ICCJ. Decizia nr. 1118/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1118/2013

Dosar nr. 835/109/2012

Şedinţa publică din 1 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 10/MF din 13 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-au respins cererile inculpaţilor de aplicare în cauză a disp. art. 74 şi 76 C. pen.

A fost condamnată inculpata P.E.L., fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., sporită cu 1 an închisoare, în total urmând a executa 8 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 357 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 08 septembrie 2011 la zi.

A fost condamnat inculpatul P.M.V., cu antecedente penale la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 6 4 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 357 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada de arest preventiv începând cu data de 09 septembrie 2011 la zi.

A fost condamnat inculpatul Ş.G., fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 357 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 08 septembrie 2011 la zi.

A fost condamnat inculpatul Ş.V. zis Z., fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.V.E. zis V., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost condamnată inculpata F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, la 5 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-au confiscat în echivalentul monedei naţionale sumele de 44.000 euro de la inculpata P.E.L., 21.000 euro de la inculpatul A.V.E. şi 5.000 euro de la inculpatul Ş.G.

S-a constatat că părţile vătămate V.A.C., domiciliată în sat Berevoieşti, corn. Berevoieşti, jud. Argeş, D.M.G., domiciliată în corn. Ţiţeşti, sat Ţiţeşti, jud. Argeş şi S.A.M., domiciliată în corn. Bălileşti, sat Băjeşti, jud. Argeş, nu s-au constituit părţi civile.

S-a luat act că părţile civile V.A.G., domiciliată în corn. Ţiţeşti, sat Bucşeneşti Lotaşi, jud. Argeş, M.S.M., domiciliată în corn. Stâlpeni, sat Ogrezea, jud. Argeş, B.F.G., domiciliată în Mioveni, str. Bugeac, jud. Argeş şi F.M., domiciliată în corn. Bughea de Sus, sat Bughea de Sus, jud. Argeş, au renunţat la acţiunea civilă.

S-au respins acţiunile civile formulate de părţile civile B.F.G., domiciliată în corn. Stâlpeni, sat Stâlpeni, jud. Argeş, D.I.G., domiciliată în corn. Ţiţeşti, sat Ţiţeşti, jud. Argeş, L.R.A., domiciliată în corn. Stâlpeni, sat Rădeşti, jud. Argeş şi D.F., domiciliată în corn. Ţiţeşti, sat Ţiţeşti, jud. Argeş.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat flecare inculpat la câte 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 275 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru părţile vătămate şi civile, câte 400 lei pentru inculpaţii Ş.V., A.V.E. şi F.M., reprezentând onorariu avocat oficiu şi câte 100 lei pentru inculpaţii P.E.L., P.M.V. şi Ş.G. reprezentând onorariu avocat oficiu, ce s-a dispus a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 166/D/P/2009 din 30 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

- P.E.L., zisă Lori, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- P.M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- Ş.G., zis Pudră, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

- Ş.V. zis Z. pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.V.E. zis V., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În esenţă, actul de sesizare a instanţei a reţinut următoarele:

Inculpaţii P.E.L. zisă „Lori", P.M.V. şi Ş.G. zis P., începând cu luna septembrie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave, în speţă trafic de persoane, majore şi minore şi, drept urmare, au executat fiecare în parte, conform atribuţiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport şi exploatare a mai multor tinere românce, pe care ulterior le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, Cipru şi Austria, pentru a fi exploatate pe piaţa prostituţiei, în vederea obţinerii de beneficii ilicite.

Inculpata P.E.L., din anul 2008, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, în vederea obţinerii de beneficii materiale ilicite, a efectuat, împreună cu alţi inculpaţi şi învinuiţi, fiecare conform participaţiei individuale, acte de racolare (prin false promisiuni a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la locuinţa sa din corn. Ţiţeşti, jud. Argeş), transport, transfer şi exploatare pe piaţa prostituţiei din Spania, Cipru sau Austria (prin îndatorare, ameninţare ori violenţă) a mai multor victime minore şi majore, şi anume S.A.M., D.M.G., D.I.G., N.R.E., V.A.G., M.S.M., D.F., V.A.C., L.R.A., B.F.G.

Inculpatul P.M.V., în perioada 2008-2010, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, alături de alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la domiciliul comun al soţilor P.) şi transport (cu autoturismul de la locuinţa sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. şi V.A.G. şi o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenţiei autorităţilor), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilegale.

Inculpatul Ş.G., în perioada 2008-2010, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, alături de alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate) şi transport (cu autoturismul de la locuinţa sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. şi V.A.G. şi o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenţiei autorităţilor), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilegale.

Inculpatul Ş.V. zis V.Z., în cursul anului 2008, a sprijinit gruparea infracţională constituită din inculpaţii P.E.L., P.M.V. şi G.Ş., prin executarea de acte materiale de racolare a unei tinere majore în vederea transportării acesteia în străinătate în scopul exploatării pe piaţa prostituţiei, efectuând faţă de victimă promisiuni mincinoase cu privire la o muncă decentă în Spania şi implicându-se în transportul acesteia.

Inculpatul A.V.E., în perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpata P.E.L. ori împreună cu inculpata F.M., a efectuat acte de transfer, cazare, transport şi exploatare sexuală prin constrângerea la practicarea prostituţiei, în beneficiul său, a două victime majore, identificate în persoana părţilor vătămate B.F.G. şi F.M., obţinând venituri din această activitate pe care şi le-a însuşit.

Inculpata F.M., în perioada ianuarie - februarie 2010, a racolat-o pe partea vătămată F.M. (nepoata soţului), sub promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent în străinătate şi, ulterior, a transportat-o în Germania, mai precis în oraşul Munchen, cu ajutorul inculpatului A.E.V., unde prin utilizarea de ameninţări şi violenţe, împreună, au constrâns-o să practice prostituţia în cluburi de noapte, în scopul obţinerii de beneficii materiale, banii obţinuţi fiind integral însuşiţi de cei doi inculpaţi.

Inculpaţii P.E.L. zisă Lori şi P.M.V. au recunoscut şi regretat faptele şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Inculpaţii Ş.G., zis P. şi Ş.V., zis Z. nu au recunoscut faptele, iar inculpaţii A.V.E. şi F.M., deşi au fost legal citaţi, nu s-au prezentat la instanţă.

Părţile vătămate V.A.C., D.M.G. şi S.A.M. nu s-au constituit părţi civile, iar părţile civile V.A.G., M.S.M., B.F.G., F.M. au renunţat la acţiunea civilă.

Părţile civile B.F.G., D.I.G. şi D.F., la urmărirea penală, au declarat că se constituie părţi civile, dar nu au precizat suma cu care se constituie părţi civile, iar la cercetarea judecătorească nu s-au prezentat şi nici nu au formulat cereri în scris.

Partea vătămată L.R. s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000 euro despăgubiri materiale şi suma de 10.000 euro daune morale, dar, de asemenea, nu s-a prezentat la cercetarea judecătorească.

S-a apreciat de către procuror că din probele administrate nu rezultă că cele patru părţi civile au suferit un prejudiciu material sau moral.

Din actele şi lucrările dosarului: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile şi cazierele inculpaţilor, procesele-verbale de prezentare şi recunoaştere după planşele fotografice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, documente privind operaţiunile bancare şi relaţii de la instituţiile bancare şi organele fiscale, procesele-verbale de percheziţie, declaraţiile martorilor P.I.F., C.D.V., B.C., U.M., D.M., D.S., B.M.L., I.M.G., M.I., B.M., A.I., S.M. şi Ş.N.E., tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Începând cu luna septembrie 2008, P.E.L. - zisă L., P.M.V., Ş.G. - zis P. şi Ş.V. - zis V.Z., în baza unei rezoluţii infracţionale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave, în speţă trafic de persoane şi, drept urmare, au executat fiecare în parte, conform atribuţiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport şi exploatare a mai multor tinere, minore şi majore, pe care le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, pentru a fi exploatate pe piaţa prostituţiei, beneficiile obţinute din acest gen de activitate fiind încasate integral de membrii acestei grupării.

În cursul anului 2010, inculpaţii P. s-au despărţit în fapt, lucru care a determinat ca numitul P.M.V. să se retragă din activitatea de sprijinire a soţiei sale şi, implicit, a acestei grupări şi s-a produs o reorientare a activităţii de traficare a tinerelor pe alte spaţii decât Spania, fiind alese ca ţări de destinaţie Cipru şi Austria.

În cursul lunii martie 2008, partea vătămată majoră S.A.M. s-a angajat ca vânzătoare la barul patronat de inculpata P.E.L. - zisă L. în comuna Ţiţeşti, jud. Argeş.

În cursul celor 7 zile lucrate, partea vătămată a fost împrumutată de inculpata P.E.L. - zisă L., cu suma de 200 lei, iar după ce victima a renunţat la serviciu, inculpata i-a cerut restituirea a 400 lei susţinând că aceasta e datoria pe care o are.

După ce partea vătămată a renunţat la serviciu, a fost căutată sistematic telefonic ori la liceul unde era elevă, de inculpată şi un apropiat al acesteia, respectiv M.E., fiind ameninţată cu violenta, în cazul nerestituirii sumei de bani împrumutate.

Partea vătămată S.A.M. s-a împrumutat la fratele său şi la preotul satului, achitând cei 400 de lei ceruţi de inculpată; în cursul lunii august 2008, a fost apelată de inculpată, dar aceasta nu i-a răspuns, pentru ca a doua zi să fie contactată de inculpatul Ş.V. - zis Z., care i-a cerut insistent să se vadă, lucru pe care victima l-a acceptat în cele din urmă, fiind condusă de inculpat la noul bar deschis de inculpata P.E.L. pe raza corn. Bucşani, jud. Argeş. La această întâlnire au participat inculpata P.E.L. - zisă L., cu soţul acesteia, inculpatul P.M.V., partea vătămată D.M.G., inculpatul G.Ş., zis „Pudră" şi alţi câţiva consăteni ai celor menţionaţi.

Cu această ocazie, părţii vătămate i s-a spus de către inculpata P.E.L. că se pregăteşte să plece la muncă, în Anglia, împreună cu inculpatul Ş.V. şi cu partea vătămată minoră D.M.G., într-un club unde se asigură cazare şi unde fetele trebuiau să stea cu clienţii la masă pentru a-i determina să facă consumaţie.

Inculpata P.E.L. a întrebat-o în acest context dacă martora ar vrea să-i însoţească în Anglia, dându-i totodată asigurări că nu este nimic în neregulă cu acest tip de slujbă.

În următoarele 2-3 zile, inculpata P.E.L. şi inculpatul Ş.V. au apelat-o insistent pe partea vătămată S.A.M., spunându-i că au aranjat plecarea în Anglia, într-o miercuri, din cursul lunii septembrie 2008 şi că vor veni să o ia de la domiciliu mai devreme, respectiv luni, pentru a merge cu ei să facă cumpărături şi să rezolve cu toate actele.

În ziua stabilită, inculpata P.E.L., însoţită de inculpaţii P.M.V. şi Ş.V., au venit cu autoturismul la domiciliul părţii vătămate şi au plecat împreună în mun. Piteşti, la cumpărături, acesteia fiindu-i achiziţionate haine „adecvate", respectiv rochiţe foarte scurte şi decoltate, pantofi roşii cu toc înalt, fapt care a determinat-o pe partea vătămată să ceară lămuriri suplimentare în legătură cu acest gen de „consumaţie", moment în care inculpata P.E.L. i-a spus că este vorba doar de a ţine companie unor clienţi la consumaţia efectuată în bar, iar acele haine i le va da părţii vătămate minore D.M.G.

În aceeaşi seară, partea vătămată S.A.M. a fost condusă la domiciliul comun al inculpaţilor P. din corn. Ţiţeşti, unde urma să fie cazată până în ziua plecării, miercuri, însă în ziua de marţi, inculpata P.E.L. a anunţat-o că sunt ceva probleme legate de perfectarea unor acte, iar plecarea se amână, astfel că victima a rămas cazată la domiciliul inculpaţilor P., în camera copilului inculpatei, timp de aproximativ două săptămâni.

În cursul celor două săptămâni, partea vătămată S.A.M. a aflat din discuţiile purtate de cei doi inculpaţi în prezenţa sa, că plecarea în Anglia s-a amânat ca urmare a faptului că actele părţii vătămate minore D.M.G. nu sunt gata, iar inculpata P.E.L. îi spunea soţului său că trebuie să-i convingă pe părinţii fetei să îi dea procură pentru a putea ieşi din România însoţită de ea.

În cele din urmă, inculpata P.E.L. a obţinut acordul părinţilor părţii vătămate minore D.M.G., inclusiv procurile notariale necesare, mamei acesteia spunându-i că minora merge în Anglia pentru a o ajuta să cumpere marfă pentru magazinul inculpatei, în acea perioadă minora fiind vânzătoare în acest magazin.

Inculpatul P.M.V. i-a spus părţii vătămate că, în cazul în care la frontieră vor fi întrebaţi unde merge, să declare că nu este însoţită de nimeni şi că merge pe cont propriu, la muncă, chiar dacă inculpatul Ş.V., inculpata P.E.L. şi partea vătămată minora D.G. călătoreau cu acelaşi avion.

Victima a revenit în aceeaşi seară la locuinţa inculpaţilor P., unde era aşteptată de către aceştia, inculpatul Ş.V. şi soţia acestuia, C.

Inculpatul Ş.V. i-a comunicat părţii vătămate că nu vor mai pleca pentru ca se tem de poliţie, care îi are în vedere; în acest timp, partea vătămată S.A.M. a fost apelată telefonic de mama sa, care i-a comunicat că a fost dată în urmărire.

În acel moment, inculpata P.E.L. şi inculpatul Ş.V. au recunoscut în faţa părţii vătămate faptul că urma să fie dusă în Anglia împreună cu minora D.M.G. pentru a practica prostituţia în folosul lor, la toate aceste discuţii participând şi inculpaţii P.M.V. şi G.Ş., aflaţi de faţă.

Partea vătămată S.A.M. le-a reproşat acestora faptul că au minţit-o, însă, de teamă, a precizat că acceptă să plece cu ei în străinătate şi în aceste condiţii.

în tot acest timp, inculpaţii Ş.V. şi P.E.L. purtau discuţii telefonice cu contactele din străinătate în legătură cu plecarea, ocazie cu care aceştia le reproşau faptul că suferă pierderi financiare, fapt ce i-a determinat să îi comunice părţii vătămate că vor pleca, urmând să practice prostituţia pentru a achita banii cheltuiţi de cei din Anglia, respectiv aproximativ 4.000 lei.

Pentru a reuşi să plece din locuinţa inculpatului Ş.V., auzind că plecarea se va realiza după o perioadă de timp, partea vătămată S.A.M. le-a comunicat că este de acord să plece la practicarea prostituţiei în Spania.

Partea vătămată a revenit la domiciliul familiei şi nu a mai răspuns la telefon; inculpatul G.Ş. a căutat-o aproape zilnic la domiciliu, afirmând către membrii familiei părţii vătămate că vrea să vorbească cu aceasta, susţinând că le datorează suma de 1.000 de lei, reprezentând banii cheltuiţi cu ea, ameninţând că, în caz contrar, va trebui să suporte consecinţele.

Instanţa de fond a apreciat că aceste aspecte rezultă din declaraţia părţii vătămate S.A.M., recunoaşterile din planşele foto - partea vătămată a recunoscut pe inculpaţii P.E.L., P.M.V., G.Ş. şi Ş.V. ca fiind persoanele ce au convins-o să accepte plecarea - şi declaraţiile date de inculpaţii P.E.L. şi P.M.V.

În luna ianuarie 2010, partea vătămată V.A.G., în vârstă de 17 ani, a fost recrutată de inculpata P.E.L. care, sub promisiunea unui loc de muncă cinstit în Spania, a obţinut acordul victimei de a se deplasa în străinătate pentru a munci, cu precizarea că va trebui să aştepte ca victima să devină majoră pentru a putea s-o scoată din ţară, fără a mai fi nevoie de formalităţile necesare pentru minori referitoare la acordul părinţilor.

După ce partea vătămată a împlinit 18 ani, respectiv după luna martie 2010, inculpata P.E.L. a anunţat-o că, în luna aprilie 2010, urmează să aibă loc plecarea în Spania, la muncă, aşa cum stabiliseră în baza înţelegerii anterioare.

În cursul lunii aprilie 2010, cu ocazia sărbătorilor de Paşte, partea vătămată V.A.G. a plecat de la domiciliul său la domiciliul prietenului său, martorul U.M., fiind căutată la locuinţa acestuia de inculpata P.E.L. şi inculpaţii P.M.V. şi G.Ş., pentru a o transporta în Spania, întrucât achiziţionaseră biletele şi erau speriaţi că aceasta s-a răzgândit în privinţa plecării.

Cum partea vătămată a refuzat să plece cu ei, părinţii martorului U.M. i-au cerut acestuia să o conducă la domiciliul tinerei, fapt care s-a petrecut în cea de-a doua zi a Paştelui.

Ajunsă la domiciliul său, tânăra a fost căutată insistent de inculpaţii P.M.V., G.Ş., P.E.L., precum şi de sora inculpatei, numita Ş.N.I.G., cât şi de un alt văr al acestora pe nume G., reproşându-i că i-au achitat deja bilet de avion spre Spania, iar dacă nu mai merge trebuie să le achite suma de 3.000 lei, inculpata P.E.L. agresând-o fizic cu această ocazie.

După mai multe discuţii avute cu tatăl părţii vătămate, partea vătămată V.A.G. a fost condusă la domiciliul soţilor P.E.L. şi P.M.V., unde a fost cazată înainte de plecare.

În aceeaşi seară, partea vătămată le-a comunicat că s-a răzgândit şi că refuză plecarea, însă inculpatul P.M.V. a agresat-o fizic, spunându-i că are datorii la el pe care nu şi le poate achita decât în acest mod, iar inculpata P.E.L. i-a reţinut actele şi telefonul mobil, interzicându-i să mai iasă din casă, fiind permanent supravegheată de inculpatul P.M.V. ori de numita Ş.N.I.G., sora inculpatei.

După 2-3 zile, victima însoţită de inculpata P.E.L. a fost transportată cu avionul în Spania, loc. Vicalvaro unde, pentru 2 zile, au fost cazate la nişte cunoştinţe ale susnumitei, aceasta afirmând în faţa părţii vătămate că îi caută de muncă.

După această perioadă, victima a fost anunţată că va trebui să practice prostituţia împreună cu inculpata P.E.L.,, deşi partea vătămată a refuzat iniţial, prin metodele de convingere obişnuite, respectiv agresiune fizică şi verbală, reţinerea actelor şi îndatorarea excesivă, a fost constrânsă în cele din urmă să practice prostituţia în folosul inculpatei P.E.L., timp de o lună, aceasta supraveghind-o permanent, obţinând zilnic sume între 300 - 500 euro pe care aceasta şi le însuşea în totalitate.

După întoarcerea în ţară, partea vătămată V.A.G. a stat la domiciliu circa 2 săptămâni, după care a fost abordată şi convinsă de inculpatul G.Ş. să devină iubita lui, locuind la domiciliul acestuia până la începutul lunii octombrie 2010 şi fiind, astfel, readusă în anturajul inculpatei P.E.L..

La sfârşitul lunii noiembrie 2010, inculpata P.E.L. şi-a format noi legături pe relaţia Cipru, respectiv un anume D.I. şi V. din Mioveni, astfel că, la 23 noiembrie 2010, a transportat-o pe partea vătămată V.A.G. în această ţară, mai precis în Limassol unde, după câteva zile, a închiriat un apartament şi a constrâns-o pe partea vătămată să practice prostituţia într-un club aparţinând unui patron cipriot numit Stavros cu care inculpata P.E.L. se împrietenise.

Partea vătămată V.A.G. a practicat prostituţia în folosul inculpatei P.E.L. pentru sume cuprinse între 80-150 euro, rămânând între timp însărcinată, însă inculpata P.E.L. a obligat-o să continue activitatea de prostituţie, agresând-o ori de câte ori aceasta se opunea regimului instituit.

Între timp, respectiv în luna februarie 2011, inculpata P.E.L. a mai adus în Cipru alte tinere, L.R.A. (24 ani), V.A.C. (20 ani), iar în luna mai 2011, pe B.C. şi părţile vătămate M.S.M. şi M.E.C., precum şi minora B.F.G., toate fiind forţate să practice prostituţia în folosul său.

Instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt reiese din declaraţiile părţii vătămate V.A.G., recunoaşterile din planşele foto, convorbirile telefonice şi declaraţiile date de inculpaţii P.E.L. şi P.M.V.

Partea vătămată D.M.G., minoră la data săvârşirii faptelor, a fost racolată de către inculpaţii P.E.L., soţul ei P.M.V. şi Ş.G., în cursul lunii septembrie 2008, în aceeaşi perioadă cu partea vătămată S.A.M.

Această tânără a fost iniţial angajată ca vânzătoare la un bar patronat de către inculpata P.E.L., întrerupând la un moment dat activitatea întrucât rămăsese însărcinată şi a dat naştere unui copil la data de 28 mai 2008, naşii de botez ai copilului fiind cei doi inculpaţi P.

În cursul lunii septembrie 2008, ca urmare a greutăţilor financiare evidente, partea vătămată minoră a acceptat promisiunea inculpatei P.E.L. de a pleca în Marea Britanie în vederea practicării prostituţiei, în acest sens inculpaţii P.E.L. şi P.M.V. obţinând prin înşelăciune şi acordul notarial al celor doi părinţi ai minorei, pentru a i se putea permite ieşirea din ţară.

La începutul lunii octombrie 2008, partea vătămată minoră D.M.G., însoţită de inculpata P.E.L., a fost transportată de către P.M.V. până la aeroportul Henry Coandă din Bucureşti, de unde s-a îmbarcat în aeronava cu destinaţia Spania, Madrid, unde victima a fost cazată la o cunoştinţă a inculpatei P.E.L., fiindu-i reţinute actele de identitate de către aceasta şi fiind supusă exploatării sexuale pe piaţa prostituţiei, banii rezultaţi fiind însuşiţi de către aceasta.

Această parte vătămată a fost exploatată până în decembrie 2008, banii obţinuţi şi estimaţi de victimă la suma de 10.000 euro fiind încasaţi integral de inculpata P.E.L.

Ulterior sărbătorilor de iarnă petrecute în ţară, partea vătămată minoră D.M.G. a fost convinsă să revină în Spania, alături de inculpaţii P.E.L. şi de vărul său Ş.G., urmând să fie găzduiţi de sora acestuia din urmă Ş.G., ce locuieşte în Spania.

Astfel, la începutul lunii ianuarie 2009, partea vătămată minoră D.M.G. a fost retraficată în aceeaşi modalitate în Spania - Valencia, fiind însoţită pe perioada transportului de inculpata P.E.L., P.M.V., Ş.G., C. - concubina acestuia şi V.G., verişoara inculpatei P.E.L.

În lipsa unui spaţiu adecvat pentru practicarea prostituţiei, inculpaţii P.E.L. şi Ş.G. au hotărât să le ducă pe cele 3 tinere care practicau prostituţia pentru ei, în Cartagena, exploatându-le la stradă, pe una dintre autostrăzile de legătură dintre loc. Cartagena şi Torreviaja.

Partea vătămată minoră D.M.G. a practicat prostituţia alături de V.G. şi de C., până în cursul lunii martie 2009, când inculpaţii P.M.V. şi P.E.L. au revenit în ţară, cea din urmă având unele probleme de sănătate, ceea ce i-a facilitat fuga minorei.

Aceasta a fugit şi s-a cazat în clubul „T.T. ” situat între localităţile Albacete şi Albaterra, fiindu-i însă refuzat accesul după o perioadă, întrucât era minoră, lucru care a făcut ca partea vătămată minoră D.M.G. să revină la locuinţa inculpaţilor Ş.G. şi „C. ”.

La două zile, inculpata P.E.L. a venit în Spania şi a convins-o pe partea vătămată minoră D.M.G. să continue prostituţia în folosul său până în luna iunie 2009, invocând că are datorii de 4000 euro la nişte cămătari din ţară, pentru întreaga perioadă minora primind suma de 350 - 400 de euro.

Situaţia de fapt, a apreciat instanţa de fond, rezultă din declaraţia părţii vătămate minore D.M.G., procesele-verbale de recunoaştere din planşa foto, declaraţiile părinţilor părţii vătămate minore, martorii D.S. şi D.M., declaraţiile celorlalte victime, părţile vătămate S.A.M., D.I.G., B.F.G. precum şi declaraţiile date de inculpaţii P.E.L. şi P.M.V.

Partea vătămată minoră D.I.G., sora părţii vătămate minore D.M.G., a fost racolată şi exploatată sexual în România de către inculpata P.E.L. care, în anul 2009, a chemat-o să-i dea ajutor la curăţenie la barul pe care îl patrona împreună cu soţul său pe raza localităţii Ţiţeşti, judeţul Argeş, victima având vârsta de 15 ani la acel moment.

După aproximativ o săptămână, inculpata P.E.L. i-a propus minorei să se prostitueze cu diverşii clienţi ai barului pe care îi va indica ea, susţinând că fiul ei este bolnav şi în acest mod va obţine bani pentru tratament.

Partea vătămată minoră D.I.G. a declarat că a refuzat acest lucru, fapt care a determinat o reacţie violentă a inculpatei P.E.L., aceasta lovind-o cu palma peste faţă şi spunându-i să plece din barul ei.

La două zile, partea vătămată minoră D.I.G. a fost rechemată la lucru de către inculpata P.E.L., aceasta cerându-şi scuze pentru cele întâmplate şi spunându-i că doar o supusese unui test pentru a vedea cum reacţionează.

Căpătând din nou influenţă asupra fetei, inculpata P.E.L. a reînceput să îi propună minorei să practice prostituţia în folosul său, fapt refuzat de victimă.

Partea vătămată minoră a fost acostată de către 3 indivizi neidentificaţi „R.”, „A.” şi „A.”, pe care îi văzuse în barul unde lucra discutând cu inculpata P.E.L. care, sub ameninţare, au întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, aducându-i la cunoştinţă că au fost determinaţi să facă acest lucru de „cineva". Partea vătămată minoră nu a reclamat cele întâmplate de teamă.

La puţin timp, aceeaşi indivizi au avut o nouă tentativă de a întreţine raporturi sexuale cu victima minoră, însă aceasta s-a opus, cei trei renunţând, dar comunicându-i că achitaseră suma cerută de inculpata P.E.L. pentru a întreţine raporturi sexuale cu minora.

La întrebările puse în legătură cu acest aspect, inculpata P.E.L. a negat în faţa minorei D.I.G. orice implicare a sa în aceste evenimente, continuând să o cheme pe minoră pentru a o ajuta la curăţenie în bar.

La puţin timp, utilizând violenţa şi ameninţarea cu violenţa, inculpata P.E.L. a determinat-o pe partea vătămată, minora D.I.G., să se prostitueze în folosul său cu diverşi clienţi care frecventau barul său, veniturile fiind integral însuşite de către aceasta.

În tot acest timp, inculpata P.E.L. a efectuat diverse acte de racolare a minorei pentru a o convinge să accepte plecarea în Spania sub promisiunea falsă a obţinerii unui loc de muncă, însă minora a refuzat, cu atât mai mult cu cât, în aceeaşi perioadă, minora a observat cum erau supuse la prostituţie pe plan intern partea vătămată B.F.G. şi alte două persoane, iar sora sa, partea vătămată D.M.G., aflată în Spania, i-a confirmat că era constrânsă să se prostitueze în folosul inculpatei.

Partea vătămată minoră D.I.G. a precizat că nu are cunoştinţă care erau sumele de bani încasate de la clienţi de către inculpata P.E.L., însă, personal, a observat-o pe aceasta şi pe soţul ei P.M.V., acţionând în vederea racolării unei alte victime minore pentru a practica prostituţia în beneficiul lor.

Instanţa de fond a reţinut că acestea rezultă din declaraţia părţii vătămate D.I. şi recunoaşterea inculpatei P.E.L.

Partea vătămată B.F.G., în anul 2009, avea 22 ani, un copil minor în întreţinere şi o situaţie materială precară; acest fapt a determinat-o să accepte oferta de angajare a inculpatei P.E.L., ca vânzătoare la barul său din localitatea Ţiţeşti, judeţul Argeş, pentru un salariu de 700 lei/lună şi carte de muncă.

Această parte vătămată cunoştea de la verişoara ei, numita C.A., faptul că în anul 2007 aceasta lucrase la acelaşi bar, pe acelaşi post de vânzătoare şi renunţase ca urmare a faptului că fusese constrânsă la practicarea prostituţiei în folosul inculpatei P.E.L. Din acest motiv, partea vătămată B.F.G. a refuzat iniţial oferta de muncă, de teama unor consecinţe similare, însă, în cele din urmă, a acceptat să se angajeze la barul inculpatei întrucât situaţia sa financiară se înrăutăţise, nefiind plătită deloc de angajatorul unde lucra.

Procedând în mod identic, ca şi cu celelalte victime, inculpata P.E.L. a recurs după o perioadă scurtă de timp la acte de racolare în vederea determinării la practicarea prostituţiei pe plan local, fiind însă refuzată de partea vătămată B.F.G..

în acest timp, partea vătămată a observat cum alte tinere erau obligate la practicarea prostituţiei de către inculpata P.E.L., una dintre acestea fiind partea vătămată minoră D.I.G., de 15 ani.

În cele din urmă, utilizând ameninţări la adresa familiei victimei şi chiar violenţa fizică, inculpata P.E.L. a constrâns-o pe partea vătămată majoră B.F.G. să practice prostituţia în beneficiul său, clienţii fiind cei stabiliţi de inculpata P.E.L.

Victima a relatat şi un episod în care a fost trimisă de inculpata P.E.L. într-o maşină cu 5 bărbaţi din comuna Mihăeşti, fiind recuperată în cele din urmă de către P.E.L., acest episod fiind confirmat şi de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

După două luni, partea vătămată a refuzat să mai practice prostituţia şi a anunţat-o pe inculpata P.E.L. că renunţă la slujbă, aceasta promiţându-i un loc de muncă în Germania, fără a-i preciza ce anume.

În cursul lunii noiembrie 2009, inculpata P.E.L. a efectuat acte materiale concrete de „vânzare” a părţii vătămate către inculpatul A.V.E., zis V., contra sumei de 2.000 euro, transferând-o acestuia, care a cazat-o la o pensiune din apropierea mun. Câmpulung-Muscel, după care a transportat-o personal în Germania unde a obligat-o, timp de 3 săptămâni, să practice prostituţia în folosul său, prin violenţă fizică, reţinerea documentelor şi îndatorare, însuşindu-şi foloasele obţinute.

Partea vătămată B.F.G. a precizat că suma câştigată în cele 3 săptămâni a fost de circa 2000 euro, după care inculpatul A.V.E., fiind nemulţumit de prestaţia sa, a transportat-o înapoi în ţară, unde i-a reţinut buletinul şi a ameninţat-o pentru a nu alerta organele de poliţie.

De asemenea, a mai rezultat că, după această perioadă, inculpatul A.V.E., fiind total nemulţumit de prestaţia părţii vătămate, care refuza constant să se prostitueze pentru el, acesta a transportat-o înapoi în ţară, solicitându-i inculpatei P.E.L. restituirea banilor achitaţi ca urmare a tranzacţiei de vânzare-cumpărare a acestei victime întrucât victima nu „produsese" banii plătiţi.

Această situaţie de fapt, a reţinut instanţa de fond, rezultă din declaraţiile părţilor vătămate B.F.G. şi D.I.G., convorbirile purtate între inculpaţii P.E.L., zisă L., A.V.E., zis V. şi partea vătămată B.F.G.

Partea vătămată majoră M.S.M. a fost recrutată în cursul anului 2011 de către inculpata P.E.L., care i-a promis un loc de muncă bine retribuit în străinătate, respectiv în Cipru, fără a-i da alte detalii cu privire la ce urma să lucreze, iar în luna aprilie 2011, când inculpata P.E.L. se afla în Cipru, victima s-a hotărât să accepte oferta ei şi a sunat-o pentru a-şi exprima acordul.

Telefonic, inculpata P.E.L. i-a spus să ia legătură cu un taximetrist pe nume A. din Mioveni, care o va conduce la aeroport în Bucureşti pentru a lua cursa de Limassol, lucru care s-a şi întâmplat, acest taximetrist transportând-o atât pe partea vătămată M.S.M., cât şi pe B.C., zisă M. (neaudiată încă).

Pe aeroportul din Limassol au fost aşteptate de inculpata P.E.L., însoţită de prietenul ei cipriot Stavros, care era şi patronul clubului unde urmau ca ele să fie dame de consumaţie, explicându-li-se de către inculpata P.E.L. că asta presupune să determine clienţii să facă cât mai multă consumaţie la masă.

În aceeaşi seară au fost duse în club unde inculpata P.E.L. le-a pus în vedere că trebuie să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, banii fiind colectaţi de prietenul ei S., care îi împărţea apoi cu inculpata P.E.L.

Conform declaraţiei acestei victime, în acest loc le-a cunoscut şi pe celelalte tinere care practicau prostituţia pentru inculpata P.E.L., enumerând pe părţile vătămate L.R.A., V.A.C., însoţită de prietenul ei Dani, B.C. (cu care venise din România împreună), M.E.C. şi minora B.F.G., sora celei de mai sus.

Partea vătămată a acceptat să practice prostituţia pentru inculpata P.E.L., fiind convinsă prin corecţiile fizice aplicate de aceasta şi de prietenul ei S., fără a avea vreun beneficiu personal din această activitate.

Partea vătămată a practicat prostituţia până în iunie 2011, toţi banii rezultaţi fiind însuşiţi de aceasta.

După plecarea din Cipru a inculpatei P.E.L., partea vătămată M.S.M. a revenit în ţară împreună cu surorile Boca, cu ajutorul unor clienţi care le-au achiziţionat biletele de avion necesare, întrucât victimele nu aveau nici un ban asupra lor, veniturile fiind încasate de inculpată.

Instanţa de fond a reţinut că aceste aspecte rezultă din declaraţiile părţilor vătămate M.S.M., B.F.G., V.C.N., V.A.G., L.R.A., recunoaşterea inculpatei P.E.L. şi declaraţia martorului C.D.V.

În luna martie 2011, partea vătămată majoră V.A.C. şi prietenul său, martorul C.D.V. au luat legătura cu un taximetrist din oraşul Mioveni, pe nume A., care le-a propus să plece în Cipru la muncă, spunându-le că o cunoştinţă a sa, identificată în persoana inculpatei P.E.L., le poate locuri de muncă bine retribuite în Cipru, iar la puţin timp i-a şi vizitat împreună cu aceasta la domiciliul părţii vătămate.

Cu această ocazie, inculpata P.E.L. le-a făcut promisiuni ferme de angajare, părţii vătămate oferindu-i de lucru într-un bar patronat de iubitul ei cipriot, un anume Stavros, ca „damă de companie”, iar martorului C.D.V. spunându-i că îi poate oferi de muncă în construcţii, dar va dura ceva vreme până să găsească ceva. Promisiunile şi explicaţiile privind condiţiile de cazare, transport şi salarizare au fost făcute în prezenţa celor doi viitori soţi, martorul C.D.V. şi partea vătămată V.A.C., precum şi în prezenţa părinţilor tinerei, fapt care i-a determinat pe aceştia să accepte plecarea împreună cu inculpata P.E.L., care le-a achitat şi transportul cu avionul până în Cipru.

Inculpata P.E.L. le-a spus că banii de avion îi voi restitui în Cipru, în urma muncii depuse, câte 5-10 euro zilnic, până la stingerea datoriei, restul cheltuielilor, respectiv chiria, hrana, cartele telefonice etc. urmând să fie şi ele restituite din salariile obţinute.

La sosirea în Cipru, cei doi au fost aşteptaţi de iubitul inculpatei P.E.L., cetăţeanul cipriot Stavros, care deţinea şi cafe-pub-ul unde tinerele erau obligate de inculpată să se prostitueze şi au fost conduşi la locuinţa acestuia, unde se mai aflau sora inculpatei, Ş.N.I. şi încă o tânără pe nume Andreea, identificată în persoana părţii vătămate V.A.G.

În continuare, inculpata P.E.L. a reţinut documentele de identitate ale părţi vătămate şi ale martorului, sub pretextul că în acest fel vor câştiga încrederea patronului cipriot, care îi cazează în locuinţa sa.

În chiar seara sosirii, au fost conduşi la barul respectiv, iar partea vătămată a fost pusă să se alăture celorlalte tinere românce traficate pe o canapea de unde erau selectate de clienţi, întâi pentru a le ţine companie, iar mai apoi pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceştia, la hoteluri din apropriere, contra unor sume de bani, lucru pe care inculpata i l-a explicat şi părţii vătămate, spunându-i că în acest mod va face bani.

Partea vătămată V.A.C. a refuzat aceste propuneri făcute de inculpată, cu atât mai mult cu cât, la plecarea din ţară, nu i se spusese niciun moment că urmează să se prostitueze pentru a câştiga bani.

Refuzul acestei părţi vătămate de a practica prostituţia a fost constant şi s-a completat cu refuzul martorului C.D.V., acesta din urmă arătând că şi pe el inculpata a încercat să-l convingă s-o determine pe viitoare sa soţie să practice prostituţia.

După aproximativ o lună, în care martorului nu i s-a oferit nimic de muncă, iar partea vătămată nu a primit niciun ban drept comision pentru că îi determina pe clienţi să consume băuturi alcoolice, cei doi s-au hotărât să revină în ţară, apelând la ajutorul unei rude a părţii vătămate, care se afla în loc. Nicosia din Cipru.

Pentru că inculpata P.E.L. le spusese că îi datorează suma de 400 euro pentru drumul până în Cipru, cei doi i-au comunicat acesteia că verişoara părţii vătămate va achita suma respectivă, astfel că i-au solicitat să le restituie documentele de identitate pentru că doresc să plece la acesta în Nicosia să se angajeze la ea.

Acest lucru a stârnit furia inculpatei P.E.L. şi a iubitului său cipriot, care le-a spus că datoria e de 2000 euro, nu de 400 euro şi oricum nu îi lasă să plece la „alţii să muncească”, ci cel mult, în ţară, după ce primeşte banii solicitaţi.

În urma unor discuţii telefonice aprinse între verişoara părţii vătămate şi inculpată, cei doi au fost agresaţi de către inculpata P.E.L. şi iubitul său cipriot, în aceeaşi seară fiind constrânşi, în prezenţa celorlalte tinere aflate în locuinţă, să semneze o declaraţie prin care îşi asumau o datorie de 800 de euro, plătibilă în 3 luni şi declarau că totul a fost în regulă în Cipru şi nu li s-a întâmplat nimic.

În seara 25 aprilie 2011, au fost conduşi la aeroport de numitul Stavros care le-a achitat şi biletele de avion de întors, înmânându-le cărţile de identitate în momentul îmbarcării la avion, pentru a se asigura că aceştia nu rămân în Cipru.

Instanţa de fond a constatat că această situaţie de fapt se probează cu declaraţiile părţilor vătămate V.A.C., V.A.G., M.S.M., B.F.G., L.A.R., recunoaşterea inculpatei P.E.L. şi declaraţia martorului C.D.V.

În luna martie 2011, partea vătămată L.A.R. a cunoscut-o pe inculpata P.E.L. prin intermediul părţii vătămate M.S.M., în perioada în care inculpata venise pentru o perioadă scurtă de timp din Cipru în România.

Astfel, inculpata P.E.L. i-a propus părţii vătămate să plece cu ea în Cipru, făcându-i promisiuni false cu privire la un loc de muncă ca barman, în barul patronat de iubitul ei, va găsi ceva de muncă, oferindu-se să îi achite ea contravaloarea transportului cu avionul, iar banii să-i primească ulterior, din salariul victimei.

La discuţiile purtate cu această parte vătămată au fost prezente şi partea vătămată M.S.M., precum şi numita M.C. (neaudiată în prezenta cauză întrucât se află încă în Cipru, iar răspunsul la comisia rogatorie nu a sosit încă).

Obţinând în acest mod fraudulos consimţământul părţii vătămate L.A.R. de a pleca în Cipru, inculpata P.E.L. i-a spus că înaintea plecării este necesar să stea la domiciliul său din localitatea Ţiţeşti câteva zile, fapt pentru care s-au deplasat împreună la locuinţa victimei pentru a-şi face bagajele, ocazie cu care inculpata le-a dat asigurări părinţilor acesteia că locul de muncă este bun şi că va avea grijă de fiica lor în străinătate.

Inculpata P.E.L. a condus-o pe partea vătămată L.A.R. la locuinţa sa din comuna Ţiţeşti, unde a cazat-o timp de 3 zile, timp în care a fost convinsă de inculpată că în Cipru va merge şi M.S.M., prietena victimei, împreună cu părinţii acesteia, lucru ce nu s-a întâmplat în acel moment, partea vătămată M.S.M. venind ulterior în Cipru, separat.

Pe data de 09 martie 2011, partea vătămată L.A.R. a plecat în Cipru însoţită de inculpata P.E.L. şi împreună cu partea vătămată V.A.C. şi prietenul acesteia C.D.V., fiind preluaţi de la aeroportul din Larnaca de către numitul S. şi cazată împreună cu celelalte victime în locuinţa închiriată de inculpată la Limassol.

Din prima seară, partea vătămată L.A.R. a aflat de la inculpata P.E.L. că trebuie nu doar să stea la masă cu clienţii şi să-i determine să facă consumaţie, ci şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia contra cost, banii urmând să fie încasaţi de către inculpată sub pretextul păstrării lor până la plecarea din Cipru.

Pentru că partea vătămată L.A.R. a refuzat acest lucru, ca şi partea vătămată V.A.C., Inculpata P.E.L. a determinat-o pe această parte vătămată, prin reţinerea documentelor şi prin ameninţare cu violenţa, să accepte practicarea prostituţiei în folosul său, în perioada martie - iunie 2011, toţi banii fiind încasaţi de către inculpată, cu excepţia a 100 de euro trimişi de partea vătămată L.A.R. mamei sale în ţară şi a 200 de euro trimişi fiului minor al acesteia pentru întreţinere.

Întrucât inculpata P.E.L. nu era mulţumită mereu de sumele câştigate de victimă din practicarea prostituţiei, recurgea la violenţă fizică şi la alt tip de pedepse, pentru a le determina să obţină cât mai mulţi bani, partea vătămată fiind de asemenea obligată, alături de celelalte victime, să fure din magazine diverse produse pe care tot inculpata şi le însuşea.

În cursul lunii iunie 2010, după ce inculpata P.E.L. s-a certat cu iubitul ei cipriot S. şi a trebuit să părăsească Ciprul, această parte vătămată a rămas în respectiva ţară, unde a reuşit să îşi găsească un loc de muncă ca barman, fiind şi în prezent pe teritoriul acestui stat.

Situaţia de fapt, a apreciat instanţa de fond, rezultă din declaraţiile părţii vătămate L.A.R., declaraţia martorei S.N.I., dovada de primire a unui cârd bancar pe numele acesteia, recunoaşterea inculpatei P.E.L.

În cursul lunii mai 2011, în timp ce sora sa majoră, B.C.I., se afla deja în Cipru, plecată fiind de circa o lună, împreună cu inculpata P.E.L., partea vătămată minoră B.F.G., în vârstă de 17 ani la acel moment, a fost apelată de sora sa şi chemată la muncă în Cipru.

Partea vătămată minoră B.F.G. ştia că sora ei munceşte la un restaurant în această ţară şi, având încredere în propria soră, a acceptat să plece singură în Cipru, procura notarială pentru ca minora să poată călători fiind făcută în favoarea numitei M.C.E., majoră la acea dată şi pe care inculpata P.E.L. a convins-o să vină în Cipru la aceeaşi dată.

La aeroport, partea vătămată minoră B.F.G. nu a fost lăsată să părăsească România împreună cu M.C.E. întrucât aceasta nu a prezentat şi cazierul judiciar prevăzut de lege în asemenea situaţii, astfel că numai numita M.C.E. s-a îmbarcat spre Cipru, minora rămânând în ţară, până ce, tot la sfatul surorii sale aflate în ţara de destinaţie, a plecat cu procură notarială făcută în favoarea companiei T. , în care se stipula că scopul plecării este unul turistic.

Astfel, în cursul lunii mai 2011, partea vătămată minoră B.F.G. a ajuns în Cipru de unde a fost preluată de către inculpata P.E.L., însoţită de S.D., patronul pub-ului R.L. din Limassol, unde lucra şi sora majoră a victimei, fiind cazată în aceeaşi locuinţă închiriată în care erau ţinute toate tinerele ce erau exploatate de către inculpată.

Odată ajunsă la destinaţie, partea vătămată minoră B.F.G. a fost dusă alături de celelalte tinere în pub-ul lui S., iar de la inculpata P.E.L. a aflat ce anume trebuie să lucreze acolo, respectiv să stea la masă cu clienţii, să consume băuturi alcoolice împreună cu ei, iar apoi să întreţină raporturi sexuale contra cost, respectiv suma 150 euro/ client, această activitate urmând să se deruleze de la 02.00 la 05.00 dimineaţa, după programul obişnuit de lucru la bar ca „damă de companie", inculpata P.E.L. făcându-i promisiuni că banii rezultaţi se vor împărţi între victimă, inculpată şi patronul S., respectiv câte 50 de euro fiecare, inculpata urmând să-i ţină pe toţi până la momentul revenirii în ţară, sub pretextul că altfel s-ar cheltui.

Partea vătămată minoră B.F.G. şi-a dat acordul formal pentru practicarea prostituţiei, însă ulterior, când a fost adusă la locuinţa comună, i-a cerut lămuriri surorii sale mai mari în legătură cu promisiunile mincinoase pe care le primise, acesta susţinând că nu a avut altă alternativă întrucât inculpata P.E.L. este periculoasă şi a ameninţat-o pentru a proceda astfel.

Ca urmare, partea vătămată a început să practice prostituţia pentru inculpata P.E.L., fiind constrânsă de aceasta prin ameninţare cu violenţa să aibă relaţii sexuale cu clienţii şi atunci când se afla în perioada de menstruaţie, circa 2 luni jumătate, timp în care a obţinut circa 9.000 euro, bani încasaţi şi însuşiţi integral de către inculpată şi patronul cipriot S.

După ce inculpata P.E.L. a plecat înapoi în România, ca urmare a certurilor avute cu patronul pub-ului, această parte vătămată minoră a rămas în Cipru, unde s-a angajat la berăria G.G. din Limassol, aflându-se şi în prezent pe teritoriul acestui stat.

Prima instanţă a apreciat că aspectele menţionate sunt dovedite cu întregul material probator administrat în cauză, în special declaraţiile părţilor vătămate B.F.G., V.A.C., M.S.M., V.A.G., L.A.R., recunoaşterea inculpatei P.E.L., declaraţia martorului C.D.V., precum şi procesele-verbale de recunoaştere din planşe foto.

Partea vătămată D.F. are 30 ani şi locuieşte în aceeaşi localitate cu inculpata P.E.L. şi are doi copii minori, având greutăţi financiare majore.

În cursul anului 2011, în urmă cu aproximativ 2 luni, inculpata P.E.L. i-a propus să meargă cu ea în Cipru, deoarece acolo îi poate asigura un loc de muncă în barul unui cetăţean cipriot, pe nume S., cu care se află într-o relaţie de concubinaj.

Părţii vătămate i s-a spus va trebui să servească clienţilor băuturi şi să-i facă să se simtă bine şi să consume cât mai mult, urmând a fi plătită pentru acest lucru, menţionând că transportul va fi asigurat de către inculpata P.E.L. şi va fi cazată într-o vilă în închiriată de aceasta.

După ce a acceptat oferta inculpatei, partea vătămată a aflat că aceasta se preocupa în acel moment de obţinerea cărţii de identitate pentru o fată din Câmpulung, pe nume R., care urma să meargă şi ea tot în Cipru, inculpata făcând demersuri pentru a identifica o persoană pe care să o ia în spaţiu pe R., contra sumei suma de 300 lei, lucru pe care l-a şi realizat, de altfel, iar cartea de identitate a tinerei a fost făcută în trei zile.

Tot în acele momente, partea vătămată a întâlnit-o în locuinţa inculpatei pe martora B.M.L., minoră în vârstă de 16 ani, rudă mai îndepărtată cu partea vătămată D.F., minora fiind luată dintr-un centru de plasament de către inculpata P.E.L., pentru a petrece vacanţa de vară la domiciliul acesteia.

La începutul lunii august, partea vătămată D.F. a fost anunţată că va pleca în Cipru, venind să o ia de la domiciliu însoţită de sora ei, Isabella şi de două tinere, respectiv R. şi A.

Inculpata P.E.L. a asigurat-o din nou pe partea vătămată şi pe rudele acesteia că va avea grijă de ea şi totul va fi în regulă, transportând-o până la domiciliul său unde le-a cazat. în aceeaşi seară, la domiciliul inculpatei a venit şi o anume A., iar după un timp a sosit un individ pe nume C. din aceeaşi localitate, care le-a luat pe A. şi R. şi le-a transportat în Austria.

Timp de două săptămâni, partea vătămată a fost găzduită la domiciliul inculpatei, fiind permanent în supravegherea acesteia ori a mamei inculpatei, amintindu-i zilnic că urmează din clipă în clipă să plece în Cipru, Austria sau Germania.

Pe data de 14 august 2011, partea vătămată D.F. fost transportată în Austria, cu ajutorul unui individ cunoscut de partea vătămată sub numele de S. din comuna Ţiţeşti, fiind însoţită de A., I. şi de L. până în Viena, Austria.

Aici, partea vătămată D.F. a fost anunţată de inculpata P.E.L. că a fost adusă în Austria să facă bani şi i-a oferit două variante: să lucreze la o saună şi să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii acesteia ori să lucreze la S. unde urma să fie aleasă de potenţialii clienţi în urma anunţurilor postate pe internet/ziar cu fotografiile lor.

Partea vătămată D.F. a refuzat această din urmă variantă şi i-a spus inculpatei P.E.L. că vrea să plece acasă, aceasta spunându-i că, dacă vrea să plece, trebuie mai întâi să facă rost de bani.

În acest context, partea vătămată a acceptat să meargă la sauna respectivă împreună cu A., însă în seara respectivă nu a avut niciun client, astfel că, la sfârşitul programului, părţii vătămate i s-a reproşat că nu a câştigat niciun ban şi, drept pedeapsă, nu va primi mâncare şi ţigări.

Ca urmare, de teama poliţiei ce fusese alertată de partea vătămată, inculpata P.E.L. a hotărât să le readucă în România pe partea vătămată D.F. şi pe A.

În România, la domiciliul inculpatei P.E.L., în prezenţa martorei minore B.M.L., inculpata şi mama acesteia au agresat-o pe victimă, lovind-o peste faţă şi corp şi trăgându-o de păr, reproşându-i că nu a fost în stare de nimic şi au cheltuit bani cu ea.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu declaraţiile inculpatei P.E.L., părţii vătămate D.F., precum şi declaraţia martorelor B.M.L. şi S.N.E.

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor P.E.L., P.M.V., Ş.G., Ş.V. şi martorului M.I., precum şi celorlalte acte şi probe administrate, inculpaţii P.E.L., P.M.V. şi Ş.G. s-au asociat într-o grupare infracţională, având drept scop comiterea de infracţiuni grave, în speţă trafic de persoane minore şi majore, pentru exploatarea acestora prin practicarea prostituţiei şi obţinerea în acest mod de beneficii materiale, fiecare membru având un rol bine determinat, remunerat corespunzător din beneficiile obţinute de la fiecare victimă traficată.

Inculpata P.E.L. era cea care se ocupa de punctarea tinerelor, după care apela la serviciile celorlalţi doi inculpaţi pentru a le racola, transporta ori caza, gestionând ulterior şi transportul acestora spre ţările de destinaţie unde, personal, se ocupa de exploatarea victimelor, şi inculpata, la rândul ei, practicând ocazional prostituţia alături de victime.

Inculpatul P.M.V., soţul inculpatei, a fost direct implicat în activităţile desfăşurate de soţia sa din anul 2008 până la despărţirea lor în fapt, participând activ la racolarea fetelor, la exercitarea de promisiuni ori ameninţări, la găzduirea fetelor în locuinţa comună, precum şi la transportul acestora în vederea transferului în străinătate.

Inculpatul Ş.G. acţiona sub directa îndrumare şi coordonare a inculpatei P.E.L., exercitând activităţi de punctare a tinerelor, de racolare prin înşelăciune, în sensul împrietenirii cu acestea, primind ulterior beneficii din prostituţia la care era erau supuse victimele în străinătate de către inculpata P.E.L.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate, au rezultat metodele folosite pentru atragerea victimelor şi modul de transmisiune a banilor către flecare dintre participanţi.

Scopul pentru care grupul s-a constituit a fost atins, în sensul că grupul a reuşit să transporte în străinătate mai multe tinere pe care, ulterior, inculpata P.E.L. le-a exploatat sexual în beneficiul său şi al celorlalţi, în cotele cuvenite fiecăruia pentru prestaţia şi contribuţia avută la comiterea faptelor.

Instanţa de fond a apreciat că din aceleaşi probe administrate în cauză rezultă că acest grup infracţional a fost sprijinit de inculpatul Ş.V. prin efectuarea de acte materiale de racolare a unei victime majore în vederea transportării acesteia în străinătate pentru a fi exploatată sexual.

În cursul lunii ianuarie 2010, partea vătămată majoră F.M. a fost recrutată de către inculpata F.M., soţia învinuitului F.M. (unchiul patern al victimei), sub promisiunea unui loc de muncă în Germania, la un restaurant pentru „spălatul vaselor”, urmând ca împreună să plece în străinătate, fără a preciza alte detalii legate de cazare ori salarizare.

Fiind rudele sale, partea vătămată F.M. a acceptat să plece împreună cu mătuşa sa în Germania şi a urmat şi sfatul acesteia de a nu spune mamei că urmează să plece la muncă în străinătate.

Cele două au plecat pe data de 14 ianuarie 2010 spre Germania, fiind transportate de către inculpatul A.V.E., care era însoţit şi de o altă tânără pe nume R. din Poienari, Argeş, acesta ducându-le la un club de noapte din Munchen, patronat de o femeie de cetăţenie română, pe nume M.

Aici au fost cazate toate trei, respectiv partea vătămată F.M., inculpata F.M. şi acea R., inculpatul A.V.E. fiind cel care a discutat cu M. în vederea primirii acestora în bar.

Ulterior, învinuita F.M. i-a spus părţii vătămate F.M. că munca pentru care a fost adusă nu este spălatul vaselor, ci prostituţia, explicându-i că trebuie să întreţină relaţii sexuale cu clienţii barului, contra cost, bani rezultaţi urmând a fi împărţiţi între patroana M. (jumătate), iar cealaltă jumătate învinuiţilor.

Pentru că partea vătămată F.M. a refuzat iniţial să facă acest lucru, inculpaţii A.V.E. şi F.M. au recurs la ameninţări cu violenţa pentru a o determina să accepte situaţia.

În acest fel, partea vătămată F.M. a practicat prostituţia în acest club din Munchen circa o săptămână, având minim 2-3 clienţi până la maxim 4-5/seară, pentru tarife de 30 minute = 60 euro, o oră între 130 euro şi 150 euro, toţi banii rezultaţi fiind încasaţi de către inculpatul A.V.E.

Veniturile rezultate din prostituţia inculpatei F.M. au fost, de asemenea, încasate de către acesta.

După o săptămână, inculpatul A.V.E. a hotărât să le mute în alt club, şi anume „Casa Albă", unde ar fi avut mai mulţi clienţi, fiind situat într-o zonă mai populată.

Aici, partea vătămată a mai rămas pentru alte două săptămâni, timp în care a fost supusă aceluiaşi regim de exploatare sexuală, banii fiind însuşiţi integral de inculpatul A.V.E., fiind permanent supravegheată de către inculpata F.M. şi de către inculpatul A.V.E.

La un moment dat, partea vătămată F.M. i-a solicitat inculpatului A.V.E. telefonul mobil, iar pentru că acesta i l-a dat şi pentru că a rămas nesupravegheată de mătuşa sa, a reuşit să dea un telefon acasă mamei sale şi să o anunţe despre ce anume i se întâmplă, solicitându-i să anunţe poliţia.

Ca urmare, mama victimei, martora I.M.G., a depus plângere la organele de poliţie la data de 12 februarie 2012, fapt ce i-a determinat pe ambii inculpaţi, F.M. şi A.V.E., să o trimită înapoi în ţară pentru a linişti familia victimei, inculpatul fiind cel care i-a asigurat transportul până la domiciliu, în loc. Bughea de Sus, fiind căutată ulterior la domiciliu de către inculpatul F.M. care i-a atras atenţia să nu depună plângere la poliţie şi să aibă grijă ce anume declară dacă va fi chemată.

Instanţa de fond a apreciat că aceste aspecte sunt dovedite cu declaraţiile de la urmărirea penală ale părţii vătămate F.M. şi martorei I.M., precum şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

În drept, a reţinut instanţa de fond, faptele inculpaţilor P.E.L., P.M.V. şi Ş.G. care, începând cu luna septembrie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat, în scopul comiterii de infracţiuni grave, în speţă trafic de persoane, majore şi minore şi, drept urmare, au executat, fiecare în parte, conform atribuţiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport şi exploatare a mai multor tinere românce, pe care, ulterior, le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, Cipru şi Austria, pentru a fi exploatate pe piaţa prostituţiei, în vederea obţinerii de beneficii ilicite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Prima instanţă a constatat, de asemenea, că faptele inculpatei P.E.L. care, în anul 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în vederea obţinerii de beneficii materiale ilicite, a efectuat, împreună cu alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, acte de racolare (prin false promisiuni a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la locuinţa sa din comuna Ţiţeşti, judeţul Argeş), transport, transfer şi exploatare pe piaţa prostituţiei din Spania, Cipru sau Austria (prin îndatorare, ameninţare ori violenţă) a mai multor victime minore şi majore, şi anume S.A.M., D.M.G., D.I.G., N.R.E., V.A.G., M.S.M., D.F., V.A.C., L.R.A., B.F.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului P.M.V. care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, alături de alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la domiciliul comun al soţilor P.) şi transport (cu autoturismul de la locuinţa sa la aeroport), a două victime minore D.M.G. şi V.A.G. şi o victimă majoră S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenţiei autorităţilor), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilegale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în opinia instanţei de fond, faptele inculpatului Ş.G. care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, alături de alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate) şi transport (cu autoturismul de la locuinţa sa la aeroport), a două victime minore D.M.G. şi V.A.G. şi o victimă majoră S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenţiei autorităţilor), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilegale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului Ş.V., zis Z. care, în cursul anului 2008, a sprijinit gruparea infracţională constituită din inculpaţii P.E.L., P.M.V. şi G.Ş., prin executarea de acte materiale de racolare a unei tinere majore, în vederea transportării acesteia în străinătate, în scopul exploatării pe piaţa prostituţiei, efectuând faţă de victimă promisiuni mincinoase cu privire la o muncă decentă în Spania şi implicându-se în transportul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (o victimă majoră - S.A.M.).

A apreciat instanţa de fond că fapta inculpatului A.V.E. care, în perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu inculpata P.E.L. ori împreună cu învinuita F.M., a efectuat acte de transfer, cazare, transport şi exploatare sexuală, prin constrângerea la practicarea prostituţiei, în beneficiul său, a două victime majore, identificate în persoana părţilor vătămate B.F.G. şi F.M., obţinând venituri din această activitate pe care şi le-a însuşit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în opinia instanţei de fond, fapta inculpatei F.M. care, în perioada ianuarie - februarie 2010, a racolat-o pe partea vătămată F.M. (nepoata soţului) sub promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent în străinătate şi, ulterior, a transportat-o în Germania, mai precis în oraşul Munchen, cu ajutorul inculpatului A.E.V., unde, prin utilizarea de ameninţări şi violenţe, împreună, au constrâns-o să practice prostituţia în cluburi de noapte, în scopul obţinerii de beneficii materiale, banii obţinuţi fiind integral însuşiţi de cei doi învinuiţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Deoarece, în cauză, s-a făcut dovada vinovăţiei inculpaţilor în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, tribunalul a dispus condamnarea lor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora, urmările produse, pericolul social concret al infracţiunilor, precum şi contribuţia materială avută de fiecare inculpat, aşa cum rezultă din descrierea activităţii desfăşurate, precum şi elementele personale ale inculpaţilor, respectiv inculpaţii P.E.L. şi P.M.V. au recunoscut şi regretat faptele, iar judecata pentru aceştia s-a făcut în temeiul disp. art. 320¹ C. proc. pen.; s-a avut în vedere, totodată, faptul că inculpatul P.M.V. este cunoscut cu antecedente penale, iar ceilalţi inculpaţi nu au antecedente.

Tot la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere atitudinea inculpaţilor Ş.G. şi Ş.V. care nu au recunoscut faptele şi atitudinea inculpaţilor A.V. şi F.M. care, deşi au fost legal citaţi, nu s-au prezentat la instanţă.

S-a apreciat de către tribunal că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea celor 6 inculpaţi, pentru toate faptele reţinute în sarcina acestora, la pedeapsa închisorii, limitele de pedeapsă fiind stabilite în raport de pedeapsa prevăzută de lege, activitatea desfăşurată şi elementele personale, precum şi de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru inculpaţii P.E.L. şi P.M.V.:

În cauză, în raport de activitatea materială şi elementele personale ale inculpaţilor, s-a constatat de instanţa de fond că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare, în ce priveşte pe inculpata P.E.L. şi fără aplicarea unui spor de pedeapsă, în ce priveşte pe ceilalţi inculpaţi, care au săvârşit mai multe infracţiuni concurente, precum şi prin executarea în condiţii de detenţie a pedepsei principale, respectiv a pedepsei principale rezultante pentru toţi inculpaţii.

S-a apreciat, de asemenea, că nu sunt motive de reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, iar elementele personale ale acestora au fost avute în vedere la individualizarea cuantumului pedepselor principale aplicate.

Totodată, s-au aplicat pentru inculpaţi şi pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., având în vedere dispoziţiile Codului penal şi ale legii speciale, iar în baza disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus interzicerea aceloraşi drepturi, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de împrejurările cauzei şi persoana infractorului, potrivit deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.

În ce priveşte pe inculpaţii P.E.L., P.M.V. şi Ş.G., s-a menţinut starea de arest preventiv, deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare privarea de libertate, respectiv, în cauză, rezultă că aceştia au săvârşit infracţiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică, a apreciat instanţa de fond, rezultă din natura şi gravitatea faptelor săvârşite de cei trei inculpaţi, din activitatea ilicită desfăşurată de fiecare în parte şi din urmările produse.

De asemenea, pentru aceşti inculpaţi, s-a dedus perioada executată, pentru inculpaţii P.E.L. şi Ş.G. inclusiv perioada de reţinere de 24 ore.

Tribunalul a dispus, de asemenea, confiscarea, în echivalentul monedei naţionale, a sumelor de bani obţinute prin activitatea infracţională ilicită de către inculpaţii P.E.L., A.V.E. şi Ş.G., respectiv 44.000 euro, 21.000 euro şi 5.000 euro.

S-a constatat, că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, iar o parte dintre părţile civile au renunţat la acţiunea civilă.

Cu privire la acţiunea civilă, tribunalul a reţinut că părţile civile B.F.G., D.I.G. şi D.F., la urmărirea penală, au declarat că se constituie părţi civile, dar nu au precizat cu ce sumă, iar la cercetarea judecătorească nu s-au prezentat şi nici nu au formulat cereri în scris, iar partea vătămată L.R. s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000 euro despăgubiri materiale şi suma de 10.000 euro daune morale, însă nu s-a prezentat la cercetarea judecătorească.

S-a constatat, de asemenea, că din probele administrate nu rezultă că aceste părţi civile au suferit un prejudiciu material sau moral, iar activitatea desfăşurată de acestea este ilicită.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins acţiunile civile, precum şi cererile inculpaţilor de aplicare în cauză a disp. art. 74 şi 76 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.E.L., P.M.V., Ş.G., Ş.V., F.M. şi A.V.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpata P.E.L. a criticat sentinţa, prin motivele invocate în scris, cât şi oral, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia, având în vedere că pedeapsa aplicată este prea severă, cu atât mai mult cu cât a avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine bună, de cooperare, are în îngrijire un minor care este în întreţinerea părinţilor, astfel apreciind că se impune reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, alături de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., care au fost aplicate, la solicitarea sa, de către prima instanţă.

Inculpatul P.M.V. a criticat sentinţa prin motivele invocate atât în scris, cât şi oral, tot sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că se impune redozarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului, prin reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere că a recunoscut faptele, alături de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., aplicate de prima instanţă, ca urmare a achiesării sale la judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei.

Inculpatul Ş.G., zis P. cât şi inculpatul Ş.V., zis Z., prin motivele invocate atât în scris, cât şi oral, au criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii, solicitând, în principal, trimiterea cauzei la prima instanţă întrucât în mod greşit au fost condamnaţi pentru faptele reţinute în sarcina lor, urmând ca această instanţă să administreze toate probele în vederea aflării adevărului, chiar dacă grupul organizat şi condus de inculpata P.E.L. a solicitat judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., situaţie în care se impunea disjungerea cauzei cu privire la apelanţii inculpaţi, în vederea lămuririi tuturor aspectelor pentru a se pronunţa o sentinţă legală şi temeinică de către această primă instanţă.

S-a arătat în motivele invocate că pedepsele aplicate sunt excesiv de mari, mai ales cu referire la inculpatul Ş.G., în privinţa sa prima instanţă dispunând executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare.

Inculpata F.M. a criticat sentinţa atât în scris, cât şi oral, sub aspectul nelegalităţii, solicitând, în esenţă, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu există vreo dovadă că asupra părţii vătămate F.M., cu referire la care este acuzată inculpata, s-ar fi exercitat vreo formă de constrângere sau vreun act de violenţă, pentru ca partea vătămată să practice prostituţia, singura declaraţie a acesteia nefiind suficientă pentru a se dispune condamnarea sa.

A susţinut, sub acest aspect, că partea vătămată F.M. era recunoscută pentru activităţile sale privind prostituţia, astfel că ea a fost de acord să meargă în străinătate pentru practicarea prostituţiei, cerând inculpatei şi altui inculpat din această cauză să-i însoţească în vederea practicării acestei îndeletniciri, nefiind recrutată de către inculpată prin ameninţări şi violenţă în acest scop al practicării prostituţiei.

Inculpatul A.V.E., în primul rând, a solicitat repunerea în termen, invocând faptul că, deşi în cursul urmăririi penale, când a dat declaraţii, a fost citat atât la domiciliul său, cât şi la cabinetul avocatului ales, totuşi, atunci când i s-a comunicat sentinţa, comunicarea nu a mai fost făcută decât la domiciliul său şi nu la cabinetului avocatului, astfel că nu a putut să ia cunoştinţă de hotărârea dată în primă instanţă.

Pe fondul cauzei, a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii, solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât sentinţa apelată nu este motivată, instanţa de fond preluând numai conţinutul rechizitoriului, iar din probele administrate nu rezultă că partea vătămată, în speţă B.F.G., a fost bătură, maltrata sau constrânsă, aşa cum susţine aceasta.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., având în vedere contribuţia sa mică la pretinsa activitate infracţională reţinută în cauză, constând în transportul efectuat, în urma căruia a beneficiat de nişte sume de bani şi, ca atare, odată cu reducere pedepsei, a apreciat că se impune şi o altă modalitate de executare, şi anume cea a suspendării.

Prin decizia penală nr. 137/A/MF din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul Ş.G., zis P., fără antecedente penale, împotriva sentinţei penale nr. 10/MF din 13 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 835/109/2012.

A desfiinţat, în parte, sentinţa şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Ş.G., zis P., în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 10 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A redus pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

A recontopit pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. cu pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A respins cererea de repunere în termen formulată de inculpatul A.V.E., zis V. şi a respins, ca tardiv, apelul declarat de acest inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.E.L., zisă L., fără antecedente penale şi F.M., fără antecedente penale, împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut arestarea preventivă inculpaţilor P.E.L., zisă L., P.M.V. şi Ş.G., zis P.

A dedus arestarea preventivă a inculpaţilor de la 13 iunie 2012, data pronunţării sentinţei, până la 15 noiembrie 2012, data pronunţării deciziei.

A obligat pe inculpaţii Ş.V., F.M., A.V.E., P.E.L., zisă Lori şi P.M.V., la câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru inculpata P.E.L., zisă L. şi 400 lei onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul P.M.V., se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul Ş.G., zis P., în sumă de 100 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378, respectiv art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că numai motivele invocate de apelantul inculpat Ş.G., zis P., sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, sunt întemeiate, celelalte motive neputând fi primite.

Sintetizând criticile formulate de către inculpaţi, instanţa de apel a constatat că atât inculpata P.E.L., cât şi inculpatul P.M.V., care au achiesat la judecarea cauzei de către prima instanţă în procedura recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 320¹ C. proc. pen., susţin că se impune a fi reţinute în cauză, dat fiind comportamentul lor sincer de cooperare, dar şi situaţia familială, circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., care să atragă reducerea şi mai mult a pedepselor aplicate de prima instanţă.

S-a apreciat, însă, că aceste critici, privind greşita individualizare a pedepsei, în sensul aplicării de circumstanţe atenuante şi, implicit, al reducerii pedepsei stabilite de prima instanţă, nu pot fi primite.

S-a reţinut că atât inculpata P.E.L., zisă L., cât şi inculpatul P.M.V., au fost condamnaţi la o pedeapsă rezultantă, prima de 7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare, iar cel de-al doilea, la 7 ani închisoare, ambele în condiţiile art. 57 C. pen.

A fost avut în vedere că s-a reţinut în sarcina fiecărui inculpat activitatea infracţională, de altfel, recunoscută de către aceştia şi confirmată de probele dosarului, săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup criminal organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

S-a reţinut, astfel, că faptele inculpaţilor P.E.L., P.M.V. şi Ş.G., care, începând cu luna septembrie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave, în speţă trafic de persoane, majore şi minore şi, drept urmare, au executat fiecare în parte, conform atribuţiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport şi exploatare a mai multor tinere românce, pe care, ulterior, le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, Cipru şi Austria, pentru a fi exploatate pe piaţa prostituţiei, în vederea obţinerii de beneficii ilicite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, s-a constatat că prima instanţă a reţinut că faptele inculpatei P.E.L. care, în anul 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în vederea obţinerii de beneficii materiale ilicite, a efectuat, împreună cu alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, acte de racolare (prin false promisiuni a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la locuinţa sa din comuna Ţiţeşti, judeţul Argeş), transport, transfer şi exploatare pe piaţa prostituţiei din Spania, Cipru sau Austria (prin îndatorare, ameninţare ori violenţă) a mai multor victime minore şi majore, şi anume S.A.M., D.M.G., D.I.G., N.R.E., V.A.G., M.S.M., D.F., V.A.C., L.R.A., B.F.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului P.M.V. care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, alături de alţi inculpaţi, flecare conform participaţiei individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la domiciliul comun al soţilor P.) şi transport (cu autoturismul de la locuinţa sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. şi V.A.G. şi o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenţiei autorităţilor), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilegale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de apel a constatat că, faţă de faptele arătate mai sus şi reţinute în sarcina inculpaţilor, just încadrate în prevederile legale menţionate, în mod corect s-a aplicat pedeapsa rezultantă de câte 7 ani închisoare, pentru flecare dintre cei doi inculpaţi, P.E.L. şi P.M.V., inculpatei P.E.L. aplicându-i-se, în mod just, şi un spor de un an, în total 8 ani închisoare, având în vedere că aceasta a avut cea mai mare contribuţie în structura grupului criminal organizat, la care se adaugă şi numărul mare de părţi vătămate, fie ele majore şi minore (10), ce au făcut obiectul traficului reţinut în sarcina acesteia.

Cum pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, şi anume trafic de minori, reţinută în sarcina fiecăruia dintre cei doi apelanţi inculpaţi, alături de celelalte infracţiuni în concurs, are limitele între 7 şi 18 ani închisoare, aceasta fiind pedeapsa cea mai grea stabilită de prima instanţă, instanţa de prim control judiciar a considerat că orientarea primei instanţe la o pedeapsă totală de 8 ani închisoare pentru inculpata P.E.L. şi de 7 ani închisoare pentru inculpatul P.M.V. - prima instanţă a făcut o judicioasă individualizare cu referire la acest inculpat, în sensul că i-a aplicat o pedeapsă mai mică decât inculpatei P.E.L., având în vedere şi numărul mai mic de părţi vătămate supuse traficului, şi anume 3 părţi - este o orientare spre un cuantum ce corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ce vizează nu numai faptele extrem de grave reţinute în sarcina inculpaţilor, dar şi persoana acestora, în sensul comportamentului de cooperare şi de sinceritate al acestora, mai mult, dându-se o deplină eficienţă prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin coborârea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea cea mai gravă reţinută în sarcina acestora.

Ca atare, s-a apreciat că nu se mai impune a fi aplicate prevederile art. 74 C. pen., privind reţinerea de circumstanţe atenuante, aşa cum a solicitat apărarea, cu consecinţa reducerii şi mai mult a pedepselor, corect stabilite de prima instanţă, o pedeapsă eventual mai mică ca şi cuantum neatingându-şi scopul prevăzut de art. 52 C. pen., care este un scop, în egală măsură, atât preventiv, cât şi coercitiv.

În ceea ce priveşte criticile formulate de ceilalţi doi inculpaţi, şi anume Ş.G. şi Ş.V., care au solicitat casarea cu trimitere în vederea justei soluţionări a cauzei de către prima instanţă, prin disjungerea cauzei faţă de cei care nu au achiesat la procedura recunoaşterii vinovăţiei, cum sunt aceştia, s-a apreciat că o atare critică nu poate fi primită, pentru considerentul de esenţă că instanţa de fond are posibilitatea ca, prin aceeaşi sentinţă, să hotărască asupra fiecăruia dintre inculpaţi, indiferent dacă solicită aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., desigur cu condiţia să fie administrate probe cu referire la inculpaţii care nu au solicitat ca judecarea cauzei să se facă conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., probe care, însă, au fost efectuate de către prima instanţă şi care, coroborate cu cele de la urmărire penală, au condus la concluzia justă că apelanţii inculpaţii se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Ca atare, nu a putut fi reţinută această critică principală a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte, însă, critica sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceste pedepse sunt aplicate într-un cuantum extrem de mare, instanţa de apel a considerat că o atare critică este întemeiată, numai cu referire la inculpatul Ş.G..

Astfel, a fost avut în vedere că, în sarcina acestuia, s-a reţinut că, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, alături de alţi inculpaţi, fiecare conform participaţiei individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate) şi transport (cu autoturismul de la locuinţa sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. şi V.A.G. şi o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenţiei autorităţilor), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilegale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului Ş.V., zis Z. care, în cursul anului 2008, a sprijinit gruparea infracţională constituită din inculpaţii P.E.L., P.M.V. şi G.Ş., prin executarea de acte materiale de racolare a unei tinere majore în vederea transportării acesteia în străinătate, în scopul exploatării pe piaţa prostituţiei, efectuând faţă de victima S.A.M. promisiuni mincinoase cu privire la o muncă decentă în Spania şi implicându-se în transportul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a reţinut că o atare situaţie de fapt rezultă cu prisosinţă din întreg materialul probator administrat, mai ales în cursul urmăririi penale, dar şi în cursul judecăţii, la care se adaugă şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi, şi anume P.E.L. şi P.M.V., care au achiesat la judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei şi care confirmă participarea şi a inculpaţilor Ş.G. şi Ş.V., ce susţin că nu sunt vinovaţi.

Instanţa de apel a apreciat, însă, că deşi corect s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor, totuşi, o justă individualizare a pedepsei, cu referire la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., care vizează pericolul social al unor asemenea fapte extrem de grave, precum şi persoana inculpatului, a fost făcută numai în privinţa inculpatului Ş.V., căruia i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în condiţiile în care în sarcina acestuia este vizată o mai redusă activitate infracţională, în sensul că s-a reţinut numai infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi cea de trafic de persoane, această ultimă infracţiune având în vedere o singură parte vătămată majoră.

S-a apreciat că orientarea primei instanţe spre minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului Ş.V., care se pedepsesc cu închisoarea între 5 şi 20 de ani (sprijinirea unui grup criminal organizat) şi între 5 şi 15 ani (trafic de persoane majore) este justă, având în vedere, pe de o parte, lipsa de antecedente penale a acestuia, ceea ce ţine de persoana sa, iar pe de altă parte, pericolul social al unor asemenea fapte, dându-se astfel un echilibru criteriilor vizând persoana şi fapta, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen.

Cu referire, însă, la inculpatul Ş.G., instanţa de apel a constatat că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată acestuia pentru toate cele trei infracţiuni menţionate mai sus, şi anume constituirea unui grup criminal organizat, trafic de persoane majore şi trafic de persoane minore, este excesivă.

Astfel, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, alături de celelalte pedepse aplicate pentru infracţiunile reţinute în concurs, în condiţiile în care o atare infracţiune este sancţionată cu limite ale pedepsei între 7 şi 18 ani închisoare, este o pedeapsă prea aspră, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut faptele, la această concluzie ajungându-se chiar prin raportare la activitatea sa infracţională, ce vizează, în ceea ce priveşte traficul de persoane majore şi minore, un număr de 3 persoane (două minore şi una majoră).

Ca atare, cum prima instanţă s-a orientat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru inculpatul P.M.V., o pedeapsă just individualizată şi cum activitatea infracţională a inculpatului Ş.G., în legătură cu traficul de persoane majore şi minore vizează acelaşi număr de părţi vătămate, a considerat instanţa de apel că, pentru un just echilibru, în ceea ce priveşte proporţia pedepselor, se impune reducerea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Ş.G., la o pedeapsă cel puţin similară, de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului P.M.V.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata F.M., prin care s-a susţinut că aceasta este nevinovată, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile de care este acuzată, o atare susţinere nu a putut fi primită.

Astfel, nu a putut fi reţinută situaţia invocată de apărare, în sensul că partea vătămată F.M., de bună voie, ar fi practicat prostituţia, întrucât aceasta era ocupaţia sau îndeletnicirea, deoarece din probele administrate în cauză din faza de urmărire penală a rezultat în mod evident că aceasta a fost constrânsă la practicarea prostituţiei de către inculpata F.M., în mod just reţinându-se în sarcina sa infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, s-a reţinut că declaraţia părţii vătămate majore F.M., care era nepoata inculpatei F.M., că a fost recrutată de către aceasta, sub promisiunea falsă a unui loc de muncă în Germania - la „spălatul vaselor” într-un restaurant - fără a-i spune care era intenţia acesteia şi a inculpatului A.V.E., care asigura transportul, este o declaraţie care exprimă adevărul.

În acest sens, s-a constatat că este edificatoare susţinerea acestei părţii vătămate, F.M., în care se precizează constrângerea şi violenţa la care era aceasta supusă pentru a practica prostituţia, arătând că atunci când inculpata F.M. era sub influenţa alcoolului, devenea şi mai agresivă, „astfel încât mi-a dat o palmă pentru a mă determina să am un număr mai mare de clienţi, întrucât era nemulţumită, ca şi A. de altfel, de banii câştigaţi ” (f. 119 rechizitoriu).

Totodată, aceasta a susţinut că, în perioada de 3 săptămâni cât a stat în Germania, a fost permanent supravegheată când vorbea cu mama sa, aflată în ţară şi numai atunci când a existat un moment de nesupraveghere i-a spus mamei sale că este forţată de către inculpată să practice prostituţia şi, numai în aceste condiţii, mama sa, I.M.G., a alertat organele de poliţie, declanşându-se cercetări cu privire la astfel de fapte.

S-a reţinut că susţinerea părţii vătămate se coroborează cu susţinerea mamei sale, I.M.G., martoră în cauză, cât şi cu cea a altei părţi vătămate, B.F.G., care a arătat că inculpatul A.V.E. a dus-o în Germania, în acelaşi club numit „C.A.”, acest club fiind menţionat şi de partea vătămată F.M., cele două părţi vătămate fiind traficate în perioade de timp diferite şi necunoscându-se între ele.

S-a constatat că aceste declaraţii, coroborându-se cu ansamblul probator al cauzei, conduc la concluzia că inculpata F.M. se face vinovată de infracţiunea de trafic de persoane majore, pentru care în mod just a fost condamnată de către prima instanţă la pedeapsa închisorii de 5 ani, aceasta fiind, de altfel, limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în baza căruia a fost condamnată inculpata, apreciindu-se astfel că instanţa a făcut o justă individualizare a pedepsei, prin orientarea spre această limită minimă, având în vedere lipsa de antecedente penale a inculpatei, dar şi faptul că s-a reţinut o singură infracţiune în sarcina sa.

În legătură cu apelantul inculpat A.V.E., care a susţinut, în primul rând, că se impune admiterea cererii sale de repunere în termen, instanţa de apel a constatat că o atare solicitare nu poate fi primită.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatului i s-a comunicat hotărârea primei instanţe, prin care a fost condamnat, la domiciliul dat, şi anume în municipiul Câmpulung, str. George Topârceanu, judeţul Argeş, domiciliu dat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii. De altfel, cu ocazia judecăţii în primă instanţă, s-au făcut demersuri cu privire la acest inculpat, existând un proces-verbal de căutare, din care rezulta că acesta nu mai locuieşte la această adresă, fiind probabil plecat în străinătate - a se vedea încheierea din 11 iunie 2012, prin care s-a amânat pronunţarea în cauză, pronunţare care a avut loc la data de 13 iunie 2012.

În această situaţie, s-a reţinut că în mod corect tribunalul a procedat la comunicarea hotărârii, având în vedere lipsa inculpatului de la judecată, la domiciliul său, dat atât la urmărire penală, cât şi la judecată, neavând relevanţă susţinerea apărării că o atare hotărâre trebuia să fie comunicată la sediul avocatului, care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului lipsă de la judecată.

Ca atare, cum comunicarea acestei hotărâri a fost făcută la data de 18 iunie 2012, aşa cum rezultă din dovada de primire a comunicării (f. 517 dosar primă instanţă), iar inculpatul a declarat apel la data de 2 august 2012, aşa cum este consemnată această dată pe recipisa de primire a oficiului poştal unde a fost expediată cererea de apel (f. 56 dosar curte de apel), s-a constatat că apelul este tardiv declarat, fiind respins ca atare, după ce, în prealabil, instanţa de prim control judiciar a constatat că se impune respingerea cererii de repunere în termen, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, şi anume faptul că întârzierea declarării apelului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, ceea ce nu subzistă în cauza de faţă.

Împotriva deciziei anterior menţionate au declarat recurs inculpaţii P.E.L., P.M.V., Ş.G., Ş.V., A.V.E. şi F.M.

Recurenţii inculpaţi P.E.L., P.M.V., Ş.G. şi Ş.V. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi reducerea pedepselor, cuantumul acestora fiind apreciat ca excesiv în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, contribuţia concretă a fiecărui inculpat, respectiv atitudinea procesuală manifestată în cursul procedurilor.

S-a solicitat, de asemenea, reţinerea circumstanţelor judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Recurenta inculpată F.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17 şi 17² C. proc. pen.

În principal, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare întrucât hotărârea de condamnare se fundamentează numai pe declaraţia părţii vătămate şi a mamei acesteia.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane, în infracţiunea de prostituţie.

În fine, greşita aplicare a legii constă, în opinia recurentei inculpate F.M., în aceea că aceasta nu a beneficiat de asistenţa juridică a unui apărător ales, ci a unui apărător din oficiu.

Recurentul inculpat A.V.E. a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a apelului, acesta fiind în mod greşit respins ca tardiv.

În acest sens, a susţinut faptul că hotărârea primei instanţe trebuia comunicată la domiciliul ales al inculpatului, respectiv la cabinetul avocatului său.

Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu,, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada 2008-2010 şi a constat în aceea că inculpaţii, în mod deliberat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au racolat şi transportat în străinătate mai multe victime, minore şi majore, în scopul exploatării lor sexuale, împărţindu-şi beneficiile obţinute.

Racolarea s-a realizat prin promisiunea unor locuri de muncă decente în străinătate, victimele fiind însă exploatate pe piaţa prostituţiei din Spania, Cipru şi Austria, fiind ameninţate şi lovite de membrii grupului infracţional organizat.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor - critică invocată de recurenţii inculpaţi P.E.L., P.M.V., Ş.G. şi Ş.V., Înalta Curte constată că nu se justifică reducerea pedepselor, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite.

Sub un prim aspect, se impune a se reţine că, în privinţa inculpaţilor P.E.L. şi P.M.V., instanţa de fond a aplicat procedura simplificată, pedepsele fiind reduse în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

În al doilea rând, instanţele au stabilit cuantumul pedepselor în raport cu contribuţia concretă a fiecărui inculpat, fără a fi rninimalizată gravitatea deosebită a infracţiunilor, implicarea în traficul de persoane şi a unor victime minore, cu posibilitatea restrânsă de a prevedea riscul la care urmau a fi supuse.

Ca atare, în speţă a fost respectat - pe lângă celelalte principii - şi principiul proporţionalităţii.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata F.M., din actele cauzei rezultă că aceasta, în perioada ianuarie-februarie 2010, a racolat-o pe partea vătămată F.M. (nepoata soţului său), promiţându-i un loc de muncă decent în Germania. Cu ajutorul inculpatului A.V.E., au transportat victima în oraşul Munchen, unde au constrâns-o să practice prostituţia în mai multe cluburi de noapte, banii obţinuţi fiind împărţiţi între cei doi inculpaţi.

Implicarea inculpatei F.M. în săvârşirea infracţiunilor rezultă, dincolo de orice dubiu, din declaraţiile părţii vătămate, care relatează, în mod concret, atât modalitatea de racolare - inculpata promiţându-i că se va ocupa în Germania de spălatul vaselor, Într-un restaurant -, cât şi comportamentul inculpatei după ce au ajuns în străinătate. Se arată, astfel, că atunci când inculpata F.M. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, aceasta devenea mult mai agresivă, lovind-o pe partea vătămată cu palmele şi cerându-i să întreţină raporturi sexuale cu mai multe persoane.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorei I.M.G., cu cele date de inculpatul A.V.E., dar şi cu declaraţiile altor părţi vătămate, care au confirmat că victima minoră a fost obligată să practice prostituţia în clubul numit C.A.

În atare condiţii, susţinerile recurentei inculpate F.M. sunt nefondate, atât în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei - fiind exclusă posibilitatea reţinerii infracţiunii de prostituţie -, cât şi sub aspectul existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

În fine, în ceea ce priveşte greşita aplicare a legii, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., înalta Curte reţine că legea obligă a se asigura asistenţa juridică, fără a se face însă distincţie după cum aceasta este realizată de un apărător ales sau din oficiu.

Cum, în cauză, inculpata F.M. a fost asistată de apărător din oficiu, cerinţa legii a fost îndeplinită şi, ca atare, critica formulată este nefondată.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul A.V.E., din actele cauzei rezultă că acesta a fost citat de instanţa de fond la adresele indicate în cursul urmăririi penale, hotărârea fiindu-i comunicată la aceste adrese.

Prin urmare, în raport de data comunicării hotărârii, respectiv 18 iunie 2012 şi data declarării apelului - 2 august 2012 -, în mod corect instanţa de apel a respins calea de atac ca fiind tardivă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate perioada reţinerii şi a arestării preventive, pentru inculpaţii P.E.L. şi Ş.G., de la 8 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013, iar pentru inculpatul P.M.V., va deduce durata arestării preventive de la 9 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 600 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi şi sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.M.G., S.A.M. şi V.A.C. şi intimatele părţi civile B.F.G., D.F., D.I.G., F.M., L.R.A., M.S.M., B.F.G. şi V.A.G., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.E.L., P.M.V., Ş.G., Ş.V., A.V.E. şi F.M.

Împotriva deciziei penale nr. 137/A/MF din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.E.L. şi Ş.G. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.V. durata arestării preventive de la 9 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi şi sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.M.G., S.A.M. şi V.A.C. şi intimatele părţi civile B.F.G., D.F., D.I.G., F.M., L.R.A., M.S.M., B.F.G. şi V.A.G., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1117/2013. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 1126/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1117/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. ICCJ. Decizia nr. 1126/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1130/2013. Penal