ICCJ. Decizia nr. 1143/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizie nr. 1143/2013

Dosar nr. 9862/3/2012

Şedinţa publică din 02 aprilie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 560/F din 20 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 9862/3/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. reţinute pe lângă infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare (fapte din perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011).

În baza art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen. şi a Deciziei în interesul Legii nr. 42/2008 a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare (aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 174 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 697 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti), iar în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite toate pedepsele de câte 6 ani şi 8 luni închisoare, inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie cu aplicarea, art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 C. pen. s-a dispus ca după executarea pedepsei principale inculpata să execute şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 23 iunie 2011, precum şi reţinerea şi arestul preventiv de la 02 februarie 2012 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a următoarelor bunuri: o ştampilă de culoare roşie având amprenta de culoare neagră, cu denumirea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri România - A.I.P.P.I.M.M., indisponibilizată conform dovezii din 21 decembrie 2011; o ştampilă de culoare albastră, având amprenta de culoare albastră, indisponibilizată conform dovezii din 21 decembrie 2011; un stick de memorie, de culoare roşie, marca K.; un stick de memorie de culoare neagră, inscripţionat F. România, conţinând documente în format electronic create şi folosite de inculpată la săvârşirea faptelor (dovada din 27 martie 2012).

În baza art. 14-346 C. proc. pen. au fost admise acţiunile civile exercitate în cauză şi a fost obligată inculpata să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale): 10.700,37 lei şi dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la efectiva achitare a debitului către partea civilă SC D.G.M.C. SRL; 107.504,78 lei către partea civilă SC O. SRL; 10.600 lei către partea civilă SC F.P. SRL; 10.658 lei către partea civilă SC B.C. SRL; 2.573,95 lei către partea civilă SC E.B.C. SRL; 10.735,78 lei către partea civilă SC U.P. SRL; 19.150,12 lei către partea civilă SC U.M. SRL; 34.183 lei către partea civilă SC I.T.A. SRL; 6.232,74 lei către partea civilă SC G.P.C. SRL; 9.195,84 lei către partea civilă SC V.I. SRL; 6.500 lei către partea civilă SC R. SRL şi 6.500 lei către partea civilă SC B.A.I. SRL.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri falsificate:

Adresele având nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr. 3483/03 din 08 martie 2011;

- contractul de finanţare din 02 aprilie 2011;

- chitanţele din 4 ianuarie 2012 şi din 31 ianuarie 2012.

A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. În perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata C.M. a indus în eroare părţile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL şi SC V.I. SRL, cu ocazia încheierii şi executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22 octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010, din 09 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 28 martie 2011 şi din 30 martie 2011, prin care s-a obligat în mod formal (neserios) să întocmească şi să depună la organismul specializat al statului documentaţia necesară obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene nerambursabile în sumă de 250.000-1.000.000 euro, expediindu-le acestora pe parcursul derulării contractelor sus menţionate mai multe adrese, falsificate în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor respective, în scopul încasării în mod injust de la părţile vătămate a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate ”, cauzând un prejudiciu total de 221.606,67 lei.

2. Î n perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat, prin contrafacere, adresele având nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011 şi nr. 3483/03 din 08 martie 2011 (care atestau, în mod mincinos, depunerea - aprobarea - avizarea proiectelor în vederea obţinerii de către părţile vătămate susmenţionate a unor fonduri europene) - prin aplicarea unui antet şi a unor numere de înregistrare ce nu aparţineau A.I.P.P.I.M.M. (instituţie ce nu avea competenţe legale în obţinerea de fonduri europene), precum şi prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţinea acestei agenţii şi a unei ştampile ce reproducea semnătura vicepreşedintelui acesteia, D.N., precum şi contractul de finanţare din 02 aprilie 2011, având ca părţi contractante A.I.P.P.I.M.M. şi SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţinea acestei agenţii şi prin contrafacerea semnăturii preşedintelui acesteia, I.C.H.

3. În perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a expediat, prin poştă, către părţile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL) şi SC I.T.A. SRL, adresele purtând nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211.02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr. 3483/03 din 08 martie 2011, care atestau, în mod mincinos, depunerea - aprobarea - avizarea proiectelor în vederea obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene şi pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare a părţilor vătămate sus-menţionate cu ocazie executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22 octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010, din 09 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 14 martie 2011, din 28 martie 2011 şi încasării de la acestea a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate ”, prevăzut în contractele respective.

4. La datele de 10 ianuarie 2012 şi 24 ianuarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare părţile vătămate SC R. SRL şi SC B.A.I. SRL, recomandându-se reprezentanţilor legali ai acestora, în mod mincinos, ca angajată a A.I.P.P.I.M.M. şi determinându-le astfel să încheie contracte de prestări servicii în vederea obţinerii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 250.000 de euro, primind de la acestea în mod injust suma totală de 13.000 lei (câte 6.500 lei de la fiecare parte vătămată), pentru care le-a „emis în numele agenţiei” facturi şi chitanţe contrafăcute.

5. În perioada 10 ianuarie 2012 - 02 februarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a falsificat, prin contrafacere, chitanţele din 4 ianuarie 2012 şi din 31 ianuarie 2012 - prin aplicarea unei ştampile false cu denumirea A.I.P.P.I.M.M., precum şi un contract de prestări servicii în care figurează ca părţi A.I.P.P.I.M.M. şi T.D.M., prin aplicarea aceleiaşi ştampile false şi falsificarea semnăturii preşedintelui agenţiei - I.C.H.

6. În perioada 10 ianuarie 2012 - 02 februarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înmânat/ prezentat numitului T.D.M. (administrator al părţii vătămate SC R. SRL) chitanţa din 4 ianuarie 2012, contractul de prestări servicii în care figurează ca părţi A.I.P.P.I.M.M. şi T.D.M., respectiv facturile din 31 ianuarie 2012, împreună şi chitanţele aferente din 31 ianuarie 2012, pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate şi obţinerii de la aceasta a unor foloase materiale injuste.

Această situaţie de fapt a fost apreciată ca fiind dovedită cu declaraţia de recunoaştere a faptelor dată de inculpată în instanţă, precum şi cu probatoriul administrat la urmărirea penală.

În drept, prima instanţă a procedat la o schimbare de încadrare juridică, înlăturând dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. reţinute pe lângă infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în acest sens că, potrivit relaţiilor de la dosar, sentinţa penală nr. 174 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia a rămas definitivă la 16 mai 2011, prin Decizia penală nr. 697 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, în timp ce fapta prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. s-a epuizat la 30 martie 2011, deci anterior rămânerii definitive a sentinţei susmenţionate.

În ceea ce priveşte celelalte fapte, instanţa a reţinut că starea de recidivă este corect reţinută, faptele fiind săvârşite în interiorul termenului de încercare al pedepsei de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 174 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 697 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.

În arma analizei probatoriului administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că:

1. Fapta inculpatei C.M. care, în perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare pe părţile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL şi SC V.I. SRL, cu ocazia încheierii şi executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22 octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010, din 09 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 28 martie 2011 şi din 30 martie 2011, prin care s-a obligat în mod formal (neserios) să întocmească şi să depună la organismul specializat al statului documentaţia necesară obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene nerambursabile în sumă de 250.000 - 1.000.000 euro, expediindu-le acestora pe parcursul derulării contractelor sus-menţionate mai multe adrese, falsificate în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor respective, în scopul încasării în mod injust de la părţile vătămate a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate”, cauzând un prejudiciu total de 221.606,67 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „înşelăciune”, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Fapta inculpatei C.M. care, în perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat, prin contrafacere, adresele având nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr. 3483/03 din 08 martie 2011 (care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor în vederea obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene) - prin aplicarea unui antet şi a unor numere de înregistrare ce nu aparţin A.I.P.P.I.M.M. (instituţie ce nu avea competenţe legale în obţinerea de fonduri europene), precum şi prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţine acestei agenţii şi a unei ştampile ce reproduce semnătura vicepreşedintelui acesteia, D.N., precum şi contractul de finanţare din 02 aprilie 2011, având ca părţi contractante A.I.P.P.I.M.M. şi SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţine acestei agenţii şi prin contrafacerea semnăturii preşedintelui acesteia, I.C.H., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ,fals material în înscrisuri oficiale”, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a C. pen.

3. Fapta inculpatei C.M. care, în perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a expediat, prin poştă, către părţile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M. C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL) şi SC I.T.A. SRL, adresele purtând nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr. 3483/03 din 08 martie 2011, care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor în vederea obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene şi pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare a părţilor vătămate sus-menţionate cu ocazie executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22 octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010, din 09 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 14 martie 2011, din 28 martie 2011 şi încasării de la acestea a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate”, prevăzut în contractele respective, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals”, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

4. Fapta inculpatei C.M. care, la datele de 10 ianuarie 2012 şi 24 ianuarie 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare pe părţile vătămate SC R. SRL şi SC B.A.I. SRL, recomandându-se reprezentanţilor legali ai acestora, în mod mincinos, ca angajată a A.I.P.P.I.M.M. şi determinându-le astfel să încheie contracte de prestări servicii în vederea obţinerii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 250.000 de euro, primind de la acestea în mod injust suma totală de 13.000 lei (câte 6.500 lei de la fiecare parte vătămată), pentru care le-a „emis în numele agenţiei” facturi şi chitanţe contrafăcute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „înşelăciune”, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

5. Fapta inculpatei C.M. care, în perioada 10 ianuarie 2012 - 02 februarie 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat, prin contrafacere, chitanţele din 4 ianuarie 2012, din 31 ianuarie 2012, din 31 ianuarie 2012, facturile din 31 ianuarie 2012 şi din 31 ianuarie 2012 - prin aplicarea unei ştampile false cu denumirea A.I.P.P.I.M.M., precum şi un contract de prestări servicii în care figurează ca părţi A.I.P.P.I.M.M. şi T.D.M., prin aplicarea aceleiaşi ştampile false şi falsificarea semnăturii preşedintelui agenţiei - I.C.H., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ,fals material în înscrisuri oficiale”, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

6. Fapta inculpatei C.M. care, în perioada 10 ianuarie 2012 - 02 februarie 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înmânat/ prezentat numitului T.D.M. (administrator al părţii vătămate SC R. SRL) chitanţa din 4 ianuarie 2012, contractul de prestări servicii în care figurează ca părţi A.I.P.P.I.M.M. şi T.D.M., respectiv facturile din 31 ianuarie 2012, împreună cu chitanţele aferente din 31 ianuarie 2012, pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate şi obţinerii de la aceasta a unor foloase materiale injuste, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals”, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Constatând întrunite şi condiţiile răspunderii penale, prima instanţă a dispus şi condamnarea inculpatei la pedepse privative de libertate la a căror individualizare au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, astfel cum au fost ele modificate prin reţinerea disp. art. 320¹C. proc. pen. şi atitudinea sinceră a inculpatei, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor inculpatei, reliefat de multitudinea acestora, aflate în concurs şi în formă continuată, valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului, dar şi starea de recidivă în care s-a aflat inculpata la data săvârşirii faptelor, respectiv împrejurarea că aceasta nu a avut nicio tentativă de a acoperi prejudiciul.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că aplicarea unor pedepse reduse cu o treime, conform art. 320¹ C. proc. pen., răspunde atât împrejurărilor favorabile, cât şi celor defavorabile inculpatei.

Cât priveşte tehnica de redactare a minutei, s-a observat că ne aflăm în ipoteza reglementată de Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii), când instanţa este sesizată pentru fapte care atrag aplicarea art. 83 şi 85 C. pen., astfel încât tribunalul a urmat mecanismul de aplicare a pedepselor reglementat de respectivul recurs în interesul legii.

În latură civilă au fost admise acţiunile civile aşa cum au fost formulate, inculpata necontestând prejudiciul.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile parchetului au vizat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatei, din perspectiva individualizării acesteia, apreciindu-se că pedeapsa aplicată este inaptă să atingă scopurile pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., prima instanţă neţinând seama, în mod cumulativ, de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatei, de faptul că nici măcar nu a încercat acoperirea prejudiciului şi de împrejurările de agravare a răspunderii penale - forma continuată, concursul de infracţiuni şi recidiva, inculpata nefiind la primul conflict cu legea penală.

Inculpata a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar, în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege întrucât are în îngrijire un copil minor.

Prin Decizia penală din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri, menţinându-se, în continuare, starea de arest a inculpatei.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că, în urma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia inculpatei de recunoaştere a comiterii faptelor, dată în condiţiile disp. art. 320¹ C. proc. pen., prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii căreia i-a dat şi în drept o justă încadrare juridică şi, constatând întrunite condiţiile răspunderii penale a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele şase fapte reţinute în sarcina sa.

Deopotrivă justă a fost apreciată şi optica instanţei de înlăturare a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave comisă, în formă continuată, săvârşită în perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în dauna părţilor vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C.SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL şi SC V.I. SRL.

Tot astfel, s-a apreciat că în mod corect a procedat prima instanţă la reţinerea situaţiei de fapt şi încadrarea juridică pentru celelalte cinci infracţiuni săvârşite în formă continuată şi în concurs real de către inculpată, respectiv două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale, doză infracţiuni de uz de fals şi una de înşelăciune.

În ceea ce priveşte aspectul invocat de inculpată în faţa instanţei de prim control judiciar în sensul că la momentul la care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. ar fi avut o stare psihică care i-ar fi afectat discernământul (cu referire directă la medicaţia prescrisă şi administrată în perioada cât s-a aflat în stare de arest), instanţa de apel a reţinut că din adresa din 12 ianuarie 2012, emisă de A.N.P. - Penitenciarul Târguşor, aflată la fila 111 dosar apel, punctul de vedere al administraţiei penitenciarului este în sensul că inculpatei i s-au administrat o serie de medicamente care pot avea ca efect secundar stări de somnolenţă, dar că, în perioada administrării tratamentului, inculpata nu a instalat aceste efecte secundare.

Prin urmare, reţinând că în perioada monitorizată nu au fost semnalate efecte secundare de genul celor pe care le-ar fi putut produce administrarea medicamentelor invocate, precum şi faptul că din declaraţia dată în faţa instanţei de apel (fila 116 dosar apel) rezultă că inculpata a înţeles pe deplin semnificaţia procedurii prev. în art. 320¹C. proc. pen., motivul pentru care a achiesat la aceasta fiind cel al rezolvării în mod definitiv, cât mai rapid, a cauzei pe fond pentru a putea beneficia de o eventuală întrerupere a executării pedepsei, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu există dubii cu privire la existenţa unui discernământ valabil exprimat de către inculpată la momentul la care a achiesat la procedura simplificată, astfel încât solicitarea acesteia se vădeşte a fi nefondată.

Totodată, s-a reţinut că, întrucât discernământul inculpatei nu a fost în niciun fel afectat la momentul solicitării aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen., inculpata nu mai poate reveni asupra acesteia, ulterior momentului admiterii cererii de judecare potrivit procedurii simplificate, aceasta neputând renunţa, pe parcursul procesului penal, asupra opţiunii sale de a fi judecate potrivit procedurii susmenţionate.

În acest context, având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în urma aplicării procedurii simplificate reglementate de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut că apelul inculpatei cu privire la latura penală a cauzei poate viza doar aspecte referitoare la încadrarea juridică şi individualizarea pedepsei, inculpata neputând renunţa, în calea de atac, la opţiunea de a fi judecată potrivit procedurii alese în faţa primei instanţe pentru ca în calea de atac să solicite achitarea.

Ca urmare, în aceste limite de analiză, instanţa de apel a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii penale, inculpata săvârşind cu vinovăţie faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimisă în judecată.

În acelaşi sens s-a reţinut că probatoriul administrat în cauză este de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpata conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., soluţia de condamnare pronunţată de către prima instanţă pentru fiecare dintre cele şase infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei fiind legală şi temeinică.

Trecând la analiza criticilor privind individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, formulate atât de apărare, cât şi de acuzare, instanţa de apel a constatat că sunt neîntemeiate, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., în procesul de individualizare a pedepsei, se ţine seama de mai multe aspecte, respectiv de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (ce dau măsura gradului de pericol social generic al infracţiunii), de gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Este adevărat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea au fost comise de inculpată în formă continuată şi în concurs real, cinci dintre acesta fiind săvârşite chiar în stare de recidivă; că pericolul social generic al infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave este unul ridicat (astfel cum o demonstrează pedeapsa cu închisoarea între 10 şi 20 de ani stabilită de legiuitor), date fiind valorile sociale cărora le aduce atingere, însă la stabilirea pedepsei judecătorul trebuie să se raporteze şi la gravitatea concretă a faptei, aşa cum este conturată aceasta de modalităţile şi împrejurările comiterii, de urmările produse.

În speţă însă, circumstanţele reale ale cauzei dar şi cele personale ale inculpatei - care a recunoscut comiterea infracţiunilor, are reale posibilităţi de reintegrare, fiind mama unui copil minor - justifică aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege la care s-a ajuns ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen.

Ca urmare, în raport de argumentele expuse şi de datele care circumstanţiază persoana inculpatei - cu şanse de reintegrare în societate, de comportamentul acesteia după săvârşirea infracţiunii, de împrejurarea că datele cauzei conduc la concluzia că acesta nu doreşte să persevereze pe calea infracţionalităţii, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată în fond este aptă să satisfacă scopul şi funcţiile prev. de art. 52 C. pen., neimpunându-se nici majorarea acesteia, conform solicitării parchetului, dar nici reţinerea de circumstanţe atenuante, respectiv coborârea cuantumului sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile existenţei stărilor de agravare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpata C.M., fără a motiva în scris calea de atac.

La termenul de dezbateri din 2 aprilie 2014, subsecvent consultării recurentei inculpate, apărătorul desemnat din oficiu să-i acorde asistenţă juridică a menţionat că unica critică pe care înţelege să o formuleze se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, în raport de atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă a acesteia, situaţia familială deosebită - mamă a unui copil de 1 an şi 6 luni, dar şi de circumstanţele reale ale cauzei.

În consecinţă, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor la un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata C.M. este nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prima instanţă şi instanţa de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează fapta deduse judecăţii.

Analizând în continuare criticile invocate de inculpată în sfera cazului de casare prev. de art. 385⁹pct.14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, în raport de gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea de săvârşire, rezultatul produs, dar şi de comportamentul procesul al inculpatei şi persoana acesteia, pedepsele aplicate de prima instanţă, menţinute în apel, egale cu limita minimă specială de pedeapsă prevăzută de lege, calculată conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru faptele săvârşite (art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.), respectiv pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare fiind apte prin cuantum şi modalitate de executare să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

În concret, în procesul de stabilire a pedepsei şi la individualizarea modului de executare a acesteia, în mod corect, instanţele au avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise de inculpată, stabilite conform art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor reliefat de modul şi mijloacele utilizate pentru săvârşirea acesteia - prin inducerea în eroare a nu mai puţin de 10 societăţi (SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL şi SC V.I. SRL) cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de prestări servicii prin care s-a obligat în mod formal (neserios) să întocmească şi să depună la organismul specializat al statului documentaţia necesară obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene nerambursabile în sumă de 250.000-1.000.000 euro, expediindu-le acestora pe parcursul derulării contractelor sus-menţionate mai multe adrese, falsificate în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod mincinos, depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor respective, în scopul încasării în mod injust de la părţile vătămate a unor sume de bani şi în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate”, faptă săvârşită în perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, prin inducerea în eroare a altor două societăţi comerciale (SC R. SRL şi SC B.A.I. SRL), recomandându-se reprezentanţilor legali ai acestora, în mod mincinos, ca angajată a A.I.P.P.I.M.M. şi determinându-le astfel să încheie contracte de prestări servicii în vederea obţinerii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 250.000 de euro, fapte săvârşite la datele de 10 ianuarie 2012 şi 24 ianuarie 2012, prin contrafacerea unor adrese care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor în vederea obţinerii de către părţile vătămate a unor fonduri europene, prin aplicarea unui antet şi a unor numere de înregistrare ce nu aparţin A.I.P.P.I.M.M. (instituţie ce nu avea competenţe legale în obţinerea de fonduri europene), precum şi prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţine acestei agenţii şi a unei ştampile ce reproduce semnătura vicepreşedintelui acesteia, D.N., precum şi contractul de finanţare din 02 aprilie 2011, având ca părţi contractante A.I.P.P.I.M.M. şi SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ştampile false ce nu aparţine acestei agenţii şi prin contrafacerea semnăturii preşedintelui acesteia, I.C.H. -, amploarea activităţii infracţionale care a vizat nu mai puţin de 12 societăţi comerciale, durata acesteia - perioada 2010-2012, natura relaţiilor sociale ce au fost încălcate, prejudiciul produs - aproximativ 240.000 lei, care nu a fost acoperit, dar şi profilul socio-moral al inculpatei care a săvârşit 5 dintre fapte în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l o condamnare anterioară definitivă, la pedeapsa de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, dar care a fost condamnată şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentinţa penală nr. 593 din 16 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, fiind totodată cercetată şi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., art. 49 şi art. 44 din Legea nr. 161/2003, elemente care dovedesc perseverenţa infracţională a acesteia.

Deopotrivă, au fost avute în vedere şi datele privind persoana inculpatei, atitudinea de recunoaştere şi regret a faptelor fiind adecvat valorificată prin reţinerea în beneficiul acesteia a disp. art. 320¹ C. proc. pen., în timp ce elementele vizând vârsta şi situaţia familială deosebită - mamă a unui copil de 1 an şi 6 luni, au fost just puse în valoare prin stabilirea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, calculat conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în raport de cauzele de agravare ale pedepsei date de forma continuată a infracţiunilor şi starea de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat la momentul săvârşirii a 5 dintre acestea.

Deopotrivă, aceleaşi elemente privind persoana inculpatei s-au reflectat în clemenţa arătată de instanţe prin faptul neaplicării unui spor de pedeapsă la pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, se constată că nu poate fi primită critica invocată în recurs referitoare la greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, precum şi faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.M. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 24 iunie 2011 şi de la 02 februarie 2012 la 02 aprilie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 02 aprilie 2013.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1141/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1318/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1143/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs