ICCJ. Decizia nr. 1117/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr.

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1117/2013

Dosar nr. 5066/86/2009

Şedinţa publică din 1 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 86 din 2 mai 2012 a Tribunalului Suceava pronunţată în Dosarul nr. 5066/86/2009, s-au hotărât următoarele:

I. A fost condamnat inculpatul R.O. la următoarele pedepse şi pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹C. proc. pen. (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani.

2. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (un număr de două acte materiale) (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.

3. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹C. proc. pen. (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

4. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (un număr de două acte materiale) (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.

5.Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 320¹C. proc. pen. (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

6. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (un număr de trei acte materiale) (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.

7. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

8. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

9. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

II. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (2 acte materiale) (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare.

12. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

14. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (6 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare.

15. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (6 acte materiale) (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la. pedeapsa de 3 ani închisoare.

16. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (4 acte materiale), (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

17. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 6 4 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani.

18. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

19. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

21. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare.

22. Folosirea instrumentelor oficiale false (2 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

23. Uzurparea de calităţi oficiale (2 acte materiale) prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

24. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

25. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

26. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

27. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

28. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

29. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

30. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

31. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

32. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

33. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

34. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 6 4 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani.

35. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

II. În temeiul art. 37 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea la punctele 1 - 35 au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, faţă de condamnarea la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală rezultantă, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa penală nr. 1966 din 04 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Botoşani, (prin care au fost contopite: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1406 din 14 decembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, definitivă prin decizia penală nr. 106 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 29 din 10 ianuarie 2006, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 37 lit. b) C. pen. şi aplicarea unui spor de 6 luni închisoare) şi, conform art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. (cu trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.), s-a contopit fiecare din pedepsele aplicate la punctele 1 - 35 cu fiecare rest de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare (calculat după cum urmează), rezultând următoarele pedepse:

1. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 3 ani închisoare (ianuarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 6 ani şi 8 luni închisoare).

2. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (un număr de două acte materiale) (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 3 ani închisoare (ianuarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 7 ani şi 8 luni închisoare).

3. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea, art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 6 ani şi 8 luni închisoare).

4. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (două acte materiale) (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 7 ani şi 8 luni închisoare).

5. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 3 ani şi 1 lună închisoare (decembrie 2008 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 6 ani şi 8 luni închisoare).

6. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (trei acte materiale) (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 9 luni închisoare (aprilie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 7 ani şi 8 luni închisoare).

7. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 6 ani şi 8 luni închisoare).

8. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 10 luni închisoare (martie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 6 ani şi 8 luni închisoare).

9. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 1 an şi 4 luni închisoare - 6 ani şi 8 luni închisoare), la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 6 ani şi 8 luni închisoare).

10. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 4 luni închisoare).

11. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 4 luni închisoare).

12. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare).

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 6 4 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani.

13. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (6 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 4 luni închisoare).

14. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (6 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 4 luni închisoare).

15. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (6 acte materiale) (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare).

16. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (4 acte materiale), (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni închisoare (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare).

17. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 10 luni (martie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

18.Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 10 luni (martie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

19. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 10 luni (martie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

20. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 4 luni închisoare).

21. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (2 acte materiale), (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 4 ani şi 4 luni închisoare).

22. Folosirea instrumentelor oficiale false (2 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare).

în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani.

23. Uzurparea de calităţi oficiale (2 acte materiale) prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 3 ani închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare).

24. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

25. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

26. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

27. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

28. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 6 4 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani.

29. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

30. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

31. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

32. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen. (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

33. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare), la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 3 ani şi 4 luni închisoare).

34. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 2 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

35. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Raportat la art. 320¹ C. proc. pen., (limite legale: 4 luni - 2 ani închisoare), la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare (contopire restul de executat de 2 ani şi 11 luni (februarie 2009 - ianuarie 2012) cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare).

III. În temeiul art. 33 lit. a) Cod penat, s-a constatat că infracţiunile de la punctele 1-35 (II) sunt concurente şi, în temeiul art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul R.O. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, iar potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa principală rezultantă, de 10 ani închisoare, perioada executată de 1 an şi 10 luni (din pedeapsa anterioară de 4 ani şi 6 luni închisoare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii), calculată din decembrie 2008 (data săvârşirii primei infracţiuni) până în octombrie 2010 (data liberării condiţionate), inculpatul urmând a executa 8 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

IV. În temeiul art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a fost obligat inculpatul R.O. la restituirea, către persoanele denunţătoare, a sumelor de bani primite în vederea traficării de influenţă, după cum urmează:

- 55.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii), către S.D.E.;

- 9.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) şi 3.200 lei, către S.A.E.;

- 4.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către B.I.;

- 14.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către V.M.;

- 4.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către C.A.;

- 10.700 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către B.V.;

- 1.400 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către A.R.;

- 2.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către S.I.;

- 2.300 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către C.C.;

Conform art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, s-au menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale în vederea restituirii sumelor mai sus menţionate, constând în:

1. Indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 21 aprilie 2009, asupra sumei de 18.000 euro ridicată la data de 17 aprilie 2009, conform procesului verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa numitului R.C., din mun. Rădăuţi, str. Mihai Viteazu, , sumă de bani ce a fost depusă la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC - Sucursala Suceava, într-un cont pe numele numitului R.C., la dispoziţia organului judiciar - D.N.A - Serviciul Teritorial Suceava.

2. Indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 27 mai 2009, asupra următoarelor bunuri: un laptop F.S.C., model L.; un sistem GPS marca A.; un sistem de alarmare V.P., instalat pe autoturismul F.P., cu numărul de înmatriculare x; un C.D.P. şi două D.P. incorporate în tetiere, o husă pentru automobil R.F., autoturismul cu numărul de înmatriculare x, marca F., varianta x, de culoare gri, capacitate cilindrică 1596 cm³, cu numărul de identificare x, înmatriculat pe numita T.A.G.

3. indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 02 iunie 2009, a autoturismului cu numărul de înmatriculare x, marca O.T., T.C., de culoare roşu, capacitate cilindrică 1389 cm³, cu numărul de identificare W., înmatriculat pe numitul P.A., din Mun. Botoşani, Calea Naţională.

4. indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 15 iunie 2009 asupra autoturismului cu numărul de înmatriculare x, marca O.A.F.C.C., nr. identificare x, capacitate cilindrică 1389 cm³, de culoare verde şi asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare x, marca O.A., nr. identificare x, capacitate cilindrică 1389 cm³, de culoare albastru metalizat.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., sa dispus confiscarea specială de la inculpatul R.O., a următoarelor bunuri:

- o imprimantă x, împreună cu o carte de vizită pe care sunt imprimate numele şi calitatea Preşedintelui Curţii de Apel Suceava cu numerele de telefon xxx, adresele de e-mail: x, y, precum şi adresa de site www.curteadeapel.suceava.ro, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului R.O., din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, jud. Suceava, la data de 17 aprilie 2009 (anexa 3).

- un plic mic pe care este scris olograf cu pix culoare albastră şi caractere majuscule către S.A.E. - SAT Moara Carp Com. Moara, Judeţul Suceava, peste menţiunile scrise fiind aplicate multiple linii de culoare albastră în vederea ascunderii celor scrise, plic descoperit în mapa cu coperte din vinilin culoare albastră ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului R.O., din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, jud. Suceava la data de 17 aprilie 2009 (anexa 15).

- 83 cărţi de vizită pe care sunt imprimate numele şi calitatea Preşedintelui Curţii de Apel Suceava cu numerele de telefon xxx, adresele de e-mail x şi y, precum şi adresa de site www.curteadeapel.suceava.ro, o sticluţă cu tuş pentru ştampile marca K., ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului R.O., din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, nr. II, jud. Suceava, la data de 17 aprilie 2009 (anexa 4).

- hard - disk intern marca W.D., interfaţa I.P.A., model x, seria constructivă x de capacitate aproximativă de 40 GB împreună cu o unitate DVD, ambele ambalate în folie din aluminiu, puse la dispoziţia organelor de anchetă de către inculpatul R.S., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului R.O., din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, jud. Suceava, la data de 17 aprilie 2009, precum şi o unitate centrală de calculator din care lipseau bunurile descrise (anexa 5).

- fila original format A4 pe care se găsesc aplicate un număr de 22 impresiuni de culoare albastră ale unor ştampile, impresiuni rotunde cu următorul conţinut: România Administraţia Prezidenţială Probleme Cetăţeneşti; Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava; România Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Civilă; Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; România Judecătoria Rădăuţi; Ministerul Public - Parchetul General Bucureşti I.C.C.J; România Curtea de Apel Bucureşti; Ministerul Public P.I.C.C.J. Direcţia Naţională Anticorupţie S.T. Suceava procuror Şef Serviciu; România Ministerul Justiţiei Bucureşti; Ministerul Public P.I.C.C.J. Direcţia Naţională Anticorupţie S.T. Bucureşti procuror Şef Serviciu; România Guvernul României 1 Instituţia Prefectului Judeţul Suceava; România Curtea de Apel Suceava - 2; România = Primăria = Judeţul Suceava - Municipiul Rădăuţi; România Ministerul Justiţiei Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; România Tribunalul Bucureşti; România Bucureşti M.S. - notar Public; România Bucureşti Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (şi pe marginea exterioară textul în limba engleză); România Liga Biroului International pentru Apărarea Drepturilor Omului Haga L.P. (şi pe marginea exterioară textul în limba engleză) şi impresiuni dreptunghiulare cu următorul conţinut: pentru Conformitatate cu Originalul Grefier; Biroul Notarului Public S.M., filă ridicată cu ocazia controlului inopinat efectuat la cam. 77 unde era cazat şi inculpatul R.O., în data de 23 aprilie 2009, pe bază de proces verbal avizat şi de judecătorul delegat şi pusă la dispoziţia instanţei (plic sigilat - Anexa nr. 6).

- telefon mobil marca N., şi acumulator, ridicate cu ocazia controlului inopinat efectuat la cam. 77 unde era cazat şi inculpatul R.O., în data de 23 aprilie 2009, pe bază de proces verbal avizat şi de judecătorul delegat şi puse la dispoziţia instanţei (Anexa nr. 13).

Un telefon mobil marca N., o cartelă telefonică O. şi două acumulatoare ridicate la data de 17 aprilie 2009, în urma controlului inopinat efectuat la cam. 72 - izolare - unde fusese mutat pe timp de trei zile înv. R.O., ca urmare a unui raport de incident (bunuri ridicate conform procesului verbal din 24 aprilie 2009 vizat de judecătorul delegat şi puse la dispoziţia instanţei - Anexa nr. 8).

În baza art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate (ce constituie produsul infracţional al infracţiunilor de „fals material în înscrisuri oficiale” şi „uz de fals”), constând în:

- comunicarea nr. 544/P/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava domnului P.I. şi plicul aferent ( filele 49-50 volum II u.p.);

- comunicarea nr. 489/P/2009 din 09 februarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi plicul aferent (filele 51-52 volum II u.p.);

- corespondenţa nr. 544/P/2009 primită de numitul P.I. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi plicul aferent (filele 92-94 volum II u.p.);

- comunicările emise Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava din 10 noiembrie 2008, 01 decembrie 2008 şi 16 ianuarie 2009 şi plicurile aferente numitului V.I.V. (filele 198 -203 volum II u.p.);

- comunicarea nr. 3288 emisă de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, către V.G. şi plicul aferent (filele 204-205 volum II u.p.);

- comunicările emise de Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava din 10 noiembrie 2008, 01 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16 ianuarie 2009 şi 02 februarie 2009 şi plicurile aferente privind pe V.I.V. (filele 250-259 volum II u.p.);

- comunicarea adresată lui B.I. de M.A.I. şi plicul aferent (filele 285-286 volum II u.p.);

- înscris privind Dosarul civil nr. 4321/206/2008 şi plic privind pe V.M. (filele 325-327 volum II u.p.);

- înscris privind Dosarul civil nr. 4321/206/2008 şi plic privind pe V.M. (filele 328-330 volum II u.p.);

- înscris emis pe numele U.V. privind Dosarul civil nr. 9936/1992 al Judecătoriei Suceava (fila 422 volum II u.p.);

- înscris privind Dosarul nr. 203/C/2006 al Curţii de Apel Suceava şi plic (filele 468-469 volum II u.p.);

- înscris privind Dosarul nr. 23/314/2004 al Judecătoriei Suceava şi plic (filele 523-524 volum II u.p.).

În temeiul art. 191 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul R.O. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 3.250 lei, din timpul urmăririi penale, către Ministerul Public şi 2.936,96 lei, din timpul judecăţii, către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava nr. 22/P/2009 din data de 17 iulie 2009, s-a dispus:

I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, a inculpaţilor:

R.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că:

- în cursul lunii ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.D.E. din mun. Suceava, suma totală de 55.000 euro, afirmând că are influenţă asupra judecătorilor de la Judecătoria Suceava, funcţionarilor de la Institutul de medicină legală „M.M. Bucureşti şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu având ca rezultat punerea în libertate din Penitenciarul Botoşani a inculpatului P.I., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 7421/314/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.

2. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (un număr de două acte materiale) constând în aceea că:

- în perioada octombrie - decembrie 2008, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.A.E. din corn. Moara, jud. Suceava, suma totală de 9.000 euro, afirmând că are influenţă asupra funcţionarilor de la Institutul de medicină legală „M.M.” Bucureşti, asupra judecătorilor din subordinea sa şi procurorului de şedinţă de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu având ca rezultat punerea în libertate din Penitenciarul Botoşani a persoanei private de libertate V.I., condamnat definitiv de Tribunalul Suceava la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă de omor.

- în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la persoana denunţătoare S.A.E. din corn. Moara, jud. Suceava, suma totală de 3200 RON, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil 3426/314/2008 al Judecătoriei Suceava, privind pe V.G. (tatăl persoanei denunţătoare).

3. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că:

- în cursul lunii februarie 2009, atribuindu-şi calitatea de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.I. din corn. Brodina, jud. Suceava, suma de 4000 euro, cu titlu de plată a influenţei promise asupra generalului M.V., pentru ca ultimul să dispună angajarea lui B.I. la Centrul Regional de Imigrări Rădăuţi din subordinea Ministerului de Interne.

4. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (un număr de două acte materiale) constând în aceea că:

- în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi din subordine, de la persoana denunţătoare V.M. din corn. Şcheia, jud. Suceava, suma de 12.000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în Dosarul civil nr. 4321/206/2008 al Judecătoriei Suceava;

- în luna februarie 2009, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare V.M., cu titlu de plată a influenţei promise asupra funcţionarilor din Prefectura Suceava, suma de 2000 euro, pentru obţinerea titlului de proprietate, privind suprafaţa de teren care face obiectul Dosarului civil nr. 4321/206/2008 al Judecătoriei Suceava.

5. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că:

- în luna decembrie 2008, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare C.A. din corn. Moara, jud. Suceava, cu titlu de plată a influenţei promise asupra judecătorilor din subordinea sa, suma de 4000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, favorabile numitei T.I. (soacra sa).

6. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (un număr de trei acte materiale) constând în aceea că:

- în perioada februarie - martie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi (judecători şi procuror) de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 6.000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 9936/1992, în sensul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile prin care să se decidă că tatălui ei îi aparţine pământul în litigiu deoarece era bun propriu al bunicii.

- în luna martie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi judecători de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 7.000 euro, din care a primit efectiv 4.700 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 3039/2009, în sensul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile mamei vitrege S.A.

- la începutul lunii aprilie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, suma de 10.000 RON, cu titlu de plată a influenţei promise asupra unui notar, pentru soluţionarea favorabilă a succesiunii după mama sa.

7. Trafic de influenţă prev. de ari. 257 C. pen. rap. la ari. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că:

- în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare A.R., cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi (judecători) de la Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, suma de 1.400 euro, echivalentul a 5.850 lei, în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 203/C/2006 al Tribunalului Suceava, pentru ca magistraţii să dea o hotărâre judecătorească favorabilă, definitivă şi irevocabilă, prin care să decidă atribuirea suprafeţei de 4.530 m.p. teren grădină soţului - A.R., ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 2000, ca fiind fals.

8. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.I., în perioada ianuarie - martie 2009, suma de 2.000 de euro, cu titlu de plată a influenţei promise asupra magistraţilor judecători de la Tribunalul Suceava şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. 8156/314/2007 al Tribunalului Suceava, având ca obiect „reziliere contract” şi a Dosarului civil nr. 23/314/2004 al Judecătoriei Suceava.

9. Trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare C.C. suma de 3.000 de euro, din care a primit suma de 2.300 euro, pentru a interveni la judecătorul de la Judecătoria Suceava, pentru ca acesta să admită acţiunea deschisă de tatăl său - C.G., în Dosarul nr. 4091/314/2008, având ca obiect „rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager ” , în contradictoriu cu C.V.

10. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

11. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. La art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi 12. folosirea instrumentelor oficiale false (2 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 28 ianuarie 2009, persoanei denunţătoare S.D.E. Documentul este o comunicare nereală adresată numitului P.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu nr. 544/P/2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei procuror general V.M. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele unităţii de parchet. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului P.I. în Penitenciarul Botoşani.

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 09 februarie 2009, persoanei denunţătoare S.D.E.. Documentul, datat 09 februarie 2009, este o comunicare nereală adresată numitului P.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu nr. 489/P/2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei procuror general V.M. şi având aplicată ştampila contrafăcută a unităţii de parchet.

12. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale);

13. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale);

14. Folosirea instrumentelor oficiale false (6 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

15. Uzurparea de calităţi oficiale (4 acte materiale) prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu nr. 321/P/2008, datată 10 noiembrie 2008, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani.

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 15 ianuarie 2009, persoanei denunţătoare S.A.E. Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cu nr. 321/P/481/2009, datată 16 ianuarie 2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, procuror şef E.C. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele unităţii de parchet. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani.

16. Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu nr. 389/P din 01 decembrie 2008, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani.

17. Documentul este sentinţa penală cu numărul 287 din 15 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 4986986/2008, adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani.

A instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, în dublu exemplar, l-a expediat martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani. Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu nr. 403/P/2009, data de 02 februarie 2009 purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, procuror general V.M. şi având aplicată ştampila contrafăcută a unităţii de parchet.

- folosindu-se, fără drept, de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, având ca destinatar pe V.G., pe care l-a transmis persoanei denunţătoare S.A.E. Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.G., având ca emitent Curtea de Apel Suceava cu nr. 3288/2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava.

18. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

19. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi 19.folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 02 martie 2009, persoanei denunţătoare B.I.. Documentul este o comunicare nereală adresată persoanei denunţătoare B.I., având ca emitent Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, ca număr menţiunea „Nota din 27 februarie 2009”. Comunicarea este semnată în fals la rubrica Secretar de Stat, B.R. şi prezintă aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele M.A.I. Bucureşti.

20. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. (2 acte materiale);

21. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

22. Folosirea instrumentelor oficiale false (2 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi

23. Uzurparea de calităţi oficiale (2 acte materiale) prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- folosindu-se, fără drept, de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 24 ianuarie 2009, persoanei denunţătoare V.M. Documentul este Sentinţa civilă nr. 309 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi priveşte judecarea apelului privind pe V.M., în Dosar civil nr. 4321/206/2008. Documentul redactat pe două file A4 prezintă în fals semnăturile conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi ale grefierului, având aplicată ştampila rotundă contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava, precum şi ştampila dreptunghiulară contrafăcută cu menţiunea „Pentru conformitate cu originalul, Grefier…”;

- folosindu-se, fără drept, de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 23 februarie 2009, persoanei denunţătoare V.M. Documentul este sentinţa civilă nr. 309 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi priveşte judecarea apelului privind pe V.M., în Dosarul civil nr. 4321/206/2008. Documentul redactat pe două file A4 prezintă în fals semnăturile conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi ale grefierului, având aplicată ştampila rotundă contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava, precum şi ştampila dreptunghiulară contrafăcută cu menţiunea „Pentru conformitate cu originalul, Grefier…”.

24. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen. rap. la ort. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

25. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. La art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

26. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. şi

27. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

Documentul este o comunicare nereală purtând antetul Curţii de Apel Suceava. Comunicarea care prezintă în colţul din stânga sus menţiunea „Nota nr. 3285/2009” poartă în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi are aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava.

28. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

29. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

30. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen.

31. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- folosindu-se, fără drept, de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal, având data poştei 12 februarie 2009, persoanei denunţătoare S.I.. Documentul cu nr. 3286/2009 este o comunicare nereală adresată numitului S.I., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută a Curţii de Apel Suceava.

32. Instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000;

33. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

34. Folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. şi

35. Uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- folosindu-se, fără drept, de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, în luna februarie 2009, l-a expediat, în plic poştal, persoanei denunţătoare B.V. Documentul cu nr. 587/CA//2009 este o comunicare nereală adresată numitului U.V. (tatăl persoanei denunţătoare), având ca emitent Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută a Curţii de Apel Suceava, pentru toate faptele fiind aplicabile disp. art. 33 lit. a) C. pen., infracţiunile fiind săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a menţionat că, urmare a activităţilor infracţionale, a rezultat că inculpatul R.O. a pretins, cu titlu de plată a influenţei promise de la persoanele denunţătoare, suma totală de 107.600 euro şi 13.200 RON, din care a primit efectiv suma de 100.852 euro şi 3200 RON, prejudiciul fiind parţial recuperat prin măsurile asigurătorii dispuse.

R.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. Complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la ari. 257 C. pen. rap. la ort. 6 din Legea nr. 78/2000;

2. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. cu aplic. ort. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) rap. la ari. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

3. Uz de fals - prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 17. lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada noiembrie 2008-ianuarie 2009, cu intenţie, l-a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, denunţată de persoana denunţătoare S.A.E.

Astfel, învinuitul R.S. a fost beneficiarul direct (prin depunerea sumelor de bani pe numele său) şi indirect (banii fiind depuşi pe numele altor persoane de la care i-a primit) al sumelor de bani - 9.000 euro şi 3.200 RON - pretinse de fratele său, învinuitul R.O., de la persoana denunţătoare, prin serviciile W.U.

A ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., în comiterea infracţiunii prin tehnoredactarea la calculatorul personal de la domiciliu a unor înscrisuri oficiale false care prezintă aparenţa unor înscrisuri autentice, pe care le-a pus la dispoziţia acestuia (R.O. atribuindu-le ulterior numere de înregistrare, semnături în fals şi ştampile contrafăcute), pentru a fi trimise persoanei denunţătoare: o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava cu nr. 321/P/2008, datată 10 noiembrie 2008, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.; o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, procuror şef E.C.; o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.; sentinţa penală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.; două comunicări nereale (identice ca şi conţinut) adresate numitului V.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu nr. 403/P/2009, data de 02 februarie 2009 cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, procuror general V.M.; o comunicare nereală adresată numitului V.G., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.

4. Complicitate la trafic de influentă prev. de art. 26 rap. la art. .257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

5. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

6. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada ianuarie - februarie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă denunţată de persoana denunţătoare S.D.E.

A ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., în comiterea infracţiunii prin tehnoredactarea la calculatorul personal de la domiciliu a unor înscrisuri oficiale false, care prezintă aparenţa unor înscrisuri autentice, pe care le-a pus la dispoziţia acestuia (înv. R.O. atribuindu-le ulterior numere de înregistrare, semnături în fals şi ştampile contrafăcute), pentru a fi trimise persoanei denunţătoare: o comunicare nereală adresată numitului P.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu nr. 544/P/2009, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, procuror general V.M. şi o comunicare nereală adresată numitului P.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu nr. 489/P/2009, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, procuror general V.M.

7. Complicitate la trafic de influenţei prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la ort. 6 din Legea nr. 78/2000;

8. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

9. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada ianuarie - februarie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă denunţată de persoana denunţătoare B.I.

A ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., în comiterea infracţiunii prin tehnoredactarea la calculatorul personal de la domiciliu a unui înscris oficial fals care prezintă aparenţa unui înscris autentic pe care l-a pus la dispoziţia acestuia (înv. R.O. atribuindu-i ulterior număr de înregistrare, semnătură în fals şi ştampile contrafăcute), pentru a fi trimis persoanei denunţătoare: documentul este o comunicare nereală adresată persoanei denunţătoare B.I. având ca emitent Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, ca număr menţiunea „Nota din 27 februarie 2009”. Comunicarea are consemnată numele şi calitatea Secretar de Stat, B.R.

10. Complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

11. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

12. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, în luna ianuarie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, denunţată de persoana denunţătoare V.M.

Astfel, învinuitul R.S. a fost beneficiarul direct (prin depunerea sumelor de bani pe numele său) şi indirect (banii fiind depuşi pe numele altor persoane de la care i-a primit) al sumei de bani -14.000 euro - pretinse de fratele său, învinuitul R.O., de la persoana denunţătoare, prin serviciile W.U.

13. Complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în luna ianuarie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influentă, denunţată de persoana denunţătoare C.A.. Astfel, învinuitul R.S. a fost beneficiarul direct al sumei de 3000 euro din suma totală de 4.000 euro - pretinse de fratele său, învinuitul R.O., de la persoana denunţătoare, prin serviciile W.U.

14. Complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

15. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

16. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în luna februarie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influentă, denunţată de persoana denunţătoare B.V.

Astfel, învinuitul R.S. a fost beneficiarul direct (prin depunerea sumelor de bani pe numele său-3000 euro) şi indirect (banii fiind depuşi pe numele altei persoane de la care i-a primit - 4.000 euro) al sumei de 7.000 euro din suma totală de 10.700 euro - pretinsă de fratele său, învinuitul R.O., de la persoana denunţătoare, prin serviciile W.U.

A ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., în comiterea infracţiunii prin tehnoredactarea la calculatorul personal de la domiciliu a unui înscris oficial fals care are aparenţa unui înscris autentic, pe care l-a pus la dispoziţia acestuia (înv. R.O. atribuindu-i ulterior număr de înregistrare, semnătura în fals şi ştampile contrafăcute), pentru a fi trimis persoanei denunţătoare: documentul este o comunicare nereală adresată numitului U.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.

17. Complicitate la trafic de influenţă, prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

18. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

19. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada decembrie 2008-februarie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, denunţată de persoana denunţătoare A.R.

Astfel, învinuitul R.S. a fost beneficiarul direct (prin depunerea sumelor de bani pe numele său - 3.300 RON ) şi indirect (banii fiind depuşi pe numele altei persoane de la care i-a primit - 2.550 RON) al întregii sume de 5.850 RON pretinsă de fratele său, învinuitul R.O., de la persoana denunţătoare, prin serviciile W.U.

A ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., în comiterea infracţiunii prin tehnoredactarea la calculatorul personal de la domiciliu a unui înscris oficial fals care are aparenţa unui înscris autentic pe care l-a pus la dispoziţia acestuia (înv. R.O. atribuindu-i ulterior număr de înregistrare, semnătura în fals şi ştampile contrafăcute), pentru a fi trimis persoanei denunţătoare: documentul este o comunicare nereală adresată numitului A.R., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.

20. Complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

21. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

22. Uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la ari. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada ianuarie-martie 2009, cu intenţie, a ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, denunţată de persoana denunţătoare S.I.

A ajutat pe fratele său, învinuitul R.O., în comiterea infracţiunii prin tehnoredactarea la calculatorul personal de la domiciliu a unui înscris oficial fals care are aparenţa unui înscris autentic pe care l-a pus la dispoziţia acestuia (înv. R.O. atribuindu-i ulterior număr de înregistrare, semnătura în fals şi ştampile contrafăcute), pentru a fi trimis persoanei denunţătoare. Documentul este o comunicare nereală adresată numitului S.I., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, cu numele şi calitatea conducătorului instituţiei, preşedinte C.H.

II. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:

S.D.E., S.A.E., B.I., V.M., C.A., B.V., A.R., C.C. şi S.I. (cu datele de stare civilă din dosar), cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor de: cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 6¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, fapta nu se pedepseşte dacă făptuitorul denunţă fapta autorităţii mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.

III. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:

S.A.E., S.D.E., V.M., S.I., (cu datele de stare civilă din dosar) în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. La art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., constând în actele materiale de contactare de persoane ori punere la dispoziţia acestora a numerelor de telefon, pentru a lua legătura cu inc. R.O., prezentarea înscrisurilor oficiale primite de la acesta, acceptarea expedierii sau primirii unor sume de bani pentru acesta, nefiind întrunite elementele constitutive de săvârşire a infracţiunii sub aspectul laturii subiective.

IV. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii R.C. şi T.A.G. (cu datele de stare civilă din dosar) în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de:

Complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în actele materiale de primire a sumelor de bani provenite de la persoana denunţătoare S.D.E., la punctul de lucru al SC I.B. SRL Suceava, nefiind întrunite elementele constitutive de săvârşire a infracţiunii sub aspectul laturii subiective.

V. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii R.C. şi L.G. (cu datele de stare civilă din dosar) în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de: tăinuire prev. de art. 221 C. pen., cu privire la actele materiale de primire a unor sume de bani provenite de la persoanele denunţătoare, pretinse de inculpatul R.O., cu care s-au achiziţionat autoturismele F.P., O.A. şi accesorii pentru acestea, operând clauza de nepedepsire a art. 221 alin. (2) C. pen., cei trei fiind fraţi.

VI. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii: L.G., J.V., L.P., P.M. şi G.V. (cu datele de stare civilă din dosar) în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în actele materiale de acceptare a primirii sumelor de bani provenite de la persoanele denunţătoare prin servicii W.U., la solicitarea inculpatului R.O., nefiind întrunite elementele constitutive de săvârşire a infracţiunii sub aspectul laturii subiective.

VII. Disjungerea de la dosarul cauzei a materialului de urmărire penală administrat cu privire la permisul de conducere auto fals, pe numele P.D. şi cu privire la înscrisurile suspecte de fi falsificate găsite la percheziţia domiciliară efectuată la data de 17 aprilie 2009 la domiciliul inculpaţilor R.O. şi R.S. şi declinarea competenţei de soluţionare pentru efectuarea cercetărilor penale în favoarea unităţii de parchet competente din punct de vedere material şi teritorial, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

Solicitându-se tragerea la răspundere penală a celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii complexului infracţional mai sus enunţat, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei:

Ca şi situaţie premisă, s-a evidenţiat că, în general, activităţile infracţionale specifice corupţiei constituie rezultatul unor stări de frustrare dublate de dorinţa de câştig, indiferent de mijloacele folosite, toate acestea reprezentând apanajul unor persoane cu carenţe educative severe. încrederea omului în corectitudinea organelor statului slăbeşte treptat, el nu se mai simte protejat de cei obligaţi să o facă. O stare de incertitudine dăinuie, în mai multe comunităţi umane. Relaţia individului cu anumite instituţii ale statului se deteriorează, sentimentul de siguranţă dispare, imoralitatea ia proporţii, iar omul se revoltă, cerând autorităţii să ia măsuri severe împotriva celor corupţi.

Într-o expunere sintetizată a activităţii infracţionale imputată celor doi, se reliefează că învinuitul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani, prin stabilirea exclusivă de contacte telefonice cu persoanele denunţătoare, a lăsat să se creadă că este preşedintele Curţii de Apel Suceava sau Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, identităţi în legătură cu care a afirmat că are influenţă asupra judecătorilor, procurorilor, experţilor I.M.L., a unui funcţionar din conducerea M.I.R.A. şi îi poate determina pe aceştia să îndeplinească acte din sfera atribuţiilor de serviciu de natură să rezolve realizarea intereselor cumpărătorilor de influenţă.

La situaţia fiecărei persoane denunţătoare în parte a adaptat un scenariu menit să o facă să creadă că are puterea de influenţare a mai multor factori de decizie din diferite compartimente ale autorităţilor statului, în condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate. în comiterea faptelor a dat dovadă de capacitate de adaptare si improvizaţie, având un modus operandi structurat, organizat, repetabil, premeditat. Persoana învinuită R.O. a instigat pe fratele său, R.S., să redacteze la calculator înscrisurile oficiale false.

În acest scop, i-a predat fratelui său conţinutul înscrisurilor în format ciornă. R.S. le-a tehnoredactat la calculator şi imprimat pe coală A4. După imprimare, R.S. a avut grijă ca documentul electronic să fie şters din memoria suportului informatic, ceea ce denotă că ştia caracterul ilegal al acestuia. Ulterior, R.O. a intrat în posesia formei tehnoredactate a documentelor falsificate la vizitele efectuate de R.S. la Penitenciar. Tot învinuitul R.S. este cel care a primit direct sau indirect de la persoanele denunţătoare sumele de bani pretinse de învinuitul R.O., pe care le-a predat acestuia sau le-a gestionat conform indicaţiilor primite. Pentru aceste servicii, R.S. a fost răsplătit de fratele său, R.O., printre altele, şi cu folosul utilizării a două autoturisme achiziţionate din sumele de bani provenite din comiterea infracţiunilor.

Deşi aflat în Penitenciarul de maximă siguranţă Botoşani, învinuitul R.O. a avut în toată această perioadă telefoane mobile şi cartele telefonice SIM de care s-a folosit pentru comiterea infracţiunilor.

Urmărirea penală efectuată a stabilit cu certitudine că, în vederea comiterii infracţiunilor, persoana învinuită R.O., în perioada de referinţă, a iniţiat şi primit apeluri telefonice, SMS-uri, utilizând numerele de telefon:

- X menţionat pe cele 83+1 cărţi de vizită, găsite la percheziţia domiciliară efectuată la data de 17 aprilie 2009 la locuinţa părintească din Rădăuţi, cu însemnele oficiale ale Curţii de Apel Suceava, Preşedinte C.H., cât şi pe cele două cărţi de vizită, cu aceleaşi însemne, primite în plic poştal de P.I. şi V.I. în Penitenciarul Botoşani (folosit în relaţionare cu persoanele denunţătoare S.A.E., S.D.E.,V.M., C.A., A.R., C.C., S.I. Conform relaţiilor primite de la Penitenciarul Botoşani, pe acest număr este contactat la data de 03 februarie 2009 de persoana privată de libertate U.C. - cazat în camera 77 împreună cu R.O. - aflată atunci în Penitenciarul Gherla pentru „afaceri judiciare”).

- Y menţionat pe cele 83+1 cărţi de vizită, găsite la percheziţia domiciliară efectuată la data de 17 aprilie 2009 la locuinţa părintească din Rădăuţi, cu însemnele oficiale ale Curţii de Apel Suceava, Preşedinte C.H., cât şi pe cele două cărţi de vizită, cu aceleaşi însemne, primite în plic poştal de P.I. şi V.I. în Penitenciarul Botoşani.

- Z menţionat pe cele 83+1 cărţi de vizită, găsite la percheziţia domiciliară efectuată la data de 17 aprilie 2009 la locuinţa părintească din Rădăuţi, cu însemnele oficiale ale Curţii de Apel Suceava, Preşedinte C.H., cât şi pe cele două cărţi de vizită, cu aceleaşi însemne, primite în plic poştal de P.I. şi V.I. în Penitenciarul Botoşani.

- H menţionat pe cele 83+1 cărţi de vizită, găsite la percheziţia domiciliară efectuată la data de 17 aprilie 2009 la locuinţa părintească din Rădăuţi, cu însemnele oficiale ale Curţii de Apel Suceava, Preşedinte C.H. (folosit în relaţionare cu persoanele denunţătoare S.A.E., S.D.E.,V.M., B.V., A.R., S.I.).

- K (folosit în relaţionare cu toate persoanele denunţătoare S.A.E., S.D.B., B.I., V.M., C.A., B.V., A.R., C.C., S.I., fratele R.C.).

- W (folosit în relaţionare cu fraţii R.C., R.S.), XXX (folosit în relaţionare cu persoana denunţătoare V.M.).

De asemenea, au rezultat indicii temeinice că persoana învinuită R.O., prin intermediul terminalului telefonic mobil, a purtat corespondenţă prin poştă electronică utilizând adresele de e-mail: - x, z, y, h.

După prezentarea modului de sesizare a organelor de urmărire penală, respectiv prin denunţuri, cu sublinierea că toţi denunţătorii au precizat că niciodată nu s-a întâlnit cu autorul faptei, contactele fiind stabilite doar telefonic, expunându-se faptele în materialitatea lor şi în ordine cronologică, astfel cum au rezultat din materialul probatoriu, împrejurările, condiţiile şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor sunt descrise în cuprinsul rechizitoriului după cum urmează:

1. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătoarei S.A.E.:

La data de 30 martie 2009, la sediul Serviciului Teritorial Suceava al DNA, a fost audiată numita S.A.E. din corn. Moara, jud. Suceava, (vol. II, filele 166-187) care, în cuprinsul declaraţiei denunţ, a relatat că, în perioada octombrie - decembrie 2008, o persoană neidentificată, care se recomandă ca fiind preşedintele Curţii de Apel Suceava, i-a pretins şi a primit:

- începând cu luna octombrie 2008, suma totală de 9.000 euro, afirmând că, în schimbul acesteia, prin influenţa pe care o are asupra judecătorilor aflaţi în subordinea sa şi asupra unor procurori, va facilita punerea în libertate a fratelui ei, V.I., condamnat definitiv de Tribunalul Suceava la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, încarcerat în Penitenciarul Botoşani.

- aceeaşi persoană a mai pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.A.E. în luna decembrie 2008 suma de 3.200 RON, cu titlu de plată pentru influenţa promisă asupra judecătorilor de la Î.C.C.J. pentru soluţionarea favorabilă a unui litigiu civil.

Persoana denunţătoare S.A.E. este sora persoanei private de libertate V.I., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani şi 6 luni în Penitenciarul de maximă siguranţă Botoşani, (începând cu data de 24 iunie 2007), fiind condamnat definitiv pentru comiterea unei infracţiuni de tentativă de omor.

În cuprinsul declaraţiei de martor din 22 mai 2009, V.I. declară că a fost contactat în luna februarie 2008 de către L.Ş.O. (consătean, cu care se cunoştea din copilărie, aflat şi el în executarea unei pedepse privative de libertate), care s-a oferit să de-a declaraţii în sensul că el ar fi autorul faptei pentru care a fost condamnat V.I. Martorul a declarat că, în schimbul asumării faptei, L.Ş.O. ar fi solicitat suma de 5000 euro şi primirea periodică de pachete. Despre această înţelegere V.I. a arătat că nu a adus-o la cunoştinţa surorii sale.

La data de 18 februarie 2008, L.Ş.O. a formulat un autodenunţ - declaraţie depus la Dosarul nr. 3735/314/2007 al Judecătoriei Suceava, dosar în care a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt. în baza autodenunţului, S.A.E. a formulat cererea nr. 491/111/6 din 09 mai 2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava solicitând revizuirea sentinţei penale nr. 90 din 08 iunie 2006 a Tribunalului Suceava. V.I. a formulat şi el la data de 09 iunie 2008 cerere de revizuire înregistrată cu nr. 593/III/6 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava. Cererile au fost conexate. Revizuirea a format obiectul Dosarului nr. 4968/86/2008 al Tribunalului Suceava, secţia penală. Prin sentinţa penală nr. 295 din 22 octombrie 2008, cererile formulate de cei doi revizuenţi au fost respinse ca nefondate. Fiind nemulţumită de soluţia instanţei de judecată, S.A.E. s-a adresat mass-media.

La data de 29 octombrie 2008, în cotidianul Monitorul de Suceava a fost publicat un articol cu titlul „închis de aproape doi ani, în ciuda probelor care îi arată nevinovăţia”, iar la data de 30 octombrie 2008, în acelaşi cotidian, un alt articol cu titlul „Semne de întrebare. Procurorul care a respins apelul tânărului posibil închis nevinovat, rudă cu victima”.

Din relaţiile comunicate de Penitenciarul Botoşani a rezultat că, începând cu data de 07 august 2008, L.Ş.O. a fost transferat în camera nr. 77 a Penitenciarului Botoşani, în care se afla şi R.O.

Cu ocazia, audierii, martorul V.I. a pus la dispoziţie un plic cu o scrisoare semnată de un anume T.P. ce îi era adresată şi pe care a primit-o în penitenciar la data de 19 septembrie 2008 (vol. E, filele 247-249). în scrisoarea olografă semnată T.P. i se oferea ajutorul pentru a fi pus în libertate şi i se indica să apeleze un număr de telefon. în plic a mai găsit o carte de vizită a preşedintelui Curţii de Apel Suceava, C.H. conţinând date de contact. Numerele de telefon mobil consemnate pe cartea de vizită sunt x.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmit în cauză s-a concluzionat că scrisul de pe plicul poştal şi scrisul de pe scrisoarea existentă în plicul menţionat având data poştei 19 septembrie 2008 au fost executate de către R.O. (vol. III, fila 244).

Martorul V.I. (declaraţie de martor din data de 12 mai 2009, vol. II, filele 244-246) a declarat că, deşi a încercat să apeleze numerele de telefon indicate, nu i s-a răspuns. Ulterior, la una dintre vizite, a relatat surorii sale, S.A., despre primirea acelei scrisori şi despre cartea de vizită, cât şi faptul că a încercat să contacteze numerele de apel indicate, însă nu i s-a răspuns. în acea împrejurare, a aflat de la sora sa că aceasta fusese deja contactată de preşedintele Curţii de Apel Suceava, în legătura cu punerea sa în libertate şi că preşedintele a solicitat surorii sale să-i comunice să nu mai încerce să-l contacteze, urmând ca legătura să fie ţinută doar cu S.A.E.

În urma declaraţiilor date în dosar de S.A.E., au rezultat următoarele:

La data de 29 octombrie 2008, este contactată telefonic de la numărul x la numărul de telefon personal x. Persoana de contact se recomandă a fi C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava şi se oferă să o ajute în ceea ce priveşte cazul fratelui V.I., aflat în Penitenciarul Botoşani. în cuprinsul declaraţiei de martor din 07 mai 2009 (vol. II, filele 156-164) S.A.E. a precizat că „Discuţia a durat 59 de minute, s-a arătat foarte politicos, folosea un limbaj juridic, care mi-a inspirat încrederea şi folosea foarte des expresiile „colaboratorii mei”, „colegii mei magistraţi” şi am avut convingerea că discut chiar cu persoana recomandată, deoarece încă de la începutul discuţiei mi-a spus să mă adresez cu formula „domnule preşedinte”. La final, mi-a spus să-i dau un mesaj la numărul de pe care sunase el, respectiv x - care ar fi telefonul de serviciu, mesaj în care să-i transmit numărul de dosar şi numele părţilor. La acel moment am fost surprinsă de unde avea numărul meu de telefon domnul preşedinte C.H., dar fiind sub impulsul emoţiilor pentru că discutam cu o persoană foarte importantă din rândul magistraţilor, am omis să-l întreb de unde avea numărul. După circa o jumătate de oră am scris un mesaj cu datele solicitate şi l-am transmis la numărul de telefon indicat. Imediat am primit confirmarea că i-a intrat mesajul.”

La data de 30 octombrie 2008, C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, o contactează telefonic de la numărul x pe S.A.E. la numărul x şi îi spune că a discutat cu un coleg ce urmează să se deplaseze la Penitenciarul Botoşani pentru a-i lua o declaraţie lui L.Ş.O. în vederea redeschiderii dosarului şi va fi informată de rezultat.

La data de 31 octombrie 2008, C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, trimite SMS de pe numărul x către S.A.E. la numărul x „Bună seara stimată doamnă A.S., ţin să vă fac cunoscut că am comunicat conducerii Penitenciarului Botoşani citarea numitului L.Ş.O. pentru data de 05 noiembrie 2008 la Curtea de Apel. După ce voi avea un dialog cu acesta, vă voi ţine la curent. Cu stimă, C.H.”.

La data de 04 noiembrie 2008, C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, trimite SMS de pe numărul x către S.A.E. la numărul x „Bună seara stimată doamnă A.S., doresc să vă fac cunoscut că astăzi la ora 13,00 am fost telefonat de către directorul penitenciarului Botoşani care mi-a comunicat că numitul L.Ş.O. nu va putea fi adus la Curtea de Apel Suceava, deoarece se află în camera de izolare. Fiind pedepsit cu un raport aşa încât vă anunţ că mâine la amiază un coleg de-al meu se va deplasa la penitenciar pentru a-l audia cu privire la cauza fratelui dumneavoastră. După ce voi avea declaraţia numitului L.Ş.O. vă voi telefona pentru a vorbi. O seară bună. Cu stimă, C.H.”.

La data de 07 noiembrie 2008, C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, pretinde 1.000 euro pentru efectuarea unei expertize medico-legale favorabile fratelui ei V.I., pe baza actelor din dosar, la I.M.L. Bucureşti. S.A.E. a precizat că „mi-a spus că trebuie să depun urgent această sumă pană în orele 15,00 prin serviciul W.U. pe numele B.M. din Bucureşti. în legătură cu această persoană domnul preşedinte mi-a spus că el este un expert de la I.M.L., cel care se va ocupa să întocmească raportul de expertiză şi care îi va pune concluzii favorabile fratelui.

Am dat curs solicitării şi am depus 1.000 de euro pe numele acestei persoane dar nu am primit alte date despre această persoană decât că se ocupă de efectuarea expertizei. Banii i-am depus la Banca R. (…) în jurul orelor 15,30-16,00 i-am dat un bip şi am fost imediat sunată de către C.H. care mi-a solicitat să-i comunic codul care confirma depunerea.”

La data de 10 noiembrie 2008, C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, primeşte la domiciliu o comunicare în plic poştal semnată de preşedinte C.H., având aplicată pe semnătură o ştampilă cu impresiunea România - Curtea de Apel Suceava - stema ţării şi cifra 2 prin care se preciza că se vor relua cercetările întrucât s-a dispus efectuarea unei noi expertize. Aceeaşi comunicare a primit-o şi V.I. în Penitenciarul Botoşani. „Primirea acestei adrese mi-a creat convingerea că într-adevăr preşedintele Curţii de Apel C.H. se implică în soluţionarea Dosarului fratelui meu cu numărul 4986/86/2008. Numărul Dosarului nr. 321/P/2008 menţionat în antet nu este pe numele fratelui meu.” a precizat S.A.E.

Ulterior datei de 10 noiembrie 2008, S.A.E. este contactată telefonic de C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, care a anunţat-o că expertiza va fi gata în maxim două săptămâni şi că este necesar să pregătească suma de 5.000 de euro ce trebuiau daţi până pe 13 noiembrie 2008 colegilor lui (colaboratori) pentru urgentarea soluţionării dosarului, asigurând-o că până în Crăciun fratele va fi pus în libertate.

La data de 13 noiembrie 2008, C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, i-a comunicat prin SMS de la numărul său: x la numărul: y, orele 11:47, numele persoanei căreia trebuia să-i trimită banii. Acest mesaj avea următorul conţinut: „Doamna A.S., sa trimiteţi cei 3.000 euro pe numele R.S.- Bucureşti, apoi îmi trimiteţi codul de zece cifre prin mesaj. Eu acum intru in şedinţa de bilanţ si vorbim după ora 16. Aştept mesajul dvs. pe numărul acesta! Cu stima, C.H. A primit confirmarea că acesta a intrat în posesia banilor, tot prin SMS transmis în jurul orelor 16,51, de la numărul x, având următorul conţinut: „Doamna A., totul e ok cu banii. Vorbim cum am timp! Cu stima, C.H.”.

La data de 26 noiembrie 2008, S.A.E. depune din banii pretinşi, pe numele ei, suma de 2.000 de euro plus un comision de 75 euro la Banca R. Suceava, conform foii de depunere din 26 noiembrie 2008; pentru faptul că nu mai avea alţi bani pentru plata comisionului de transfer, l-a sunat pe C.H. pentru a-l întreba dacă este de acord ca din a doua sumă să plătească comisionul de 150 euro. C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava, a fost de acord să suporte comisionul de transfer şi astfel a rugat pe fratele ei, V.C., să depună 1.850 euro la B. Suceava conform chitanţei de trimitere cu codul de identificare MTCN: x. Aceste demersuri au fost necesare întrucât suma maximă de transfer pe numele unei persoane era plafonată la 2000 euro. S.A. a precizat că C.H. i-a indicat beneficiarii sumelor de bani: pentru cei 2.000 de euro a fost R.S., iar pentru cei 1.850 euro beneficiar era G.A.L., ambii din Bucureşti. După depunerea banilor, a fost sunată de C.H. să-i comunice codul de identificare format din 10 cifre.

S.A.E. a precizat: „Cu privire la această sumă arăt că aceasta a fost pretinsă pentru colegii magistraţi ai domnului preşedinte care susţinea că îl ajută în soluţionarea dosarului, dar fără să-i nominalizeze.”

La data de 1 decembrie 2008, S.A.E. primeşte la domiciliu o adresă emisă în numele Curţii de Apel cu nr. 389/P din 01 decembrie 2008. S.A.E. a relatat că „Reţin că în ziua de 01 decembrie 2008 am fost sunată de către C.H. şi am fost surprinsă că el munceşte în acea zi, fapt ce m-a făcut să-l întreb „domnule preşedinte dar dumneavoastră nu sărbătoriţi ziua României undeva la o cabană?”, el a răspuns că „el munceşte, deoarece are doi copii de crescut. De asemenea, m-a întrebat dacă am primit un plic şi am negat că a ajuns dar m-a asigurat că va sosi în ziua următoare, de fapt era vorba de adresa sus-menţionată, pe care am depus-o la dispoziţia organelor de anchetă.”

La data de 10 decembrie 2008, S.A. depune 1.000 euro (reprezentând diferenţa ce mai trebuia achitată din suma pretinsă de 5.000 euro) pe numele R.S. din Bucureşti, banii fiind depuşi la C.E.B. Suceava.

La data de 15 decembrie 2008, S.A.E. a primit la domiciliu prin poştă o sentinţă a Curţii de Apel Suceava, cu nr. 287 din 15 decembrie 2008 din care rezultă că s-a dispus „scoaterea cauzei de pe rol, cu trimitere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava”. S.A.E. a relatat că „Tot în cursul lunii decembrie, într-o discuţie telefonică avută cu dl. preşedinte, acesta mi-a spus că „a intervenit o problemă în dosar, că d-na procuror A.L., a spus că dacă nu primeşte şi ea suma de 3.000 euro, nu dă drumul la dosar şi că ar fi bine să-i dau aceşti bani, pentru a se încheia mai repede cazul, având în vedere că eu am fost înştiinţată că dosarul a fost trimis la parchet. Menţionez că încă din primele discuţii cu domnul preşedinte mi-a explicat că trebuia să intervin de la bun început la doamna procuror A.L. că dacă îi dădeam banii acesteia nu se mai ajungea aici şi fratele era liber. Având în vedere că pe alte surse eu aflasem că doamna procuror ar fi şi ceva rudă cu I., (partea vătămată în dosarul în care a fost condamnat V.I., n.n.) am gândit că ea este „ cheia şi lăcata” şi dacă dau cei 3.000 de euro în mod sigur nu mai pot apărea alte probleme, iar fratele meu va fi pus în libertate.” în legătură cu acest aspect, a fost redată în continuare (vol. II, filele 216-220) transcrierea convorbirii telefonice, considerată relevantă, descărcată de pe telefonul marca N., prezentat de S.A.E., conform procesului-verbal din 30 martie 2009, din care rezultă că, la data de 25 noiembrie 2008, a avut loc o discuţie, cu o durată de 6:32 minute, între posesoarea telefonului, pentru care se foloseşte apelativul „Doamna A.” şi un bărbat, pentru care se foloseşte apelativul „Domnu preşedinte”.

La data de 22 decembrie 2008, S.A.E. a trimis prin W.U. şi această sumă de bani pe numele lui R.S. şi L.P., o depunere de 1.000 de euro a efectuat-o la R. Suceava şi alta de 2.000 euro la B. Suceava. Cu privire la persoanele R.S. şi L.P., care erau destinatarii sumelor de bani trimise, ambii din Bucureşti, domnul preşedinte i-a spus că sunt colegi magistraţi, că are încredere în ei şi, după ce vor ridica banii, aceştia îi vor preda lui, iar el seara se va întâlni cu doamna procuror A. pentru a-i da. Cu ocazia audierii, S.A.E. a depus la dosarul cauzei comunicarea, în original, trimisă de către preşedintele C.H., prin poştă, pe numele tatălui V.G., prin care i se face cunoscut că „Dosarul nr. 3102/93 al Judecătoriei Suceava va fi trimis pentru analiză la instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, întrucât există o incompatibilitate între magistraţii care au judecat această cauză civilă şi dacă va exista vreo ilegalitate sau abuz de interes se va dispune în termen legal procedural civil judecarea cauzei prezente de către o altă instanţă compatibilă. Ca urmare a demersurilor noastre, vă vom tine la curent cu decizia instanţei superioare care are gradul justificat de a da o decizie definitivă în demersul instanţelor judecătoreşti, semnată de preşedinte C.H., având aplicată ştampila România - Curtea de Apel Suceava - Stema ţării, împreună cu plicul poştal.

2. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătoarei S.D.E.:

La data de 26 martie 2009, persoana denunţătoare S.D.E. din mun. Suceava a formulat plângere denunţ la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava (vol. II, filele 4-14), reclamând faptul că o persoană neidentificată, care se recomandă ca fiind preşedintele Curţii de Apel Suceava, i-a pretins şi a primit, începând cu luna ianuarie 2009, suma totală de 55.000 euro, afirmând că, în schimbul acesteia, prin influenţa pe care o are asupra judecătorilor aflaţi în subordinea sa, asupra unor procurori şi funcţionari din cadrul IML „M.M.” Bucureşti, va facilita punerea în libertate a inculpatului P.I., aflat în stare de detenţie, în Dosarul nr. 7421/314/2008, aflat pe rolul Judecătoriei Suceava. La aceeaşi dată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, după verificarea competenţei, a dispus declinarea cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava.

La data de 27 martie 2009, persoana denunţătoare a fost audiată la sediul serviciului, împrejurare în care a relatat că menţine denunţul formulat şi a precizat împrejurările comiterii faptei (vol. II, filele 28-43).

Din conţinutul adreselor prezentate, semnate de conducătorii instituţiilor respective, rezulta în mod clar o situaţie favorabilă, în sensul stabiliri nevinovăţiei pentru SC V.I.V. SA i-a spus că are aceste hârtii primite prin poştă, sens în care i-a arătat şi plicurile şi a precizat că, deşi hârtiile sunt adresate fratelui ei la penitenciar, un exemplar l-a primit şi ea acasă pentru înştiinţare.

Ca urmare a faptului că a văzut acele înscrisuri, precum şi adrese semnate şi ştampilate de la parchet, unele cu numele procurorului şef E.C., a declarat că a constatat că afirmaţiile numitei S.A.E. erau susţinute de acele documente.

De la S.A.E. a primit 2 numere de telefon, x şi y, spunând că sunt numerele de contact ale preşedintelui Curţii de Apel, C.H., primul fiind telefonul de serviciu, iar cel de-al doilea telefonul personal.

La un interval de cea. 10-15 min. a apelat cel de-al doilea număr, însă nu i-a răspuns nimeni; după cea. 10-15 min. a fost apelată de pe primul număr de telefon şi persoana de sex masculin, care a contactat-o, i-a precizat că se numeşte C.H., că este preşedintele Curţii de Apel Suceava şi că vrea să o ajute în problema pe care o are cu P.I. Această persoană i-a relatat că el colaborează cu mai mulţi magistraţi colegi, care studiază dosare mai în profunzime şi scot adevărul la iveală, având drept rezultat punerea în libertate a lui P.I. A fost surprinsă de ceea ce îi spunea acea persoană la telefon, în sensul că o cunoaşte, ştie unde locuieşte, ştia şi numele concubinului şi problemele sale judiciare şi chiar i-a spus că Ionică este nevinovat şi că trebuie să iasă din puşcărie.

Modul cum a discutat acea persoană la telefon i-a creat impresia „că într-adevăr este o persoană instruită în sensul că vorbea elevat, folosea cuvinte C. pen., C. proc. pen. şi nu era confuz în ceea ce relata. La finalul convorbirii, m-a asigurat că-l va scoate pe Ionică din puşcărie cu ajutorul colegilor săi magistraţi şi că mă va contacta mai târziu. Toată această discuţie am purtat-o în prezenţa doamnei A., la biroul meu de la Restaurantul Casa de piatră, între orele 18,00 - 19,00”.

În aceeaşi seară, în jurul orelor 21,00, a fost contactată telefonic de pe unul dintre cele două numere, de către aceeaşi persoană, care s-a recomandat C.H., care a informat-o că deja a luat legătura cu bunul lui coleg V.M., ca fiind procuror şef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi că pretenţia lui este de 5.000 de euro pentru a o sprijini în demersul judiciar, în sensul că va interveni pe lângă procurorul de caz.

În continuare, a precizat că ştie toată instituţia câţi bani a dat ea la avocatul S. şi pentru a putea pune în practică demersul său, trebuie să-i dea aceeaşi sumă, adică 50.000 de euro, care va fi împărţită cu judecătorii ce se ocupă de acest dosar. A precizat că suma reprezentând onorariul avocatului este reală, deoarece banii au fost luaţi din firmă cu dispoziţie de plată întocmită şi semnată de acesta pentru primirea sumei, iar suma este menţionată şi în contractul de asistenţă juridică. S-a gândit că, dacă preşedintele Curţii de Apel Suceava, C.H., ştia de suma dată avocatului, într-adevăr, el nu poate să se implice pentru a face demersuri ca magistraţii de la Judecătoria Suceava să-l pună în libertate pe P.I., fără ca el să primească tot o sumă onorabilă. Aşadar, a fost convinsă că cel cu care vorbea o poate ajuta, a acceptat condiţiile puse de domnul preşedinte, cu atât mai mult cu cât acesta i-a precizat şi numele judecătorilor care s-au pronunţat în cauza prietenului ei şi care erau reale, întrucât S.D.E. participase la şedinţele de judecată, furnizându-i chiar detalii cu privire la modul în care s-au judecat cauzele. Preşedintele C.H. i-a relatat că o doamnă judecător Dănilă, care judecă cauza, prietenului ei, este din Rădăuţi şi că va face jocurile lui B., care ar fi mituit-o. Berbece era proprietarul restaurantului distrus şi tot C.H. i-a spus că B. a obţinut despăgubire de la societatea de asigurare şi că a şi vândut acel loc şi că acesta mituieşte magistraţi pentru a-l condamna pe P.I. şi pentru a obţine în final proprietatea asupra restaurantului „Casa de piatră”, drept despăgubire pentru restaurantul distrus.

Toate aceste detalii i-au format convingerea că cel cu care vorbeşte este chiar preşedintele Curţii de Apel Suceava.

La finalul acelei discuţii, preşedintele Curţii de Apel Suceava i-a spus că, pentru a rezolva problema, trebuie să avanseze 10.000 euro, spunându-i că-i va trimite mesaj cu privire la locul şi persoana căreia trebuie să-i remită banii.

Tot în cursul acelei convorbiri, acea persoană i-a spus că „nu trebuie să comunicăm pe telefoanele mobile, să dau dovadă de foarte mare discreţie fiindcă toată lumea îi vrea locul şi trebuie să-şi cumpere un telefon N. şi o cartelă reîncărcabilă, urmând să-i trimită un mesaj cu noul număr de telefon”. S.D.E. s-a conformat celor solicitate, a cumpărat un telefon „N.” din Piaţa Mică a mun. Suceava şi o cartelă reîncărcabilă şi a trimis domnului preşedinte C.H. un mesaj cu noul număr de telefon. S.D.E. a precizat că, la un moment dat, tot printr-un mesaj, l-a întrebat pe acesta dacă nu se ascultă telefoanele mobile, întrucât în cuprinsul convorbirilor noastre telefonice el dădea unele detalii care i se păreau periculoase, în sensul că a vorbit cu dl. M., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu alţi judecători şi demnitari locali, însă acesta i-a spus că nu este nici o problemă, că a vorbit cu prietenii săi de la SRI Bucureşti şi că situaţia este sub control.

În perioada imediat următoare, a primit un mesaj pe noul număr, în care i s-a indicat un cont bancar deschis la U.T. Suceava în care urma să depună cei 10.000 euro pe numele R.C. - un coleg magistrat. A scris pe un bileţel contul bancar transmis. Avea cei 10.000 euro solicitaţi, astfel că, la data 22 ianuarie 2009, s-a deplasat la U.T.B. Suceava, lângă magazinul Bucovina şi a depus pe numele R.C. acea sumă (vol. II, filele 47-48). După ce a fost verificat contul în baza de date, funcţionarul bancar a confirmat că acel cont a fost deschis chiar în aceeaşi zi, adică 22 ianuarie 2009, apoi funcţionarul bancar l-a contactat telefonic pe titularul contului şi i-a spus cu aproximaţie „a venit o domnişoară tinerică şi vrea să depună în contul dvs. suma de 10.000 euro”, sunteţi de acord?.. atunci trebuie să veniţi să daţi o declaraţie” şi a închis telefonul. Acelaşi funcţionar - bărbat, a întrebat-o ce reprezintă suma, S.D.E. spunând că este contravaloarea unei garsoniere, întrucât în discuţia telefonică anterioară pe care a purtat-o cu „C.H.” acesta i-a spus să declare că suma reprezintă plata unei garsoniere. A fost atentă la numărul de telefon format de funcţionarul bancar şi l-a scris pe acelaşi bilet cu contul în care a depus suma de 10.000 euro. S-a stabilit ulterior că nr. x era utilizat de R.C., fratele învinuiţilor R.O. şi R.S. A acceptat să se prezinte la bancă pentru a depune suma de 10.000 euro pe considerentul că „dl. preşedinte ” i-a comunicat că numărul de cont aparţine unui magistrat care se numeşte R.C. şi, având noţiuni de contabilitate, a avut convingerea că, în caz că va fi ceva în neregulă, se poate demonstra că ea a depus acei bani.

Când a mers la bancă pentru a efectua depunerea, reţine că două bancnote de 100 euro erau deteriorate şi funcţionarul bancar nu i le-a primit, astfel că a fost nevoită schimbe cele două bancnote, între timp fiind sunată de preşedintele Curţii de Apel Suceava care, iniţial, a întrebat-o dacă a depus banii că „deja colegul său magistrat R.C. fusese la bancă să dea acceptul pentru depunerea hanilor”. A aflat că la sediul băncii a venit titularul contului, care a semnat foaia de vărsământ alături de semnătura ei. Precizează că „C.H.” i-a spus să păstreze discreţie maximă cu privire la această depunere. Nu s-a întâlnit cu R.C. Imediat după efectuarea tranzacţiei, la cea. 15 min., a fost sunată de domnul preşedinte „C.H.” care i-a spus că în curând va primi o hârtie acasă şi Pop o viei Ionică în Penitenciarul Botoşani şi că începe primele demersuri pentru punerea lui în libertate. în perioada imediat următoare, a comunicat telefonic, prin SMS-uri şi e-mail cu domnul preşedinte; pe adresa de e-mail urma să primească documente şi să fie ţinută la curent cu procedurile şi demersurile ce se fac pentru punerea în libertate a lui P.I.

La circa 2 zile, a primit acasă o hârtie semnată şi ştampilată, prin poştă, semnată procuror general V.M. prin care se solicitau Institutului de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti date cu privire la starea de sănătate a lui P.I. şi dacă se impune schimbarea încadrării juridice (vol. II, filele 49-50). O astfel de adresă a primit şi prietenul ei P.I. în penitenciar.

În convorbirile purtate cu acel C.H., i s-a solicitat de fiecare dată discreţie maximă, pentru a nu i se pune funcţia în pericol, întrucât mulţi vor să-i ocupe locul.

La una dintre vizitele făcute lui P.I. în penitenciar, acesta i-a dat o scrisoare de la o persoană Cornea Mircea în care i se cerea să aibă încredere în C.H., întrucât şi pe el l-a ajutat, anexând scrisorii şi o carte de vizită cu numele C.H., preşedintele Curţii de Apel Suceava, unde sunt menţionate următoarele numere de telefon: x, înscris predat organului de anchetă (vol. II, filele 53-55).

După ce a depus suma de 10.000 euro, din discuţiile telefonice, SMS şi mesaje email, i s-a comunicat de către C.H., că până pe data de 27 ianuarie 2009, trebuie să pregătească diferenţa de 40.000 euro, deoarece la termenul din 09 februarie 2009, P.I. va fi pus în libertate de către instanţă. Data era exactă, fiind termen de judecată fixat la Judecătoria Suceava. C.H. a asigurat-o că a discutat cu d-na judecător D. de la Judecătoria Suceava şi că aceasta a acceptat ca la data de 9 februarie să-l pună în libertate pe I.

Din discuţia avută cu C.H., acesta i-a creat convingerea că discutase cu respectiva doamnă judecător, deoarece Dosarul nr. 7421/314/2008 era dat acesteia spre soluţionare din luna decembrie 2008, i-a relatat că este nu demult venită la instanţă în Suceava, fiindcă venise de la Rădăuţi, că este tânără şi fără experienţă, însă fiind la început de drum, ea trebuie să se conformeze celor stabilite de el în calitate de preşedinte al Curţii de Apel Suceava. în acest context, a precizat d-na judecător Dănilă, ar fi fost cumpărată de partea vătămată prin intermediul domnului B.G., prin relaţia soţiei, ca fostă grefieră la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Toate aceste elemente au determinat-o pe S.D.E. să aibă convingerea că numai o persoană din sistem poate să ştie toate aceste date, mai ales că după ce a depus cei 10.000 de euro, la un interval de 2 zile, a primit un plic din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, precum că s-a primit o notă din 26 ianuarie 2009 de la Curtea de Apel Suceava „ cu privire la actul premergător al instanţei judecătoreşti despre modalităţile abuzive ale instanţei de incompatibilitate a unor magistraţi care fac parte din cercetarea judecătorească şi ca urmare care împiedică rolul bun al instanţei pentru aflarea adevărului în cauza penală” şi altele, (vol. II, filei 93-94).

În aceste condiţii, a făcut demersuri pe la rude, cunoştinţe şi prieteni, pentru a împrumuta suma de 40.000 euro, până la data stabilită de către domnul preşedinte. Conform înţelegerii avute cu preşedintele Curţii de Apel Suceava (mesaje, SMS, şi telefoane), au convenit ca la data de 30 ianuarie 2009, să pregătească suma de 40.000 euro, pe care să-i pună într-un plic bine sigilat şi să se deplaseze la ora 18,00 la Carrefour Suceava, la spaţiul de joacă pentru copii al SC I.B. SRL; în acel loc, plicul să-l predea unei tinere, A. şi să spună că plicul este pentru dl. C., care este magistrat. în jurul orelor 18,00, a ajuns la locul de joacă şi a predat plicul persoanei indicate. Domnişoara A. l-a luat şi la pus sub tejghea. Tot în aceeaşi seară, la cea. Jumătate de oră după ce a predat banii, a fost sunată tot de pe unul dintre cele două numere de preşedintele „C.H.”, care i-a spus că au ajuns banii, că sunt toţi şi că vor vorbi mai târziu. După ce a transmis şi suma de 40.000 euro, a primit tot prin poştă o altă comunicare semnată „procuror general V.M. prin care i se comunica că faţă de comisarul H.I. s-a dispus începerea urmăririi penale (vol. II, filele 51-52). Nu ştie de ce a primit acea comunicare, întrucât ea nu a formulat nici o plângere împotriva cms. H. şi nici prietenul meu. A depus la dosar şi această comunicare.

Aceeaşi persoană „C.H.” a contactat-o de mai multe ori şi i-a cerut să cumpere alte cartele telefonice pentru a putea comunica prin intermediul aceluiaşi telefon „N.”. în discuţiile purtate cu domnul preşedinte, era informată cu privire la procedurile judiciare, spunându-i că I. va fi pus în libertate pe data de 09 februarie 2009, când va avea proces. Până la data de 09 februarie 2009, a fost sunată de „preşedintele C.H.”, crede că la data de 31 ianuarie 2009, care i-a spus că trebuie să-i mai trimită 5.000 euro pentru a fi trimişi la Bucureşti, unui coleg magistrat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu care a vorbit şi de care depinde rezolvarea problemei lui Ionică, cât şi faptul că este persoana care îl susţine în demersurile sale. S.D.E. nu a insistat pentru alte detalii, având în vedere suma mare de bani deja dată până la acel moment -50.000 euro, astfel că a procurat încă 5.000 euro, pe care i-a lăsat la aceeaşi persoană „A.”, în acelaşi loc, adică C., la data de 4 sau 5 februarie 2009, înainte de data procesului lui P.I.

Până la data de 08 februarie 2009, a primit asigurări că la termenul de judecată din 09 februarie 2009, P.I. va fi pus în libertate. La data procesului, adică 09 februarie 2009, avocatul ales S., constând că instanţa a acceptat cererea de intervenţie de constituire ca parte civilă a B.T. Asigurări cu suma de 6.500.000 RON, s-a opus la această cerere, invocând că trebuia să se constituie ca parte civilă până la sesizarea instanţei, sens în care a decis să recuze completul. Cererea a fost respinsă şi s-a fixat un nou termen de judecată. în aceeaşi zi, fost sunată de către dl preşedinte, care a întrebat-o de ce a recuzat avocatul instanţa şi nu cerut punerea în libertate cum se stabilise, că nefiind această cerere, d-na judecător nu putea să ia o astfel de decizie. După circa o oră, a fost sunată din nou de dl preşedinte, care i-a spus că a vorbit cu colegul său M.V. şi că singura variantă care a mai rămas este să strămute dosarul, sens în care dl M. este dispus să se deplaseze în aceeaşi seară la Bucureşti pentru ca a doua zi să facă demersuri la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca să strămute dosarul.

Într-una din discuţiile telefonice purtate cu „ preşedintele C.H.” în perioada imediat următoare, i-a spus că discuţiile telefonice au fost interceptate şi că este obligat să-şi schimbe cartelele, spunându-i noul număr de contact ca fiind x. Tot atunci i-a precizat că i-a solicitat şefului SRI Suceava caseta cu înregistrările şi că acesta refuză să i-o predea şi că va ieşi scandal mare, întrucât el a vorbit şi cu unii parlamentari şi că un coleg magistrat din Maramureş a fost deja chemat la CSM pentru discuţiile pe care le-au purtat ei doi şi „ dacă voi fi chemată undeva să nu deconspir funcţia lui, adică a lui „C.H.” spunându-le celor care mă vor întreba că este preşedintele unei organizaţii ale drepturilor omului.”

Între timp, P.I. a făcut un atac cardiac şi a fost transferat din Penitenciarul Botoşani în Spitalul Jilava şi acelaşi C.H. i-a comunicat telefonic că va rezolva problema la Bucureşti, fără să-i spună de unde ştie despre transfer şi despre problemele de sănătate ale lui P.I.. Reţine că acesta i-a spus că va influenţa expertiza medicală de la M.M., în sensul că Ionică nu suportă detenţia. în toată perioada a fost contactată telefonic de „C.H.” care i-a spus că a vorbit personal cu directorul spitalului M.M. şi că expertiza va fi favorabilă, transmiţându-i prin SMS-uri şi diagnosticele prietenului ei. După cea. 3 săptămâni de tratament, P.I. a fost readus în Penitenciarul Botoşani şi atunci a constatat că la dosarele sale nu există nici o expertiză medico - legală. L-a sunat pe „C.H.”, reproşându-i că nu este nici o expertiză şi a cerut restituirea întregii sume date, de 55.000 euro.

A făcut analiza evenimentelor şi a constatat că i s-a solicitat să vorbească doar de pe un telefon „N.”, întrucât nu are posibilităţi tehnice de înregistrare a convorbirilor. Ultimele convorbiri cu acel C.H. au fost efectuate de pe un telefon „N.”, care are speak-er şi le-a înregistrat prin intermediul speak-erului pe un telefon „M.”. Când a început să aibă dubii cu privire la credibilitatea celor afirmate de „C.H.”, acesta i-a spus să aibă răbdare şi dacă denunţă afacerea poate şi ea fi acuzată de dare de mită, acesta ameninţând-o că „dacă-i sap groapa lui am să cad şi eu în ea şi să nu mă joc cu focul că am să mă ard”.

Vorbea în fiecare zi cu C.H., care încerca să o consoleze şi după ce i-a dat şi diferenţa de bani, chiar a încercat să-l provoace să se întâlnească, însă a fost refuzată spunându-i-se că este o persoană importantă şi nu se poate întâlni cu ea. A pus mai multe înscrisuri la dispoziţia organelor de urmărire penală, cartelele telefonice utilizate în acea perioadă, SMS-uri înregistrate, adrese de email, în vederea identificării persoanei ce s-a recomandat a fi preşedintele Curţii de Apel Suceava. După ce a început să aibă suspiciuni cu privire la persoana preşedintelui Curţii de Apel Suceava, a contactat-o de mai multe ori pe S.A. care, în prezenţa ei, a purtat şi ea mai multe convorbiri cu „C.H.”, care au fost înregistrate pe telefonul mobil „M.” (redate în cuprinsul proceselor verbale aflate la dosar voi, II, filele 95-154). De asemenea, a constatat că persoana de contact C.H., pe parcursul convorbirilor, i-a furnizat detalii cu privire la numele unor judecători de la instanţele sucevene şi din Botoşani, nume pe care le-a găsit pe portalul instanţelor, cu privire la medicii legişti şi funcţionari din cadrul sistemelor penitenciarelor, parte dintre acestea fiind înregistrate sau conţinute în SMS-uri.

Ca urmare a unui mesaj prin care l-a anunţat că sora lui P.I. îl va denunţa la poliţie, a primit de la acesta ca răspuns următorul mesaj: „Declaraţi ce vreţi, pentru că pe mine nu mă interesează nimic ce faceţi dvs. Când mergeţi la poliţie să aveţi pregătite şi lucrurile necesare pentru că riscaţi a fi arestată sub mai multe aspecte penale mesajul a fost transmis de la numărul de telefon: x în data de 30 martie 2009, orele 11,55.

Tot la aceeaşi dată, înainte de acest mesaj, a primit un altul, transmis la orele 11,48, care are următorul conţinut: „Nu aţi fost prostită de nimeni ci a intervenit o neînţelegere între noi, fără alte implicaţii. Dacă gândim la rece, toţi şi inclusiv dvs. putem fi acuzaţi pentru infracţiunea de trafic de influenţă. întrebarea e următoarea: pentru ce aţi dat 55.000 euro? Pentru a vă cumpăra, ce anume?

La data de 29 martie 2009, a primit un mesaj de la C.H., transmis tot de la numărul x, orele: 12,25, dar pe o altă cartelă telefonică, cu numărul de apel: x (întrucât de pe acest telefon ea în prealabil îi transmisese un mesaj fără să spună cine este şi el ar fi dedus că ar fi telefonul lui P.I.) cu următorul conţinut: „Doamna Dana vă rog transmiteţi-i dl Popovici să se potolească cu ameninţările că aşa nu va mai vedea libertatea şi banii, aşa repede cum crede dânsul. Să înceteze cu ameninţările şi va fi bine pentru dansul, aşa ca să nu mă forţeze să dau telefon la penitenciar şi să-i arăt eu ce pot face”.

3. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătorului B.I.:

La data de 06 aprilie 2009, la sediul DNA - Serviciul Teritorial Suceava s-a prezentat persoana denunţătoare B.I., care a formulat denunţ referitor la faptul că „în cursul lunii februarie 2009, o persoană care s-a recomandat a fi V.M. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, i-a pretins suma de 4.000 euro cu titlu de plată a influenţei promise asupra generalului M.V., pentru ca ultimul să dispună angajarea sa la Centrul Regional de Imigrări Rădăuţi din subordinea Ministerului de Interne. Contactul a fost stabilit prin apelarea numărului telefonic al procurorului general V.M. x. La data de 11 februarie 2009, B.I., la indicaţiile primite de la procurorul general V.M., a depus suma de 4.000 euro (din care s-a reţinut comision de 150 euro) prin serviciul W.U. de la R.B. Rădăuţi - Agenţia 1, pentru beneficiar S.D.E. din Bucureşti”.

Fiind audiat (vol. II, filele 268-280), B.I. a declarat că: în luna decembrie 2008, a revenit din Anglia, deoarece a rămas fără loc de muncă. După întoarcerea în ţară, a fost interesat de găsirea unui loc de muncă. în urma unor discuţii cu vărul său - H.V., care este din comuna Ulma, jud. Suceava, aflat la muncă în Anglia, acesta i-a spus că de mai mult timp l-ar fi cunoscut, prin intermediul telefonului, pe domnul M.V., care este procuror general şi ar putea discuta cu acesta în vederea angajării în cadrul Ministerului de Interne. B.I. a aflat de la vărul său că acesta ar fi beneficiat de sprijinul procurorului general M.V. pentru a obţine un proiect cu finanţare P., însă nu cunoaşte detalii despre proiect, (aceste aspecte privind pe H.V. ş.a. sunt verificate în Dosarul penal nr. 49/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava). Astfel, a primit de la vărul său numărul de telefon x ca fiind al procurorului general M.V. pentru a-l contacta. Aşa fiind, pe la sfârşitul lunii ianuarie 2009, l-a contactat telefonic pe procurorul M. spunându-i că sună din partea vărului H. şi l-a întrebat dacă poate să îl ajute să se angajeze la Ministerul de Interne. Afirmă că, la telefon, persoana cu care a discutat a confirmat că este procurorul M. şi s-a arătat disponibil să rezolve interesul său solicitând un răgaz de câteva zile pentru a discuta cu un general din cadrul Ministerului de Interne. La începutul lunii februarie 2009, a fost sunat de procurorul M.V., care i-a comunicat că s-a interesat de cazul său şi că sunt locuri disponibile la Centrul Regional de Imigrări Rădăuţi. în cadrul discuţiei telefonice, procurorul M. i-a spus că trebuie să-i dea suma de 4.000 de euro, care sunt pentru domnul general. Tot atunci i-a spus că, dacă se rezolvă cazul, va trebui să mai trimită o sumă de bani, însă nu a precizat cuantumul. B.I. a insistat să-i indice numele generalului şi a primit răspuns că se numeşte M.V.

S-a adus în atenţie în rechizitoriu că Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Rădăuţi este structura teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări. Acesta din urmă este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, înfiinţat la data de 26 iunie 2007, prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi prin preluarea problematicii ce vizează eliberarea documentului ce atestă dreptul de muncă al străinilor. în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu alte structuri din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi cu alte instituţii ale statului care au atribuţii în asigurarea ordinii de drept.

Chestorul de poliţie M.V. îndeplinea la data comiterii faptei prerogativele funcţiei publice de adjunct al inspectorului general al I.G.P.F. Gradul profesional de chestor de poliţie este echivalentul gradului militar de general.

B.I. a mai relatat că procurorul M. i-a spus că este necesar, în vederea angajării la această instituţie, să întocmească un dosar în format electronic, constând într-o cerere pe care i-a dictat-o cum ar trebui formulată, copii după diplome de studii, cazierul judiciar, copie după livretul militar şi copie după caracterizarea de la unitatea unde a satisfăcut stagiul militar, iar folderul cu toate aceste documente să-l transmită pe email la adresa: x. Toate aceste documente, la data de 11 februarie 2009, le-a transmis la adresa de email indicată mai sus. După ce a primit mesajul de la procurorul M. că a primit documentele, la câteva minute, acesta l-a sunat şi i-a spus că trebuie să-i trimită cei 4.000 de euro prin serviciul W.U. de la oricare bancă din Rădăuţi pe numele S.D.E. din Bucureşti. Numele acestei persoane l-a primit printr-un mesaj. I s-a mai precizat ca după depunerea banilor la bancă să-i trimită procurorului M. un mesaj cu numărul de cod atribuit de bancă. B.I. a procedat conform indicaţiilor, astfel că, în jurul orelor 16,00, la data de 11 februarie 2009, a depus suma de 4.000 de euro la Agenţia R.B. din Rădăuţi - chitanţa fiind depusă la dosarul cauzei (vol. II, filele 283-284). A primit imediat un mesaj de la procurorul M. prin care a confirmat că a primit banii şi că urmează să-i depună dosarul. Nu reţine exact data, dar arată că a primit un mesaj, semnat „Cu stimă M. prin care a fost înştiinţat că dosarul a fost depus pe data de 16 februarie 2009 şi va primi o confirmare scrisă la domiciliu ce va ajunge în circa două-trei săptămâni. De asemenea, i-a mai precizat că vor trece 60 de zile de la data depunerii dosarului până la angajarea sa. La începutul lunii martie 2009, la adresa de domiciliu din Brodina, a primit un plic expediat de Ministerul de Interne, ce conţinea o confirmare a faptului că dosarul său de angajare a fost depus la Ministerul de Interne la data de 16 februarie 2009 şi că se analizează locurile disponibile, urmând să fie anunţat pentru angajare. Această adresă este semnată de un secretar de stat şi are aplicată ştampila cu inscripţia Ministerul de Interne.

Documentul este o comunicare nereală adresată persoanei denunţătoare B.I., având ca emitent Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, ca număr menţiunea „Nota din 27 februarie 2009”. Comunicarea este semnată în fals la rubrica Secretar de Stat, B.R. şi prezintă aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele MAI Bucureşti (vol. II, filele285-286).

La discuţia telefonică din 11 februarie 2009, procurorul M. l-a sfătuit să-şi schimbe numărul de telefon pentru a nu avea probleme, deoarece ar putea fi. ascultate telefoanele de SRL Astfel, înainte de a primi înştiinţarea de la Ministerul de Interne, B.I. a schimbat cartela telefonică utilizând în continuare noul număr, x. A transmis, prin mesaj, procurorului M. noul număr, iar ulterior, a primit de la acesta mesaj de răspuns cu noul număr al procurorului, respectiv: x. De pe acest număr, a primit mai multe mesaje de la procurorul M., prin care era informat să mai aştepte pentru că problema cu angajarea va fi rezolvată cât de curând. începând cu data de 31 martie 2009, B.I. i-a transmis mesaje procurorului M. solicitând să-i rezolve problema, în caz contrar să-i re turneze banii. De pe acest nou număr, x, B.I. a precizat că nu a discutat telefonic cu procurorul M., comunicările fiind făcute doar prin SMS. B.I. verificat pe internet adresa de email: x, dar nu a putut să o acceseze, însă tot de pe internet a aflat că există procurorul M.V. şi acesta este procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Spre sfârşitul lunii martie 2009, observând că se întârzie angajarea sa, s-a deplasat la Centrul Regional de Imigrări Rădăuţi pentru a se interesa dacă sunt locuri libere sau dacă urmează să se facă angajări, aflând de la un angajat că nu sunt locuri vacante. A comunicat aceste date procurorului M., prim SMS şi a primit răspuns prin care era asigurat că locul său nu va fi făcut public şi în mod sigur va fi angajat, numai să aibă răbdare şi atunci când are veşti de la domnul general va fi anunţat. La începutul lunii februarie 2009, sesizând că evită să vorbească telefonic cu el, a insistat să-i indice numele generalului şi a primit răspuns că se numeşte M.V.

B.I. a declarat că, în toate discuţiile prin SMS avute cu procurorul M.V., acesta nu i-a indicat pe ce funcţie va fi angajat, dar în mod sigur devenea funcţionar public. A primit asigurări de la procurorul V.M. că generalul M. lucrează la Bucureşti la Ministerul de Interne şi va dispune angajarea sa la Centrul de Imigrări din Rădăuţi.

Cu privire la remiterea sumei de 4000 euro, B.I. a relatat că: „Iniţial, domnul procuror general M.V. mi-a pretins suma de 6.000 de euro, precizând că 4.000 de euro sunt necesari pentru a-i da generalului M.V. din conducerea Ministerului de Interne, fiind cel care se ocupa de obţinerea locului vacant, cât şi de angajarea mea efectivă la Centrul de Imigrări pentru Străini din Rădăuţi şi, ulterior, după angajare, mai trebuia să achit deferenta de 2.000 de euro. Pentru a trimite cei 4.000 de euro domnului M., am fost iniţial îndrumat de acesta să depun banii într-un cont pe care mi l-a dictat la telefon ce era deschis la U.T. M-am conformat şi astfel m-am prezentat la agenţia U.T. Rădăuţi şi am prezentat numărul de cont unui funcţionar, solicitând-i să-mi facă operaţiunea pentru a depune suma de 4.000 de euro în contul indicat de mine. Angajata băncii m-a întrebat dacă cunosc cine este titularul contului şi am răspuns că nu ştiu, motiv pentru care funcţionara m-a sfătuit să aflu mai întâi cine este titularul contului că altfel nu pot face operaţiunea de depunere, fără acceptul persoanei respective. I-am dat un mesaj domnului procuror M. ca să mă sune şi am fost de acesta spunând că contul respectiv este al soţiei generalului Motoc, dar actualmente este închis şi nu ştia de acest lucru. Pentru a rezolva cu depunerea sumei de 4.000 de euro, am fost sfătuit de domnul procuror să pun aceşti bani într-un plic pentru a fi daţi unei doamne la un restaurant din Şcheia ce era amplasat lângă şoseaua ce vine din Şcheia spre Suceava. Momentan nu mai reţin numele restaurantului, dar atunci în mod sigur mi l-a spus. Deoarece eu nu cunoşteam zona, l-am rugat pe domnul procuror M. să găsească o altă modalitate de a da suma de bani şi în acest condiţii s-a ajuns la varianta de a-i transmite prin W.U., suma de 4.000 de euro pe numele S.D.E., aspecte relatate detaliat în declaraţiile date anterior. Arăt că eu am solicitat de la angajata băncii U.T. cine este titularul contului pentru a şti pe cine are complice domnul procuror M., însă aceasta a refuzat să-mi comunice aceste date.”

4. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătoarei V.M.:

La data de 08 aprilie 2009, persoana denunţătoare V.M. a formulat denunţ în legătură cu faptul că: în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, a fost contactată de o persoană care s-a recomandat ca fiind „preşedintele Curţii de Apel Suceava, judecător C.H.” care i-a pretins şi primit suma totală de 14.000 euro.

În perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi din subordine, de la persoana denunţătoare V.M. din corn. Şcheia, jud. Suceava, suma de 12.000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în Dosarul civil nr. 4321/206/2008 al Judecătoriei Suceava şi, în luna februarie 2009, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare V.M., cu titlu de plată a influenţei promise asupra funcţionarilor din Prefectura Suceava, suma de 2.000 euro, pentru obţinerea titlului de proprietate, privind suprafaţa de teren care face obiectul Dosarului civil nr. 4321/206/2008 al Judecătoriei Suceava.

Fiind audiată (vol. II, filele 310-323), numita V.M. a declarat că, într-o seară din luna decembrie 2008, înaintea sărbătorilor de iarnă, a fost sunată, pe telefonul fix cu numărul: x, de o persoană care s-a recomandat ca fiind C.H., preşedintele Curţii de Apel Suceava, care a întrebat dacă este locuinţa familiei V. În continuare, a întrebat-o dacă are un proces civil pe rolul instanţei, aceasta a confirmat că are un astfel de dosar. Persoana respectivă a insistat şi a susţinut că este preşedintele Curţii de Apel Suceava şi pentru a o convinge că este persoana de care vorbeşte i-a solicitat să ia legătura cu o martoră, S.A., din comuna Moara, despre care, însă, nu i-a dat relaţii, pentru a-i da mai multe detalii şi atunci se va convinge cine este el.

Având în vedere că V.M. avea un proces pe rolul Tribunalului Suceava, având ca obiect un partaj succesoral în care instanţa a admis înscrisurile puse la dispoziţie de celelalte părţi, cumnata V.L. şi nepotul V.F., prin care s-a scos de la masa succesorală un teren în suprafaţă de 12,50 ari, pe care sunt amplasate mai multe spaţii comerciale, inclusiv casă de locuit cu o valoare de piaţă de 608 milioane, a declarat că s-a gândit că poate ar fi o oportunitate să se finalizeze acest dosar aflat pe rolul instanţelor de judecată din anul 1994. Din acest considerent, a dat curs solicitării de a o contacta pe S.A. pentru a-i oferi mai multe relaţii despre preşedintele Curţii de Apel Suceava, astfel că, a doua zi, s-a deplasat în comuna Moara la locuinţa acesteia.

După ce i-a spus că a fost trimisă de preşedintele Curţii de Apel Suceava, C.H., pentru a obţine mai multe relaţii despre colaborarea lui cu S., ultima a confirmat că şi ea colaborează cu domnul preşedinte. S.A. i-a spus că are nişte probleme, însă nu i-a dat detalii, dar i-a prezentat un înscris semnat C.H. şi cu ştampila Curţii de Apel Suceava. Nu a reţinut conţinutul înscrisului. După trei zile, fost sunată de preşedintele C.H., care a întrebat-o dacă a fost la S.A. şi, după ce a confirmat, a întrebat-o dacă este dispusă să colaboreze cu el. V.M. a declarat că i-a precizat că doreşte ca această colaborare să fie cu acte în regulă, să fie legale pentru ca ea să poată uza de ele. Preşedintele C.H. a asigurat-o că ceea ce face este legal şi, orice s-ar întâmpla, el va pune la dispoziţie dosarul.

Având confirmarea de a colabora, i-a solicitat să-i indice numărul de dosar pe care-l are în instanţă, 4442/314/2008, pe rol la Tribunalul Suceava. Cu această ocazie, i-a povestit de ce, în opinia ei, instanţa a greşit când a avut spre judecare contestaţia în anulare formulată de V.L. ş.a., în sensul că au fost scoase două suprafeţe de teren din masa succesorală cu valori mari şi au inclus o suprafaţă de teren de 5 ari, care era bun propriu dobândit de soţ, prin cumpărare de la fostul CAP, cât şi cei 6 ari de grădină ce se află în spatele locuinţei familiei, primiţi cu titlu de zestre de soţ. Referitor la ultima suprafaţă, scandalul s-a ivit că ceilalţi moştenitori nu mai recunoşteau că s-a făcut o compensare cu un alt teren pe care V.V. şi-a construit casa.

Preşedintele C.H. a spus că va apela la un coleg magistrat care îi va aduce dosarul sau la o grefieră şi, după ce îl va studia, îi va spune dacă are dreptate şi dacă o poate ajuta. După o zi sau două, a primit, pe telefon mobil conectat în reţeaua R. cu numărul x, un mesaj prin SMS memorat în telefon şi care are următorul conţinut: „Stimată şi distinsă doamnă, ţin să vă fac cunoscut că va costa 5.000 de euro pentru a vă da o hotărâre definitivă irevocabilă fără drept de apel. Asta am hotărât deja cu colegii mei, 23 decembrie 2008, ora 18,30, de la numărul x. După primirea acestui mesaj, a fost sunată de preşedinte (care, de fiecare dată, la telefon se recomanda „sunt preşedintele Curţii de Apel, C.H.”) care a întrebat-o dacă a citit mesajul şi dacă este de acord cu suma de bani pretinsă, respectiv 5.000 de euro, justificând că aceşti bani vor fi împărţiţi cu colaboratorii săi. A mai precizat că nu începe niciun demers până primeşte aceşti bani, deoarece aşa a stabilit cu colaboratorii.

Fiind luată prin surprindere de sumă şi neavând pregătiţi bani în acest scop, i-a spus că ar putea da aceşti bani în două rate şi l-a întrebat dacă este de acord cu acest lucru. Iniţial, acesta a ezitat să-i dea un răspuns dacă acceptă plata în două rate, dar ulterior, a revenit şi a spus că este de acord. V.M. l-a întrebat cum trebuie să procedeze pentru remiterea banilor „adică vin la dvs. la birou sau în alt loc, la care domnul preşedinte, că la birou nu se poate, însă o va suna pe A.S. care mă va însoţi să depun banii la bancă pe numele lui P.M. din Bucureşti, fără să-mi dea alte detalii”.

Pentru că era convinsă că discută cu preşedintele Curţii de Apel Suceava, C.H., nu şi-a permis să pună întrebări suplimentare despre persoana P.M., fiind convinsă că el se protejează să nu fie recunoscut de prea multă lume că ar fi implicat în rezolvarea dosarului.

La data de 24 decembrie 2008, l-a trimis pe fiul său, V.A., să se întâlnească cu fratele martorei S.A. - V.C. la agenţia B. Obcini, căruia i-a dat suma de 3.109 euro pentru a trimite prima rată, respectiv 3.000 de euro - suma de 109 euro reprezentând comisionul de transfer - (vol. II, fila 331-333). Chitanţa de depunere a fost completată pe numele lui V.C., având ca destinatar pe Marius Pavel, document depus în original la dosarul cauzei împreună cu chitanţa de schimb valutar a sumei de 109 euro, pe care i-a luat de la bancă, neştiind că trebuie să achite şi un comision aferent transferului.

A precizat că preşedintele C.H. a avertizat-o că trebuie să plătească comisionul, justificând că suma de 3.000 euro trebuia împărţită cu doi colaboratori ai săi, deci să fie câte 1.000 de euro pentru fiecare. Ştie de la fiul său că V.C. l-a sunat pe preşedintele C.H. şi i-a comunicat că a depus banii la bancă, i-a dat numărul de cod de pe chitanţă, respectiv x.

A fost sunată apoi de către domnul preşedinte, care i-a spus că a scos banii. După această discuţie telefonică, a primit de la domnul preşedinte şi un mesaj telefonic pe numărul de telefon de R. cu următorul conţinut: „Cu ocazia Sfântului Crăciun, doresc să vă transmit un Crăciun Fericit şi multă sănătate. La mulţi ani! Cu stimă, C.H.”, 24 decembrie 2009, ora: 16,49, de la numărul x.

Între Crăciun şi Anul Nou a avut mai multe discuţii telefonice cu C.H., care îi spunea că el a muncit de Crăciun, el nu sărbătoreşte ca alţii deoarece, are închidere de an şi, printre altele, a spus că a discutat cu colegii săi magistraţi, mai exact unul dintre ei deja a văzut dosarul şi-l cunoaşte în amănunt şi dacă se retrage din acest demers, acel magistrat pentru că îi cunoaşte dosarul, niciodată nu va mai avea câştig de cauză.

Din explicaţiile date a înţeles că e vorba de judecătorul care trebuie să judece cauza, însă C.H. nu i-a spus cine este acel coleg, dar i-a spus că dacă nu dă mai mulţi bani, acesta nu mai intră în dosar şi solicită diferenţa până la suma de 10.000 de euro, în cel mult două-trei zile. În schimbul acestei sume, C.H. a asigurat-o că va primi acasă, până la sfârşitul lunii ianuarie 2009, o hotărâre definitivă şi irevocabilă, fără drept de recurs, care va putea fi pusă în aplicare.

În final, C.H. a acceptat primirea sumei de 7.000 de euro, după sărbătorile de iarnă, bani despre care afirma că trebuie daţi toţi odată, deoarece trebuie să-i împartă şi să-i pregătească cât mai repede, că altfel stă pe loc cu lucrarea. în ziua de 31 decembrie 2008, a primit mai multe mesaje pe telefon RDS prin care îi erau transmise de preşedintele C.H. de la numărul x, mesaje de felicitare cu prilejul noului an. în jurul datei de 05 ianuarie 2009, a fost sunată de domnul preşedinte C.H., care a întrebat-o dacă are toţi banii.

La data de 8 ianuarie 2009, V.M. s-a întâlnit cu S.A. care, în prealabil, fusese sunată de preşedintele C.H., deoarece îi sugerase că nu ştie să se descurce la bancă „şi ar fi bine să vină şi doamna A., la care domnul preşedinte a zis că nu-i nici o problemă şi va veni”.

Aşadar, la data sus amintită, împreună cu fiul său, s-au întâlnit cu S.A. şi au venit la B. Suceava de lângă magazinul Bucovina unde a depus cei 7.000 de euro, după cum urmează: 2.500 de euro, pe numele M.V., având ca destinatar pe P.C.L. din Bucureşti - cod 337-622-5212; 2.500 euro pe numele V.A.F., având ca destinatar pe G.A.L. din Bucureşti - cod 856-673-4128 şi 2.000 de euro pe numele S.A.E., având ca destinatar pe R.S. din Bucureşti - cod 383-729-2614, aşa cum rezultă din chitanţele depuse la dosarul cauzei, (vol. II, filele 334-339).

După ce s-au făcut depunerile, S.A. a discutat telefonic cu preşedintele C.H., căruia i-a transmis codurile după chitanţele de depunere, în vederea ridicării banilor de către persoanele indicate de el şi transmise lui A.

Nu după mult timp, V.M. a primit un mesaj pe numărul de telefon X cu următorul conţinut: „Doresc să vă fac cunoscut că au fost ridicaţi banii trimişi. Cu stimă, C.H..” - 08 ianuarie 2009, ora 12,59 - de la numărul de telefon: x. Ulterior, după depunerea sumei de 10.000 euro, V.M. a primit pe telefonul mobil cu nr. x un mesaj, pe care l-a memorat: „Stimată şi distinsă doamnă V., ţin să vă fac cunoscut deja am căzut de acord cu organele abilitate, care se vor ocupa de finalizarea titlului de proprietate, cât şi de intabulare. Aşa încât rămâne cape data de 14 să aveţi pregătită ultima parte financiară a sumei de 2.000 de euro pe care o pretind colaboratorii mei, iar până la sfârşitul acestei luni vă veţi putea bucura de rezultatele mele. Eu pe data de 13 ianuarie voi da o soluţie definitivă irevocabilă, în cauza mult aşteptată şi trebuie urgent să procedăm pentru Intabulare şi Titlu. Vă cer să aveţi multă discreţie faţă de cauza din secret. Cu multă stimă şi respect, Preşedinte C.H.”. - 11 ianuarie 2009, ora: 11,32, de la numărul x.

V.M. a declarat că a avut o discuţie legată de intabulare cu C.H. cum se poate face fără plan de situaţie, însă el a asigurat-o că sunt la dosar depuse acte în acest sens şi să stea liniştită, urmând să primească hotărârea. Fiind convinsă de cele afirmate de domnul preşedinte, a acceptat să mai depună încă 2.000 de euro pentru care a plătit 75 de euro comisionul, deoarece de această dată C.H. a insistat să fie plătit, afirmând că suma de 2.000 de euro trebuie dată la un notar, colaborator de-al său care se ocupă de problemă - D.R. din Suceava, (vol. II, filele 340-342).

Cea în cauză a declarat că, la data de 15 ianuarie 2009, s-a deplasat la B. - Sucursala Suceava, împreună cu fiul ei unde a depus suma de 2.000 euro + 75 euro comision pentru destinatar J.V. din Bucureşti. Numele persoanei căreia îi erau destinaţi banii i-a fost comunicat de domnul preşedinte. După ce a depus banii, l-a sunat pentru a-i comunica numărul de cod respectiv: 340-738-4612, ulterior acesta confirmându-i că banii s-au primit.

Câteva zile, preşedintele C.H. nu a răspuns la telefon, însă a trimis sms-uri (pe numărul de telefon x) prin care se justifica de ce nu poate vorbi, cum ar fi: „Bună ziua, vă rog reveniţi mai târziu pentru că mă aflu într-o şedinţă. Vă mulţumesc pentru înţelegere! Cu stimă şi respect!” - 19 ianuarie 2009, ora 15,18, de la numărul de telefon x; pe telefonul R. cu numărul de apel x, mesajul: „Bună ziua doamna V., ţin să vă fac cunoscut că dosarul dvs. se află în biroul colegului meu şi domnia sa se află la Braşov, iar până vine 23 ianuarie nu am cum să vă trimit copia după dispozitivul hotărârii judecătoreşti. Vă promit cum ajunge la Suceava, vă trimit plicul mult aşteptat. Cu stimă şi respect, Preşedinte C.H.”. - 20 ianuarie 2009, ora 13,55, de la numărul x; cât şi pe telefonul mobil N. cu numărul x, acelaşi mesaj, anterior redat -20 ianuarie 2009, ora 13,56, de la numărul x.

După ce a primit aceste mesaje, l-a sunat pe domnul preşedinte, cerându-i să-i trimită hotărârea, deoarece avea daţi deja 12.000 de euro şi nu primise hotărârea. în urma acestor discuţii, a fost asigurată că hotărârea deja este la redactat şi urmează să o primească prin plic poştal şi pentru a o convinge că aşa stau lucrurile îi poate trimite conţinutul hotărârii prin SMS. Preşedintele C.H., la data de 22 ianuarie 2009, a contactat-o telefonic şi i-a spus că are deja sentinţa şi i-a citit conţinutul ei. Tot în aceeaşi zi, i-a transmis prin SMS-uri hotărârea, pe numărul telefonic x, memorate în telefon, conţinând sentinţa civilă.

A doua zi, a primit un mesaj pe telefonul x, cu următorul conţinut: „Bună ziua doamnă V., ţin să fac cunoscut că astăzi la ora 14,00 v-am trimis prin Poştă plicul mult aşteptat cu o copie în original. Cu stimă, C.H.” - 23 ianuarie 2009, ora 14,37, de la numărul x.

Pe data de 26 ianuarie 2009, de la factorul poştal a primit un plic către destinatar V.M., având pe verso aplicate un număr de trei ştampile cu inscripţia România Curtea de Apel Suceava şi stema României, care conţinea sentinţa civilă nr. 309 din 14 ianuarie 2009, emisă de Curtea de Apel Suceava, completul compus din Preşedinte C.H., judecător V.A., grefier D.F. şi procuror G.S., dată în Dosarul civil nr. 4321/206/2008, în apel (vol. II, filele 328-330).

Din dispozitivul acestei sentinţe reiese că: „dispune admiterea apelului în cauza civilă privind pe numitul V.M., cu titlul de a intra în legalitate obligatorie a posesiei cu totala suprafaţă de 6 ari teren, menţionat în actele probatorii din cauza civilă nr. 4321/206/2008 a Curţii de Apel Suceava. In baza ort. 178 C. proc. civ. cheltuielile civile avansate de stat rămân în sarcina Ministerului Justiţiei, rămas definitiv, irevocabil, fără drept de recurs. Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.

Semnată preşedinte C.H. şi grefier D.F.

După ce a primit această sentinţă, V.M. a observat că numele soţului este redactat greşit, V. în loc de V. şi s-a gândit că ar putea fi probleme cu această sentinţă, motiv pentru care l-a contactat pe preşedintele C.H., prin apelarea numerelor de telefon x, cât şi x, solicitându-i să-i redacteze o nouă sentinţă cu numele corect al soţului pentru a nu fi probleme în aplicarea ei, lucru cu care acesta a fost de acord, justificând că grefiera nu a fost atentă la redactare.

Pentru a confirma cele spuse, V.M. a depus la dosarul cauzei plicul poştal şi sentinţa civilă nr. 309 din 14 ianuarie 2009, aşa cum au fost trimise de către preşedintele C.H.

Preşedintele C.H. a asigurat-o că în timpul cel mai scurt îi va trimite un nou plic cu o nouă hotărâre şi se va ocupa ca o copie să ajungă şi la notarul Dan Rotaru, pentru a fi avută în vedere la intabulare. La câteva zile, a fost sunată de către o persoană care s-a recomandat că este notarul Dan Rotaru, de la numărul x (l-a memorat în telefon după ce a vorbit cu acesta), care o informa că este nevoie să dea încă 2.000 de euro, deoarece nu se poate face lucrarea, întrucât colaboratorii lui nu se implică în caz, fiind mult de umblat: la prefectură, la cadastru. Când a auzit de această nouă pretindere de bani, l-a sunat pe domnul preşedinte şi i-a spus că înţelegerea a fost că cei 12.000 de euro au fost ultimii bani daţi pentru rezolvarea problemei. Persoana denunţătoare relatează că domnul preşedinte a spus că va vorbi cu notarul pentru a nu mai da cei 2.000 de euro.

La următorul apel telefonic, C.H. i-a spus că a vorbit cu notarul, care pretinde 2.000 de euro „pentru că persoanele cu care discutase iniţial s-au retras să se mai ocupe de intabulare şi titlu de proprietate şi a găsit alţi colaboratori care au această ultimă pretenţie, luându-şi angajamentul că sunt ultimii bani ce mai trebuie daţi”. V.M. a decis să dea astfel încă 2.000 de euro pretinşi pentru titlu şi intabulare. La data de 11 februarie 2009, fiul ei a depus suma de 2.000 de euro la B. Suceava - prin serviciul W.U., fiind trecut ca expeditor, iar ca destinatar S.R. din Iaşi, aşa cum a solicitat C.H. V.M. l-a sunat pe domnul preşedinte pentru a-i comunica codul depunătorului, respectiv x, chitanţă fiind depusă la dosarul cauzei (vol. E, filele 343-344).

A urmat o perioadă în care V.M. insista telefonic pentru primirea hotărârii, dar preşedintele C.H. justifica că are diferite probleme, aşa cum reiese din SMS - urile: „Bună ziua, vă rog reveniţi mai târziu pentru că mă aflu într-o şedinţă. Vă mulţumesc pentru înţelegere! Cu stimă şi respect C.H.”. - 03 februarie 2009, ora 15,09, de la numărul x; „Stimată doamnă V., ţin să vă fac cunoscut că s-a rezolvat cu banii. După ce voi ieşi din şedinţă, vă sun! Cu stimă, C.H. - 11 februarie 2009, ora 13,50, de la numărul x; „Bună seara doamna V., îmi cer scuze că nu vă pot răspunde, deoarece mă aflu la un seminar din Ministerul Justiţiei Bucureşti. Cu stimă C.H.” - 13 februarie 2009, ora 17,48, de la numărul X. în urma demersurilor, pe data de 24 februarie 2009, a primit de la C.H., tot într-un plic poştal, o altă hotărâre cu acelaşi conţinut fiind corectat numele de V.M. Şi acest plic are aplicate ştampile cu Curtea de Apel Suceava (vol. II, filele 327-329).

V.M. susţine că l-a sunat de mai multe ori la numărul de telefon x, pe acel notar indicat de preşedintele C.H., dar acesta nu i-a răspuns. La data de 03 aprilie 2009, a primit la numărul de telefon x următorul mesaj: „Bună ziua! Vă fac cunoscut că am vorbit cu notarul şi mi-a zis că nu vorbeşte la telefon, ci mă voi întâlni mâine seară pentru a înţelege cum stă situaţia actelor, C.H.” - 03 aprilie 2009, ora 44, de la numărul x. La data de 06 aprilie 2009, a fost sunată de domnul preşedinte, care i-a solicitat să aibă răbdare, „titlul este întocmit dar se află la semnat la prefectură, actele de intabulare sunt pregătite şi în momentul în care vine titlul le trimite pentru intabulare”.

V.M. a ţinut să precizeze că, înainte de obţinerea sentinţei civile, în cadrul discuţiilor, C.H. a întrebat-o dacă nu cunoaşte „şi alte persoane care ar avea astfel de probleme şi nu poate să le descurce, însă a refuzat din start propunerea deoarece nu i s-a părut lucru curat referitor la această discuţie, în condiţiile în care iniţial i-a cerut confidenţialitate, iar ulterior, să mai caute persoane care au probleme în justiţie.”

5. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătorului C.A. zis „L.”:

La data de 10 aprilie 2009, la sediul Serviciului Teritorial Suceava al DNA, a formulat denunţ numitul C.A. din corn. Moara, jud. Suceava, care a relatat că, în luna decembrie 2008, a luat legătura telefonic cu o persoană care s-a recomandat ca fiind preşedintele Curţii de Apel Suceava şi care i-a pretins şi primit suma de 4000 euro, afirmând că are influenţă asupra judecătorilor din subordinea sa pentru ca aceştia să dea o sentinţă judecătorească favorabilă soacrei sale, T.I. (vol. II, filele 351-367).

Cu toate că în actele de identitate are numele de „A.”, a declarat că toată lumea îl cunoaşte sub numele de „L.”, deoarece a fost dorinţa părinţilor, astfel că toţi cunoscuţii îl strigă L. Din anul 2006, soacra sa, T.I., din corn. Moara, jud. Suceava, se judecă cu numita P.I., din aceeaşi localitate, având ca obiect revendicarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5.000 mp. ce se află pe locul unde este amplasată locuinţa acesteia. Soacra sa deţine acest teren din 1995, pentru care avea titlul de proprietate din 12 mai 1995, fusese pusă în posesie de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi, ulterior, s-a intabulat.

Iniţial, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 2386 din 27 iunie 2006, a dat câştig de cauză pârâtei P.I., însă, în urma recursului declarat de către T.I. împotriva sentinţei civile sus-menţionate din Dosarul nr. 2049/2006, a fost admis recursul promovat şi s-a modificat integral sentinţa civilă atacată, conform Deciziei nr. 1685 din 12 octombrie 2006, care a rămas definitivă şi irevocabilă din 12 ianuarie 2007.

Persoana denunţătoare a considerat că odată fiind intabulat şi având decizia instanţei în favoarea lor, acest litigiu era încheiat, însă, în cursul anului 2007, P.E. a deschis o nouă acţiune în instanţă, având ca obiect revendicarea unei suprafeţe de teren, fără a mai cere anularea titlului deţinut de soacră, practic se solicita reconstituirea pentru ea a unui drept de proprietate, care până la urmă s-a dovedit că se judeca pentru aceeaşi suprafaţă de teren, în Dosarul nr. 196/314/2007 al Judecătoriei Suceava.

Sentinţa civilă nr. 832 din 15 februarie 2008, pronunţată în acest dosar a fost atacată cu recurs, în urma căruia instanţa a decis să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2.465 mp. numitei P.E., teren ce era deţinut de soacra persoanei denunţătoare conform titlului de proprietate şi a hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, fără ca instanţa să-i anuleze parţial sau integral aceste acte.

În urma acestor dispoziţii judecătoreşti pe care le consideră nedreptăţi, prin avocat, în toamna anului 2008, a formulat o cerere de revizuire, însă instanţa nu a admis-o. Numita P.E. a solicitat punerea în executare a deciziei judecătoreşti prin Biroul Executorului Judecătoresc „J.C.”

Cu ocazia unui termen la Judecătoria Suceava, în luna decembrie 2008, în dosarul ce avea ca obiect cererea de contestare a executării, fiind supărat şi dezamăgit de toate aceste acţiuni sus prezentate, a fost abordat de o femeie mai în vârstă, de circa 55-60 ani, din Şcheia, care l-a întrebat de ce plânge. Din câte îşi aminteşte, crede că se numea V.A răspuns acelei femei „Cum să nu plâng, atunci când ai dreptate şi instanţa nu ţi-o dă?”, şi i-a povestit acelei femei necazul său. Aceasta, în final, s-a arătat dispusă să îl ajute, în sensul că a spus că îl cunoaşte pe preşedintele Curţii de Apel Suceava şi dacă va apela la acesta, el rezolvă dosarele pe care le are pe rolul instanţei.

Cu această ocazie, femeia respectivă i-a dat un nr. de telefon ca fiind al preşedintelui Curţii de Apel Suceava, respectiv x, spunându-i că poate să îl sune şi să-i povestească ce problemă are pentru a vedea dacă poate fi rezolvată de el.

Tot în aceeaşi zi, după ce a ieşit din clădirea tribunalului, fiind tot sub starea de necaz şi supărare produsă de decizia instanţei, a sunat la acel număr de telefon şi, după ce s-a prezentat, sub numele de „L.” şi a obţinut confirmarea de la persoana care i-a răspuns la telefon că este într-adevăr preşedintele Curţii de Apel Suceava, mai exact „este şeful tuturor magistraţilor”, i-a relatat ce probleme are.

Declară că a fost sfătuit de domnul preşedinte să nu mai plângă, că el se va interesa de dosar - cel cu revizuirea, însă să-i comunice numerele de dosare pentru a face verificări şi a da un răspuns. în continuare, i-a povestit că el va pune nişte colegi magistraţi din subordinea sa, cu care colaborează, să verifice dosarele indicate, iar după ce le va verifica, îi va spune dacă se poate rezolva şi cât costă.

S-a consultat cu familia şi au hotărât să dea banii care li se vor pretinde. Nu poate preciza în ce dată era, însă ştie că înainte de sărbătorile de iarnă 2008-2009, dar în seara aceleiaşi zile, în care l-a sunat, după ştirile de la A.1, în jurul orelor 19,40 - 20,00, a fost sunat de domnul preşedinte, fără a-i spune cum se numeşte, ci doar funcţia, i-a cerut să-i comunice numerele de dosare şi numele părţilor.

A rămas ca, după ce verifică dosarele, să sune şi să-i comunice un prim rezultat. La trei zile, tot înainte de Crăciun, a fost sunat, în cursul zilei, de domnul preşedinte al Curţii de Apel Suceava, care utiliza nr. de telefon x, pe nr. de telefon x al persoanei denunţătoare, care i-a relatat că a pus nişte colegi magistraţi să verifice dosarele, că din probele de la dosar rezultă că în mod clar trebuia să fi avut câştig de cauză şi de aceea el poate să promoveze recurs şi va da o hotărâre definitivă şi irevocabilă, prin care va dispune ca mama soacră să primească cei 50 ari de teren conform titlului de proprietate şi a cărţii funciare, care nu va putea fi modificată nici de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la Bucureşti.

Pentru a da această hotărâre, domnul preşedinte a pretins 4.000 euro, sumă ce o va împărţi cu colegii lui magistraţi, care vor intra în completul de judecată ca să judece acest dosar. După sărbătorile de iarnă, a fost sunat de domnul preşedinte, de pe acelaşi număr de telefon, care l-a întrebat dacă a rezolvat cu banii, cu menţiunea că de această dată s-a recomandat ca fiind „H. - preşedintele Curţii de Apel”. I-a spus domnului preşedinte că procurase doar 2.000 euro, dar într-o perioadă scurtă, va face rost şi de diferenţă. Domnul preşedinte i-a spus să meargă la B. Suceava şi prin serviciul W.U. să depună acei bani pe numele unui coleg magistrat - R.S. din Bucureşti şi apoi să-i dau un bip, pentru că el va suna pentru a i se comunica numărul de cont sau cod. Nu a dat alte relaţii despre colegul său.

Astfel, persoana denunţătoare s-a deplasat la B. Suceava la data de 20 ianuarie 2009, unde a transmis prin serviciul W.U. suma de 2.000 euro, dar nu a ştiut că pentru transfer se plăteşte şi un comision de 75 de euro şi pentru faptul că nu a avut lei suficienţi să cumpere cei 75 de euro, a cumpărat doar 27 de euro, iar diferenţa de 48 de euro pentru comision, s-au luat din suma de 2.000 euro, aşa cum rezultă din chitanţele pentru trimiterea banilor, depuse la dosarul cauzei.

Numărul de cod atribuit pentru acest transfer x, a fost comunicat domnului preşedinte la telefon, conform instrucţiunilor primite în acest sens (vol. II, filele 368-369). După circa 20 - 30 minute, persoana denunţătoare a fost sunată de domnul preşedinte care a confirmat că banii au fost ridicaţi de către destinatar, respectiv R.S. Tot atunci, l-a întrebat pe preşedinte când este data procesului, însă el i-a cerut să aibă răbdare, pentru că dosarul va ajunge la colegii săi magistraţi de la Tribunalul Suceava şi va fi anunţat.

Relatează că după ce a transmis suma de 2.027 euro în 20 ianuarie 2009, la câteva zile (2-3), a fost sunat de o consăteană -S.A., din Moara Carp, care l-a întrebat dacă a depus banii domnului preşedinte, i-a confirmat, şi aceasta i-a precizat că „pe mine domnul preşedinte m-a rezolv af. Nu i-a pus acesteia întrebări, de unde îl cunoaşte pe domnul preşedinte sau de unde ştie că el personal a depus bani, pentru faptul că el ştia deja că S.A. are mai multe probleme cu fratele ei, V., care este condamnat pentru o bătaie cu I., zis „T.” şi a avut convingerea că şi ea îl ştie pe domnul preşedinte şi acesta a transmis prin ea vreun mesaj.

Până nu a făcut rost de următoarea sumă de bani, nu a mai avut discuţii telefonice cu domnul preşedinte, însă în 27 ianuarie 2009, având 1.000 euro, obţinuţi din vânzarea unei juniei şi a unui taur, l-a sunat pe domnul preşedinte să-i trimită cei 1.000 euro. Domnul preşedinte i-a indicat numele colegului magistrat, respectiv B.D.F. din Iaşi, pentru care să depună banii şi după ce are chitanţa să-l sune, pentru a-i comunica numărul de cod. Având în vedere că de fiecare dată când discuta cu preşedintele Curţii de Apel, C.H., era emoţionat, nu a pus întrebări suplimentare nici în acest caz despre colegul magistrat B.D.F., unde lucrează şi ce funcţie are respectivul. A ţinut cont că domnul preşedinte i-a spus că în afară de colegii săi magistraţi, mai are ca şi colaboratori şi alţi colegi magistraţi ce-i sunt prieteni de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.

A trimis suma de 1.000 euro şi comisionul de trimitere de 39 euro, la data de 27 ianuarie 2009, prin serviciul W.U. de la B. Suceava, cu menţiunea că cei 39 euro i-a cumpărat de la casa de schimb valutar din bancă şi după ce a primit chitanţele, l-a sunat pe domnul preşedinte spunându-i numărul de cod respectiv: x, aşa cum rezultă din chitanţele depuse la dosarul cauzei. Tot atunci, i-a spus că în curând va face rost şi de diferenţă şi-i va trimite şi restul, inclusiv diferenţa de comision din prima tranşă, adică cei 50 euro (vol. II, filele 371-374).

Cu această ocazie, domnul preşedinte i-a mai spus că judecătorii care au judecat până acum „sunt mafioţi, au fost cumpăraţi de P.E. şi nepoata sa grefieră, dar că el mă va rezolva, în sensul că atunci când se va face repartizarea dosarelor, va face în aşa fel încât să ajungă dosarul la el sau la colegul său magistrat colaborator”.

În următoarele două zile, persoana denunţătoare a făcut rost de diferenţa de 1.000 euro din vânzarea unui număr de 25 de oi, astfel că, la data de 29 ianuarie 2009, l-a sunat din nou pe domnul preşedinte să-i spună că are diferenţa de bani, dar sunt în lei. Acesta i-a cerut să-i transforme în euro şi să-i pună tot pe numele colegului său magistrat R.S. din Bucureşti.

La 29 ianuarie 2009, după ce a depus suma de 1.095 euro, din care 45 euro comision de trimitere şi 50 euro diferenţă din prima tranşă la B. Suceava, l-a sunat pe domnul preşedinte tot la nr. x pentru a-i comunica numărul de cod respectiv: x, aşa cum rezultă din chitanţele depuse la dosarul cauzei (vol. II, filele 375-376). Domnul preşedinte a confirmat primirea banilor.

După un timp, a fost contactat de preşedinte, care i-a spus că şi-a schimbat numărul de telefon şi a cerut şi persoanei denunţătoare să schimbe numărul de telefon. Noul număr al preşedintelui C.H. a fost x. Persoana denunţătoare l-a notat pe o bucată de carton, ambalaj de la medicamente „Acid Acetilsalicilic R.”, împreună cu mai multe numere de telefon ale domnului preşedinte şi ale altor cunoscuţi, o copie după aceasta fiind depusă la dosarul cauzei (vol. II, fila 386). La noul număr, însă, preşedintele nu răspundea.

Spre sfârşitul lunii februarie, a răspuns pe primul număr şi i-a spus că trebuie să-şi schimbe iar numărul de telefon că şi el l-a schimbat, iar numărul nou este cel de pe care l-a sunat şi să-l memoreze, pentru a ţine în continuare legătura pe acest număr, respectiv x. Persoana denunţătoare nu l-a întrebat de ce este nevoie să-şi schimbe iar nr. de telefon.

Persoana denunţătoare a relatat că domnul preşedinte trebuia să se implice în recursul ce urma a fi declarat, prin avocat angajat, dar i s-a cerut să păstreze secretul legăturii dintre el şi persoana preşedintelui, să nu spună avocatului de această legătură sau să-i dea bani pentru onorariu, deoarece el se ocupă pentru a câştiga acest recurs. Recursul nu a fost declarat de avocată, deoarece nu a fost redactată hotărârea dată de prima instanţă, care nu a fost comunicată, conform celor spuse de avocat. Din aceste motive, nici persoana denunţătoare nu a insistat să apeleze telefonic pe domnul preşedinte, gândindu-se că mai întâi trebuie să primească prima hotărâre prin care s-a respins cererea de revizuire.

De pe noul număr, x, domnul preşedinte a trimis persoanei denunţătoare SMS-uri, după cum urmează.: la data de 3 martie 2009, orele 19,27: „Bună seara domnule L., vă sun mâine dimineaţă să vorbim. Cu stimă, C.H.”; la data de 7 aprilie 2009, orele 16,02: „Domnule L. vă contactez după ora 18,00, încât mă aflu în şedinţă. Cu stimă, C.H.”; la data de 4 aprilie 2009, orele 22,00 de pe nr. de telefon x a primit un mesaj de la o persoană necunoscută cu următorul conţinut: „Bună îmi spui şi mie cu cine am onoarea”, însă pentru că nu cunoştea numărul, a sunat să verifice cine este, a răspuns un bărbat, căruia i-a spus că este L., dar respectivul i-a închis telefonul. Persoana denunţătoare declară că s-a gândit că domnul preşedinte şi-a schimbat din nou numărul de telefon.

În luna martie 2009, au vorbit de foarte puţine ori la telefon deoarece numărul x era mai tot timpul închis, fiind activată căsuţa vocală.

Pe la începutul lunii aprilie, a răspuns la telefon şi s-a scuzat spunându-i că nu a răspuns la telefon deoarece a fost plecat la Bucureşti şi telefonul nu a fost la el. L-a asigurat că va rezolva în curând, iar C.A. zis L. l-a întrebat dacă îi trebuie de Paşti un miel şi ouă, deoarece i-a spus că a vândut 70 de oi şi s-a înţeles cu cumpărătorul să-i dea 3 miei, din care unul poate să îl dea preşedintelui.

6. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătoarei B.V.:

La data de 14 aprilie 2009, la sediul Serviciului Teritorial Suceava al D.N.A. a formulat denunţ numita B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, care a relatat că în perioada februarie - martie 2009, o persoană care s-a recomandat a fi C.H. - preşedinte al Curţii de Apel Suceava i-a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi (judecători şi procurori) de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 6.000 euro în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 9936/1992 pentru ca aceştia să dea o hotărâre judecătorească favorabilă, definitivă şi irevocabilă, prin care să decidă că tatălui ei îi aparţine pământul în litigiu doarece era bun propriu al bunicii.

În luna martie 2009, aceeaşi persoană care s-a recomandat a fi C.H. - preşedinte al Curţii de Apel Suceava, i-a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 7000 euro, din care a primit efectiv 4.700 euro, în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 3039/2009 pentru ca aceştia să dea o hotărâre judecătorească favorabilă, definitivă şi irevocabilă, mamei vitrege S.A.

Fiind audiată (vol. II, filele 393-416), persoana denunţătoare a relatat că spre sfârşitul lunii ianuarie sau începutul lunii februarie 2009, într-o seară, a fost sunată, pe telefonul mobil cu numărul X de o persoană care s-a recomandat ca fiind preşedintele Curţii de Apel Suceava - C.H., care după adresarea unor formule de politeţe, întrebat-o dacă are o hotărâre judecătorească în curs de executare.

A fost surprinsă de acel telefon primit şi de funcţia persoanei cu care vorbea, astfel că nu a putut să-l întrebe de unde are numărul ei de telefon. A confirmat acestuia că tatăl ei - U.V. a avut un proces cu numitul R.G., Dosarul nr. 9936/1992, prin care s-a hotărât ca fiica lui R.G., respectiv C.E., să beneficieze de 12,5 ari dintr-un teren pe care îl folosea o soră şi un frate, respectiv D.R. şi Ungureanu Ion.

L-a informat pe domnul preşedinte că, în opinia ei, decizia instanţei nu este corectă, întrucât anterior a avut două hotărâri judecătoreşti favorabile şi nu a reuşit să le pună în aplicare, dar cea de a treia a fost investită cu formulă executorie - sentinţa civilă nr. 6057 din 05 august 1998. Tot în cadrul aceleiaşi discuţii, domnul preşedinte i-a solicitat numărul de dosar urmând că el, a doua zi, să îl studieze după care o va informa dacă se mai poate face ceva. A fost sunată de domnul preşedinte al Curţii de Apel Suceava de la numărul de telefon X.

A doua seară, a fost sunată de la acelaşi număr de telefon de C.H.- preşedintele Curţii de Apel Suceava, care i-a spus că a analizat dosarul, că are dreptate şi că dosarul va fi trimis la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rejudecare, întrucât judecătorii de la Suceava nu au judecat corect dosarul. Domnul preşedinte i-a spus că, în situaţia în care ea este de acord, el va contacta nişte colegi magistraţi de la Înalta Curte cu care este prieten şi îi va ruga să judece ei dosarul, dar pentru a se realiza această procedură, domnul preşedinte i-a spus că trebuie să dea suma de 3.000 de euro şi astfel dosarul va ajunge pe rolul Înaltei Curţi.

În urma unei convorbiri telefonice purtate cu domnul preşedinte al Curţii de Apel, a fost sfătuită să o contacteze pe S.A. - consăteană, pentru a-i confirma că şi ea a rezolvat un dosar prin intermediul lui. Confirmarea din partea numitei S.A. a contribuit în luarea deciziei de a da suma de bani pretinsă domnului preşedinte C.H.

După ce s-a consultat cu familia, l-a sunat pe domnul preşedinte la numărul de telefon X, comunicându-i că este de acord să dea suma de 3.000 de euro pentru ca el să trimită Dosarul nr. 9936/1992 la Înalta Curte de Casaţie. Domnul preşedinte i-a precizat că demersul de a fi trimis dosarul începe în momentul în care se va depune suma de 3.000 de euro pe numele unei persoane indicate de el printr-un SMS şi după primirea banilor, prin serviciul W.U., dosarul va intra în lucru.

La data de 12 februarie 2009, s-a deplasat la B.T. Suceava unde a depus suma de 3.000 de euro pentru destinatarul R.S. din Bucureşti, aşa cum a primit indicaţia prin SMS-ul primit de la domnul preşedinte C.H. la data de 11 februarie 2009, ora 16,21, de la numărul X (vol. II, filele 423-425).

Înainte de a depune suma de 3.000 de euro la bancă, de la acelaşi număr de telefon, a mai primit un mesaj de la domnul preşedinte cu următorul conţinut: „Doamna B., poate reuşiţi să mă sunaţi pană la ora 11,00, deoarece intru într-o şedinţă de durată, iar dl. R.S. din Bucureşti la Bancă. Cu stimă, C.H. Ulterior, l-a întrebat cine este R.S., iar acesta i-a spus că este un coleg magistrat de la înalta Curte.

La suma de 3.000 de euro, a achitat şi comisionul aferent în sumă de 109 euro reprezentând comisionul de transfer. Aceşti bani au fost transferaţi conform chitanţei cu codul MTCN: x pe care a depus-o, în original, la dosarul cauzei.

După ce a depus banii, l-a sunat pentru a-i comunica numărul de cod, numele ei ca expeditor şi suma. Domnul preşedinte şi-a notat aceste date şi i-a comunicat că o va contacta mai târziu pentru a-i confirma primirea banilor, ceea ce a şi făcut şi a asigurat-o că, din acel moment, va deschide procedura de trimitere a dosarului la Înalta Curte de Casaţie Bucureşti.

Ulterior trimiterii sumei de 3.000 de euro, a fost sunată de C.H., fiind anunţată că va primi la domiciliu, prin poştă, o comunicare a faptului că dosarul a fost trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. într-adevăr, la câteva zile, pe numele tatălui ei U.V. - zis „B.” (poreclă ce o ştia de la ea), s-a primit prin poştă un plic în care se găsea o comunicare (vol. II, fila 422) emisă de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin care făcea cunoscut: „că Dosarul nr. 9936/1992 al Judecătoriei Suceava va fi trimis pentru analiză la instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, întrucât există o incompatibilitate între magistraţii care au judecat această cauză civilă şi dacă va exista vreo ilegalitate sau abuz de interes, se va dispune în termenul legal procedural civil judecarea cauzei prezente de către o altă instanţă compatibilă. Ca urmare a demersurilor noastre, vă vom ţine la curent cu decizia instanţei superioare care are gradul justificat de a da o decizie definitivă în demersul instanţelor judecătoreşti, semnată de preşedinte C.H. şi cu ştampila cu inscripţia România - Curtea de Apel Suceava, cifra 2 şi stema României, document depus la dosarul cauzei.

Când a primit acel înscris s-a bucurat fiind convinsă că domnul preşedinte C.H. a început demersurile pe care le-a promis. După primirea acelui plic, a primit un telefon de la C.H. care i-a spus că a discutat cu colegii săi magistraţi de la înalta Curte şi ar putea prin hotărârea pe care o vor da în dosar, să dispună excluderea de la masa succesorală a fraţilor R. şi anularea titlurilor de proprietate a acestora, dar pentru a se obţine această hotărâre mai e nevoie de 1.500 de euro.

Având în vedere cele afirmate de domnul preşedinte, a decis să dea şi această sumă. Acesta i-a cerut iniţial ca suma de 1.500 de euro să o dea unei persoane cu care să se întâlnească în parcarea de la I.M. din Suceava. Dat fiind că persoana denunţătoare lucrează în Gara Burdujeni-Suceava s-a oferit apoi să trimită acea persoană în Gara Burdujeni, spunându-i că „va veni o doamnă îmbrăcată într-o haină cafenie şi un batic tot cafeniu, care va sta lângă casa de bilete şi pentru recunoaştere să o întreb dacă vine din partea domnului preşedinte.” întâlnirea cu persoana descrisă a avut loc spre sfârşitul lunii februarie 2009, în Gara Burdujeni în jurul orelor 10,00 (atunci când avea loc pauza de masă). Când s-a prezentat la locul stabilit, nu s-a prezentat acelei doamne şi nici ea nu s-a recomandat, doar i-a cerut să-i confirme dacă vine din partea domnului preşedinte, ea a spus că da şi atunci a dat acesteia un plic nesigilat în care se găsea suma de 1.500 de euro.

În cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 15,00, a fost sunată de către domnul preşedinte care a asigurat-o că au ajuns banii şi să aibă răbdare că totul se va rezolva. Nu reţine exact data, însă are mesaj memorat în telefon şi după accesarea acestuia, se constată că, la data de 05 martie 2009, ora 08,29, a primit un mesaj de la C.H. cu următorul conţinut: „Bună ziua doamna B., vă fac cunoscut că mai sunt necesari 1.500 euro pentru finalizarea totală a dosarului dvs. de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, încât această parte e pretenţia Procurorului Aştept un mesaj de la dvs. Ce faceţi continuăm procedura, sau vă restitui integral banii dvs.? Cu stimă C.H.

După ce a citit mesajul, relatează, că a fost apelată de domnul preşedinte care se interesa dacă mai continuă procedura. Persoana denunţătoare a acceptat şi această ultimă tranşă de bani, însă i-a precizat acestuia că este ultima dată când mai acceptă să dea bani pentru acest dosar, deoarece nu mai are resurse. C.H. i-a spus că practic hotărârea judecătorească era concepută, însă nu putea fi redactată pentru că procurorul nu şi-a dat acordul.

A doua zi, 06 martie 2009, conform înţelegerii cu domnul preşedinte, a dat suma pretinsă de 1500 euro aceleiaşi doamne în gara Burdujeni, care o aştepta la uşa de la intrarea în gară. După câteva zile, a fost sunată de către domnul preşedinte care i-a spus că a primit banii, adică 1.500 de euro şi că dosarul era finalizat, fiind venit deja la Suceava.

Înainte de a da cea de a doua tranşă de bani - 1.500 de euro - mai întâi domnul preşedinte i-a spus să trimită banii tot prin serviciul W.U. unei persoane ce comunică prin SMS, sens în care, în data de 06 martie 2009, ora 08,05, a primit mesajul: „R.S. Iaşi”. După ce a dat şi ultima tranşă din cei 6.000 de euro, la câteva zile, a fost sunată de domnul preşedinte C.H. care a anunţat-o că, în perioada următoare, va primi hotărârea judecătorească promisă, context în care a întrebat-o dacă mai cunoaşte şi alte persoane cu dosare dificile în instanţă. Dată fiind această solicitare, persoana denunţătoare i-a relatat că şi mama vitregă S.A. are un dosar de succesiune în instanţă în care se judecă copiii acesteia P.E. şi D.V. cu fraţii fostului ei soţ (S.H.), respectiv S.D., C.E., A.E. şi S.E. Numărul de Dosar este 30/39/2009, şi avocat B.L. A comunicat telefonic domnului preşedinte al Curţii de Apel toate informaţiile legate de dosar.

A fost apelată telefonic ulterior de preşedintele C.H. care i-a spus „că doamna are dreptate că altfel el nu s-ar băga în dosar, însă pentru faptul că şi acest dosar trebuia trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce s-a consultat cu colegii săi magistraţi, au convenit ca pentru a accepta să intre în dosar şi să pronunţe o decizie favorabilă, definitivă şi irevocabilă, aceştia au pretins suma de 7.000 de euro. Când a spus că mama are dreptate, domnul preşedinte a argumentat că deja s-a consultat cu un expert imobiliar care i-a spus că terenul din zona Rulmentului de pe raza comunei Şcheia se vinde la 3.000 - 3.500 euro/an şi deci fraţii fostului soţ au un teren mult mai valoros faţă de cel de lângă casa locuinţei ei din Tinoasa, fiind un sat izolat S.A. a aflat de la tata că eu am dat bani domnului preşedinte ca să rezolv dosarul nostru şi în aceste condiţii ea m-a întrebat dacă este adevărat şi când am văzut că ştie aceste amănunte, am confirmat cele spuse de tata precum şi faptul că eu am dat 6.000 de euro pentru a obţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă dată de Înalta Curte de Casaţie. Mama S. a insistat la mine să vorbesc şi pentru dosarul ei cu domnul preşedinte al Curţii de Apel, dar să-i spun că nu are toţi banii. Am comunicat solicitarea mamei domnului preşedinte şi am căzut de comun acord ca în prima fază mama să-i dea 4.000 de euro, iar diferenţa de 3.000 după finalizarea dosarului.”

La data de 18 martie 2009, orele 09,30, a primit un mesaj de la C.H. cu următorul conţinut: „Bună dimineaţa doamna B. vreau să vă întreb dacă mama dvs. vitregă este de acord să începem procedura civilă? Cu stima C.H.”. După ce a citit mesajul, l-a sunat pe domnul preşedinte să-i spună în ce mod să trimită banii, sens în care a mai primit un mesaj în care se menţiona: „G.V. - Bucureşti pe acest nume veţi trimite cei 4.000 euro prin serviciul W.U. o seara buna! Cu stima, C.H.”.

A doua zi, după ce a luat cei 4.000 de euro de la S.A., s-a deplasat tot la banca Transilvania, unde a depus pe numele B.V. ca expeditor suma de 4.000 euro plus 149 euro comision de transmitere, având ca destinatar pe G.V. din Bucureşti, pentru care i s-a emis chitanţa de depunere din 19 martie 2009, ora 10,35, atribuindu-se codul MTCN: x (vot II, filele 426-428).

A comunicat codul domnului preşedinte, iar acesta a informat-o că deja va iniţia procedura de trimitere a dosarului la Înalta Curte de Casaţie. în aceeaşi seară, la orele 18,25, a primit un mesaj cu următorul conţinut: „Bună seara doamna B., s-a rezolvat cu bani trimişi. Colegii mei de la Înalta Curte de la Bucureşti se ocupă de rezolvarea problemei mamei dvs! Cu stimă C.H. La data de 26 martie, a primit un nou mesaj de la domnul preşedinte, după cum urmează: „Bună ziua doamna B. Aştept să mă sunaţi la ora 16. Cu stimă, C.H.

A încercat să ia legătura telefonic cu acesta, însă pentru faptul că nu răspundea, i-a transmis un mesaj, în care i-a explicat cum ar trebuie dezbătută succesiunea în dosarul mamei S.A., pe care l-a memorat în telefon şi de unde rezultă că l-a expediat la data de 28 martie 2009, ora 09,57, către noul număr al preşedintelui C.H.: x: „Domnule preşedinte pentru dosarul S.A. totul se împarte la trei: 1. S.A., 2. P.E., 3. D.V.. Pentru dosarul lui U.V. unde s-au pus în executare cei 12 ari jumătate se vor împărţi astfel: 25 ari D.R., 12 ari jumătate Ungureanu Ion si 12 ari jumătate B.V., iar acolo unde ei au solicitat 36 ari, noi avem 51 de ari şi se vor împărţi astfel: B.V. 10 ari, iar 41 ari lui U.V. Cu stima şi respect B.V.”.

La un interval de câteva minute, a primit un mesaj de la domnul preşedinte cu următorul conţinut: „Bună ziua doamna B., am citit mesajele dvs. şi să ştiţi că aşa rămâne să facem, cum me-aţi scris în mesaje. O zi bună! Cu stimă, C.H.

Nu i-a explicat domnul preşedinte de ce şi-a schimbat numărul de telefon iniţial şi văzând că o apelează de pe numărul x, l-a memorat în telefonul ei sub numele de H. A mai avut loc o discuţie telefonică cu preşedintele H. în care a fost întrebată dacă nu doreşte „S.A. ca terenul să fie şi intabulat, deoarece cunoaşte un notar şi poate să facă demersurile pentru intabulare, adică fiecare să ştie cât are de primit teren şi câţi bani. Pentru această operaţiune S.A. trebuia să-i dea suma de 700 de euro, însă am cerut un răgaz pentru a mă consulta cu aceasta, dacă este de acord să dea aceşti bani.”

După ce mama şi-a dat consimţământul, a luat de la aceasta 700 de euro şi i-a expediat pe numele F.B.D. - Italia, banii fiind depuşi la B. Suceava, conform celor transmise prin mesaj de către domnul preşedinte la data de 30 martie 2009, ora 10,14, respectiv: „Bună dimineaţa doamna B., trimiteţi cei 700 de euro pe numele F.B.D. - Italia, apoi aştept apelul dvs. pentru a îmi da numărul de cod. Cu stimă, C.H. Ulterior, a primit un mesaj prin care era întrebată dacă a primit mesajul legat de bani, iar după ce a făcut depunerea la bancă, l-a sunat pentru a-i comunica numărul de cod. C.H. „s-a justificat că momentan se află în Italia pentru a rezolva o problemă, dar să stau fără grijă că el va da aceşti bani notarului pentru a începe procedurile.

Pentru că în următoarele două zile nu a mai reuşit să vorbească la telefon, la data de 31 martie 2009, i-a transmis un mesaj cu următorul conţinut: „Domnule preşedinte, vreau să vă întreb ce facem cu restul de bani de la mama vitrega, ca mi-e frica daca primeşte actele sa nu mai dea restul de bani, iar in legătura cu dosarul meu, pământul de 50 de ari la care sunt acţionar P. vreau ca 10 ari sa fie trecuţi pentru pământul sub casa a lui B.C. Domnule Preşedinte, sa va rog ceva, întrebaţi pe notarul dumneavoastră cat mar costa sa fac o succesiune după mama. Cu respect dm B.”.

La începutul lunii aprilie, a fost sunată de către domnul preşedinte, care i-a spus cu privire la diferenţa de 3.000 de euro, rămasă de achitat din suma pretinsă pentru interesele numitei S.A., să stea liniştită, că el are metodele lui să scoată banii, după ce îi va da hotărârea judecătorească a Înaltei Curţi de Casaţie, iar în privinţa succesiunii, a discutat cu notarul şi o costă 100.000.000 ROL, echivalentul a 2.500 de euro. în privinţa dosarului mamei vitrege S., din ultimele discuţii telefonice, a înţeles că dosarul ar fi finalizat şi există promisiuni de la colegii magistraţi de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie să trimită hotărârea definitivă şi irevocabilă, prin care se decide ca S.A., în urma dezbaterii succesiunii, să primească suprafaţa de teren pe care o deţine actualmente, plus o diferenţă de bani după efectuarea expertizei de reevaluare a terenului.

Nu a mai dat curs solicitării domnului preşedinte, care a apelat-o la data de 13 aprilie 2009 pentru a trimite suma de 100 milioane ROL, solicitând o amânare a plăţii până după sărbătorile pascale.

7. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătoarei A.R.:

La data de 15 aprilie 2009, la sediul Serviciului Teritorial Suceava al D.N.A. a formulat denunţ numita A.R. din corn. Moara, jud. Suceava, care a relatat că, în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, o persoană care s-a recomandat a fi C.H. - preşedinte al Curţii de Apel Suceava, i-a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi (judecători) de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 1.400 euro, echivalentul a 5.850 lei, în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 203/C/2006 al Tribunalului Suceava, pentru ca magistraţii să dea o hotărâre judecătorească favorabilă, definitivă şi irevocabilă, prin care să decidă atribuirea suprafeţei de 4.530 m.p. teren grădină soţului - A.R., ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 2000, ca fiind fals (vol. II, filele 447-467).

În cursul lunii decembrie 2008, într-una dintre zile, în jurul orelor 11,00-12,00, a fost sunată pe telefonul mobil personal cu numărul x, de o persoană care s-a recomandat ca fiind preşedintele Curţii de Apel Suceava - C.H., care i-a comunicat că ştie că are un dosar pe rolul instanţei, iar hotărârea care s-a pronunţat nu ar fi fost legală întrucât judecătorii care au instrumentat cauza sunt incompetenţi. După modul cum s-a exprimat persoana denunţătoare, a înţeles că el deja studiase dosarul. Dosarul despre care se vorbea se aflase pe rolul Tribunalul Suceava, cu numărul 203/C/2006, fusese deja arhivat, deoarece nu se declarase recurs în termenul legal. L-a întrebat pe domnul preşedinte cum poate să o ajute în acest caz, însă el s-a justificat că are colegi magistraţi care pot să-i scoată dosarul din arhivă, să-l repună pe rolul instanţei şi să-l judece ei. Persoana respectivă i-a pus în vedere că el deţine funcţia cea mai mare faţă de judecători, adică este preşedintele Curţii de Apel Suceava şi că poate rezolva cazul.

Fiind emoţionată de discuţia pe care o purta cu un înalt magistrat, pe moment nu a cerut relaţii acestuia despre modul cum va acţiona şi nici de unde a aflat numărul ei de telefon, deoarece era încântată că mai există o cale ce ar putea îndrepta eroarea hotărârii emise. în continuare, a susţinut că, dacă persoana denunţătoare acceptă sprijinul oferit de el în schimbul unei sume de 700 de euro, ar putea să obţină o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care va putea fi pusă în aplicare şi ea va primi pământul înapoi.

Pentru faptul că a fost luată prin surprindere de acel telefon, i-a spus domnului preşedinte „ că noi momentan nu avem bani, suntem mai săraci, soţul are doar o pensie şi nu avem euro, însă el a fost de acord să dăm lei, cu menţiunea să ne dea un răgaz de minim o săptămână pentru a face rost de bani. Am convenit cu domnul preşedinte să mai avem o discuţie telefonică peste o săptămână, cu precizarea că mi-a spus să-i memorez numărul de telefon: x.”

La data de 21 decembrie 2008, de la numărul de telefon x, a fost sunată de domnul preşedinte al Curţii de Apel, C.H., care s-a interesat dacă s-a decis „să colaborăm şi dacă avem pregătiţi banii.” Persoana denunţătoare a confirmat că este dispusă să dea aceşti bani, dar nu în euro, ci în lei şi că momentan nu are toţi banii, deoarece a reuşit să procure doar echivalentul a 400 de euro, iar diferenţa l-a rugat să-i accepte să-i primească după sărbătorile de iarnă. Domnul preşedinte a fost de acord cu propunerea.

Cu privire la modalitatea de trimitere a banilor, a fost sfătuită de domnul preşedinte că aceştia trebuie depuşi prin bancă, iar detaliile le va primi de la S.A., care este din Moara Carp, deoarece colaborează cu aceasta, iar numele persoanei la care trebuie să ajungă banii îi va transmis prin SMS. Domnul preşedinte i-a cerut să-i comunice numărul de Dosar 203/C/2006 al Tribunalului Suceava, iar persoana denunţătoare i-a dat detalii în sensul că „în acest dosar ne-am judecat de 5 ani de zile şi că am pierdut terenul ce-l revendicam, pentru faptul că instanţa nu a anulat un act de vânzare-cumpărare fals ce a fost folosit de către fratele soţului meu. Domnul preşedinte a spus că a reţinut aceste aspecte şi că va face tot posibilul să rezolve acest dosar prin intermediul colegilor săi magistraţi pe care nu i-a nominalizat”.

La data de 22 decembrie 2008, după cea luat legătura cu S.A., au discutat în ce împrejurări l-a cunoscut pe preşedintele Curţii de Apel Suceava şi dacă este real ce i-a spus la telefon, în sensul că ea colaborează cu el.

S.A. a informat-o că şi ea l-a cunoscut tot prin telefon şi crede că este acea persoană, deoarece cunoaşte multe date din dosarul fratelui ei şi i-a dat acestuia, până la acea dată, suma de 6.000 de euro, promiţându-i că fratele ei va fi pus în libertate.

Auzind toate aceste date de la S.A., i s-a format convingerea că, într-adevăr, persoana care a discutat telefonic este preşedintele Curţii de Apel Suceava, C.H. şi, dată fiind funcţia sa, avea posibilitatea să cunoască dosarele cu probleme de la instanţă, astfel că a decis să meargă împreună cu S.A. în mun. Suceava la o bancă pentru a depune banii (vol. II, fila 476-477). Au intrat la B. Suceava, unde i-a dat suma de 1.600 lei numitei S.A. pentru a fi trimişi prin serviciul W.U., aşa cum a precizat domnul preşedinte, cu menţiunea că a primit un mesaj cu numele persoanei căreia îi sunt destinaţi banii, respectiv R.S. şi faptul că, după depunere, să-l sune pentru a-i comunica numărul de cod după chitanţa de trimitere a banilor.

Din chitanţa de depunere, depusă în original la dosarul cauzei, a rezultat că expeditorul sumei de 1.600 lei este A. E.S., iar destinatar R.S. din Bucureşti, despre care persoana denunţătoare declară că a înţeles că este un coleg magistrat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care va face parte din completul de judecată al dosarului ei.

A.R. a mai precizat că, la prima discuţie, domnul preşedinte C.H. i-a spus că dosarul va fi judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care va pronunţa hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se va dispune să i se atribuie terenul, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare, deţinut de cumnatul A.Ş.

După ce s-au depus cei 1.600 lei, S.A. l-a sunat pe C.H. pentru a-i comunica codul de pe chitanţă, respectiv: MTCN: x, numele expeditorului, al destinatarului şi suma, iar domnul preşedinte a reamintit că el se implică să trimită dosarul la Bucureşti după ce va primi şi cea de a doua tranşă de bani, adică 300 de euro sau echivalentul în lei. La data de 22 decembrie 2008, 1.600 de lei erau echivalentul a 400 de euro. Până la trimiterea celei de a doua tranşe de bani, nu a mai purtat nicio discuţie cu preşedintele Curţii de Apel.

La data de 3 ianuarie 2009, tot de la numărul de telefon x, a primit un mesaj cu următorul conţinut: „Bună ziua şi La mulţi ani cu multa sănătate! Va fac cunoscut cape data de 05 ianuarie va trebui sa trimiteţi restanţa de 300 euro. O zi buna! Cu stima, Preşedinte C.H.”. Până a depune banii, a luat legătura cu S.A. şi a rugat-o să o însoţească la bancă pentru a depune diferenţa, respectiv 1.200 lei, adică echivalentul a 300 de euro.

Astfel, la data de 5 ianuarie 2009, s-au deplasat la B.T. din Suceava, unde S.A. a depus pe numele ei suma de 1.200 lei, având ca destinatar pe numitul L.C.P. din Bucureşti (vol. II, filele 470-471). Şi în acest caz, numele destinatarului indicat de domnul preşedinte a fost transmis prin mesaj numitei S.A., ca fiind tot un coleg magistrat din Bucureşti de la Înalta Curte, colaborator al domnului preşedinte.

Tot S.A. l-a sunat pe domnul preşedinte şi i-a comunicat codul după chitanţa de trimitere, respectiv: MTCN x, pe care a depus-o la dosarul cauzei, în original. în aceeaşi zi, a fost sunată de către domnul preşedinte care a confirmat că a primit banii şi că în momentul de faţă se ocupă de iniţierea procedurii de trimitere a dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care va fi studiat de colegii săi magistraţi.

Până în jurul datei de 15-16 ianuarie 2009, nu a mai avut nicio discuţie telefonică cu domnul preşedinte, însă într-una dintre aceste zile a fost sunată de pe un alt număr de telefon, respectiv: X, aspect ce l-a observat şi, la întrebarea pusă, de ce foloseşte alt număr, domnul preşedinte s-a justificat că prima cartelă i-a dat-o unui coleg. Din discuţia avută, a reieşit că domnul preşedinte a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi un coleg de-al său l-a studiat, însă acesta a avut pretenţia să mai primească suma de 400 de euro pentru a da soluţia favorabilă. A fost de acord cu noua pretenţie formulată de preşedinte, considerând-o ca justificată, având în vedere că dosarul era deja ajuns la Bucureşti.

La data de 18 ianuarie 2009, de la numărul de telefon X înregistrat în memoria telefonului sub numele de contact „H.C.” a primit mesajul următor: „Buna seara domnule Albu, ţin să vă fac cunoscut numele persoanei care va primi cei 400 de euro, banii din partea dumneavoastră R.S. - Bucureşti Cu stima C.H. A doua zi, conform înţelegerii, s-a deplasat la Banca T. din Suceava, unde a depus suma de 1.700 lei, echivalentul a 400 de euro, pe numele ei ca expeditor şi destinatar S.R. din Bucureşti, iar după depunere, l-a sunat pe domnul preşedinte şi i-a comunicat numărul de cod, respectiv: MTCN: 776-805-4741 din 19 ianuarie 2009, ora 09:22, aşa cum reiese din chitanţa de depunere şi de trimitere ce le depuse în original la dosarul cauzei, (vol. II, fila 472-473).

Până în jurul datei de 14 februarie 2009, a mai avut unele discuţii cu domnul preşedinte, însă a constatat că telefonul era de multe ori închis şi, la un moment dat, a fost sunată de la un alt număr de apel: x. în cadrul acelor discuţii, domnul preşedinte a asigurat-o să stea liniştită că dosarul se rezolvă şi va primi acasă o comunicare precum că dosarul este la Bucureşti.

În jurul datei de 16-18 februarie 2009, a primit la domiciliu un plic care conţinea o comunicare (vot II, fila 468-469), emisă în numele Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe numele soţului - A.R., cu următorul conţinut: „Va facem cunoscut că Dosarul nr. 203/C/2006 al Curţii de Apel Suceava va fi trimis pentru analiza la instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, întrucât există o incompatibilitate între magistraţii care au judecat această cauză civilă şi dacă va exista vreo ilegalitate sau abuz de interes, se va dispune în termenul legal procedural civil judecarea cauzei prezente de către o alta instanţa compatibila. Ca urmare a demersurilor noastre, va vom tine la curent cu decizia instanţei superioare care are gradul justificat de a da o decizie definitiva in demersul instanţelor judecătoreşti, semnată de preşedinte C.H. şi ştampila cu inscripţia Curtea de Apel Suceava - România - 2 - şi stema ţării pe care a primit-o într-un plic alb, ce are aplicată aceeaşi ştampilă pe faţă, iar pe verso alte două ştampile de acelaşi fel, depusă în original la dosarul cauzei.

A rămas surprinsă că pe adresa soţului (A.R.) era consemnată şi porecla acestuia „G.”. Atunci când a văzut acel înscris semnat de către preşedintele C.H. şi aplicată ştampila în original a Curţii de Apel Suceava, a avut convingerea că, într-adevăr, domnul preşedinte s-a implicat să ridice dosarul din arhivă şi să-l trimită la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum promisese şi avea speranţa că dosarul urmează a fi rejudecat şi va obţine o decizie favorabilă.

La câteva zile după primirea acestei comunicări, domnul preşedinte a sunat, dar a vorbit cu soţul şi l-a întrebat dacă a primit un plic şi, după ce i-a confirmat primirea, i-a spus soţului că trebuie să mai dea suma de 300 de euro pentru a putea intra în posesia acelei hotărâri judecătoreşti.

La data de 20 februarie 2009, s-a deplasat la B.T. din Suceava unde a mai depus suma de 1.350 lei, echivalentul a 300 de euro pe numele ei, ca expeditor, iar ca destinatar, G.V. din Bucureşti, numele destinatarului fiindu-i comunicat telefonic de către domnul preşedinte care i-a spus că este un coleg magistrat de la Înalta Curte de Casaţie. A comunicat numărul de cod domnului preşedinte, respectiv: MTCN: x şi a primit asigurări că în mod sigur dosarul se va rejudeca şi va primi la domiciliu hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă. A depus la dosarul cauzei chitanţa cu privire la depunerea din 20 februarie 2009. (vol. II, fila 474-475).

De la data ultimei depuneri şi până la data de 16 martie 2009, domnul preşedinte avea telefonul închis ori nu răspundea, însă, la data de 16 martie 2009, la orele 09: 19, de la numărul de telefon x a primit următorul mesaj: „Buna ziua domnule A., vă fac cunoscut că dosarul dvs. va fi finalizat pe data de 27 martie 2009 de Înalta Curte de Justiţie Bucureşti. Cu stimă C.H.

După această dată, a mai încercat să contacteze telefonic pe domnul preşedinte, însă avea telefonul închis, dar la data de 8 aprilie 2009 a fost sunată de către acesta pe un număr ascuns, explicându-i că este într-o zonă unde nu are semnal şi a fost întrebată de ce l-a căutat.

De atunci nu a mai avut nicio discuţie telefonică sau prin SMS cu domnul preşedinte. A precizat că, în perioada când au avut discuţii telefonice, a fost întrebată de domnul preşedinte dacă mai cunoaşte persoane cu probleme în instanţă, deoarece el este dispus să-i ajute pe toţi cei cărora li s-a făcut nedreptate. A refuzat să dea alte nume.

8. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătorului C.C.:

La data de 6 mai 2009, la sediul DNA - Serviciul Teritorial Suceava, persoana denunţătoare C.C. din corn. Bosanci, jud. Suceava, a formulat denunţ cu privire la faptul că, în cursul lunii februarie 2009, a fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat ca fiind „preşedintele Curţii de Apel Suceava - C.H.” care i-a pretins suma de 3.000 de euro, dar a acceptat şi primit suma de 2.300 euro, pentru a interveni la judecătorul de la Judecătoria Suceava pentru ca acesta să admită acţiunea deschisă de tatăl său -C.G., în Dosarul nr. 4091/314/2008, având ca obiect „rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager” în contradictoriu cu C.V.

Fiind audiată (vol. II, fila 490-498), persoana denunţătoare a relatat că este cumătru cu S.I. din comuna Bosanci, judeţul Suceava. în urma unei discuţii avute cu acesta la domiciliul tatălui C.G., în cursul lunii februarie 2009, a înţeles că S.I. avea un proces la Tribunalul Suceava cu o soră - D.R. pentru anularea unui contract de întreţinere încheiat de mama sa cu D.R.. Ştiind de acest dosar, l-a întrebat cum merge treaba în instanţă, deoarece şi tatăl avea deschisă o acţiune la Judecătoria Suceava pentru a anula un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, încheiat de el cu nepotul C.V. La un moment dat, tatăl C.G. s-a exprimat că ar face orice ca să anuleze acest contract de vânzare-cumpărare, chiar dacă are vârsta de 90 de ani, deoarece nu poate să-l ierte pe nepotul lui care, cu circa 5 ani în urmă, ar fi intenţionat să-l otrăvească. Acel contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 20 noiembrie 2000, autentificat la Biroul Notarului Public O.B. şi, conform spuselor acestui notar, „ce-i scris negru pe alb aşa rămâne”, chiar dacă se încearcă anularea contractului, deoarece instanţa nu le va da câştig de cauză pentru motivul că tatăl refuză întreţinerea nepotului.

Tatăl C.G. a mai avut un proces deschis la Judecătoria Suceava, în anul 2006, însă prin sentinţa civilă nr. 797 din 28 februarie 2007 a Judecătoriei Suceava, ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1153 din 22 mai 2007 a Tribunalului Suceava s-a respins acţiunea formulată de părinţii persoanei denunţătoare împotriva nepotului - C.V. şi, de aceea, atât el, cât şi tatăl său, erau îngrijoraţi că ar putea pierde procesul.

În acest context, S.I. a spus că nici el nu e sigur că va câştiga procesul cu sora sa, dar a reuşit să ia legătura, telefonic, cu preşedintele Curţii de Apel Suceava - C.H., însă a cerut să fie păstrat secret acest lucru.

Când a auzit că S. a avut posibilitatea de a discuta cu cel care conduce justiţia din Suceava, s-a gândit că rezolvarea este sigură sută la sută, deoarece are judecătorii în subordine.

L-a întrebat pe Ioan dacă domnul preşedinte s-a angajat să-i rezolve dosarul favorabil şi dacă a dat bani pentru acest fapt. S.I. i-a povestit că are toate asigurările primite din partea domnului preşedinte că dosarul îi va fi soluţionat favorabil şi va obţine o hotărârea definitivă şi irevocabilă ce nu va putea fi atacată de nimeni, dar pentru această hotărâre a dat suma de 1.500 de euro. Iniţial, nu i s-a părut o sumă prea mare cât a pretins domnul preşedinte cumătrului său.

La insistenţele tatălui său, l-a rugat pe S.I. ca atunci când va vorbi cu domnul preşedinte să-l întrebe dacă este de acord să-l ajute pe tatăl său C.G. în Dosarul nr. 4091/314/2008 ce era pe rol la Judecătoria Suceava, având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi uzufruct viger şi, în caz afirmativ, să-i dea numărul de telefon x, al persoanei denunţătoare.

A doua zi, în jurul orelor 08,20, a fost sunat pe telefonul mobil de la numărul x de către un domn care s-a recomandat ca fiind C.H. - preşedintele Curţii de Apel Suceava şi care i-a spus că a primit numărul de telefon de la S.I. şi l-a întrebat ce probleme are. I-a spus domnului preşedinte că tatăl C.G. a dat la un nepot - C.V., în scris, gospodăria şi terenul şi că vrea să anuleze contractul de întreţinere, după care domnul preşedinte l-a întrebat dacă dosarul este pe rol şi ce număr are. A comunicat domnului preşedinte că tatăl a deschis acţiunea la Judecătoria Suceava având numărul de Dosar nr. 4091/314/2008. După circa două ore, a fost sunat de către domnul preşedinte de pe acelaşi număr de telefon, care i-a spus că: „a intrat dosarul pe mâini bune, să stau fără nici o grijă şi că dosarul este pe masă la el, iar colegii judecători care urmează să judece dosarul sunt lângă el, dar pentru a pronunţa o hotărâre favorabilă, definitivă şi irevocabilă aceştia pretind suma de 3.000 de euro”.

A fost întrebat dacă este de acord să dea această sumă, însă C.C., ştiind cuantumul sumei date de S.I., a spus că renunţă, suma fiind în opinia sa prea mare. Atunci domnul preşedinte i-a făcut o altă ofertă, respectiv de 2.300 de euro, bani pentru care va face tot posibilul ca să obţină, prin intermediul colegilor săi, cei care judecă dosarul, o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Obţinând această reducere de la 3.000 de euro la 2.300 euro, persoana denunţătoare a declarat că s-a gândit că domnul preşedinte este cumsecade şi a acceptat să-i dea suma pretinsă de 2.300 euro.

A doua zi, a fost contactat telefonic de preşedintele C.H. care i-a spus ca întreaga sumă de 2.300 de euro să o pună într-un plic, să-l lipească şi să meargă la Staţia P. de lângă Bazarul Suceava, unde trebuie să se întâlnească cu o doamnă D. (martora S.D.E. n.n.) Aceasta va veni cu o maşină albă şi în momentul când ea este în staţia P. o să îl apeleze şi să predea plicul acelei doamne.

A primit de la preşedintele C.H. numărul de telefon al doamnei D. - x. S-a conformat celor spuse de domnul preşedinte şi a sunat-o pe doamna D., spunându-i că are numărul de telefon de la domnul C.H. şi că merge în jurul orelor 13,30-14,00 în Suceava la P. de lângă bazar pentru a-i da un plic şi dacă poate veni la ora respectivă. La ora stabilită, a ajuns la locul indicat de domnul preşedinte şi a predat acesteia plicul cu cei 2.300 euro. în scurt timp, a fost apelat de domnul preşedinte care i-a confirmat că a primit plicul şi să stea fără grijă, urmând să primească rezultatul acasă, în jurul datei de 1 aprilie 2009.

Nu a putut preciza cu certitudine ziua, dar crede că în jurul datei de 20 februarie 2009 a dat cei 2.300 de euro domnului preşedinte C.H., prin intermediul doamnei D.

În jurul datei de 16-17 martie, l-a sunat pe domnul preşedinte pentru a-i reaminti că tatăl său are termen în dosar pe data de 20 martie 2009 şi, cu această ocazie, acesta i-a spus să stea din nou fără grijă că, după ce trece data procesului, până maxim la 1 aprilie 2009, el îi va trimite acasă hotărârea definitivă şi irevocabilă prin care instanţa va decide anularea contractului de întreţinere.

Persoana denunţătoare a precizat că numerele de telefon mobil ale domnului preşedinte, pe care l-a sunat şi de pe care a fost sunat sunt x.

De asemenea a mai declarat că înainte de termenul de la instanţă, din 20 martie 2009, din discuţiile avute cu domnul preşedinte acesta l-a întrebat dacă mai cunoaşte şi alte persoane care au dosare pe rol şi sunt greu de rezolvat, deoarece el poate interveni la colegii să-i magistraţi ca să-i determine să dea soluţii favorabile.

9. Activitatea infracţională legată de implicarea denunţătoarei S.I.:

La data de 5 mai 2009, la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, persoana denunţătoare S.I. din corn. Bosanci, jud. Suceava, a formulat denunţ cu privire la faptul că, in perioada ianuarie-martie 2009, a fost contactat de o persoană care s-a recomandat ca fiind „preşedintele Curţii de Apel Suceava - C.H.” care i-a pretins şi primit suma de 2.000 de euro cu titlu de plată a influenţei promise asupra magistraţilor judecători de la Tribunalul Suceava şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. 8156/314/2007 al Tribunalului Suceava, având ca obiect „reziliere contract” şi a Dosarului civil nr. 23/314/2004 al Judecătoriei Suceava.

Fiind audiată (vol. II, fila 4510-519), persoana denunţătoare a declarat că, în după-amiaza unei zile din cursul lunii ianuarie 2009, a fost sunat pe telefonul mobil cu nr. x de către o persoană care i-a spus că este preşedintele Curţii de Apel Suceava - C.H. şi l-a întrebat dacă are vreo problemă cu un dosar în instanţă. L-a întrebat dacă este din Bosanci şi dacă ştie o persoană S. care are probleme de rezolvat în instanţă cu mai multe terenuri.

A fost surprins că este căutat la telefon de o persoană cu o funcţie importantă din justiţia suceveana şi imediat a confirmat că, în aceiaşi zi, a avut un termen la instanţă, respectiv la Tribunalul Suceava, cu un Dosar civil nr. 8156/314/2007, în recurs, având ca obiect „reziliere contract”, care a rămas în pronunţare şi care a fost judecat de doamna preşedintă I.G.

Domnul preşedinte i-a spus să stea liniştit că rezolvă problema, deoarece va discuta cu doamna judecătoare I.G. şi îi va da un rezultat mai târziu. După circa o oră, a fost sunat din nou de preşedintele Curţii de Apel, C.H., de la numărul: x (memorându-l în agenda telefonică la contacte „H.C.”). I-a relatat că a discutat deja cu doamna judecătoare I.G., însă, pentru a i se rezolva problema în mod favorabil, trebuie să dea suma de 1.000 de euro şi l-a întrebat dacă este de acord să dea această sumă, în caz contrar încheie subiectul şi nu mai colaborează.

„Ştiind că, de regulă, orice problemă se rezolvă prin stimularea persoanei implicate cu o anumită sumă de bani, nu am rămas surprins că şi domnul preşedinte al Curţii de Apel Suceava ar pretinde bani pentru a rezolva un dosar, astfel că imediat am dat răspunsul că sunt de acord să colaborăm şi să dau suma de bani pretinsă, respectiv 1.000 de euro.”

Având confirmarea, domnul preşedinte i-a spus că, pentru vineri, 9 ianuarie 2009, să aibă pregătită suma de bani şi să o depună la Banca Transilvania din Suceava prin serviciul W.U. pe numele unei persoane ce îi va fi comunicată prin SMS. înainte de a trimite prima tranşă de bani, a fost atenţionat de domnul preşedinte că mai are un număr de telefon personal, respectiv: X (pe care l-a memorat în telefon cu numele de contact „H.P.”).

La data de 8 ianuarie 2009, orele 08,49, a primit un mesaj de la domnul preşedinte de pe numărul de telefon X cu următorul conţinut: F.B.D. Banca Populare di Sandrio Conto Corrente IBAN: x Italia.

Persoana denunţătoare a declarat că nu a realizat unde trebuie trimişi aceşti bani, fiind scrisă în limba italiană denumirea băncii, motiv pentru care l-a sunat pe domnul preşedinte pentru a-i solicita lămuriri suplimentare sau să întâlnească la el la birou. Domnul preşedinte a refuzat prezenţa la birou, afirmând că el nu primeşte persoane în audienţă şi i-a cerut să se conformeze celor transmise prin telefon dacă vrea să colaboreze în acest mod, dacă nu el renunţă.

Persoana denunţătoare S.I. a declarat că a considerat că ceea ce a precizat domnul preşedinte ar trebui respectat şi chiar fiul său i-a sugerat că dumnealui se protejează, deoarece îi pot fi aduşi bani „marcaţi” pentru a dovedi mita şi că ar fi bine să depună banii în cont. Tot în cadrul aceleiaşi discuţii, domnul preşedinte i-a precizat că trebuie să-l sune după ce depune banii la bancă, pentru a-i comunica un cod de pe chitanţă şi dacă nu ştie care este acesta, să o întrebe pe funcţionara de la bancă.

În acest context, împreună cu băiatul lui, S.G., s-au deplasat la B. Transilvania din Suceava şi a rugat o funcţionară de la bancă să depună banii în contul indicat de domnul preşedinte şi, pentru a nu greşi, băiatul i-a dat să citească mesajul cu datele de identificare ale destinatarului, (vol. II, fila 525-526).

Persoana denunţătoare a schimbat 1.000 de euro în lei, rezultând 4.426,64 RON, la care s-au mai adăugat 162 lei comision pentru trimitere, banii fiind trimişi la expeditor pe numele băiatului S.G., iar destinatar F.B.D. din Italia, cu menţiunea că acesta ridica 1.000 de euro, aşa cum reiese din chitanţa de depunere având seria MTCN din 8 ianuarie 2009, depusă la dosarul cauzei.

După ce banii au fost depuşi, l-a sunat pe domnul preşedinte pentru a-i comunica codul de identificare conform înţelegerii. în aceiaşi zi, la orele 12,59, de la numărul X a primit un mesaj de la C.H. având următorul conţinut: „Doresc să vă fac cunoscut că au fost ridicaţi banii trimişi. Cu stimă C.H.” Recursul în Dosarul nr. 8156/314/2007 a fost respins.

A doua zi, l-a sunat din nou pe domnul preşedinte şi l-a întrebat ce s-a întâmplat, dacă nu s-a rezolvat dosarul aşa cum promisese, acesta justificând că o colegă din completul de judecată nu a vrut să-şi ia partea de bani trimişi, motiv pentru care nu a fost de acord să dea soluţia în favoarea sa. C.H. i-a precizat că se va ocupa de dosarul respectiv şi va discuta cu un alt coleg judecător, care va prelua dosarul şi în mod sigur va pronunţa o soluţie favorabilă persoanei denunţătoare.

Timp de o lună, au avut şi alte discuţii telefonice cu domnul preşedinte, însă acesta erau foarte scurte, uneori chiar nu răspundea la telefon, dar când vedea apelul pierdut de la persoana denunţătoare suna el şi îi spunea să aibă răbdare, că se rezolvă treaba. Tot în cadrul acestor discuţii, a fost informat de domnul preşedinte că nu mai foloseşte primul număr de telefon, x.

Înjurai datei de 18 februarie 2009, a fost sunat de domnul preşedinte C.H. care i-a spus că a discutat cu judecătorul care intră în dosar, fără să-i indice numele, însă pentru a-i pronunţa o hotărâre judecătorească favorabilă, a pretins suma de 500 de euro, garantând reuşita acestui demers.

A avut convingerea şi de această dată că lucrurile se vor întâmpla aşa cum i le-a prezentat domnul preşedinte şi chiar a replicat: „dacă am dat 1.000 de euro nu mai mă pun la 500 de euro, numai să se rezolve”. înţelegerea a fost ca persoana denunţătoare să trimită cei 500 de euro tot prin serviciul W.U., pe numele unei persoane ce îi va fi comunicată ulterior printr-un mesaj, cu menţiunea că domnul preşedinte i-a spus că poate să depună banii la orice bancă.

Astfel, la data de 20 februarie 2009, împreună cu fiul său, S.C. a venit la B. Suceava de lângă magazinul Bucovina, după ce, în prealabil, primise un mesaj de la domnul preşedinte tot de pe numărul x, cu următorul conţinut: „G.V. Bucureşti serviciul W.U.”. La bancă, fiul său a depus suma de 500 de euro, la care s-a mai adăugat comision de transmitere de 30 de euro pe numele indicat, G.V., aşa cum rezultă din chitanţa de trimitere seria MTCN din 20 februarie 2009, depusă la dosarul cauzei, (vol. II, fila 528-529).

După ce a depus banii, l-a sunat pe domnul preşedinte pentru a-i comunica numărul de cod atribuit de bancă şi, ulterior, el a confirmat primirea banilor. în zilele următoare, a încercat să-l contacteze telefonic pe domnul preşedinte pe ambele numere de telefon, pentru a afla dacă Dosarul nr. 8156/314/2007 a fost repus pe rol, la un alt complet de judecată, aşa cum promisese, dar, de cele mai multe ori, telefonul era închis sau nu răspundea; a fost sunat de acesta de cel mult patru-cinci ori şi se interesa dacă persoana denunţătoare a primit vreo citaţie, urmând ca atunci când va primi citaţia să-l sune imediat.

La câteva zile, a fost sunat de domnul preşedinte, care i-a spus că telefoanele au fost ascultate în perioada când au discutat despre bani şi că, spre binele comun, pentru a nu avea eventuale probleme, să-şi schimbe cartela telefonică pe care o folosea şi după ce îi va comunica noul număr şi el va proceda la schimbarea cartelei. în aceste condiţii, persoana denunţătoare a cumpărat o altă cartelă telefonică cu numărul de apel x şi l-a sunat pe domnul preşedinte pentru a-i comunica noul număr. C.H., la data de 27 februarie 2009, orele 11,46, a transmis următorul mesaj înregistrat în memoria telefonului persoanei denunţătoare: „Bună ziua domnule S., acesta este numărul meu. Cu stimă C.H.”, primit de la numărul de telefon din agendă memorat H. P2: x.

Cu toate că nu a primit nicio citaţie în legătură cu rejudecarea recursului din Dosarul nr. 8156/314/2007, pe la mijlocul lunii martie 2009, a fost sunat de domnul preşedinte şi întrebat dacă a mai avut un dosar pe rol în instanţă având ca obiect „ieşire din indiviziune”. A confirmat că a avut un astfel de dosar şi a rămas surprins că ştie de el, dar l-a întrebat numărul acestuia. în acel moment nu şi-a pus problema cum se face că ştie de existenţa unui dosar al persoanei denunţătoare, dar nu ştie numărul lui, aşa că i-a comunicat şi numărul Dosarului nr. 23/314/2004 al Judecătoriei Suceava şi i-a relatat pe scurt conţinutul hotărârii.

În urma acestei discuţii, domnul preşedinte i-a spus că va trimite acest dosar la un coleg de-al său de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care după ce-1 va studia, va pronunţa o hotărâre definitivă şi irevocabilă ce nu va putea fi atacată de niciuna dintre părţi şi va anula ieşirea din indiviziune a mamei persoanei denunţătoare. A menţionat că, după ce va trimite dosarul la înalta Curte, va primi la domiciliu o comunicare, ceea ce s-a şi întâmplat.

Astfel, a primit o adresă (vot II, fila 253-524), ca fiind emisă de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin care i se aducea la cunoştinţă că: „Dosarul nr. 23/314/2004 al Judecătoriei Suceava va fi trimis pentru analiză la instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, întrucât există o incompatibilitate între magistraţii care au judecat această cauză civilă şi dacă va exista vreo ilegalitate sau abuz de interes se va dispune în termen legal procedural civil judecarea cauzei prezente de către o altă instanţă compatibilă.

Ca urmare a demersurilor noastre, vă vom ţine la curent cu decizia instanţei superioare care are gradul justificat de a da o decizie definitivă în demersul instanţelor judecătoreşti , semnată de preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila România - Curtea de Apel Suceava - Stema ţării.

Acest înscris i-a creat convingerea că, într-adevăr, discuta cu domnul preşedinte C.H. şi acesta a intervenit pentru ca Dosarul nr. 23/314/2004 să fie trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, aşa cum a promis. După ce a furnizat datele din Dosarul nr. 23/314/2004, a primit de la domnul preşedinte un mesaj de la numărul de telefon: x, la data de 16 martie 2009, orele 09,17, având următorul conţinut: „Bună ziua domnule S., vă fac cunoscut că va trebui urgent pe astăzi să trimiteţi 500 de euro la Bucureşti, pentru ca dosarul dvs. de la Înalta Curte să rămână la fond mâine dimineaţă. Aştept răspunsul dvs. Cu stimă C.H.”.

La data de 17 martie 2009, persoana denunţătoare s-a deplasat la B. Suceava pentru a depune suma pretinsă de 500 de euro, după ce, în prealabil, a primit un mesaj de la acesta cu numele persoanei căreia trebuia să-i trimită banii,: „C.I. - Paşcani - 500 euro. Mesajul a fost transmis tot de la numărul de telefon x la numărul x, orele 08,19. După acest mesaj, la orele 10,50, a primit un SMS de la domnul preşedinte cu următorul conţinut: „Domnule S., s-a rezolvat problema banilor. Cu stimă C.H.”.

Conform indicaţiilor primite, l-a sunat pe domnul preşedinte şi i-a comunicat codul de identificare, respectiv MTCN: x, conform chitanţei de trimitere a banilor depusă la dosarul cauzei (vol. II, fila 531-533).

Având în vedere că la data de 17 martie 2009 urma ca Înalta Curte să se pronunţe în dosarul său, în zilele de 18 şi 19 martie 2009, a insistat cu telefoane la domnul preşedinte pentru a afla rezultatul, însă acesta nu răspundea la telefon, dar la data de 19 martie 2009, orele 11,33 a primit un SMS cu următorul conţinut: „Bună ziua domnule S., vă sun mai târziu pentru că sunt ocupat pentru moment. Cu stimă C.H..”

Ulterior, deşi a încercat, fără succes, de mai multe ori, să-l contacteze pe domnul preşedinte, a arătat că a stat liniştit că totuşi se va rezolva, până când, în data de 1 aprilie 2004, a citit în ziarul „Obiectiv de Suceava” că domnul preşedinte C.H. al Curţii de Apel Suceava declara că cineva se foloseşte de numele său şi are o ştampilă falsă cu inscripţia instituţiei numai că acesta foloseşte tuş albastru, iar Curtea de Apel Suceava tuş roşu.

A verificat imediat cum arată ştampila aplicată pe comunicarea primită de el şi, într-adevăr, avea ştampilele cu tuş albastru atât pe adresă, cât şi pe plic, ceea ce i-a dat de gândit, că s-ar putea să existe o altă persoană care s-a dat drept C.H., aşa cum scria, de altfel, şi în articol şi de aceea a hotărât să facă denunţ la D. Suceava.

Fiind sesizat, în modalitatea anterior expusă, cu privire la indiciile săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, în urma audierii amănunţite a persoanelor denunţătoare S.D.E. şi S.A.E., în perioada 27-30 martie 2009 şi efectuării primelor acte de investigare, organul de urmărire penală, a stabilit următoarele, pe linia identificării autorului:

- ambelor persoane denunţătoare, în urma stabilirii de contacte telefonice, o persoană necunoscută le-a afirmat că este C.H. - Preşedintele Curţii de Apel Suceava;

- ambele aveau în Penitenciarul Botoşani câte o persoană apropiată, S.A.E. pe fratele V.I., iar S.D.E. pe concubinul său, P.I.;

- aspectele judiciare privind pe V.I. şi P.I. au făcut subiectul unor articole de presă publicate în mass-media locală în toamna anului 2008;

- persoana necunoscută care pretindea că este C.H. - Preşedintele Curţii de Apel Suceava cunoştea detalii cu privire la deţinerea numiţilor V.I. şi P.I. în Penitenciarul Botoşani, cât şi termenele la care aceştia se prezentau la instanţele de judecată;

- în relaţia cu S.A.E., foloseşte numele lui L.Ş.O., persoană privată de libertate, despre care ştie la un moment dat că este pedepsit cu un raport, fiind la camera de izolare; solicită persoanei denunţătoare să trimită pachete cu alimente acestuia.

- persoana denunţătoare S.A.E. a declarat: „pe la sfârşitul lunii decembrie 2008 am fost sfătuită de către C.H. ca atunci când mă duc la penitenciar cu pachet la fratele şi aud pe cineva care a intrat la comisie şi are rapoarte pentru abateri disciplinare să le dau numărul de telefon pentru a-l contacta, astfel ca în schimbul a 300 de euro el poate rezolva cererea.”

- atât P.I., cât şi V.I., au primit în Penitenciarul Botoşani plicuri poştale conţinând scrisori prin care erau îndemnaţi să contacteze numerele de telefon de pe cărţile de vizită cu însemnele C.H. - Preşedintele Curţii de Apel Suceava aflate în aceleaşi plicuri; plicurile poştale aveau menţionate exact camerele în care erau cazaţi cei doi în Penitenciarul Botoşani;

- persoana care pretindea că este C.H. - Preşedintele Curţii de Apel Suceava dispunea de mult timp liber, având în vedere frecvenţa apelurilor efectuate, în special seara, cât mai ales numeroasele SMS-uri şi e-mail-uri transmise;

- ambele persoane denunţătoare au primit o serie de înscrisuri contrafăcute de la C.H. - Preşedintele Curţii de Apel Suceava, care conţin denumiri ale autorităţii judecătoreşti şi Ministerului Public, sunt aparent emise în numele acestora cu toate elementele de identificare, incluzând aici semnăturile conducătorilor instituţiei şi ştampilele cu însemnele oficiale. Pe plicurile poştale s-a constatat că sunt aplicate (în număr mai mare decât sunt necesare) impresiuni ale unor ştampile cu denumirile instituţiilor emitente;

- persoana pe numele căreia S.D.E. a efectuat o depunere de 10.000 euro la data de 22 ianuarie 2009 la U.T. Suceava s-a stabilit că este R.C., activitatea de investigare a stabilit, de asemenea, că acesta este unul dintre cei doi asociaţi ai SC I.B. SRL - spaţiu de joacă pentru copii aflat în incinta S.C. Suceava, loc în care S.D.E. a predat, la data de 30 ianuarie 2009, suma de 40.000 euro şi, la data de 05 februarie 2009, suma de 5.000 euro.

- persoana pe numele căreia S.A.E. a efectuat depuneri la datele de 13 noiembrie 2008, suma de 3.000 euro, la data de 26 noiembrie 2008, suma de 2.000 euro, la data de 10 decembrie 2008, suma de 1.000 euro, la data de 23 decembrie 2008, suma de 1.200 RON s-a stabilit că este R.S.; a rezultat că toate aceste sume de bani au fost ridicate în aceeaşi zi de R.S. de la agenţii bancare ale R.B. de pe raza mun. Rădăuţi.

- s-a luat în calcul faptul că R.C. şi R.S. sunt fraţi; s-a avut în vedere că celelalte nume pe care au fost efectuate depuneri, B. şi J., sunt specifice ariei mun. Rădăuţi şi comunelor limitrofe.

De asemenea, activitatea de investigare a stabilit că R.C. şi R.S. sunt fraţii numitului R.O.;

- despre R.O. s-au obţinut următoarele date de interes operativ:

1. Prin Rechizitoriul nr. 305/P/2005 din 11 iulie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapta constând în aceea că, în mod repetat, în realizarea rezoluţiei infracţionale unice, inculpatul, în perioada 27 decembrie 2004-07 ianuarie 2005 l-a indus în eroare pe B.G. afirmând că este procuror PNA şi poate să rezolve favorabil mai multe cauze civile aflate pe rolul instanţelor de judecată, primind conform cererii sale de la partea vătămată, în mai multe rânduri, diferite sume de bani, care, în final, s-au ridicat la 9.200.000 ROL. Pentru a nu fi tras la răspundere penală, R.O. a părăsit ţara începând cu data de 18 iunie 2005, plecând în Italia.

2. Prin Rechizitoriul nr. 1701/P/2005 din 22 septembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapta constând în aceea că, folosind calitatea de reprezentant al Ligii de Apărare a Drepturilor Omului, în luna aprilie 2005, le-a indus în eroare pe părţile vătămate P.E. şi W.V., promiţându-le că le va scoate fiul, respectiv nepotul, din Arestul I.P.J. Suceava, în schimbul sumei de 1.200 euro.

- s-a stabilit că R.O. se află în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani şi că este cazat în aceeaşi cameră cu L.Ş.O., persoană care este interpusă în relaţia cu S.A. E., pentru care „preşedintele Curţii de Apel Suceava, judecătorul C.H.” a solicitat să-i fie trimise pachete.

- în vederea identificării autorului faptelor, la solicitarea Serviciului Teritorial Suceava al D.N.A., Tribunalul Suceava a emis autorizaţii de interceptare, înregistrare, precum şi localizare a convorbirilor telefonice pentru numerele de telefon utilizate de acesta. Apelurile de la posturile telefonice interceptate au fost localizate ca fiind efectuate de pe raza mun. Botoşani. S-a mai constatat că, de pe numerele de telefon interceptate, autorul poartă discuţii cu persoanele denunţătoare, persoane private de libertate aflate în Penitenciarul Botoşani, cât şi cu fraţii săi, R.C. şi R.S.

În acest sens, s-a evidenţiat că prin: Încheierea nr. 92/1 din 27 martie 2009 s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice menţionate şi a celulei de localizare privind numerele x;

- x şi z - utilizate de AN. şi x - utilizat de persoana denunţătoare S.D.E., pentru o perioadă de 10 zile; încheierea nr. 94/1 din 31 martie 2009 a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi comunicărilor efectuate de la posturile telefonice utilizate şi a celulei de localizare privind numerele: x - utilizat de A.N. şi x şi z - utilizate de persoana denunţătoare S.A.E., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 1 aprilie 2009 şi până la data de 29 aprilie 2009; Încheierea nr. 108/1 din 03 aprilie 2009 a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi comunicărilor efectuate de la posturile telefonice utilizate şi a celulei de localizare privind numerele: x; z şi x - utilizate de A.N. şi x - utilizat de persoana denunţătoare S.D.E., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07 aprilie 2009 şi până la data de 06 mai 2009; Încheierea nr. 109/1 din 03 aprilie 2009 a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, comunicărilor efectuate de la posturile telefonice utilizate şi a celulei de localizare pentru posturile cu codurile IMEI x şi y şi numerele: x şi y, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03 aprilie 2009 şi până la data de 02 mai 2009; Încheierea nr. 122/1 din 03 aprilie 2009 a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi comunicărilor efectuate de la postul telefonic utilizat şi a celulei de localizare privind numărul x utilizat de R.C., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03 aprilie 2009 şi până la data de 02 mai 2009; încheierea nr. 139/1 din 16 aprilie 2009 a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celulei de localizare privind numărul: x utilizat de R.O., pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 17 aprilie 2009 şi până la data de 15 mai 2009; Încheierea nr. 141/1 din 17 aprilie 2009 prin care a confirmat Ordonanţa provizorie dispusă de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava în Dosarul nr. 22/P/2009, pentru o perioadă de 10 ore, începând cu data de 16 aprilie 2009, ora 14.00 şi până la data de 16 aprilie 2009, ora 24.00, privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celulei de localizare privind numărul: x utilizat de R.O.

A subliniat organul de urmărire penală că, în urma punerii în executare a autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor efectuate de la posturile telefonice utilizate, a fost evidenţiat un amplu material probatoriu din care rezultă probe directe, certe şi indubitabile că R.O. este autorul faptelor denunţate, teză susţinută de fragmentele redate în cuprinsul actului de sesizare, considerate relevante şi având forţă probatorie în raport de acuzaţiile aduse.

A constatat acuzarea, din conţinutul discuţiilor telefonice, ca fiind evidentă şi încercarea celor doi învinuiţi R.O. şi R.S. de a se pune de acord în ceea ce priveşte distrugerea probelor care i-ar putea incrimina.

În continuarea relevării probatoriului ce stă ca fundament al învinuirilor aduse sus-numiţilor, se arată în rechizitoriu că, în aceeaşi măsură, percheziţiile domiciliare au condus la identificarea unor probe de calitate, de natură să contribuie la aflarea adevărului şi stabilirea vinovăţiei persoanelor cercetate.

Aceasta chiar şi în condiţiile în care învinuitul R.S., la data de 17 aprilie 2009 la domiciliul din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, nr. 11, a distrus o serie de înscrisuri prin incinerare, a dezasamblat calculatorul prin scoaterea hard disk-lui, pregătea ascunderea imprimantei.

Aşadar, cu referire la rezultatul efectuării percheziţiilor domiciliare, s-au consemnat următoarele:

1. La data de 17 aprilie 2009, în baza Autorizaţiei de percheziţie nr. 3/P din 17 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 2674/86/2009 al Tribunalului Suceava, a fost efectuată percheziţia domiciliară la locuinţa numitului R.C., ocazie cu care, pe lângă alte obiecte, s-au găsit şi s-au ridicat:

- Cartea de identitate a vehiculului F. cu nr. de înmatriculare x, în original, emisă la 16 februarie 2009 şi având ca proprietar T.A.G.;

- Procura specială nr. 331 din 11 februarie 2009, în original, prin care T.A.G. îl mandatează pe numitul Ţ.C.F. să o reprezinte la instituţiile statului în vederea înmatriculării autoturismului marca F.;

- O foaie tip agendă având în antet T.K.T.P. pe fond bleu cu liniaturi orizontale unde sunt consemnate următoarele menţiuni:

„C.L. 7.000 euro - C.O.

1. Drumu Germania 200 de euro ( o masă am plătit eu) R.;

2. Ford Puma (maşina) 5.300 euro + telefoane cartelă G. - România ;

3. număr talon + asigurare 180 euro (alte taxe) pe o lună;

4. înapoi benzină etc200 euro (roviniete altele etc. 1.800 km;

5. pe România a mai pus 500 euro (mâncare benzină în lei 200 lei);

6. ajung acasă OK! (spălătorie, benzină, apă pentru ster.);

7. GPS 350 euro;

8. Iaşi RAR 2 drumuri 100 de euro+ 300 lei benzină, mâncare);

9. 100 lei taxe CRISTI E 600= 25.000.000 (23.500.000 alarma);

10. Rovientă CRISTI E 500 - acte traduceri 100 lei;

11. foto copii fişe de înmatriculare 50 lei, legalizare notar 100 lei;

12. primărie taxă 52 lei, CEC 30 lei; Poleac 20 lei;

13. asigurare 350 lei pe un an, taxă poluare 15.000.000 lei;

14. Suceava 100 lei număr, benzină 50 lei alte cheltuieli mărunte.”

R.C. a declarat că acest autoturism a fost cumpărat la solicitarea fratelui său, R.O., din Germania, prin intermediul lui T.C.F., iar datele consemnate în foaia de agendă sus-menţionată reprezintă toate cheltuielile efectuate pentru cumpărarea şi înmatricularea autoturismului marca F. cu nr. de înmatriculare x, reprezentând: 7.000 de euro, bani aparţinând lui R.O.

- traducerea legalizată din limba germană a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare x, în original;

- xerocopii după certificatul de înmatriculare în limba germană;

- xerocopia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între T.C.F. şi T.A.G., având ca obiect autoturismul marca F., preţul de 5.000 euro, încheiat la 11 februarie 2009;

- xerocopia după certificatul de autenticitate emis de R.A.R. în 16 februarie 2009 pentru autoturismul F.;

- certificatul de înmatriculare emis de D.R.P.C.I.V. Botoşani în 17 ianuarie 2008 pentru autoturismul marca O. de culoare albastru având nr. de înmatriculare x şi proprietar M.L., sat. Băiceni, comuna Curteşti, jud. Botoşani, în original;

- certificat de garanţie, emis de SC S. SRL Cluj Napoca pentru autoturismul O.A. având nr. de înmatriculare x, în original, reprezentând inspecţia tehnică;

- xerocopia poliţei de asigurare RCA emisă de SC O. SA la data de 4 august 2008 pentru autoturismul O.A.

În legătură cu documentele ce privesc autoturismul marca O.A. având nr. de înmatriculare x, R.C. a declarat că această maşină a fost adusă la locuinţa părinţilor din mun. Rădăuţi, din dispoziţia lui R.O., pentru a fi folosită de către familie la lucrările de renovare a locuinţei. El a fost rugat de fratele R.S. să se ocupe de plata RCA şi rovinietă. Nu cunoaşte în ce mod R.O. a dispus să ajungă această maşină la domiciliul părinţilor şi dacă el este proprietarul autoturismului.

La aceeaşi locaţie a mai fost găsită suma de 18.000 euro, compusă din 28 bancnote de 500 euro şi 40 bancnote de 100 euro.

În memoria telefonului mobil marca N. aparţinând lui R.C. au fost identificate două numere de contact ale fratelui R.O.: R.O. - x SMS-uri, apeluri recepţionate/efectuate în perioada 15 aprilie 2009-17 aprilie 2009; R.O. - x, SMS-uri din 18 martie 2009.

2. La data de 17 aprilie 2009, în baza Autorizaţiei de percheziţie nr. 4/P din 17 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 2675/86/2009 al Tribunalului Suceava şi a Ordonanţei de efectuare a percheziţiei asupra autovehiculului nr. 22/P/2009 din 17 aprilie 2009, a fost efectuată percheziţia domiciliară la domiciliul învinuitului R.O., din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, nr. II, jud. Suceava (vol. V, fila 67- 102), ocazie cu care, în prezenţa învinuitului R.S., pe lângă alte obiecte, s-au găsit şi s-au ridicat:

- din bucătărie, o cutie din carton în care s-a găsit o imprimantă X împreună cu o carte de vizită pe care sunt imprimate numele şi calitatea de Preşedinte al Curţii de Apel Suceava, cu numerele de telefon x, adresele de e-mail X şi Y, precum şi adresa de site X.

- în soba din bucătărie, au fost identificate mai multe documente distruse prin incinerare; filmarea video a reuşit fixarea unor fragmente arse ale unor înscrisuri.

- de pe dulapul din bucătărie, un număr de trei mape, din care două cu coperţi din vinilin de culoare roşie şi una cu coperţi din vinilin de culoare albastră ce conţin înscrisuri introduse în folii din plastic transparent în limba română şi italiană; despre aceste mape, R.S. a declarat că aparţin fratelui R.O.; în mapa cu coperte din vinilin culoare albastră s-a găsit un plic mic, pe care este scris olograf cu pix culoare albastru şi caractere majuscule către S.A.E. - sat Moara Carp Com. Moara Jud. Suceava; peste menţiunile scrise, sunt aplicate multiple linii de culoare albastră în vederea ascunderii celor scrise;

- din dormitorul nr. 2, într-un sac din plastic de culoare neagră, aflat lângă pat, 83 cărţi de vizită pe care sunt imprimate numele şi calitatea de Preşedinte al Curţii de Apel Suceava, cu numerele de telefon x, adresele de e-mail X şi Y, precum şi adresa de site X, o sticluţă cu tuş pentru ştampile marca K., două înscrisuri cu semnăturile P.D. şi R.O. ş.a.

- a mai fost găsită o carte de vizită cu însemnele L.F.N.I.D.O. - Filiala Suceava - Consilier O.R., Strada Cernăuţi, municipiul Rădăuţi jud. Suceava, e-mail X şi nr. tel. X şi Y. Cartea de vizită a fost fixată pe peliculă video; cele două numere de telefon mobil consemnate pe această carte de vizită, se regăsesc şi pe cărţile de vizită cu însemnele Preşedintelui Curţii de Apel Suceava.

R.S. a prezentat şi pus la dispoziţie hard-disk intern marca W.D., interfaţa I.D.E. Paralel ATA, model W., seria constructivă W. de capacitate aproximativă de 40 GB împreună cu o unitate D.V.D., ambele ambalate în folie din aluminiu şi care au fost scoase de acesta din curtea imobilului de lângă magazia de lemne. A fost identificată şi o unitate centrală de calculator din care lipseau bunurile descrise. în autoturismul O.A. nr. X nu au fost identificate bunuri care să intereseze cauza.

În memoria telefonului mobil marca S.E. aparţinând învinuitului R.S. au fost identificate următoarele două numere de contact ale fratelui R.O.: J. - X (număr de telefon care este consemnat şi pe cele 83+1 cărţi de vizită ca fiind al preşedintelui Curţii de Apel Suceava, C.H., găsite la percheziţie) şi O. - X. în memoria telefonului mai este memorat la numere de contact şi P.D. (P.D. fiind cazat în camera 77 împreună cu R.O. la Penitenciarul Botoşani).

3. La data de 17 aprilie 2009, în baza Autorizaţiei de percheziţie nr. 2/P din 17 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 2673/86/2009 al Tribunalului Suceava, a fost efectuată percheziţia domiciliară la locuinţa numitului T.S. , jud. Suceava (tatăl numitei T.A. şi socrul lui R.C.). În urma efectuării percheziţiei nu au fost constatate bunuri care să intereseze cauza.

4. La data de 28 aprilie 2009, în baza Autorizaţiei de percheziţie nr. 5/ PI din 27 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 2771/86/2009 al Tribunalului Suceava, a fost efectuată percheziţia asupra suportului de stocare a datelor informatice (vol. V, fila 103 -116) şi efectuarea de copii ale mediilor de stocare din Hard disk-ul intern marca W.D., interfaţa IDE, seria constructivă W. de capacitate aproximativă de 40 GB, predat de învinuitul R.S. Prin operaţiile şi activităţile desfăşurate nu s-au produs pierderi de conţinut şi nu au avut loc modificări sau înlocuiri la niciuna din structurile şi conţinutul de informaţii ale suportului de memorie inspectat. Nu s-au produs pierderi sau distrugeri, suportul de memorie inspectat a rămas în stare echivalent identică cu cea dinaintea începerii activităţilor.

Valorificând şi datele obţinute de la Penitenciarul Botoşani, aduce în atenţie acuzarea că, în urma examinării documentelor transmise la data de 27 aprilie 2009 de reprezentanţii Penitenciarului Botoşani (vol. IV, fila 2-242) s-a constatat că o parte din înscrisurile întocmite de către lucrătorii acestei instituţii prezintă interes operativ în cauză, deoarece vizează persoana învinuită R.O., astfel:

La data de 23 aprilie 2009, cu ocazia unui control inopinat efectuat la cam. 77 unde este cazat şi învinuitul R.O., a fost descoperită:

- într-un album foto, o filă format A 4 pe care se găsesc aplicate un număr de 22 impresiuni de culoare albastră ale unor ştampile (originalul este pus la dispoziţia instanţei în plic sigilat, în Anexa nr. 6).

La acelaşi control a mai fost identificat un telefon mobil marca N., cu seria IMEI x, cât şi un acumulator (pus la dispoziţia instanţei - Anexa nr. 13).

Bunurile şi fila cu impresiunile de ştampile au fost ridicate pe bază de proces-verbal avizat şi de judecătorul delegat.

S-a concluzionat că urmărirea penală efectuată în dosar a stabilit cu certitudine că telefonul mobil sus indicat este cel care a fost folosit de învinuitul R.O.

La data 17 aprilie 2009, în urma unui control inopinat efectuat la cam. 77 unde este cazat şi învinuitul R.O., au fost descoperite mai multe obiecte interzise, printre care două telefoane mobile, unul marca NEC cu seria IMEI x şi unul marca N. cu seria IMEI x, două cartele telefonice O., două ştampile artizanale cu impresiunea „Naţionala şi internaţionala pentru drepturile omului filiala Suceava” şi „Liga Biroului International pentru Apărarea Drepturilor Omului Haga România - L.P.”. Ştampile confecţionate artizanal (puse la dispoziţia instanţei - Anexa nr. 7) s-au găsit într-o tuşieră improvizată dintr-un ambalaj metalic de formă rotundă, culoare neagră. în interior se afla material textil îmbibat cu substanţă de culoare roşie. Una dintre ştampile are diametrul de 4 cm. şi menţiunea în limba română „Liga biroului internaţional pentru apărarea drepturilor omului Haga” şi o menţiune în limba engleză. Cealaltă ştampilă este confecţionată din material artizanal cauciucat de culoare albastră, cu diametrul de aproximativ 2,5 cm.

La aceeaşi dată, 17 aprilie 2009, conducerea penitenciarului a dispus efectuarea unui control inopinat şi la cam. 72 - izolare - unde fusese mutat pe timp de trei zile înv. R.O., ca urmare a unui raport de incident; în camera de izolare a fost găsit un telefon mobil marca N. cu seria IMEI x, o cartelă telefonică Orange şi două acumulatoare (puse la dispoziţia instanţei - Anexa nr. 8).

Bunurile identificate au fost ridicate conform procesului-verbal din 24 aprilie 2009 vizat de judecătorul delegat.

În urma unui control inopinat efectuat la cam. 77, la data 08 martie 2009, în perna de la patul persoanei private de libertate R.O. au fost descoperite două telefoane mobile, din care unul în stare de funcţionare, marca S. cu seria IMEI x, iar unul marca N., spart, cu seria IMEI x, fără a se putea stabili deţinătorul, două acumulatoare şi o cartelă SIM O. activă cu nr. x, bunuri care au fost ridicate conform procesului-verbal, vizat de judecătorul delegat.

La data 03 noiembrie 2008, în urma unui control inopinat efectuat în cam. 77 unde este cazat şi învinuitul R.O., a fost descoperit un telefon mobil marca S. cu seria IMEI x, un acumulator şi o cartelă SIM, fără a se putea stabili deţinătorul, bunuri care au fost ridicate conform procesului-verbal, vizat de judecătorul delegat.

Cu ocazia efectuării unei percheziţii, la data de 03 octombrie 2008, în cam.77, unde este cazat şi învinuitul R.O., asupra persoanei private de libertate L.Ş.O. a fost descoperit un telefon mobil marca M. cu seria IMEI x D 5 A, un acumulator şi o cartelă SIM O., bunuri care au fost ridicate conform procesului-verbal întocmit de agent şef A.M. şi vizat de judecătorul delegat.

Din datele furnizate de Penitenciarul Botoşani, a rezultat că, la data de 18 aprilie 2009, în cam.77, împreună cu învinuitul R.O., erau cazate următoarele persoane private de libertate (vol. IV, fila 43): 1. L.Ş. O. din data de 07 august 2008; 2. P.D. din data de 27 octombrie 2008; 3. U.C. din data de 27 septembrie 2007; 4. D.M. din data de 24 martie 2008; 5. M.I. din data de 19 martie 2008; 6. M.G. din data de 07 octombrie 2008; 7. M.M. din data de 05 septembrie 2008.

S-a făcut menţiunea că nu au stat cu toţii în permanenţă în aceeaşi cameră, deoarece în anumite perioade unii au fost mutaţi în alte camere, atunci când aveau întocmite rapoarte de incident pentru diferite încălcării ale Regulamentului de ordine interioară sau transferaţi la alte penitenciare în vederea rezolvării unor „afaceri judiciare”.

De asemenea, din datele comunicate de penitenciar a mai reieşit că, în perioada ianuarie - aprilie 2009, persoana privată de libertate R.O. a fost sancţionat disciplinar cu zile de izolare de către comisia de disciplină din cadrul unităţii, pentru nerespectarea obligaţiei de a se conforma dispoziţiilor date de organele judiciare, respectiv refuzul de a se prezenta la instanţa unde era citat, care potrivit disp. art. 62, lit. e) din H.G. nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006, sunt considerate abateri foarte grave. în acest context, s-a făcut trimitere la hotărârile comisiei de disciplină, ce au fost confirmate de către judecătorul delegat prin încheiere, în urma contestării de către cel în cauză.

S-a consacrat o secţiune şi lucrărilor de specialitate, în cauză efectuându-se, pentru probarea activităţii infracţionale, 6 constatări tehnico-ştiinţifice criminalistice şi o constatare tehnico-ştiinţifică IT, astfel:

1. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 mai 2009 al I.P.J. Suceava, Serviciul Criminalistic (vol. III, fila 33-70), expertul criminalist a demonstrat ştiinţific şi a concluzionat că:

- scrisul depus pe plicul poştal cu inscripţiile P.P.P.A.A.M., având ca destinatar pe P.I., din Penitenciarul Botoşani, având data poştei 14 noiembrie 2009 şi scrisul de pe scrisoarea existentă în plicul menţionat, au fost executate de către numitul R.O.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „România Curtea de Apel Suceava” depusă pe o carte de vizită pe numele C.H., existentă în plicul poştal cu inscripţiile P.P.P.A.M., având ca destinatar pe P.I., din Penitenciarul Botoşani, având data poştei 14 noiembrie 2009, nu a fost creată cu ştampila originală a Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3 poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava depuse pe plicurile poştale având ca destinatar pe S.D.E., având data poştei 28 ianuarie 2009 şi 09 februarie 2009, precum şi impresiunile cu aceleaşi inscripţii, depuse pe comunicările nr. 544/P/2009 şi 489/P/2009, nu au fost create cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1 poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

2. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 mai 2009 al I.P.J. Suceava, Serviciul Criminalistic (vol. EI, fila 71-130), expertul criminalist a demonstrat ştiinţific şi a concluzionat că:

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava” depuse pe reversul plicului poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe S.A.E. şi având ca dată a poştei 15 ianuarie 2009 nu au fost create cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 2 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava”, depusă în finalul comunicării înregistrate sub nr. 321/P/481/2009 din 16 ianuarie 2009 nu a fost creată cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 2 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depusă" pe comunicarea înregistrată sub numărul 389/P din 01 decembrie 2008, nu a fost creată cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depusă pe sentinţa penală înregistrată sub numărul 287 din 15 decembrie 2008, nu a fost creată cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava, depuse pe sentinţa penală înregistrată sub numărul 321/P din 10 noiembrie 2008, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- scrisul depus pe plicul poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe S.A.E. şi având ca dată a poştei 02 februarie 2009, a fost executat de către numitul R.O.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava” depuse pe aversul şi reversul plicului poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe S.A.E. şi având ca dată a poştei 02 februarie 2009 nu au fost create cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

3. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 71.533 din 19 iunie 2009 al I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic (vol. III, fila 135-247), expertul criminalist a demonstrat ştiinţific şi a concluzionat că:

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava” depuse pe reversul plicului poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe P.I. şi având ca dată a poştei 28 ianuarie 2009, nu au fost create cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava” depuse pe comunicarea nr. 544/P, ce are ca destinatar pe P.I., nu a fost creată cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- scrisul depus pe plicul poştal cu inscripţiile PRIORITAIRE PRIORITY PAR AVION/AIR MAIL, având ca destinatar pe V.I., cu data poştei 09 septembrie 2008 şi scrisul de pe scrisoarea existentă în plicul menţionat, au fost executate de către numitul R.O.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe plicul poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe V.I.V. şi având ca dată a poştei 11 noiembrie 2008, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe comunicarea nr. 321/P din 10 noiembrie 2008, ce are ca destinatar pe V.I.V., nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe plicul poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe V.I.V. şi având data poştei incomplet imprimată, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse" pe comunicarea nr. 389/01 decembrie 2008, ce are ca destinatar pe V.I.V., nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe reversul plicului poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe V.I.V. şi având data poştei 15 decembrie 2008, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe sentinţa penală nr. 287 din 15 decembrie 2008, ce are ca destinatar pe V.I.V., nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava” depuse pe reversul plicului poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe V.I.V. şi având ca dată a poştei 15 ianuarie 2009, nu au fost create cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 2 {de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava”, depusă pe comunicarea nr. 321/P/481/2009 din 16 ianuarie 2009, ce are ca destinatar pe V.I.V., nu a fost creată cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 2 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava”, depusă pe două comunicări, ambele având nr. 403/P din 02 februarie 2009, ce au ca destinatar pe V.I.V., nu au fost create cu ştampila originală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

4. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 iunie 2009 al I.P.J. Suceava, Serviciul Criminalistic (vol. III, fila 249-284), expertul criminalist a demonstrat ştiinţific şi a concluzionat că:

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe plicul poştal ce are ca destinatar pe A.R., data poştei 12 februarie 2009, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe comunicarea înregistrată sub nr. 3885/2009, ce are ca destinatar pe A.G., nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

5. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 iulie 2009 al I.P.J. Suceava Serviciul Criminalistic (vol. III, fila 286-345), expertul criminalist a demonstrat ştiinţific şi a concluzionat că:

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe plicul poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe V.M. şi având ca dată a poştei 24 ianuarie 2009, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe sentinţa penală 4321/206/2008, ce are ca destinatar pe V.M., nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „Pentru conformitate cu originalul Grefier”", depusă pe sentinţa penală 4321/206/2008, ce are ca destinatar pe V.M., nu a fost creată cu ştampila originală cu aceleaşi inscripţii, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 2, poziţia 3 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe plicul poştal de culoare albă, ce are ca destinatar pe V.M.I. şi având ca dată a poştei 23 februarie 2009, nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunile de ştampilă cu inscripţiile „România - Curtea de Apel Suceava”, depuse pe sentinţa penală 4321/206/2008, ce are ca destinatar pe V.M.I., nu au fost create cu ştampilele originale ale Curţii de Apel Suceava, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 3, poziţia 5 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „Pentru conformitate cu originalul Grefier”, depusă pe sentinţa penală nr. 4321/206/2008, ce are ca destinatar pe V.M.I., nu a fost creată cu ştampila originală cu aceleaşi inscripţii, ci cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 2, poziţia 3 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

6. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 71.245 din 26 iunie 2009 al I.P.J. Suceava, Serviciul Criminalistic (vol. EI, fila 347-370), expertul criminalist a demonstrat ştiinţific şi a concluzionat că:

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „România Bucureşti Ministerul Administraţiei şi Internelor”, depusă pe plicul poştal ce are ca destinatar pe B.I., cu data poştei 02 martie 2008, a fost executată cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 3 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

- impresiunea de ştampilă cu inscripţiile „România Bucureşti Ministerul Administraţiei şi Internelor” depusă pe comunicarea ce are ca emitent Ministerul Administraţiei şi Internelor şi care prezintă în antet menţiunea Nota din 27 februarie 2009, a fost executată cu o ştampilă contrafăcută, a cărei impresiune a fost aplicată pe rândul 1, poziţia 3 (de la stânga la dreapta) pe o coală format A4, ridicată din camera de detenţie nr. 77 a Penitenciarului Botoşani şi înregistrată sub nr. P/34.099 din 24 aprilie 2009.

Urmare a percheziţiei efectuate la domiciliul din mun. Rădăuţi, str. Calea Cernăuţi, în ziua de 17 aprilie 2009, a fost ridicat, printre alte obiecte, de la persoana învinuită R.S., un suport de memorie de tip „hard-disk”, iar în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 2771/86/2009 emisă la data de 27 aprilie 2009 de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosarul nr. 2771/86/2009, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, s-a desfăşurat percheziţia informatică, constatându-se că suportul de memorie HD01 are următoarele caracteristici şi elemente de identificare: HDOI: Suport de memorie de tip „hard-disk”; Marca W.D.C., E.I. - H.D;

S-a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate, fiind stabilite obiective prin rezoluţia nr. 22/P/2009 din 27 aprilie 2009.

7. Prin Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 13 iulie 2009, specialistul D.N.A. a demonstrat din punct de vedere ştiinţific că pe suportul informatic se află urme ale activităţii infracţionale desfăşurate de persoana învinuită R.S.

Fiind expuse pe larg metodele de investigare, analiza comparativă a rezultatelor obţinute, se evidenţiază într-o expunere sintetizată ca relevant că, după finalizarea operaţiunilor de inspectare, căutare după cuvinte cheie şi extragere context din copia fizică integrală, s-a constatat că pe suportul de memorie obiectiv HDOI au fost procesate mai multe documente electronice care au fost ulterior şterse şi care conţin sau fac referire la înscrisuri cu antetul, numere de înregistrare şi în numele unor instituţii publice.

În conţinutul acestora sau pentru susţinerea celor prezentate în document se face referire la mai multe funcţii şi sunt nominalizate persoane care îndeplinesc aceste funcţii din cadrul instituţiilor de la care (se pretinde că) emană documentul.

În cuprinsul raportului sunt prezentate ecrane captate după imaginea fizică a suportului de memorie, care conţine elemente relevante în sensul acestui obiectiv. Ecranele captate sunt relevante şi demonstrează ştiinţific crearea şi existenţa înscrisurilor oficiale falsificate: E 01 COMUNICARE; E02 -”COMUNICARE”; E03 - „COMUNICARE”; E04 COMUNICARE; E05 COMUNICARE; E06 H.; E07_P1 H.; E07_P2 H.; E07_03 H.; E08 H.; E09_P1 H.; E09_P2 H.; E10 H.; E.H. DECUPARE; H. WORD PAD; E13 - DOCUMENT DOC02 P01 -WORDPAD PRINŢ PREVIEW.

S-a constatat, de asemenea, că de pe un sistem de calcul care avea în componenţă şi de pe care s-a încărcat sistemul de operare şi aplicaţia Y. Messenger şi care era conectat la reţelele Internet, au fost accesate resursele corespunzătoare acestei aplicaţii prin autentificarea (prin nume utilizator şi cuvânt de acces) cu numele de utilizator curtea de apel Suceava.

În marea majoritate a cazurilor, persoana utilizator care deţine elementele de securitate pentru utilizatorul electronic în cadrul aplicaţiei Y.M., este persoana utilizator care deţine autoritatea şi cunoaşte elementele de securitate pentru adresa de poştă electronică pusă la dispoziţie de firma Y., respectiv ale adresei Curţi de Apel Suceava sau corespunzătoare altui subdomeniu Y.

Conchide organul de urmărire penală, prin relaţionare la aspectele relevate de percheziţia sistemului informatic, că s-a demonstrat, fără echivoc, prin conţinutul raportului, faptul că înscrisurile oficiale false care fac obiectul cauzei au fost cu siguranţă procesate pe un sistem de calcul din componenţa căruia făcea parte suportul de memorie obiectiv HD01, cu caracteristicile mai sus date, ridicat cu prilejul percheziţiei domiciliare. în plus, constatarea existenţei adresei Curţi de Apel Suceava pe suportul de memorie utilizat de învinuitul R.S. se constituie în probe de vinovăţie pentru faptele comise de acesta.

Făcându-se în final şi analiza probatoriului testimonial care fundamentează acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi, R.O. şi R.S., se consemnează că au fost audiaţi în calitate de martori:

1. S.D.E., care a făcut depoziţie completă cu privire la împrejurările comiterii faptelor; a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală toate datele deţinute, înscrisuri primite, înregistrarea propriilor convorbiri şi comunicări pe care le-a purtat cu persoana învinuită R.O., un telefon mobil marca N., serie IMEI x şi 5 cartele SIM O.; depoziţia martorei a contribuit la aflarea adevărului, stabilirea împrejurărilor de comitere a infracţiunilor şi la identificarea autorului.

2. P.I. concubinul numitei S.D.E., confirmă în totalitate cele denunţate de sus numita; a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală înscrisuri pe care le-a primit în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani.

3. S.A.E. care a făcut depoziţie completă cu privire la împrejurările comiterii faptelor; a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală toate datele deţinute, înscrisuri, formulare W.U. prin care au fost expediaţi bani persoanelor indicate de persoana învinuită, înregistrarea propriilor convorbiri şi comunicări pe care le-a purtat cu învinuitul R.O.; depoziţia martorei a contribuit la aflarea adevărului, stabilirea împrejurărilor de comitere a infracţiunilor şi la identificarea autorului.

4. V.C. fratele numiţilor V.I. şi S.A.E., prin depoziţia sa confirmă cele denunţate de S.A.E.; a dat curs solicitărilor primite de a accepta trimiterea pe numele său a unor sume de bani persoanelor indicate de persoana învinuită.

5. V.I. martor aflat în Penitenciarul Botoşani, este persoana pentru care S.A.E. a întreprins demersuri de punere în libertate; cu ocazia audierii, acesta a pus la dispoziţie un plic cu o scrisoare semnată de un anume Tiron Paul, ce îi era adresată şi pe care a primit-o în penitenciar la data de 19 septembrie 2008; în scrisoarea olografă semnată Tiron Paul i se oferea ajutorul pentru a fi pus în libertate şi i se indica să apeleze un număr de telefon; în plic a mai găsit o carte de vizită a preşedintelui Curţii de Apel Suceava, C.H. conţinând date de contact; numerele de telefon mobil consemnate pe cartea de vizită sunt x, z, y; confirmă cele denunţate de S.A.E.; şi acest martor a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală mai multe înscrisuri primite, printre care şi cartea de vizită.

6. B.I. care, fiind audiat în calitate de martor, a făcut depoziţie completă cu privire la împrejurările comiterii faptelor; a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală toate datele deţinute, un înscris primit, înregistrarea propriilor comunicări pe care le-a purtat cu persoana învinuită R.O., formulare W.U. de depunere a banilor.

7. B.M.A., este soţia numitului B.I., iar prin depoziţia dată, confirmă în totalitate cele denunţate de acesta din urmă cu privire la circumstanţele comiterii faptei.

8. C.V., martor care cunoaşte că ginerele său a întreprins demersuri de angajare prin procurorul V.M. şi confirmă, la rândul său, aspectele denunţate de B.I..

9. V.M. care, în cuprinsul depoziţiei, relatează în mod detaliat împrejurările comiterii faptelor de către persoana învinuită; a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală cele două hotărâri judecătoreşti false, formulare W.U. de depunere a banilor; depoziţia martorei a contribuit la aflarea adevărului şi stabilirea împrejurărilor de comitere a infracţiunilor.

10. V.M., soţul numitei V.M., confirmă în totalitate cele denunţate de aceasta.

11. C.A., martorul a făcut depoziţie completă cu privire la modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor şi a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală formularele W.U. de expediere a sumelor de bani, împreună cu un înscris de mână pe care şi-a consemnat numerele de telefon ale persoanei învinuite.

12. C.V., soţia numitului C.A., prin depoziţia dată a confirmat în totalitate cele denunţate de soţul său.

13. B.V., care a făcut depoziţie completă cu privire la modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor şi a pus la dispoziţie propriile comunicări efectuate cu persoana învinuită, formulare W.U. de expediere a sumelor de bani, o comunicare primită de la persoana învinuită.

14. S.A. prin depoziţia făcută, confirmă aspectele denunţate de B.V.

15. B.C. soţul numitei B.V., prin depoziţia dată în dosar, confirmă în totalitate aspectele denunţate de aceasta.

16. A.R. martora făcând depoziţie completă cu privire la modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor şi punând la dispoziţie propriile comunicări efectuate cu persoana învinuită, formulare Western Union de expediere a sumelor de bani, o comunicare primită de la persoana învinuită.

17. A.G. confirmă prin depoziţia dată aspectele denunţate de soţia sa.

18. C.C. martor care a făcut o depoziţie completă cu privire la aspectele denunţate şi a pus la dispoziţie propriile comunicări efectuate cu persoana învinuită, două înscrisuri de mână pe care şi-a consemnat numerele de telefon ale persoanei învinuite; declaraţia sa se coroborează cu depoziţia martorei S.D.E. cu privire la remiterea sumei de bani.

19. C.A. confirmă în cuprinsul depoziţiei aspectele denunţate de tatăl său C.C.

20. S.I. care a făcut depoziţie completă cu privire la aspectele denunţate şi a pus la dispoziţie propriile comunicări efectuate cu persoana învinuită, un înscris primit de la persoana învinuită, formulare W.U. de trimitere a sumei de bani.

21. S.C. confirmă în cuprinsul depoziţiei aspectele denunţate de tatăl său, S.I.

22. R.C. martorul este fratele persoanelor învinuite R.O. şi R.S.

23. T.A.G. care, prin depoziţia dată, confirmă aspectele relatate de R.C., soţul său, precum şi folosirea numărului de telefon X de către R.O.

24. J.V. martorul este cel care a vândut autoturismul O.T. la data de 15 ianuarie 2009 lui P.A. tatăl P.D.; depoziţia acestuia este relevantă, deoarece R.O. a stabilit contactul telefonic, iar sumele de bani provin de la persoanele denunţătoare V.M. - 2.000 euro şi S.A.E. - 2.000 RON, primite de martor prin W.U.

25. Ţ.C.F. este persoana care a adus pentru R.O. de la care a primit nr. de telefon x şi adresa de e-mail, autoturismele O.A. şi F.; a pus la dispoziţie corespondenţa de poştă electronică purtată cu R.O.

26. R.C.D. care este sora lui R.O.; exista suspiciunea că este persoana indicată de persoana denunţătoare B.V., care a primit sumele de bani din Gara Burdujeni, însă în urma confruntării efectuate, s-a stabilit că cele două nu s-au întâlnit vreodată.

27. R.I. care este sora lui R.O. şi prietena lui F.B., declaraţia acesteia coroborându-se cu materialul probator administrat.

28. G.V. familia martorului este prietenă de familie cu cea a persoanei învinuite R.O.; cel audiat confirmă un număr de telefon al învinuitului, x, precum şi ridicarea unor sume de bani la insistenţele acestuia prin serviciul W.U.

29. H.M. persoană ce a lucrat la construirea unor sobe la locuinţa familiei R. din Rădăuţi, în perioada februarie - martie 2009. În cursul lunii aprilie, este contactat telefonic de învinuitul R.O. de la x, care îşi declină calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava şi îi solicită să-i găsească un teren.

30. C.V. ce confirmă contactarea telefonică descrisă de martorul H.M.

31. G.G.M. ce confirmă primirea unei sume de bani de 100 euro prin serviciul W.U. în contul unei datorii faţă de fratele ei H.V. din Penitenciarul Botoşani, de la membrii familiei R.

32. L.P.C. Martorul este căsătorit cu R.G.A. Confirmă primirea unor sume de bani pe numele său, la indicaţiile lui R.O.

33. L.G.A. care este sora învinuitului R.O.; depoziţia sa este relevantă în cauză cu privire la sumele de bani ridicate şi cumpărarea autoturismului O.A. - nr. x şi se coroborează cu cea a martorului L.P.C.; aceasta a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală, în original, actele autoturismului.

34. P.A. Martorul este tatăl persoanei private de libertate P.D., declaraţia acestuia fiind apreciată de către organul de urmărire penală ca parţial sinceră. Astfel, s-a arătat că, deşi recunoaşte împrejurările reale în care a dat curs solicitării fiului său, P.D., de a-i cumpăra un autoturism O.T. înmatriculat BT 87 PAV de la martorul J.V., a omis să declare primirea sumei de 20.000 euro la data de 30 ianuarie 2009 de la R.S., aspect confirmat de declaraţiile date de R.C. şi R.S.

În opinia acuzării, relevant pentru acest aspect este faptul că a declarat că nu avea posibilităţi financiare de a cumpăra autoturismul: „Pe la începutul lunii ianuarie 2009, am fost sunat de către D. din penitenciar şi mi-a spus că a găsit la Rădăuţi, de vânzare, un autoturism marca O.T. şi dacă corespunde din punct de vedere tehnic, el ar vrea să o cumpere pentru el, deoarece dispune de banii necesari. Mi-a fost comunicat preţul maşinii ca fiind de 2.700 euro. Eu când am auzit de intenţia lui de a-şi cumpăra maşina, l-am întrebat de unde dispune de această sumă, deoarece eu nu am posibilitatea materială de a-i cumpăra maşina, în condiţiile în care nici nu o poate folosi fiind închis.”

Din relaţiile obţinute de la SC B. SA Botoşani a rezultat că P.A., la data de 02 februarie 2009, constituie un depozit de 41.000 RON, pe care îl retrage integral la data de 21 aprilie 2009.

La data de 12 februarie 2009, la aceeaşi bancă, acesta constituie un depozit de 1.000 euro, din care retrage la data de 23 februarie 2009 suma de 497 euro şi la data de 02 aprilie 2009 suma de 496 euro.

Data de 30 ianuarie 2009 a fost într-o zi de vineri, iar data de 02 februarie 2009 într-o zi de luni, fiind prima zi lucrătoare ulterioară zilei de 30 ianuarie 2009.

S-a pus accent pe faptul că, data de 21 aprilie 2009, a fost prima zi lucrătoare după sărbătorile pascale, cu menţiunea că, la data de 18 aprilie 2009, în interesul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 22/P/2009, învinuitul R.O. a fost transferat în arestul I.P.J. Suceava.

Conform procesului verbal din 22 iunie 2009 (vol. VII, filele 296-308), între P.D. şi tatăl său, Pavel Aurel, are loc o discuţie telefonică (interceptată în baza autorizaţiei de interceptare şi înregistrare nr. 109/1 din 03 aprilie 2009 emisă de Tribunalul Suceava) la data de 06 aprilie 2009, ora 10:51:30, când AN (identificat ca fiind P.D.) de la postul telefonic având cod IMEI: x, în care a fost introdusă cartela reîncărcabilă cu numărul de apel x, apelează postul telefonic x, la care răspunde un bărbat (identificat ca fiind tatăl său, P.A.), dialogul celor doi, considerat relevant, fiind redat în cuprinsul rechizitoriu lui.

35. P.M. acesta fiind frate cu P.D., încarcerat în Penitenciarul Botoşani, din anul 2005, aflându-se în executarea unui mandat al pedepsei privative de liberate a închisorii, cu durata de 4 ani, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, conducere fără permis şi părăsirea locului accidentului; deţine numărul de telefon utilizat de P.D., respectiv x; dintre colegii de cameră ai lui Dragoş, l-a cunoscut prin telefon pe R.O., însă personal nu l-a văzut niciodată direct la sectorul de vizită al penitenciarului. Din discuţiile avute cu fratele D. şi cu R.O., a înţeles că sunt buni prieteni.

La data de 24 decembrie 2008, a fost sunat de fratele P.D., care i-a cerut să meargă prin oraş, în locurile unde se află de regulă expuse maşini pentru vânzare şi, în situaţia că va depista anunţuri la o maşină al cărei preţ nu depăşeşte 2.000 - 2.500 euro, să ia numărul de telefon şi să-l comunice lor. P.D. i-a explicat că R.O. are de primit nişte bani de la o persoană din Suceava şi dacă el este de acord cu preţul convenit cu vânzătorul, îi va trimite banii prin serviciul W.U. pe numele său.

De asemenea, i-a explicat că procedura este simplă, că poate merge la orice bancă care are serviciul W.U., unde să spună că are de primit o sumă de bani de la persoana pe care i-o va indica printr-un SMS şi codul de identificare. A considerat că face un gest pentru fratele lui, să-l ajute pe colegul său de cameră, R.O., despre care îi spunea mereu că sunt buni prieteni.

În data de 24 decembrie 2008, a discutat pe acelaşi număr de telefon şi cu R.O., care îl rugase să dea detalii despre caracteristicile maşinii, urmând să-i spună că banii se pot ridica. A dat curs solicitării şi a văzut un O.A. de culoare albastru metalizat spre verde, cu nr. x, cu un anunţ de vânzare, conţinând număr de telefon şi menţiunea că preţul este negociabil. A reţinut numărul de telefon şi l-a comunicat lui P.D. în discuţie a intervenit şi Ovidiu, care a insistat să mai caute şi alte maşini.

După circa jumătate de oră, a fost sunat de către R.O., care i-a spus să meargă din nou la prima maşină din zona Bazarului, că s-a înţeles cu proprietarul să cumpere acea maşină cu 2.000 euro, dar el să o examineze mai cu atenţie, dacă maşina arată bine şi dacă merită banii.

Până a se deplasa la maşină, i-a spus să meargă la bancă, la serviciul W.U., de unde trebuie să ridice suma de 3.000 euro, de la o persoană din Suceava, căreia nu-i mai reţine numele, dându-i şi codul de identificare.

Fiindu-i prezentată chitanţa de trimitere bani prin Serviciul W.U. de la B. Suceava, din 24 decembrie 2008, de unde rezultă că V.C. a expediat suma de 3.000 euro, la care se adaugă comision de trimitere 109 euro, pe numele P.M. din Iaşi, declară că şi-a amintit de acest nume şi, într-adevăr, această persoană i-a fost indicată de R.O., însă banii i-a ridicat de la B. Botoşani, cu menţiunea că are şi domiciliul tot în Botoşani, la adresa părinţilor. Nu cunoaşte de ce s-a indicat că ar fi din mun. Iaşi.

După ce a ridicat banii, R.O. l-a rugat să se deplaseze în zona Bazarului, unde era parcat Opelul Astra de culoare albastru spre verde, pentru că urma să ajungă proprietarul, căruia să-i dea suma de 2.000 euro şi restul de bani să-i păstreze.

În cauză au fost luate măsuri asigurătorii, după cum urmează:

- prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 21 aprilie 2009 a fost indisponibilizată şi s-a instituit sechestru asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, a sumei de 18.000 euro, ridicată la data de 17 aprilie 2009, conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa numitului R.C., din mun. Rădăuţi, str. Mihai Viteazu; întreaga sumă de bani a fost depusă la C.E.C. - Sucursala Suceava, într-un cont pe numele numitului R.C., la dispoziţia organului judiciar - D.N.A - Serviciul Teritorial Suceava, până la soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată (vol. V, filele 151-158);

- prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 27 mai 2009 (vol. V, filele 159-173) s-a dispus: a) indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune a următoarelor bunuri: un laptop F.S.C., model L.; un sistem GPS marca A.; un sistem de alarmare V.P., instalat pe autoturismul F.P., cu numărul de înmatriculare x; un C.D.P. şi două D.P. incorporate în tetiere; o husă pentru automobil „R.F.”; b) indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune a autoturismului cu numărul de înmatriculare x, marca F., varianta x, de culoare gri, capacitate cilindrică 1596 cm³, cu numărul de identificare x, înmatriculat pe numita T.A.G.;

- prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 02 iunie 2009 (vol. V, filele 176-183), s-a dispus indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, a autoturismului cu numărul de înmatriculare x, marca O.T., Tip S93 COUPE, de culoare roşu, capacitate cilindrică 1389 cm³, cu numărul de identificare x, înmatriculat pe numitul P.A., din Mun. Botoşani, Calea Naţională;

- prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din data de 15 iunie 2009 (vol. V, filele 184-199), s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra: a) autoturismului cu numărul de înmatriculare SV-09-JMG, marca O.A.-F-CC, nr. identificare x, capacitate cilindrică 1389 cm³, de culoare verde; b) autoturismului cu nr. de înmatriculare x, marca O.A. 1,41, nr. identificare x, capacitate cilindrică 1389 cm³, de culoare albastru metalizat.

Referitor la măsuri în legătură cu înscrisurile falsificate, menţiunile au fost în sensul că, în baza art. 170 C. proc. pen. şi art. 348 C. proc. pen., urmează ca instanţa competentă să dispună desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate întrucât acestea constituie produsul infracţional în raport cu art. 288, 291 alin. (1) C. pen.

Faţă de persoana învinuită R.S. s-a început urmărirea penală prin rezoluţia nr. 22/P/2009 din 02 iulie 2009, învinuirile şi drepturile procedurale fiind-i aduse la cunoştinţă la data de 03 iulie 2009, în prezenţa apărătorului său ales.

La termenul de judecată din data de 02 aprilie 2012, în preambulul dezbaterilor, instanţa, în temeiul art. 38 C. proc. pen. cu trimitere la art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul R.S. şi emiterea adresei către Serviciul Registratură din cadrul Tribunalului Suceava, în vederea repartizării noului dosar format aceluiaşi complet de judecată, în conformitate cu disp. art. 99 alin. (4) din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare.

În continuare, instanţa, având în atenţie voinţa inculpatului R.O. care a învederat, asistat fiind de apărătorul său ales, că doreşte să se urmeze procedura simplificată în concordanţă cu disp. art. 320¹ C. proc. pen., a adus la cunoştinţa acestuia infracţiunile pentru care a fost deferit justiţiei şi a procedat la ascultarea lui sub aspectul recunoaşterii faptelor imputate, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziţia procesuală exprimată fiind consemnată în proces-verbal separat, ataşat la dosarul cauzei.

În consecinţă, instanţa, constatând cauza penală privind pe inculpatul R.O. în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri, prin relaţionare şi la incidenţa disp. art. 320¹ C. proc. pen., concluziile părţii interesate, precum şi ale reprezentantului parchetului fiind consemnate detaliat în încheierea de şedinţă din data de 02 aprilie 2012, care face parte integrantă din sentinţă.

Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Raportând conţinutul legal al textelor de lege incriminatorii la situaţia de fapt pentru care inculpatul R.O. a fost trimis în judecată şi pe care el a recunoscut-o întocmai, probată fiind cu certitudine, dincolo de orice îndoială, cu dovezile administrate în timpul urmăririi penale, însuşite în mod necondiţionat de către acesta şi apreciate ca legale şi temeinice de către instanţă, s-a conchis că faptele imputate, constând în aceea că:

1. În cursul lunii ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.D.E. din mun. Suceava suma totală de 55.000 euro, afirmând că are influenţă asupra judecătorilor de la Judecătoria Suceava, funcţionarilor de la Institutul de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu având ca rezultat punerea în libertate din Penitenciarul Botoşani a inculpatului Popovici Ion, cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 7421/314/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, ale infracţiunii unice de trafic de influentă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

2. În perioada octombrie - decembrie 2008, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.A.E. din corn. Moara, jud. Suceava suma totală de 9.000 euro, afirmând că are influenţă asupra funcţionarilor de la Institutul de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti, asupra judecătorilor din subordinea sa şi procurorului de şedinţă de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu având ca rezultat punerea în libertate din Penitenciarul Botoşani a persoanei private de libertate V.I., condamnat definitiv de Tribunalul Suceava la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă de omor, iar în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la persoana denunţătoare S.A.E. din corn. Moara, jud. Suceava, suma totală de 3.200 RON, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 3426/314/2008 al Judecătoriei Suceava privind pe V.G. (tatăl persoanei denunţătoare), întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (un număr de două acte materiale);

3. În cursul lunii februarie 2009, atribuindu-şi calitatea de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.I. din corn. Brodina, jud. Suceava, suma de 4000 euro, cu titlu de plată a influenţei promise asupra generalului M.V., pentru ca ultimul să dispună angajarea lui B.I. la Centrul Regional de Imigrări Rădăuţi din subordinea Ministerului de Interne, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

4. În perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi din subordine, de la persoana denunţătoare V.M. din corn. Şcheia, jud. Suceava, suma de 12.000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în Dosarul civil nr. 4321/206/2008 al Judecătoriei Suceava şi, în luna februarie 2009, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare V.M., cu titlu de plată a influenţei promise asupra funcţionarilor din Prefectura Suceava, suma de 2000 euro, pentru obţinerea titlului de proprietate privind suprafaţa de teren care face obiectul Dosarului civil nr. 4321/206/2008 al Judecătoriei Suceava, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (un număr de două acte materiale);

5. În luna decembrie 2008, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare C.A. din corn. Moara, jud. Suceava, cu titlu de plată a influenţei promise asupra judecătorilor din subordinea sa, suma de 4000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, favorabile numitei T.I. (soacra sa), întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

6. În perioada februarie - martie -2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi (judecători şi procuror) de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 6.000 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 9936/1992, în sensul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile prin care să se decidă că tatălui ei îi aparţine pământul în litigiu, deoarece era bun propriu al bunicii; în luna martie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi judecători de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 7.000 euro, din care a primit efectiv 4.700 euro, pentru ca aceştia să îndeplinească acte de serviciu în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 3039/2009, în sensul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile mamei vitrege S.A. şi, la începutul lunii aprilie 2009, atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare B.V. din corn. Moara, jud. Suceava, suma de 10.000 RON cu titlu de plată a influenţei promise asupra unui notar pentru soluţionarea favorabilă a succesiunii după mama sa, întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, ale infracţiunii continuate de trafic de influentă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (un număr de trei acte materiale);

7. În perioada decembrie 2008 - februarie 2009, atribuindu-şi calitatea de. preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare A.R., cu titlu de plată a influenţei promise asupra colegilor magistraţi (judecători) de la, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 1.400 euro, echivalentul a 5.850 lei, în vederea soluţionării favorabile a Dosarului civil nr. 203/C/2006. al Tribunalului Suceava, pentru ca magistraţii să dea o hotărâre judecătorească favorabilă, definitivă şi irevocabilă, prin care să decidă atribuirea suprafeţei de 4,53.0 m.p., teren grădină soţului - A.R., ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 2000, ca fiind fals, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

8. Atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare S.I., în perioada ianuarie-martie 2009, suma de 2.000 de euro, cu titlu de plată a influenţei promise asupra magistraţilor judecători de la Tribunalul Suceava şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. 8156/314/2007 al Tribunalului Suceava, având ca obiect „reziliere contract şi a Dosarului civil nr. 23/314/2004 al Judecătoriei Suceava, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunii de trafic de influentă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

9. Atribuindu-şi calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a pretins şi primit de la persoana denunţătoare C.C. suma de 3.000 de euro, din care a primit suma de 2.300 euro, pentru a interveni la judecătorul de la Judecătoria Suceava, pentru ca acesta să admită acţiunea deschisă de tatăl său - C.G., în Dosarul nr. 4G91/314/2008, având ca obiect „rezoluţiune contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager” în contradictoriu cu C.V., întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cat priveşte relevanţa probelor administrate în speţa dedusă judecăţii, s-a subliniat că:

Depoziţiile martorilor denunţători sunt reţinute şi de către instanţă ca fiind concludente, în condiţiile în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă considerate obiective.

Însă, în cazul analizat, coroborarea punctuală a conţinutului convorbirilor telefonice interceptate, a acestora cu probele testimoniale administrate, care reconstruiesc ideologic o înşiruire cronologică a contactelor stabilite de către inculpatul R.O. cu celelalte persoane care au fost implicate în diverse modalităţi în traiectoria infracţională de el trasată, a deplasărilor şi întâlnirilor, constatările tehnico-ştiinţifice şi declaraţia de recunoaştere necondiţionată a celui în cauză, oferă o perspectivă lămuritoare asupra vinovăţiei acestuia, dezvăluind acţiunile plănuite şi executate ce au intrat în sfera ilicitului penal. S-a reţinut că utilitatea depoziţiilor martorilor denunţători în lămurirea împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei produce consecinţe şi în planul altor soluţii ce vor fi date în cauză, cu referire la stabilirea cuantumurilor sumelor ce vor fi restituite. în acest sens, dincolo de probele testimoniale, s-a constatat că stau dovadă şi înscrisurile existente la dosar, în baza acestora putându-se reface circuitul sumelor de bani şi identifica persoanele implicate în vehicularea lor.

Analizând materialul probator ce fundamentează acuzaţiile aduse, pe care se întemeiază rechizitoriul, instanţa de fond a considerat ca fiind probate cu certitudine următoarele împrejurări de fapt: relaţiile dintre inculpatul R.O. şi martorii denunţători, stabilite prin contacte telefonice; problemele juridice ale martorilor denunţători (ori ale persoanelor apropiate acestora) în privinţa cărora inculpatul urma să determine persoane publice să adopte soluţii ce le sunt favorabile (precum şi interesul unuia dintre ei - B.I. - de a se angaja, prin cumpărarea influenţei, într-o structură a statului); influenţa pe care inculpatul a lăsat să se creadă că o are asupra unor magistraţi şi a altor categorii de funcţionari publici competenţi să rezolve probleme din aria de interes vizată de denunţători; acţiunea inculpatului de pretindere şi primire a sumelor de bani, pentru sine, pe filiera anterior descrisă, de la persoanele denunţătoare, cu titlu de plată a traficului de influentă.

Aşadar, sub aspectul laturii obiective, s-a concluzionat după cum urmează:

Inculpatul R.O., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani, prin stabilirea exclusivă de contacte telefonice cu persoanele denunţătoare, a lăsat să se creadă că este preşedintele Curţii de Apel Suceava sau Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, identităţi în legătură cu care a afirmat că are influenţă asupra judecătorilor, procurorilor, experţilor I.M.L., a unui funcţionar din conducerea M.I.R.A. şi îi poate determina pe aceştia să îndeplinească acte din sfera atribuţiilor de serviciu de natură să rezolve realizarea intereselor cumpărătorilor de influenţă.

Pretinderea sumelor de bani şi primirea acestora (prin interpuşi) se circumscriu acţiunilor alternative prevăzute în textul de încriminare. Scopul pretinderii banilor şi acceptul remiterii de către denunţători este, fără îndoială, dovedit, aşa cum s-a conturat în materialul probator administrat. De asemenea, convingerea denunţătorilor a fost că inculpatul îşi poate exercita influenţa asupra unor persoane competente, în direcţia satisfacerii intereselor lor.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe calificată prin scop.

De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpatului R.O. care,

10. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 28 ianuarie 2009, persoanei denunţătoare S.D.E. - Documentul este o comunicare nereală adresată numitului P.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu nr. 544/P/2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, procuror general V.M. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele unităţii de parchet. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului P.I. în Penitenciarul Botoşani.

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 09 februarie 2009, persoanei denunţătoare S.D.E. - Documentul, datat 09 februarie 2009, este o comunicare nereală adresată numitului P.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu nr. 489/P/2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, procuror general V.M. şi având aplicată ştampila contrafăcută a unităţii de parchet.

Întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi folosirea instrumentelor oficiale false (2 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

11. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 15 ianuarie 2009, persoanei denunţătoare S.A.E. - Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr. 321/P/481/2009, datată 16 ianuarie 2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, procuror şef E.C. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele unităţii de parchet. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani;

Folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a transmis persoanei denunţătoare S.A.E. - Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava cu nr. 389/P din 01 decembrie 2008, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani;

- folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a transmis persoanei denunţătoare S.A.E. - Documentul este Sentinţa penală nr. 287 din 15 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 4986986/2008, adresată numitului V.I.V., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava. O copie a documentului falsificat a fost expediată de persoana învinuită prin poştă şi martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani;

- a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, în dublu exemplar, l-a expediat martorului V.I. în Penitenciarul Botoşani - Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.I., având ca emitent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu nr. 403/P/2009, datată 02 februarie 2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, procuror general V.M. şi având aplicată ştampila contrafăcută a unităţii de parchet;

- folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, având ca destinatar pe V.G., l-a transmis persoanei denunţătoare S.A.E. - Documentul este o comunicare nereală adresată numitului V.G., având ca emitent Curtea de Apel Suceava cu nr. 3288/2009, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava, întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), folosirea instrumentelor oficiale false (6 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi uzurparea de calităţi oficiale (4 acte materiale ) prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

12. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 02 martie 2009, persoanei denunţătoare B.I. - Documentul este o comunicare nereală adresată persoanei denunţătoare B.I. având ca emitent Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti,ca număr menţiunea” Nota din 27 februarie 2009”. Comunicarea este semnată în fals la rubrica Secretar de Stat, B.R. şi prezintă aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele MAI Bucureşti;

Întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

13. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 24 ianuarie 2009, persoanei denunţătoare V.M. - Documentul este sentinţa civilă nr. 309 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi priveşte judecarea apelului privind pe V.M., în Dosarul civil nr. 4321/206/2008. Documentul redactat pe două file A4 prezintă în fals semnăturile conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi ale grefierului, având aplicată ştampila rotundă contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava, precum şi ştampila dreptunghiulară contrafăcută cu menţiunea „Pentru conformitate cu originalul, Grefier...”.

14. Folosindu-se, fără drept, de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 23 februarie 2009, persoanei denunţătoare V.M. Documentul este sentinţa civilă nr. 309 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava şi priveşte judecarea apelului privind pe V.M., în Dosarul civil nr. 4321/206/2008. Documentul redactat pe două file A4 prezintă în fals semnăturile conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi ale grefierului, având aplicată ştampila rotundă contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava, precum şi ştampila dreptunghiulară contrafăcută cu menţiunea „Pentru conformitate cu originalul, Grefier..”;

Întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), folosirea instrumentelor oficiale false (2 acte materiale) prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi uzurparea de calităţi oficiale (2 acte materiale) prev. de art. 240 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

15. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 12 februarie 2009, pentru A.G., soţul persoanei denunţătoare A.R. - Documentul este o comunicare nereală purtând antetul Curţii de Apel Suceava. Comunicarea care prezintă în colţul din stânga sus menţiunea „Nota nr. 3285/2009” poartă în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi are aplicată ştampila contrafăcută cu însemnele Curţii de Apel Suceava;

Întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. şi uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

16. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, învinuitul R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, apoi, l-a expediat, în plic poştal având data poştei 12 februarie 2009, persoanei denunţătoare S.I. - Documentul cu nr. 3286/2009 este o comunicare nereală adresată numitului S.I., având ca emitent Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută a Curţii de Apel Suceava;

Întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. şi uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

17. În realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă:

- folosindu-se fără drept de calitatea oficială de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, a instigat pe fratele său, R.S., să falsifice un înscris oficial pe care, în luna februarie 2009, l-a expediat, în plic poştal, persoanei denunţătoare B.V. - Documentul cu nr. 587/CA//2009 este o comunicare nereală adresată numitului U.V. (tatăl persoanei denunţătoare), având ca emitent Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, purtând în fals semnătura conducătorului instituţiei, preşedinte C.H. şi având aplicată ştampila contrafăcută a Curţii de Apel Suceava;

Întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cat şi a celei subiective, ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. şi uzurparea de calităţi oficiale prev. de art. 240 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

Toate infracţiunile sus-enunţate sub aspectul cărora inculpatul R.O. a fost deferit justiţiei şi în raport de care urmează a răspunde penal - instanţa a considerat că, în cauză, a fost răsturnată, în mod neîndoielnic, prezumţia legală relativă de nevinovăţie instituită în favoarea sa prin dispoziţiile art. 66 şi art. 5¹ C. proc. pen., art. 23 alin. (1¹) din Constituţia României şi art. 6 paragraf 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, au fost comise în concurs real, în condiţiile prev. de art. 33 lit. a) C. pen. şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea legală şi judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului R.O., instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse cu o treime, urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor imputate, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reţinut că pentru cunoaşterea gravităţii faptelor săvârşite, trebuie să se cerceteze modul în care s-a realizat concret acţiunea care constituie elementul material al infracţiunilor şi împrejurările care îl particularizează, caracterul şi importanţa obiectului material lezat sau pus în pericol prin săvârşirea faptei, natura şi gravitatea urmărilor acesteia, modul cum s-a înfăţişat raportul de cauzalitate, forma şi gradul vinovăţiei şi, în genere, elementul subiectiv al infracţiunii.

S-a mai reţinut că noţiunii de conţinut al infracţiunii i se recunosc două înţelesuri: conţinut legal sau abstract, prin care se înţelege ansamblul acelor elemente, obiective şi subiective, care - individualizând, în cadrul fiecărui tip particular de infracţiune, latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii - sunt cerute de lege pentru ca o anumită acţiune sau inacţiune să constituie un tip particular de infracţiune; conţinut concret sau faptic - prin care se înţelege ansamblul aspectelor concrete, care - materializând, în cadrul fiecărei acţiuni-inacţiuni săvârşite, elementele constitutive ale conţinutului abstract al infracţiunii-tip respective - individualizează fapta, făcând-o să se deosebească de toate celelalte infracţiuni, concrete de acelaşi tip. Deci, elementele „conţinutului concret” reprezintă materializări ale elementelor constitutive ale conţinutului abstract şi sunt totdeauna, cu necesitate, intrinseci, ceea ce le colorează de o manieră specifică, de la caz la caz, deşi infracţiunea-tip este identică.

A fost avut în vedere că gradul de pericol social concret al infracţiunii poate fi influenţat şi de unele trăsături de fapt - stări, situaţii, împrejurări, întâmplări - care au însoţit totuşi săvârşirea infracţiunii şi au creat ambianţa faptică, de o anumită coloratură şi semnificaţie proprie, în care s-a comis fapta. Deşi sunt extrinseci conţinutului concret, ele sunt legate într-un fel sau altul de elementele ce alcătuiesc esenţialul şi, astfel, contribuie la caracterizarea acestora.

Gravitatea concretă a infracţiunii depinde, în mod firesc, mai întâi de obiectul juridic specific infracţiunii, adică de tipul de relaţii sociale pe care le ocroteşte legea penală şi de valorile sociale în jurul cărora se dezvoltă aceste relaţii şi cărora li se aduce atingere, ca şi de intensitatea acţiunii exercitate asupra acestor valori.

În acest context, instanţa a ţinut cont că inculpatul R.O. a comis un complex infracţional de o gravitate deosebit de ridicată. Gradul de pericol concret al faptelor a fost reliefat de modul şi mijloacele folosite, ce au constat în manopere frauduloase menite să capteze interesul persoanele denunţătoare de a-şi rezolva problemele cu care se confruntau pe căi nelegale, profitând de naivitatea acestora, precum şi de reaua lor credinţă (acestea având, la rândul lor, percepţia extrem de periculoasă că justiţia se înfăptuieşte şi altfel decât sub auspiciul dreptului), prin pretinderea că ar avea influenţă asupra unor funcţionari, el însuşi prezentându-se sub nume şi calitate falsă, faptă care s-a şi autonomizat (uzurpare de calităţi oficiale).

Instanţa a subliniat împrejurările în care a acţionat inculpatul, cu notarea de început că diferenţa dintre ne-delincvenţi şi delicvenţi trebuie căutată în „pragul de licenţiat, în sensul că unii dintre ne-delicvenţi au nevoie de evenimente, de presiuni grave pentru a le provoca o reacţie de licenţiată, alţii trec la act dintr-o incitaţie exterioară foarte uşoară. Spre deosebire de aceştia, delincventul format - în opoziţie cu ne-delincventul - nu aşteaptă ivirea unei ocazii propice, a unei incitaţii exterioare, ci provoacă el însuşi ocaziile în care apoi operează.

S-a reţinut că pe acest din urmă tipar se grefează şi acţiunile inculpatului, fiind de observat că el a fost iniţiatorul şi beneficiarul demersului infracţional, astfel că, în concret, fiind un individ cu o accentuată orientare antisocială a personalităţii, dovedindu-se abil şi inventiv în contextul afluxului de informaţii ce-i parveneau în mediul carceral, a contactat telefonic persoanele denunţătoare acţionând în maniera cunoscută, la situaţia fiecăreia în parte adaptând un scenariu menit să o facă să creadă că are puterea de influenţare a mai multor factori de decizie din diferite compartimente ale autorităţilor statului, în condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate, în comiterea faptelor dând dovadă de capacitate de adaptare şi improvizaţie, având un modus operandi structurat, organizat, repetabil, premeditat.

Instanţa a pus accent, în aceeaşi măsură, şi pe faptul că intenţia poate să prezinte intensităţi diferite, în raport cu posibilităţile de gradare a celor două componente. Cât priveşte componenta cognitivă (intelectivă), posibilitatea sa de gradare depinde de nivelul de claritate şi certitudine cu care subiectul îşi reprezintă elementele de fapt ale infracţiunii. Astfel, o reprezentare îndoielnică va corespunde unei intensităţi mai reduse, în timp ce o reprezentare certă, cum este cea în speţă, determină o intensitate mai mare.

În acelaşi mod, a primit relevanţă şi gradul de cunoaştere a ilicitului penal, instanţa reţinând că inculpatul R.O., deşi cunoştea că faptele proiectate constituie un ilicit penal - în condiţiile în care mai suferise anterior condamnări, iar în perioada de referinţă, se afla în detenţie, chiar în executarea unei pedepse ce i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, ştiind aşadar că trebuie să se conformeze modelului comportamental descris de legiuitor în normele juridice şi putând să anticipeze sancţiunea ce va surveni în cazul nerespectării conduitei prescrise, a decis totuşi comiterea lor, o eventuală tragere la răspundere penală trecând în plan secund, acţionând în atare situaţie cu o vinovăţie mai gravă.

De asemenea, tot la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate s-a avut în vedere şi persoana inculpatului.

Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obţină abandonarea oricărei intenţii de a comite o infracţiune şi, în cele din urmă, reeducarea lui în scopul prevenirii de noi infracţiuni, atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată. Este un adevăr necontestat că aceeaşi pedeapsă, identică ca gen şi cuantum, nu produce aceleaşi efecte asupra tuturor infractorilor cărora le este aplicată; de aceea, pedeapsa trebuie să fie adaptată fată de flecare infractor.

S-a reţinut că acest criteriu este important pentru opera de individualizare judiciară întrucât pedeapsa trebuie să fie adecvată şi proporţionată faţă de fiecare infractor, în raport cu trăsăturile sale specifice, cu periculozitatea sa socială şi cu orice alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea.

Personalitatea inculpatului este fondul pe care trebuie să se încrucişeze, în cadrul duelului judiciar, funcţiile acuzării şi apărării, pentru că, în ultimă instanţă, pedeapsa este impusă infractorului, iar efectele sale sunt condiţionate de această personalitate.

S-a mai reţinut că factorii psihologici nu acţionează direct, nemijlocit şi univoc asupra individului, ci prin filtrul particularităţilor sale individuale, particularităţi ale căror rădăcini se află în mică măsură în elementele înnăscute ale personalităţii şi, în cea mai mare măsură, în antecedentele sale, în istoria personală. Toate acestea îi determină un anumit tip de comportament disfuncţional, un anumit mod de a acţiona şi reacţiona în spaţiul psihologic. Infractorul se prezintă ca o personalitate deformată cu o insuficientă maturizare socială, cu deficienţe de integrare socială, care intră în conflict cu cerinţele sistemului valorico-normativ şi cultural al societăţii în care trăieşte.

Pe această bază, instanţa a pus în evidenţă atât personalitatea infractorului - inculpatul R.O., cât şi mecanismele interne (mobiluri, motivaţii, scopuri) care declanşează în cazul său trecerea la actul infracţional ca atare.

Astfel, instanţa a acordat însemnătatea cuvenită aspectului că se află în prezenţa unui recidivist, iar în cazul său, „succesul” obţinut la infracţiunile din antecedent a acţionat drept stimul pentru alte situaţii infracţionale asemănătoare, fiindu-i greu să primească dezaprobarea, câtă vreme aprobarea îl stimulează pozitiv. Aşadar, un indiciu deosebit de relevant al periculozităţii persoanei infractorului l-a constituit atitudinea sa din trecut faţă de exigenţele legii penale şi, de aceea, individualizând pedeapsa, instanţa nu putut face abstracţie de existenţa unui traseu infracţional bogat în antecedent, obiectivat în fişa sa de cazier.

S-a notat cu deosebită relevanţă că inculpatul prezintă un pericol criminogen ridicat, a dat dovadă că nu are capacitatea corespunzătoare de a se reintegra social, de adaptare adecvată la standardele normative ale societăţii şi o acceptare a acestora astfel că, deşi a mai suferit condamnări privative de libertate, el a reiterat un comportament delincvent, comiţând infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. Ca element de particularitate, s-a adus în atenţie că, aşa cum s-a amintit şi în cele ce preced, a săvârşit complexul infracţional din locul de deţinere, aflându-se chiar în timpul executării pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 29 din 10 ianuarie 2006 a Judecătoriei Rădăuţi. Mai mult, s-a remarcat lipsa de efect educativ al pedepselor anterior aplicate, privind şi prin prisma faptului că, la scurt timp de la liberarea din penitenciar, el a intersectat din nou sfera infracţionalităţii (prezumându-se că a acţionat, prin acelaşi modus operandi, deja însuşit în dauna altor persoane) şi, pe cale de consecinţă, a fost arestat preventiv într-o altă cauză de către Judecătoria Rădăuţi şi judecat în primă instanţă, accesând, de asemenea, procedura derogatorie prev. de art. 320¹ C. proc. pen. Această din urmă sentinţă de condamnare a fost desfiinţată de către instanţa de cenzură, cauza fiind în prezent pendinte pe rolul Tribunalului Suceava.

În raport de situaţia sa juridică din antecedent, s-a concluzionat că pe acest inculpat îl caracterizează lipsa unui sistem D. pe linie socială, că este o persoană cu amprentă infracţională. Atingerea intereselor personale, indiferent de consecinţe, duce la mobilizarea excesivă a resurselor sale fizice şi psihice.

S-a reţinut că exercitarea „pe scară profesională” a unor asemenea acţiuni infracţionale, la care s-a dedat inculpatul R.O., presupune, din punct de vedere psihologic, necesitatea unor mijloace intelectuale mai deosebite. A fost avut în vedere că, în afară de unele „ustensile” de importanţă în realizarea elementelor materiale ale laturii obiective ale infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei, inculpatul a comis acţiunile, în mod preponderent, pe cale verbală. De aici rezultă două particularităţi esenţiale: un debit verbal adaptat rolului şi adecvat scopului urmărit, accesibil „victimelor”, discuţiile purtate fiind presărate cu termeni şi exprimări care creau aparenţa unor persoane neavizate că stăpâneşte domeniul juridic. Principala sa armă de atac a fost minciuna, inculpatul caracterizându-se printr-o elasticitate a gândirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slăbiciunile „victimelor” (în speţă, cu referire la persoanele denunţătoare) şi mobilitatea de a găsi soluţii rapide care au condus la eschivarea şi ieşirea din încurcătură, în anumite momente infracţionale. Din modalitatea în care a acţionat, s-a desprins ideea că are o putere mare de persuasiune, dovada fiind că, deşi, astfel cum rezultă din tabloul faptic stabilit, unii dintre denunţători şi-au exprimat la un moment dat îngrijorarea că lucrurile nu urmau parcursul proiectat, către obţinerea rezultatului de ei urmărit şi promis de către inculpatul R.O., tertipurile la care autorul a recurs au fost de natură a le recâştiga încrederea, reuşind astfel să prelungească în timp traiectoria infracţională, el atingându-şi scopul urmărit, acela de a-i parveni în continuare importante sume financiare, ceea ce dă măsură periculozităţii inculpatului (sugestive în acest sens fiind transcrierile convorbirilor telefonice purtate cu persoanele denunţătoare, în actul de sesizare fiind transpuse cele relevante şi din această perspectivă).

Cât priveşte acţiunea inculpatului reflexiv acţională, s-a remarcat că a acţionat cu toate resursele cu intenţia de a îngreuna activitatea de identificare a autorului şi de a se sustrage răspunderii penale, lucrând pe mai multe planuri. Distinct de schimbarea frecventă a cartelelor telefonice, folosirea unor persoane interpuse pentru ridicarea sumelor de bani, dispoziţia dată coinculpatului R.S. de a distruge mijloacele materiale de probă şi de a nu se supune întocmai cerinţelor organelor în drept cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, spunându-i să ascundă calculatorul etc., a recurs inclusiv la mijloace de presiune psihologică exercitată asupra denunţătorilor. Astfel, el s-a repliat în final chiar şi în direcţia inhibării oricăror porniri din partea persoanelor denunţătoare de a apela la autorităţi la momentul când şi-au dat seama că au căzut în capcana unui infractor sau după demararea cercetărilor în baza cărora urmau să fie luate în vizor, fie încercând să le inoculeze ideea că demersurile ce le vor iniţia pentru a deconspira activitatea ilicită în care s-au aflat cantonate se vor întoarce împotriva lor, fie ulterior, când a început ancheta, să le sugestioneze că personal, când va fi audiat, nu-i va implica dacă, la rândul lor, vor proceda în aceeaşi manieră, marşând totodată şi pe ideea că, şi în caz contrar, apărările pe care şi le-a pregătit îl vor pune la adăpost de justeţea legii, urmând să beneficieze şi de protecţia unor persoane influente.

În cazul acestui inculpat, s-a reţinut că este „infractorul de profesie” (de cariera)^ este format şi socializat în direcţia comiterii de infracţiuni, debutând în calitate de copil delincvent. Reprezintă ultimul grad de inadaptare socială prin faptul că unica lui sursă de existenţă o constituie infracţiunea. Obiectul principal al activităţilor sale infracţionale îl constituie câştigurile financiare, şi-a format deprinderi şi abilităţi tehnice de „înaltă specializare” într-un anumit gen de infracţiuni, este capabil să-şi planifice activităţile, să-şi aleagă victimele şi să-şi îndeplinească planul de comitere a faptelor în aşa fel încât să evite/întârzie depistarea lor. El planifică acţiunile infracţionale mult mai amplu decât o face infractorul obişnuit, ocazional şi, după cum se poate observa, este pregătit pentru arest şi judecată, fiind mereu în expectativa petrecerii unei anumite perioade în penitenciar, considerând aceasta ca făcând parte din viaţa sa.

Tot la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama şi de urmarea produsă.

S-a reţinut că întinderea, amploarea rezultatului infracţiunii, sunt elemente relevante pentru stabilirea gradului de pericol social concret. Operaţiunea de apreciere a pericolului social concret prin prisma existenţei unui rezultat material, ca urmare a comiterii faptei penale, este facilă întrucât judecătorul se va raporta la întinderea prejudiciului. Dificultatea intervine în cazul aşa-numitelor infracţiuni de pericol, în care rezultatul nu poate fi evaluat din punct de vedere valoric. în aceste situaţii, în operaţiunea de stabilire a pericolului social concret se vor avea în vedere urmările cu un conţinut social, moral sau organizatoric.

De asemenea, s-a reţinut că traficarea influenţei pe care o persoană o are pe lângă un funcţionar (reală) sau pe care lasă să se înţeleagă că o are pe lângă acesta (presupusă), creează reale şi grave stări de pericol pentru prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, a instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice, a altor unităţi, pentru corectitudinea, cinstea funcţionarilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcţiile încredinţate. Ea este de natură să creeze, să inducă ideea, deosebit de nocivă, periculoasă pentru echilibrul relaţiilor sociale în ansamblul lor, a posibilităţii promovării unor interese pe căi oculte, în afara condiţiilor legii, prin cumpărarea favorurilor funcţionarului însărcinat cu examinarea şi soluţionarea acestora; că funcţionarii sau alţi salariaţi aflaţi în serviciu ar putea acţiona sub înrâurirea intervenţiei unor persoane real sau presupus influente. Cu toate că, prin elementul material al laturii obiective, infracţiunea de trafic de influenţă nu este legată nemijlocit de activitatea funcţionarului, ea îşi răsfrânge efectele negative asupra acesteia, discreditează autoritatea, instituţia, unitatea din care face parte, serviciul căreia îi aparţine, creând o stare de suspiciune, neîncredere cu privire la corectitudinea, cinstea lui. Prin consecinţele, urmările sale, traficul de influenţă are legătură nemijlocită, indiscutabilă cu serviciul funcţionarului pe lângă care are sau lasă să se creadă că are influentă.

A fost avut în vedere că această formă a corupţiei - a traficului de influenţă, este cu atât mai gravă cu cât îşi are originea în afara instituţiei în care lucrează funcţionarul. în plus, deşi de multe ori funcţionarul şi instituţia în care acesta îşi desfăşoară activitatea nu au cunoştinţă despre „răul” care li s-a produs prin săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, această faptă este extrem de vătămătoare pentru funcţia publică. Prin această infracţiune, se creează o imagine nereală despre funcţia şi funcţionarul public - celui care plăteşte traficantului creându-i-se greşita impresie că funcţionarul este corupt şi că îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu depinde sau este influenţată de traficantul de influentă. în acest mod se vatămă imaginea independenţei exercitării funcţiei publice şi a autorităţii funcţionarului, a obiectivităţii şi „suveranităţii” acestuia, creându-se impresia că deciziile acestuia pot fi influenţate de terţi.

Spre deosebire de infracţiunile de luare de mită şi primire de foloase necuvenite - şi chiar şi de infracţiunea de dare de mită - infracţiunea de trafic de influenţă se derulează, de cele mai multe ori, fără cunoştinţa funcţionarului. în acest fel, funcţionarul poate fi expus unui oprobiu social fără vina lui - existând impresia externă că este corupt. Şi, ca o cauză a acestui fapt, se creează premisa săvârşirii de către terţ a infracţiunii de dare de mită - acesta având convingerea - creată de traficant, că funcţionarul este corupt.

Un prim efect negativ al infracţiunii de trafic de influenţă este crearea unei imagini nereale - aceea a funcţionarului corupt, care poate fi influenţat, contra unor diverse avantaje materiale, să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu prin eludarea legii. Aceasta este cu atât mai grav cu cât, în majoritatea cazurilor, funcţionarul nu are cunoştinţă de ceea ce se întâmplă, neputând stopa realizarea imaginii sale negative.

Efectul merge mai departe, transmiţându-se de la individ la grup. Astfel, odată creată imaginea nereală a funcţionarului corupt, ea se va răsfrânge şi asupra colectivului din care face parte acel funcţionar - birou, serviciu, formaţiune, existând riscul de a fi trasă concluzia că toţi funcţionarii din acel grup sunt corupţi.

În majoritatea cazurilor, funcţionarul despre care traficantul de influenţă afirmă că l-ar putea influenţa este chiar şeful grupului, caz în care efectele săvârşirii infracţiunii sporesc. într-o asemenea situaţie, se creează impresia greşită că, pentru rezolvarea unei probleme, trebuie cumpărată influenţa şefului, ceilalţi funcţionari fiind excluşi din grafic, indiferent de atribuţiile pe care aceştia le au. în acest mod, prestigiul şi imaginea acestora vor fi afectate, fiind consideraţi lipsiţi de importanţă în ceea ce priveşte activitatea publică pe care o realizează, pentru cetăţeni.

Un alt aspect pe care îl poate îmbrăca efectul negativ al traficului de influenţă este cel al relaţiilor între colegi. Astfel, crearea unei imagini nereale că unul dintre membrii echipei este corupt, determină nesiguranţa celorlalţi în ceea ce priveşte munca în echipă. Funcţionarul „corupt” va fi marginalizat, nu se va mai bucura de încrederea colegilor, va atrage oprobiul acestora.

Pe de altă parte, există un alt risc. Astfel, faptul că unul dintre colegi este „corupt”, poate să îi determine şi pe alţi membri ai echipei să accepte să fie corupţi, însă de data aceasta, în mod real, având convingerea falsă că, în respectivul colectiv, aceasta este practica. Acest efect se răsfrânge mai ales spre funcţionarii nou veniţi în grup.

Cel mai important efect negativ al traficului de influenţă rămâne, însă, formarea unei impresii greşite a funcţionarului „corupt” în rândul cetăţeanului. Aceasta va determina ca omul de rând să nu mai aibă încredere în funcţionar - şi nu doar privit individual, ci asupra tuturor dintr-o anumită ramură, producându-se efectul de grup. Aceasta va duce la ineficienta activităţii funcţiei publice realizate de funcţionar.

Concluzionând, s-a reţinut că săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă este deosebit de periculoasă pentru funcţia publică. Traficul de influenţă este chiar mai periculos decât luarea de mită, deoarece în cazul celei din urmă există posibilitatea stopării fenomenului prin excluderea funcţionarului, însă la traficul de influenţă, problema nefiind cunoscută de factorii de decizie, fenomenul negativ se poate perpetua timp îndelungat, cu prejudicii de imagine şi de funcţionalitate asupra funcţiei şi funcţionarului.

Totodată, s-a reţinut că faptele de fals material în înscrisuri oficiale şi cea derivată, de uz de fals, au adus atingere unor valori sociale importante ale statului de drept, slăbind încrederea publică pe care trebuie să o inspire un înscris oficial.

Aşadar, în spiritul legii, în cadrul operei de proporţionalizare a pedepsei, au fost luate în considerare toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, evaluate împreună în mod plural, fără preeminenţa vreunuia dintre ele şi, după caz, s-a acordat fiecăruia o pondere deosebită, determinată de propriul lor conţinut, pentru a aplica o sancţiune penală aptă de a se solda cu reinserţia socială a inculpatului, cu remodelarea comportamentului său într-un sens pozitiv, aşadar cea mai corespunzătoare de natură să satisfacă scopul definit de art. 52 C. pen.

Pentru toate consideraţiile mai sus enunţate ca şi criterii de individualizare a pedepselor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.O., prima instanţă nu a reţinut în favoarea acestuia, ca şi circumstanţă atenuantă, atitudinea de recunoaştere a faptelor, prin raportare la întregul complex circumstanţial real şi personal aceasta pierzându-şi valoarea şi eficacitatea.

Toate acele circumstanţe ce au fost anterior evidenţiate, ce se găsesc situate în afara conţinutului esenţial al infracţiunilor deduse judecăţii, alcătuind aşa-zisul conţinut circumstanţial al acestora, având înrâurire asupra gradului de pericol social al faptelor săvârşite şi asupra periculozităţii infractorului, în cazul de faţă al inculpatului R.O., au avut un rol deosebit de important în individualizarea şi cuantificarea pedepselor ce s-au aplicat, atrăgând înăsprirea tratamentului sancţionator prin adăugarea în mod just şi a unui spor în cazul infracţiunilor comise în formă continuată. Totodată, pedeapsa finală a fost sporită, dată fiind situaţia de concurs real în care au fost comise numeroasele infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat.

S-a reţinut că, pentru a acţiona ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice statornic comportamentul. Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate numai dacă, prin felul şi măsura sa, reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi periculozitatea făptuitorului, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă.

Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare şi să nu arate în niciun caz un efect intimidant, datorită severităţii excesive sau un efect indulgent, urmare a unei clemenţe abuzive, nemăsurate. Ca măsură de constrângere, aceasta are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.

Prin urmare, instanţa de fond a procedat în consecinţă.

În temeiul art. 37 lit. a) C. pen., instanţa a constatat că infracţiunile pentru care se s-a dispus condamnarea de la punctele 1 - 35 au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, faţă de condamnarea la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală rezultantă, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa penală nr. 1966 din 04 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Botoşani (prin care au fost contopite: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1406 din 14 decembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, definitivă prin decizia penală nr. 106 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 29 din 10 ianuarie 2006, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 37 lit. b) C. pen. şi aplicarea unui spor de 6 luni închisoare) şi, conform art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. (cu trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.), a dispus contopirea fiecăreia dintre pedepsele aplicate la punctele 1-35 cu fiecare rest de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-au menţinut pedepsele complementare aplicate pentru fiecare infracţiune în parte.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., instanţa a constatat că infracţiunile de la punctele 1-35 (II) sunt concurente şi, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul R.O. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, iar potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., instanţa a scăzut din pedeapsa principală rezultantă, de 10 ani închisoare, perioada executată de 1 an şi 10 luni (din pedeapsa anterioară de 4 ani şi 6 luni închisoare ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii), calculată din decembrie 2008 (data săvârşirii primei infracţiuni) până în octombrie 2010 (data liberării condiţionate), inculpatul urmând a executa 8 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, inculpatul R.O. a fost obligat la restituirea, către persoanele denunţătoare, a sumelor de bani primite în vederea traficării de influenţă, după cum urmează: 55.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii), către S.D.E., cu domiciliul în mun. Suceava, str. Prieteniei; 9.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) şi 3.200 lei, către S.A.E., cu domiciliul în corn. Moara, Sat Moara Carp, jud. Suceava; 4.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către B.I., cu domiciliul în corn. Brodina, sat Ehreşte, jud. Suceava; 14.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către V.M., cu domiciliul în sat Sf. Ilie; 4.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către C.A., cu domiciliul în sat Moara Carp, corn. Moara, jud. Suceava; 10.700 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către B.V., cu domiciliul în sat Moara Carp, corn. Moara, jud. Suceava; 1.400 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către A.R., cu domiciliul în sat Moara Mică, corn. Moara, jud. Suceava; 2.000 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către S.I., cu domiciliul în corn. Bosanci, sat Bosanci, nr. 910, jud. Suceava; 2.300 euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) către C.C., cu domiciliul în com. Bosanci, sat Bosanci, jud. Suceava.

Conform art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, instanţa a menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale în vederea restituirii sumelor mai sus menţionate, constând în:

1. indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 21 aprilie 2009, asupra sumei de 18.000 euro ridicată la data de 17 aprilie 2009, conform procesului verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa numitului R.C., din mun. Rădăuţi, str. Mihai Viteazu, sumă de bani ce a fost depusă la CEC - Sucursala Suceava, într-un cont pe numele numitului R.C., la dispoziţia organului judiciar - D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava;

2. indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 27 mai 2009, asupra următoarelor bunuri: un laptop F.S.C., model L.; un sistem GPS marca A.; un sistem de alarmare V.P., instalat pe autoturismul F.P., cu numărul de înmatriculare x; un C.D.P. şi două D.P. incorporate în tetiere, o husă pentru automobil „R.F.”, autoturismul cu numărul de înmatriculare x, marca F., varianta x, de culoare gri, capacitate cilindrică 1596 cm³, cu numărul de identificare x, înmatriculat pe numita T.A.G.;

3. indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 02 iunie 2009, a autoturismului cu numărul de înmatriculare x, marca O.T., T.C., de culoare roşu, capacitate cilindrică 1389 cm³, cu numărul de identificare x, înmatriculat pe numitul P.A., din Mun. Botoşani, Calea Naţională;

4. indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurător prin Ordonanţa nr. 22/P/2009 din 15 iunie 2009 asupra autoturismului cu numărul de înmatriculare x, marca O.A.-F-CC, nr. identificare x, capacitate cilindrică 1389 cm³, de culoare verde şi asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare x, marca O.A. 1,41, nr. identificare x, capacitate cilindrică 1389 cm³, de culoare albastru metalizat.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.O. a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel R.C. şi T.A.G. şi inculpatul R.O.

Prin decizia penală nr. 114 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de apelanţii R.C. şi T.A.G. împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 02 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5066/86/2009, ca tardiv introduse.

A admis apelul declarat de inculpatul R.O. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală mai sus-menţionată şi, în rejudecare:

A redus sporul aplicat inculpatului de la 2 ani şi 4 luni închisoare la 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa de executat pentru inculpat fiind de 9 (nouă) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare).

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a scăzut din pedeapsa principală, de 9 ani închisoare, perioada executată de 1 an şi 10 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 7 ani şi 2 luni închisoare (în loc de 8 ani şi 2 luni închisoare).

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

A obligat apelanţii R.C. şi T.A.G. să plătească statului câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi în conformitate cu disp. art. 371, 378 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Potrivit art. 363 alin. (4) C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 362 lit. e), termenul curge de la pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.

Art. 362 lit. f) C. proc. pen., extinzând sfera titularilor apelului, permite să folosească această cale de atac orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, iar momentul de la care curge termenul de apel este cel mai sus-menţionat.

În speţă, s-a constatat că apelanţii R.C. şi T.A.G. au declarat apel la data de 11 iunie 2012 (fila 12 dosar apel), deci cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege şi care curge, în cazul lor, de la pronunţare.

Aceştia au susţinut, prin apărătorul ales, că înscrisurile depuse la dosar fac dovada că au fost în imposibilitate de a promova calea de atac în termen, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor legale care fac referire la apelul peste termen.

S-a reţinut că, potrivit disp. art. 365 C. proc. pen., apelul peste termen poate fi introdus de oricare parte din proces cu condiţiile acolo precizate, or apelanţii nu au calitatea de parte în prezentul dosar, în aceste condiţii, instituţia aplicabilă fiind cea a repunerii în termen, prev. de art. 364 C. proc. pen.

A fost avut în vedere că, pentru a opera repunerea în termen, trebuie să se constate că întârzierea în declararea apelului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.

S-a constatat, astfel, că înscrisurile depuse de apelanţi la dosar atestă faptul că numitul R.C. a suferit un accident de muncă la data de 17 noiembrie 2010, prezentând incapacitate temporară totală de muncă pentru perioada 23-24 noiembrie 2010, or, situaţia reţinută nu poate fi considerată o cauză temeinică de împiedicare a declarării căii de atac, în condiţiile în care sentinţa atacată s-a pronunţat la data de 02 mai 2012.

Pentru motivele arătate, instanţa de apel în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanţii R.C. şi T.A.G. împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 02 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 5066/86/2009, ca tardiv introduse.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, instanţa de apel a constatat că acesta întemeiat.

S-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpatul a comis faptele, pe care, de altfel, le-a recunoscut necondiţionat, beneficiind de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., în împrejurările arătate şi pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate.

Totodată, s-a constatat că, la individualizarea pedepselor stabilite în sarcina sa, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin aplicarea unor sancţiuni cu închisoarea pentru fiecare infracţiune.

S-a reţinut că, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

S-a constatat că pedepsele pe care le-a aplicat prima instanţă inculpatului au fost corect apreciate, ele fiind în măsură să corespundă exigenţelor textului de lege susmenţionat.

Având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză şi natura infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, existenţa concursului de infracţiuni, modul de comitere a faptelor şi prejudiciul mare cauzat, s-a constatat că prima instanţă a apreciat în mod just că nu se impune a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante. Atitudinea procesuală sinceră nu impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât aceasta împrejurare poate doar constitui circumstanţă atenuantă, nefiind obligatoriu a fi reţinută astfel.

S-a reţinut că, spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii şi se impun instanţei în mod obligatoriu, circumstanţele atenuante judiciare, prev. în art. 74 C. pen., sunt împrejurări de fapt care, numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante. împrejurările susceptibile de a constitui circumstanţe atenuante sunt realităţi obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate, dar constatându-le, instanţa nu este obligată să le recunoască în mod automat caracterul uşurator.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se întrevede a satisface, în mod concret, imperativul justei ei individualizări.

În speţă, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, împrejurare care ar putea avea o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţă atenuantă, însă nu a fost recunoscută ca atare întrucât, raportat la natura infracţiunilor comise, la numărul actelor infracţionale, la circumstanţele reale ale comiterii acestora, îi este anulată valoarea atenuantă, nefiind suficient de semnificativă pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.

În plus, din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta aflându-se în momentul comiterii lor în executarea unei pedepse privative de libertate.

Faţă de toate împrejurările cauzei, dar şi de persoana inculpatului, a apreciat instanţa de apel că nu se justifică o reindividualizare a pedepselor, însă, având în vedere cuantumul pedepselor stabilite în sarcina inculpatului şi care au fost orientate spre maxim, s-a apreciat că se impune o diminuare a sporului aplicat de prima instanţă, în sensul reducerii acestuia la un 1 an şi 4 luni închisoare.

Împotriva deciziei anterior menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, inculpatul R.O. şi persoanele interesate R.C. şi T.A.G.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitând menţinerea cuantumului pedepsei stabilit de instanţa de fond, apreciind ca fiind nejustificată reducerea sporului de către instanţa de apel.

Recurentul inculpat R.O. a invocat acelaşi caz de casare, solicitând reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Recurentele persoane interesate au criticat decizia pentru greşita respingere, ca tardiv, a apelului promovat.

Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul R.O., în cursul anului 2009, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a atribuit calitatea de preşedinte al Curţii de Apel Suceava, pretinzând şi primind de la denunţători mai multe sume de bani, afirmând că are influenţă asupra judecătorilor de la Judecătoria Suceava, a funcţionarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti şi a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru ca aceştia să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu şi, în acest mod, să fie asigurată punerea în libertate a inculpatului P.I.

În aceeaşi modalitate şi pentru obţinerea unei soluţii favorabile în dosarele aflate pe rolul instanţelor din raza de competenţă a Curţii de Apel Suceava, inculpatul a pretins şi primit sume de bani de la ceilalţi denunţători.

În condiţiile în care inculpatul, la primul termen de judecată la instanţa de fond, a recunoscut faptele, cauza a fost judecată în procedura simplificată, inculpatul beneficiind de reducerea pedepselor, astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În raport de gravitatea concretă a faptelor, de modalitatea de săvârşire a acestora, de numărul mare de victime antrenate în activitatea infracţională a inculpatului, înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi modificată în control judiciar prin reducerea sporului, este corectă.

De asemenea, nu se justifică nici menţinerea integrală a sporului de pedeapsă, astfel cum a fost stabilit de către prima instanţă şi nici înlăturarea totală a acestuia, dată fiind existenţa mai multor cauze de agravare a pedepsei, respectiv concursul de infracţiuni şi recidiva.

Ca atare, atât apelul Parchetului, cât şi cel al inculpatului sunt nefondate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de persoanele interesate R.C. şi T.A.G., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în raport de dispoziţiile art. 385², art. 363 alin. (4) şi art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, în mod corect instanţa de prim control judiciar a respins apelurile declarate de persoanele interesate ca fiind tardive, calea de atac fiind exercitată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

Va constata că inculpatul R.O. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

De asemenea, recurenţii persoane interesate vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, de inculpatul R.O. şi de persoanele interesate R.C. şi T.A.G. împotriva deciziei penale nr. 114 din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul R.O. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul intimat inculpat R.O. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii persoane interesate R.C. şi T.A.G. la plata sumelor de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 105/2013. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1118/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1117/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr.