadă îndelungată din societatea civilă deschisă a inculpatului A.A., fiind evident faptul că pedepsele anterioare aplicate acestuia nu şi-au atins scopul.

Modalitatea în care a acţionat inculpatul - fără a avea o motivaţie în comiterea faptelor -, uşurinţa cu care acesta, deşi cunoştea rigorile legii, la numai 3 ani de la liberarea condiţionată din executarea celei de a doua pedepse ce îi fusese aplicată pentru săvârşirea unui alt omor deosebit de grav - şi-a ucis fratele aplicându-i multiple lovituri în zona capului, prin care i-a cauzat poli-traumatisme cu fracturi craniene multiple, pe corpul victimei identificându-se şi leziuni de tipul plăgilor contuze, unele cu dimensiuni importante care au fost produse prin lovituri cu corpuri dure, cu suprafeţe neregulate, ce au cauzat fracturi costale şi leziuni la nivelul membrului inferior, dar şi conduita acestuia - după ce a ucis victima, inculpatul a şi incendiat-o, cauzându-i arsuri de gradul 2 - 4 la nivelul toracelui, abdomenului, membrelor şi feţei, acţiunea flăcărilor producându-se postmortem, însuşindu-şi, totodată, telefonul mobil şi pantofii victimei, conturează profilul unui ucigaş cu sânge rece şi denotă o periculozitate socială deosebită, determinând concluzia că inculpatul A.A. constituie un pericol foarte grav pentru societate care justifică şi impune excluderea lui din societate o perioadă determinată, pentru a se preîntâmpina pierderea de noi vieţi omeneşti.

În consecinţă, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 26/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 02 aprilie 2013.

Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 26/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 02 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 02 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1140/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1449/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1148/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), profanarea de morminte (art. 319 C.p.). Recurs