ICCJ. Decizia nr. 1158/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizianr. 1158/2013

Dosar nr. 8186/118/2010

Şedinţa publică din 3 aprilie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 265 din 23 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 8186/118/2010, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice şi s-a făcut aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. faţă de inculpatul G.A. şi aplic. art. 75 lit. c) C. pen. faţă de inculpatul Ş.V., în raport de infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. rapia art. 175 lit. a) şi g) C. pen., săvârşită în perioada 15-30 iunie 2008.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.V. la pedeapsa de 9 ani (nouă ani) închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 19 ani ( nouăsprezece ani) închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.

În baza art. 174 rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 20 ani (douăzeci ani) închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.

În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. şi rap.la art. 176 lit. c) C. pen.,cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 25 ani (douăzeci şi cinci ani) închisoare.

În baza art. 174 rap. la art. 175 lit. a) şi g) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

În baza art. 65 alin. (2) rap. la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. rap.la art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în cea mai grea dintre acestea şi anume pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 922 din 07 mai 2007 a Judecătoriei Medgidia şi s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre, în final inculpatul Ş.V. execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzs inculpatului pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 16 ianuarie 2010, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 160¹ alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de acest inculpat

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S., la pedeapsa de 9 ani ( nouă ani) închisoare.

În art. 65. alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) şi art3 7 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 19 ani (nouăsprezece ani) închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) Cod penata fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi rap. la art. 175 lit. a), g) C. pen. şi cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 19 ani şi 6 luni (nouăsprezece ani şi şase luni) închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a), g) şi 176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 21 ani (douăzeci şi unu ani ) închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea dintre acestea, de 21 ani închisoare, care a fost sporită cu 5 ani, în final inculpatul B.S. urmând a executa pedeapsa de 26 ani (douăzeci şi şase ani) închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la 08. 02. 2010, lăzi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 160¹ alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de acest inculpat.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.E.M., la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni ( şase ani şi şase luni) închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani şi 6 luni (treisprezece ani şi şase luni) închisoare.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) rap. la art. 35 alin. (3) C. pen., s- au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul M.E.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani şi 6 luni (reisprezece ani şi şase luni) închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 alin. (1) cu aplic. art. 99 şi urm.C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A., la pedeapsa de 3 ani (trei ani) închisoare.

În baza art. 174 rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm.C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 10.ani şi 6 luni (zece ani şi şase luni) închisoare.

În baza art. 174 rap. la art. 175 lit. a) şi g) şi art. 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 22 ani (douăzeci şi doi ani) închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul G.A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 22 ani (douăzeci şi doi ani) închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 16 ianuarie 2010, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 160¹ alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de acest inculpat.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/ 2003, a fost condamnat inculpatul I.D.L. la pedeapsa de 6 ani (şase ani) închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani (treisprezece ani) închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare.

În baza art. 33 lila, 34 lit. b) C. pen. rap. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul l.D.L. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 13 ani (treisprezece ani) închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.G.F., la pedeapsa de 5 ani (cinci ani) închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 Cod proc.pen, art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., au fost admise acţiunile civile formulate de societăţile de leasing şi au fost obligaţi inculpaţii Ş.V., B.S., M.E.M. şi l.D.L., în solidar, la plata sumelor reprezentând despăgubiri civile (daune materiale), ca urmare a prejudiciilor suferite în urma încheierii contractelor de leasing, după cum urmează: 76.404,56 lei şi 107.963,29 euro sau echivalent în lei la data plăţii, la care se adaugă şi penalităţile de întârziere calculate până la data efectuării plăţii, către partea civilă SC I.A.T.S.A.L. SA Bucureşti; 340.189,37 lei către partea civilă SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti; 121.380 euro sau echivalent în lei la data plăţii, către partea civilă SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti; 435.723,32 lei către partea civilă SC A.T. (A.T.) L. I.F.N. SA Bucureşti; 483.701,68 lei către partea civilă SC P.L. I.F.N. SA Sibiu; 147.948, 20 euro echivalent în lei la data plăţii, la care se adaugă şi penalităţile de întârziere calculate până la data efectuării plăţii, către partea civilă SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, de instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, ca nefondată.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile L.I. şi V.G.

A fost obligat inculpatul Ş.V., la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă L.I.

Au fost obligaţi inculpaţii Ş.V., G.A. şi B.S., în solidar, la plata despăgubirilor civile, respectiv, la plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale şi a sumei de 320 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă V.G..

Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor civile, formulate de aceste-două părţi civile, ca nefiind dovedite.

În baza art. 199 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de av. L.A.C. şi a dispus reducerea amenzii judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 09 noiembrie 2010, de la suma.de 2.000 lei la suma de 500 lei.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocaţilor din oficiu către Baroul Constanţa, aferent fazei de urmărire penală, pentru av. Ş. (F.) G.M. (300 lei), av., G.A. (200 lei), precum şi onorariu avocat oficiu aferent fazei de judecată, în sumă de 400 lei pentru av. C.A., de 400 lei pentru av. D.R.C. şi de 400 lei pentru av. B.C., au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: B.S. -15.775 lei; Ş.V. -16.300 lei; inculpatul G.A.- 16.500 lei; inculpatul M.E.M. - 5.700 lei; inculpatul I.D.L. - 6.200 lei; inculpatul O.G.F. - 6.100 lei, toate aceste sume reprezentând cheltuieli judiciare aferente ambelor faze procesuale, inclusiv onorariu avocat oficiu, cii precizarea că din sumele la care au fost obligaţi B.S., Ş.V. şi G.A., câte 15.000 lei sunt din faza urmăririi penale, iar din sumele la care au fost obligaţi M.E.M., I.D.L. şi O.G.F., câte 5.000 lei s"unt din faza urmăririi penale.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut următoarele; La data de 28/12.2009, ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că Ş.V., G.A., C.L., L.E., U.I., C.P., P. P., P.M., C.I.A. şi O.G.F., s-au asociat într-un gţup infracţional organizat, cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante. S-a reţinut că membrii grupului infracţional organizat au constituit sau au preluat mai multe societăţi comerciale, prin intermediul cărora au desfăşurat operaţiuni comerciale, prejudiciind cu sume importante mai mulţi agenţi economici. La aceeaşi dată, Dosarul a fost înregistrat la Serviciul Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T., cu nr. 485D/P/2009 şi prin rezoluţia cu acelaşi număr, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ş.V., G.A., C.L., U.I., C.P., P. P., P.M. şi O.F.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, începând cu anul 2007, au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante prin înşelarea mai multor societăţi comerciale.

Ulterior, a fost audiat ca martor numitul B.I., din declaraţia căruia a rezultat că, Ş.V., până în anul 2008, a desfăşurat prin intermediul unor societăţi comerciale la care figurau ca administratori C.L., L.E., U.I. şi C.P., o multitudine de operaţiuni comerciale cu scopul obţinerii, în mod fraudulos, a unor beneficii materiale importante şi că, iniţiativa derulării unor astfel de activităţi ilicite le-a aparţinut inculpaţilor Ş.V. şi B.S., care au fost şi beneficiarii câştigurilor realizate nelegal.

Tot din declaraţia martorului, care a relatat că s-a aflat permanent în toată perioada menţionată, în anturajul persoanelor la care a făcut referire, a mai reieşit că inculpatul Ş.V. i-a omorât, în ordine cronologică, pe C.L., L.E., U.I. şi C.P. Motivul uciderii acestora a fost acela^ă cei patru ajunseseră în situaţia de a divulga autorităţilor modalitatea în care s-au desfăşurat activităţile comerciale ilicite prin intermediul firmelor la care aceştia erau asociaţi sau administratori, existând posibilitatea reală ca aceştia, în cursul unor eventuale anchete ce s-ar fi derulat de către organele judiciare, ca urmare a sesizărilor persoanelor păgubite, să indice că ei au acţionat la îndemnul şi sub coordonarea inculpaţilor Ş.V. şi B.S., aceştia din urmă fiind principalii beneficiari ai câştigurilor realizate ilegal.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a O.N.R.C., s-a stabilit. că inculpatul Ş.V. şi numiţii L.E., U.I., C.P. şi B.I., erau asociaţi sau administratori la un număr foarte mare de societăţi comerciale.

A fost identificat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia dosarul în care se dispusese neînceperea urmăririi penale în cauza având ca obiect decesul lui C.L., iar analiza dosarului a evidenţiat faptul că C.L. a murit în condiţii suspecte, la data decesului asupra cadavrului fiind găsit un buletin de identitate T. cu datele de stare civilă aparţinând numitului S.I., nume care a fost invocat şi în declaraţia martorului B.I. Pentru aceste motive, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în această cauză a fost infirmată de prim-pro cur oral Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, dosarul fiind declinat în favoarea D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa.

Totodată a fost identificat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, Dosarul nr. 3852/P/2008, privind decesul lui L.E., în care procurorul confirmase propunerea de neîncepere a urmăririi penale a organelor de cercetare ale poliţiei, pe baza probelor până atunci administrate, inclusiv a raportului de constatare medico-legală din 10 decembrie 2008, al S.M.L. Constanţa, cu următoarele concluzii: „Moartea lui L.E. a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin înecare. Leziunile traumatice au fost produse după moarte (nu au caracter vital) prin lovire şi frecare-abrazare de corpuri dure cu suprafaţa rugoasă prin acţiunea valurilor. Nu s-a găsit sânge după efectuarea alcoolemiei iar grupul sanguin nu s-a putut determina (B.A. nr. 913/2008). în lichidul pleural s-a constatat o concentraţie a etalonului de 0,70 g o% alcool (B.A. nr. 912/2008)."

Printre actele premergătoare efectuate în cauza sus-menţionată de către lucrătorii de poliţie, a fost şi audierea lui Ş.V., care în declaraţia olografă"din 23 aprilie 2008, menţiona faptul că L.E. a încercat să se sinucidă prin spânzurare, că deseori consuma în mod excesiv băuturi alcoolice şi că intenţiona să plece în Germania. Declaraţia acestuia era în contradicţie totală cu declaraţia din 07 aprilie 2008 a numitei L.I., soţia victimei, audiată în aceeaşi cauză, care preciza că l-a văzut ultima oară pe soţul ei la data de 16 februarie 2008, când acesta a plecat de la domiciliu însoţit fiind de numitul „V." Pentru obţinerea de date suplimentare cu privire la împrejurările în care a survenit decesul lui L.E., în cursul urmăririi penale s-a dispus audierea prin comisie rogatorie de către D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Maramureş -în calitate de martor a numitei L.I., care l-a recunoscut pe Ş.V. în fotografiile care i-au fost prezentate, ca fiind numitul „V.", cu care victima a părăsit domiciliul la data de 16 februarie 2008. De asemenea, aceasta a precizat că soţul său nu a avut tentative de suicid şi că, după dispariţia acestuia, Ş.V. i-a spus că L.E. s-ar afla în Germania. Aceasta a mai precizat că, soţul ei era un bun înotător.

În urma informaţiilor furnizate de L.I. şi de B.I., D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanţa - a dispus la data de 11 ianuarie 2010, exhumarea cadavrului lui L.E. şi efectuarea unei expertize medico-legale de către o comisie de experţi din cadrul S.M.L. Constanţa, cu un grad profesional mai mare decât al mE.cului primar legist, doctor B.Ş., care efectuase prima necropsie, conform dispoziţiilor din normele procedurale privind efectuarea expertizelor prevăzute în Ordinul nr. 1134/C/225 din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii.

La data de 12 ianuarie 2010, L.E., care era înmormântat în cimitirul din localitatea Castelu din judeţul Constanţa, a fost exhumat, la aceeaşi dată fiind transportat la Morga Cimitirului Central din Constanţa, unde a fost reautopsiat, ocazie cu care medicii-legişti (medic primar legist - şef lucrări universitare - doctor M.P. şi medic primar legist - şef lucrări universitare - doctor M.O.) din cadrul S.J.M.L. Constanţa au ajuns la următoarele concluzii preliminare, prin adresa de exhumare din 13 ianuarie 2010: „Moartea numitului L.E. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fracturi multiple cominutive de boltă şi bază de craniu. Leziunile traumatice constatate atât la autopsie cât şi la reautopsiere au putut fi produse prin lovire activă, cu un corp dur având o suprafaţă de cca.4 cm² .Cele situate la nivelul capului au legătură directă cu cauza morţii, putând fi produse cu foarte puţin timp înainte de instalarea acesteia."

Rezultatele necropsiei au fost făcute cunoscute Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, care prin Ordonanţa nr. 43/n/2 din 14 ianuarie 2010 a dispus infirmarea rezoluţiei nr. 3852/P/2008 din data de 18 martie 2009, în care se dispusese neînceperea urmăririi penale în cauza privind decesul lui L.E. şi declinarea dosarului, pentru continuarea cercetărilor, D.I.I.C.O.T.Serviciul Teritorial Constanţa, unde Dosarul a fost înregistrat sub nr. 5D/P/2010 din 14 ianuarie 2010, apoi prin ordonanţa din 15 ianuarie 2010 a fost reunit cu Dosarul nr. 485D/P/2009.

În perioada următoare, inculpatul Ş.V. a fost supus unei monitorizări permanente, iar convorbirile purtate de acesta de la terminalele telefonice mobile au fost interceptate în vederea localizării sale.

Întrucât martorul B.I. declarase că L.E. a fost omorât în incinta unui depozit situat în zona industrială din Constanţa, de către inculpatul Ş.V., care l-ar fi lovit de mai multe ori cu un ciocan în cap, acestui martor i s-a solicitat să indice în teren locaţia. A fost astfel identificat un depozit aparţinând SC L.P. SA din municipiul Constanţa, de unde, în baza delegării procurorului, specialiştii criminalişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa au recoltat fragmente de pardoseală detaşate prin dăltuire, purtătoare de urme biologice. Au mai fost recoltate fragmente de mochetă din interiorul autoturismului, autoturism despre care martorul B.I. menţionase că a fost folosit de Ş.V., G.A. şi O.G.F., pentru a transporta cadavrul lui L.E., din incinta depozitului până pe marginea Canalului Dunăre-Marea Neagră, unde acesta a fost aruncat.

Aceste probe au fost trimise Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, unde au fost trimise şi probe recoltate cu ocazia exhumării de la cadavrul lui L.E. şi s-a dispus ca această instituţie să efectueze o expertiză medico-legală în vederea identificării profilelor A.D.N. în probele recoltate din incinta depozitului şi din autoturismul şi comparării acestora cu profilul A.D.N. identificat în probele recoltate de la cadavrul lui L.E.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 12 mai 2010 al Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti s-au formulat următoarele concluzii: analiza prin teste de identificare rapidă a rhicrourmelor biologice a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană pe fragmentele din pardoseala depozitului şi pe mocheta autoturismului; analiza genetică a probelor de os femural prelevate prin exhumare de la victima L.E. a pus în evidenţă un profil genetic unic, aparţinând unei persoane de sex masculin; analiza genetică a urmelor de sânge de pe pardoseala depozitului şi de pe mocheta autoturismului a pus în evidenţă câte un profil A.D.N. unic aparţinând uneia şi aceleiaşi persoane de sex masculin. între profilul A.D.N. masculin evidenţiat din probele susmenţionate şi profilul A.D.N. de referinţă al victimei L.E. există o corespondenţă perfectă. Din analiza statistică şi probabilistică rezultă că ipoteza „urmele de sânge de pe pardoseala depozitului şi mocheta autoturismului conţin A.D.N. care provine de la victima L.E." este de 3.3 x 10¹⁰ ori mai probabilă decât ipoteza „urmele de sânge de pe pardoseala depozitului şi mocheta autoturismului conţin A.D.N. care provine de la o persoană necunoscută de sex masculin".

Întrucât martorul B.I. a denunţat faptul că inculpaţii Ş.V. şi G.A. l-au omorât pe U.I. şi l-au îngropat în curtea unei case din localitatea Măgura din judeţul Constanţa, unde, potrivit precizărilor aceluiaşi martor, este probabil să fie îngropat şi cadavrul lui C.P., lucrătorii de poliţie au efectuat verificări pe raza localităţii Măgura şi au identificat împreună cu martorul, imobilul la care acesta făcea referire, cumpărat de Ş.V. pentru fraţii P.M. şi P. P. Acest imobil a fost percheziţionat la data de 15 ianuarie 2010, în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Constanţa şi au fost găsite cadavrele victimelor U.I. şi C.P. Cadavrul lui U.I., a fost găsit îngropat la o adâncime de aproximativ 2,2 metri. S-a procedat iniţial la demolarea unei construcţii ce avea destinaţia de W.C., sub care s-a găsit o groapă având dimensiunile de aproximativ 2 metri lungime, 2 metri lăţime şi 1,5 metri adâncime. La această adâncime a fost identificată o placă din beton de 20 centimetri grosime, care a fost spartă şi înlăturată, ulterior fiind înlăturat un strat de bolovani din piatră de aproximativ 20 de centimetri grosime şi încă un strat de pământ, sub care a fost descoperit cadavrul sus-menţionat. Cadavrul lui C.P. a fost găsit îngropat în faţa casei din localitatea Măgura, judeţul Constanţa, la o adâncime de aproximativ 70 de centimetri, sub un strat de pământ de 50 centimetri şi un strat din beton cu o grosime de 20 centimetri.

Cadavrele celor doi au fost autopsiate de către medicul primar legist - şef lucrări universitare - doctor M.O. din cadrul S.J.M.L. Constanţa la data de 16 ianuarie 2010, concluziile preliminare fiind următoarele: „Moartea numitului U.I. a fost violentă; ea s-a datorat asfixiei mecanice prin sufocare şi compresiune toraco-abdominală cu o masă importantă de pământ şi bolovani din piatră; leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin compresiune cu un corp cu greutate mare - masă importantă de pământ şi bolovani din piatră şi au legătură directă cu cauza morţii, putând data cu foarte puţin timp înainte de deces; semnele de reacţie vitală constatate la cadavru pledează pentru faptul că sus-numitul era în viaţă în momentul în care a fost acoperit cu masa de pământ şi pietre."

„Moartea numitului C.P. a fost violentă; ea s-a datorat asfixiei mecanice prin sufocare şi compresiune toraco-abdominală cu un corp cu greutate mare -masă importantă de pământ; leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire repetată cu un corp dur; pot data cu puţin timp înainte de deces; nu au legătură cu cauza acestuia; au determinat, cu mare probabilitate, pierderea conştientei sus-numitului; semnele de reacţie vitală constatate la cadavru pledează pentru faptul că sus-numitul era în viaţă în momentul în care a fost acoperit cu masa de pământ."

Pentru stabilirea cu certitudine a identităţii cadavrului care se presupunea că aparţine lui C.P. s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale genetice de către I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, căruia i s-a solicitat să stabilească profilul genetic aparţinând victimei şi să-l compare cu profilul genetic identificat în probele biologice recoltate de la numitul C.F., fratele lui C.P. (la solicitarea D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa, I.M.L. Timişoara a recoltat de la C.F. probe de salivă şi le-a trimis I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti). Din raportul de expertiză medico-legală din 2010 al I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, rezultă următoarele concluzii : 1. „Analiza genetică a probelor de os prelevate autopsie de la victima cu identitate necunoscută a pus în evidenţă un profil genetic unic aparţinând unei persoane de sex masculin. 2.Caracterele genetice autozomale din profilul A.D.N. al bărbatului neidentificat presupus a fi C.P. se regăsesc între caracterele genetice ale numitului C.F., investigat în calitate de frate al dispărutului C.P. Totodată, între caracterele genetice din profilul cromozomial Y evidenţiat din proba de dinţi a victimei de sex masculin şi profilul cromozomial Y al numitului C.F., există o corespondenţă perfectă. Prin urmare, între victima de sex masculin şi numitul C.F. poate exista o relaţie de înrudire de tip înfrăţire. Din interpretarea probabilistică şi statistică a datelor rezultă că ipoteza „Bărbatul neidentificat este C.P., fratele bun cu numitul C.F." este de 82,81 ori mai probabilă decât ipoteza „Bărbatul neidentificat este C.P., neînrudit cu numitul C.F.". 3. În concluzie, cadavrul victimei de sex masculin aparţine lui C.P., fiind frate bun al numitului C.F., cu o probabilitate de 99, 9988 %."

În vederea stabilirii cu certitudine a identităţii cadavrului care se presupunea că aparţine lui U.I. s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale genetice de către I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, căruia i s-a solicitat să stabilească profilul genetic aparţinând victimei şi să-l compare cu profilul genetic identificat în probele biologice recoltate de la mama acestuia, U. Constantina (la solicitarea D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanţa, S.M.L. Constanţa a recoltat de la U. Constantina probe de salivă şi le-a trimis I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti). Din raportul de expertiză medico-legală din 2010 al I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti rezultă următoarele concluzii: „1. Analiza genetică a probelor de os prelevate autopsie de la victima cu identitate necunoscută a pus în evidenţă un profil genetic unic, aparţinând unei persoane de sex masculin. 2. Caracterele genetice autozomale din profilul A.D.N. al bărbatului neidentificat presupus a fi U.I., se regăsesc între caracterele genetice ale numitei U.C., investigată în calitate de mamă a dispărutului, având cel puţin câte un corespondent la nivelul fiecăruia dintre markerii investigaţi. Prin urmare, între victima de sex masculin şi numita U. Constantina poate exista o relaţie de înrudire directă de tip mamă-fii. Din interpretarea probabilistică şi statistică a datelor rezultă că ipoteza „Bărbatul neidentificat este U.I., fiul numitei U.C.", este de 405.000 ori mai probabilă decât ipoteza „ Bărbatul neidentificat este neînrudit biologic cu numita U.C." 3. În concluzie, cadavrul victimei de sex masculin aparţine lui U.I., fiind fiul numitei U.C., cu o probabilitate de 99,99975 %".

După exhumarea cadavrelor sus-menţionate, prin Ordonanţele D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, din data de 16 ianuarie 2010, s-a dispus reţinerea pe o perioadă de 24 de ore, a inculpaţilor Ş.V. şi G.A.. La aceeaşi dată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declinat în favoarea D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa - Dosarul nr. 613/P/2008, în care U.I. şi C.P. erau cercetaţi în calitate de învinuiţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., iar Ş.V. în calitate de inculpat, printre alte fapte, şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. în aceeaşi cauză G.A. era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în această cauză, inculpaţii Ş.V. şi G.A. au fost reţinuţi la data de 24 octombrie 2008, fiind apoi arestaţi la 25 octombrie 2008 de Tribunalul Constanţa, însă prin Încheierea nr. 86/P din 27 octombrie 2008, a Curţii de Apel Constanţa, au fost admise recursurile celor doi inculpaţi, formulate împotriva Încheierii de şedinţă nr. 137 din 25 octombrie 2008, a Tribunalului Constanţa, dispunându-se punerea lor în libertate.

Întrucât între unele dintre infracţiunile care făceau obiectul Dosarului nr. 613/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, înregistrat la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa cu nr. 14D/P/2010, şi infracţiunile cercetate în Dosarul cu nr. 485D/P/2009, exista o strânsă legătură, la data de 16 ianuarie 2010, s-a dispus reunirea Dosarului nr. 14D/P/2010 la Dosarul nr. 485D/P/2009.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul Ş.V. a recunoscut că el i-a omorât pe L.E., U.I. şi C.P., dar şi pe C.L.. Inculpatul a declarat că pe L.E. l-a omorât în incinta depozitului, care a şi fost identificat (acesta fiind situat în incinta SC F. SRL, vis-a vis de SC A. SRL, în zona industrială a municipiului Constanţa), lovindu-l de mai multe ori cu ciocanul în zona capului şi că a doua zi, la solicitarea sa, după ce le-a spus că a comis omorul şi i-a rugat să-l ajute să-l ia din depozit, inculpaţii G.A. şi O.G.F. - pe care i-a luat din Satul de Vacanţă unde erau cazaţi cei doi cât şi martorul V.S. - au mers cu el la depozit, crezând iniţial că este o glumă, până când au văzut cadavrul lui L.E. Au înfăşurat cadavrul într-o folie din plastic şi cu autoturismul, aparţinând cumnatului său P.V., care nu a cunoscut cele întâmplate, toţi trei s-au deplasat din incinta depozitului până pe marginea Canalului Dunăre-Marea Neagră, în dreptul localităţii Valu lui Traian, judeţul Constanţa, unde au aruncat cadavrul în apă, după ce în prealabil de acesta au legat o bordură. Din aceeaşi declaraţie rezultă că, ulterior acestei activităţi, toţi trei s-au întors în incinta depozitului, unde au curăţat cu benzină sângele rămas pe pardoseală, apoi au spălat interiorul maşinii cu care au transportat cadavrul.

Inculpaţii G.A. şi O.G.F., fiind audiaţi, au recunoscut că la solicitarea lui Ş.V., l-au însoţit în autoturismul amintit anterior, pe drum spre depozit acesta le-a spus că l-a omorât pe L.E. lovindu-l cu un ciocan în cap şi că ei trebuie să-l ajute să arunce cadavrul. Au mai declarat că, ajunşi la depozit, la cererea coinculpatului, ei doi au înfăşurat într-o folie din plastic cadavrul lui L.E., pe care l-au transportat împreună cu Ş.V., cu aceeaşi maşină, punând cadavrul în locul banchetei din spate, pe drum au oprit şi au luat în maşină o bordură pe care au legat-o de cadavru cu o sfoară şi toţi trei l-au aruncat în Canalul Dunăre-Marea Neagră. Apoi s-au întors toţi trei la depozit, unde au montat bancheta, apoi au dus maşina la o spălătorie şi au spălat-o atât în interior cât şi în exterior. Anterior montării banchetei din spate a maşinii, inculpatul Ş.V. le-a solicitat ca toţi trei să frece cu nisip cimentul din depozit, astfel încât să se cureţe sângele, ceea ce ei au şi făcut.

Din raportul de expertiză medico-legală-necropsie din 23 iunie 2010, întocmit de S.J.M.L. Constanţa, rezultă că: „Moartea numitului L.E. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu multiple focare de fractură cominutivă la nivelul bolţii şi bazei de craniu în cadrul unei politraume cranio-cervicale şi de membru inferior stâng.

Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire activă, repetată cu un corp dur cu suprafaţa mică, regulată (posibil ciocan); pot data cu puţin timp înainte de deces; cele situate la nivelul capului au legătură primară directă cu cauzele morţii; Moartea poate data din luna februarie 2008."

Cu privire la fapta de omor comisă asupra lui U.I., inculpatul Ş.V. a declarat că pe acesta l-a adus în stare avansată de ebrietate, apoi l-a aruncat întrro groapă săpată anterior în acest scop în curtea imobilului pe care îl cumpărase pentru fraţii P.M. şi P. P. în satul Măgura, comuna Cerchezu, judeţul Constanţa. A precizat că,după ce mai înainte discutase cu G.A. şi B.I. să facă o groapă în curtea imobilului din Măgura pentru a-l îngropa fie pe U.I., fie pe C.P., împreună cu inculpatul G.A. şi martorul B.I., l-au adus pe U.I. cu autoturismul, din Satul de Vacanţă din Constanţa, unde acesta era cazat, până în satul Măgura, unde, după ce anterior i-au dat să consume excesiv băuturi alcoolice, toţi trei l-au scos din maşină şi l-au aruncat în groapa săpată. Au pus pământ peste victimă, el s-a urcat să taseze pământul şi ieşind din groapă, i s-a părut că U.I. încă mişcă, astfel că toţi trei au aruncat cu pietre, peste care au turnat o placă de beton şi au mai aruncat pământ, rămânând o groapă cu o adâncime de circa un metru şi jumătate. La nivelul solului au turnat o nouă placă de beton, construind un W.C. Liculpatul a arătat că atunci când au ajuns imobilul din sat, în casă se afla P.M., pe care l-au trimis în sat, apoi împreună cu cei doi mai sus menţionaţi, l-au luat pe braţe din autoturism şi l-au aruncat în groapă.

Inculpatul G.A., la rândul său, a recunoscut comiterea acestei fapte, arătând că Ş.V. i-a spus că trebuie să scape neapărat de U.I. Acesta a declarat că P.M. care locuia în satul Măgura, lucra pentru inculpatul Ş.V., care înfiinţase mai multe firme pe numele lui iar ca mulţumire pentru această activitate, inculpatul i-a cumpărat o casă cu teren în localitatea Măgura. U.I. era cazat în Satul de Vacanţă iar inculpatul, B.I. şi coinculpatul, s-au dus la casa din Măgura, unde Ş.V. le-a arătat un loc spunându-le că trebuie să sape împreună o groapă ca să facă un WC, groapă pe care a săpat-o el, B.I. şi un vecin al fraţilor P., apoi toţi trei s-au dus să-l ia pe U.I. din Satul de Vacanţă. Acesta consuma excesiv băuturi alcoolice iar Ş.V. i-a cumpărat nişte sticle cu alcool, unul dintre ei doi i-au pus în alcoolul pe care i l-au dat să-l consume, pastile de Diazepam pisate, victima a consumat alcoolul în maşină şi s-a îmbătat foarte tare, au intrat cu el în curtea din Măgura a fraţilor P., care nu erau acasă, acolo el şi Ş.V. l-au scos din autoturismul cu care l-au transportat, apucându-l de câte un picior şi l-au aruncat cu capul în jos în groapa săpată anterior. El, coinculpatul şi B.I. au aruncat pământ şi pietre peste victimă, au turnat o placă de beton deasupra cadavrului, apoi au amenajat deasupra acestei gropi un W.C.

Din raportul de constatare medico-legală de necropsie din 18 iunie 2010, emis de S.J.M.L. Constanţa, rezultă că: „Moartea numitului U.I. a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin sufocare şi compresiune cervico-toraco-abdominală cu o masă importantă de pământ şi bolovani din piatră. Lipsa reacţiei de apărare a putut fi determinată de etilismul acut (date de anchetă) şi de efectul hipnotic al Diazepamului (rezultat pozitiv de laborator), cele două substanţe potenţându-se reciproc. Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin compresiune cu un corp cu greutate mare - masă importantă de pământ şi bolovani din"piatră; pot data cu foarte puţin timp înainte de deces (accentuate după deces) şi au legătură primară directă cu cauzele acestuia. Atitudinea segmentelor corporale, prezenţa de pământ în căile respiratorii, precum şi protruzia limbii, pledează pentru faptul că sus-numitul era în viaţă în momentul în care" a fost acoperit cu masa de pământ şi pietre. Moartea poate data din perioada iunie - iulie 2008."

Martorul B.I. a negat că ar fi participat activ la uciderea victimei U.I. Acesta a recunoscut că a fost de faţă în curtea imobilului din localitatea Măgura, când Ş.V. şi G.A. l-au aruncat în groapă pe U.I., pe care ulterior l-au astupat cu pământ, pietre şi cu o placă de beton, totodată a indicat locul exact în care fusese îngropat cadavrul. Prin rechizitoriu s-a reţinut că nu există probe că B.I. a participat la uciderea lui U.I. şi în consecinţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor prev de art. 174 C. pen.

Pentru stabilirea datei omorului comis asupra victimei U.I., s-a avut în vedere, în principal, declaraţia numitei V.G., sora lui U.I. Aceasta a declarat faptul că l-a văzut ultima oară pe fratele său la data de 15 iunie 2008 şi pentru stabilirea acestei date. a făcut conexiuni cu date certe din acea perioadă. Astfel, aceasta a precizat că la data de 14 iunie 2008, împreună cu fiul său, a adus-o pe mama sa din localitatea Carvăn în Constanţa, de unde au plecat în vizită în localitatea Mangalia la vărul ei. V.G. a precizat că nu se înşeală cu privire la această dată, întrucât ea lucrează la o şcoală şi ştie că evenimentul la care a făcut referire mai sus, a avut loc a doua zi, după ce elevii au luat vacanţă, astfel că programul de lucra i-a permis să o aducă iniţial pe mama sa din localitatea Carvăn în Constanţa, iar la data de 15 iunie 2008 să o ducă pe mama sa cu autoturismul personal de la Constanţa la domiciliul ei din localitatea Carvăn. V.G. a precizat că la data de 15 iunie 2008 a vorbit telefonic cu fratele său U.I., care s-a oferit să o ducă el pe mama sa în localitatea Carvăn.

Întrucât în sarcina inculpatului G.A. care a împlinit vârsta de 18 ani la data de 11 iulie 2008, s-a reţinut comiterea faptei în stare de majorat, este evident că în mod greşit au fost înlăturate prin rechizitoriu dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen., data naşterii inculpatului fiind 11 iulie 1990 în loc de 11 iunie 1990, cum eronat s-a reţinut.

Inculpaţii Ş.V. şi G.A. au recunoscut, de asemenea, că l-au omorât şi pe C.P. Aceştia au declarat că, iniţial au săpat o groapă în curtea imobilului din localitatea Măgura, cu scopul de a-l îngropa acolo pe C.P. Apoi, amândoi l-au transportat pe acesta cu maşina din Satul de Vacanţă din Constanţa până la intrarea în localitatea Măgura, unde toţi trei au coborât din maşină, pentru că victima s-a trezit şi a solicitat să oprească pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice, ocazie cu care Ş.V. l-a lovit în cap pe C.P. cu o bâtă de baseball pe care a luat-o din maşină, aducându-l în stare de inconştienţă. Pentru că acesta sângera abundent, ca să nu murdărească maşina, G.A. i-a acoperit capul cu o pungă din plastic, apoi cu acelaşi autoturism l-au transportat în curtea imobilului din localitatea Măgura, unde l-au aruncat pe C.P. în groapa săpată înainte în acest scop, acoperindu-l apoi cu pământ şi pietre, peste care au turnat o placă din ciment şi au pus din nou pământ. Fraţii P. nu erau acasă la acel moment,nu aveau cunoştinţă despre existenţa celor două victime în curtea lor iar groapa fusese făcută sub pretextul că inculpaţii vor să monteze o antenă.

Ş.V. a mai declarat că la solicitarea lui B.S., care i-a spus „că şi C. trebuie omorât", l-a adus şi pe acesta din urmă în satul Măgura şi întrucât victima nu consuma băuturi alcoolice, B.S. i-a spus să-i dea pastile de Diazepam, pe care să i le pună în suc şi procedând întocmai, a pisat mai multe pastile şi a pus praful într-o băutură răcoritoare, pe care, pe drum victima a băut-o. După comiterea faptei,I-a sunat pe B.S., căruia i-a dat de înţeles că i-a omorât pe amândoi, sperând totodată că acesta îi va da datoria, dar dimpotrivă, coinculpatul i-a spus că el îi este dator cu suma de 50.000 euro, pentru că din cauza lui alte firme de leasing nu au mai alimentat contul cu bani, acuzându-1 că nu a schimbat plăcuţa numărului de la volă.

Din raportul de constatare medico-legală-necropsie din 18 iunie 2010, întocmit de L.J.M.L. Constanţa, rezultă următoarele concluzii: „Moartea numitului C.P. a fost violentă. Ea s-a putut datora, fie (3 variante): 1.-şocului traumatico-hemoragic, consecutiv leziunilor traumatice cranio-faciale;

2.-Asfixiei mecanice prin aspirat de sânge în căile aeriene superioare şi inferioare şi/sau sufocării prin obstrucţia orificiilor respiratorii cu punga de plastic; 3.-mai probabil, asfixiei mecanice consecutivă sufocării şi compresiunii toraco-abdominale, urmare a acoperirii cu o masă importantă de pământ şi pietre; în sensul acesta, apreciez că leziunile cranio-faciale, deşi grave, între care fractura cominutivă dublă de mandibulă, au putut permite supravieţuirea victimei până când a fost îngropată, determinând lipsa oricărei reacţii de apărare. Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire violentă, repetată cu corp dur alungit (posibil bâtă de baseball); pot data cu puţin timp înainte de deces. După caz, leziunile traumatice au legătură primară directă cu cauzele morţii (varianta 1), au legătură primară directă sau directă mediată (varianta 2), respectiv au favorizat producerea morţii (varianta 3). Moartea poate data din perioada august - septembrie 2008."

Potrivit acuzării, opinie pe care instanţa a însuşit-o, este foarte puţin probabil ca victima C.P. să fi. decedat imediat după ce a fost lovită în zona capului de inculpatul Ş.V. în perioada imE.at următoare acestei activităţi, victimei i s-a pus pe cap de către G.A. o pungă din material plastic şi în următoarele minute aceasta a fost îngropată de cei doi inculpaţi. Pentru aceste motive, faţă de inculpatul G.A. s-a reţinut prin actul de sesizare participarea în calitate de coautor la uciderea victimei C.P., dându-se eficienţă variantei nr. 3 din raportul de constatare medico-legală sus-menţionat, variantă care a fost indicată ca fiind cea mai probabilă de către medicul legist. De altfel şi în cazul variantei nr. 2 menţionată în raportul de constatare medico-legală, G.A. ar avea tot calitatea de coautor prin participarea sa activă la asfixierea victimei. Varianta nr. 1 din raportul de constatare medico-legală, chiar .dacă este cea mai puţin probabilă, nu ar conduce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului G.A. în ceea ce priveşte participarea lui la uciderea victimei C.P., întrucât în baza înţelegerii prealabile cu Ş.V., a săpat anterior groapa victimei C.P., cunoscând destinaţia acesteia şi apoi, împreună cu Ş.V. au transportat victima, cu scopul de a fi omorâtă şi îngropată.

În sarcina inculpaţilor Ş.V. şi G.A. s-a reţinut că pe C.P. l-au omorât în perioada 15 august 2008 - 30 septembrie 2008, avându-se în vedere următoarele împrejurări:

S-a solicitat de la C.N. „P.R." să comunice toate tranzacţiile efectuate de G.A. în cursul anului 2008, ocazie cu care s-a constatat că la data de 15 august 2008, G.A. a expediat de la O.P. din Bucureşti, prin mandatul on-line din 15 august 2008 lui C.P. suma de 300 lei, sumă pe care acesta a ridicat-o de la O.P. din Constanţa, semnând de priinire. S-a mai solicitat C.N.„P.R." să transmită originalului mandatului on-line din 15 august 2008 şi s-a dispus o constatare tehmco-ştiinţifică-grafoscopică asupra acestui mandat on-line pentru a se stabili dacă semnătura depusă pe acesta îi aparţine lui C.P. Ca probe de comparaţie au fost trimise înscrisuri prezentând cu certitudine, conform anchetei efectuate, semnăturile lui C.P. (fişe cu specimene de semnături, cereri şi formulare adresate societăţilor de leasing, 61 de bilete la ordin).

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 mai 2010 al I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic - Biroul Expertize şi Constatări Criminalistice - care a vizat compararea semnăturii de pe mandatul on-line sus menţionat cu semnăturile depuse de victima C.P. pe documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, semnătura existentă la rubrica „Semnătura" din mandatul on-line (la achitare) din 15 august 2008, a fost executată de C.P.

Concluziile acestui raport se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului I.D.L. din datele de 30 februarie 2010 şi 28 mai 2010, în care acesta a precizat că l-a văzut pentru ultima oară pe C.P. în luna august 2008, când G.A. nu mai era minor.

Pentru aceste motive, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, reţinută în sarcina inculpatului G.A., cu privire la uciderea victimei C.P., a fost schimbată încadrarea juridică, fiind înlăturate dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen.

Inculpatul Ş.V., a recunoscut şi faptul că în anul 2006, împreună cu alt participant, l-a omorât pe C.L., pe care l-a aruncat de pe podul de la Cernavodă. Din verificările efectuate a rezultat însă că la D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Ialomiţa - se efectuau cercetări faţă de B.S. şi alte persoane care, constituite într-un grup infracţional organizat, au desfăşurat activităţi economice frauduloase prin intermediul SC G. SRL, unde C.L. figura ca administrator cu identitatea falsă „S.I." Pentru aceste motive, dosarul având ca obiect moartea suspectă a lui C.L. nu a fost reunit cu Dosarul nr. 485D/P/2009 al D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanţa şi a fost declinat în favoarea D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Ialomiţa.

Inculpatul Ş.V.,care a avut o atiradine"de recunoaştere a întregii activităţi infracţionale reţinute în sarcina sa, a declarat cu privire la faptele de omor asupra victimelor L.E., U.I. şi C.P., că le-a comis la solicitarea inculpatului B.S., principalul beneficiar al banilor obţinuţi din activitatea economică frauduloasă desfăşurată prin intermediul firmelor la care figurau în calitate de administratori, L.E., U.I. şi C.P.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că victimele C.P. şi U.I. au fost omorâte pentru ca inculpaţii Ş.V. şi B.S. să se sustragă de la urmărire penală pentru participarea lor în cadrul grupului infracţional organizat care a indus în eroare societăţile de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti.

Activitatea de înşelare a celor şase societăţi de leasing, a fost coordonată de inculpatul B.S., iar pentru realizarea acesteia au acţionat împreună, în mod conjugat, în baza unor atribuţii prestabilite, începând cu luna decembrie 2007, inculpaţii B.S., Ş.V., M.E.M. şi I.D.L., care au constituit un grup infracţional organizat cu o structură determinată, la care au aderat victimele U.I. şi C.P.. Astfel, inculpatul B.S., la sfârşitul anului 2007 şi-a propus să inducă în eroare mai multe societăţi de leasing, aşa încât acestea să finanţeze vânzarea - cumpărarea unui utilaj, iar banii obţinuţi din această finanţare să şi-i însuşească. De asemenea, acesta şi celelalte persoane care au constituit grupul infracţional organizat, şi-au propus să conspire total implicarea lor în activitatea infracţională, pentru ca în urma eventualelor anchete, să nu fie descoperiţi.

În vederea aducerii la îndeplinire a planului lor, era nevoie de două societăţi comerciale din care una, în mod fictiv, să solicite societăţilor de leasing finanţarea achiziţionării unui utilaj, iar a doua, tot fictiv, să ofere spre vânzare acel utilaj.

În acest scop, la data de 11 decembrie 2007, SC F.T. SRL, societate controlată de inculpatul B.S., dar la care figura în mod formal „administrator" numitul R.D., a încheiat cu SC R.L. I.F.N. SA contractul de leasing din 2007, având ca obiect un încărcător frontal.

Pentru ca membrii grupului infracţional organizat să-şi ascundă implicarea, inculpatul B.S. i-a solicitat inculpatului I.D.L. să aducă de la Timişoara o persoană de încredere, fără cazier judiciar, care să fie folosită ca „administrator" la societatea comercială care urma să solicite societăţilor de leasing să finanţeze achiziţionarea încărcătorului frontal sus-menţionat. Prin intermediul lui I.D.L. a fost adus din Timişoara la Bucureşti, C.P., care crescuse anterior într-un orfelinat şi care a fost cazat de către cei doi inculpaţi într-un apartament din Bucureşti, şi era dus la sediul biroului în care îşi desfăşurau activitatea inculpaţii B.S., I.D.L. şi M.E.M., atunci când victima trebuia să semneze documentele necesare aprobării dosarului de leasing. Inculpatul I.D.L. a fost recunoscut din fotografii de către martorul S.N. - proprietarul apartamentului de la adresa de mai sus - ca fiind persoana care s-a prezentat a fi „S." şi a spus că are o afacere cu firme de construcţii în Timişoara, Constanţa şi Bulgaria, însoţit de o alta care s-a recomandat A.Ş. şi pe care a recunoscut-o tot din fotografii -atunci când au discutat la sediul agenţiei imobiliare şi a fost încheiat contractul de închiriere al apartamentului, la data de 07 noiembrie 2007, între martor şi A.Ş.. Potrivit martorului, A.Ş. a locuit puţin timp.în apartament, inculpatul I.L. fiind cel care a locuit şi cu care a ţinut legătura, însă începând cu vara anului 2008, acesta i-a spus că are probleme financiare şi nu va mai putea rămâne, ceea ce s-a şi întâmplat la scurt timp, când l-a contactat telefonic pe martor, pentru a-l anunţa şi a plecat lăsând cheia apartamentului la o vecină şi fără a achita la zi chiria iar la numărul de telefon cunoscut de el, nu a mai răspuns. Martorul nu a văzut dar a auzit că locuiau şi alte persoane în apartament pe perioada contractului de mchiriere iar vecinii se plângeau că sunt mai multe persoane, dar fără a fi trecute la întreţinere şi nici luate în evidenţă de către administratorul de bloc. Revenind la prezentarea situaţiei de fapt, prin intermediul inculpatului Ş.V., la data de 16 ianuarie 2008, s-au încheiat documentele de „preluare" de către C.P. a SC T.P. SRL Constanţa, cu sediul declarat în Constanţa şi prin intermediul aceluiaşi inculpat a fost recrutat şi U.I., care la data de 15 februarie 2008 a „preluat" SC D.P. SRL Constanţa de la acest inculpat şi martorul M.N. SC D.P. SRL Constanţa, la care figura ca „administrator" victima U.I., urma să pretindă că deţine în proprietate încărcătorul frontal sus-menţionat, pe care SC T.P. SRL, la care figura ca „administrator" victima C.P., urma să pretindă că doreşte să-l cumpere prin finanţare de la societăţile de leasing. La solicitarea lui B.S., încărcătorul frontal, cu seria de şasiu (numărul de identitate), a fost ridicat de la furnizor de către Ş.V., care l-a adus la Constanţa şi l-a depozitat într-un spaţiu mchiriat de SC T.P. SRL Constanţa de la SC F. SA. Pentru închirierea acestui spaţiu, C.P. a fost adus de inculpatul Ş.V. în Constanţa, unde victima a semnat contractul de închiriere a acestui depozit. Martorii P.V. şi P.C.- primul administrator unic şi director general iar al doilea director comercial la SC L.P. SA (fostă SC F. SA ), au declarat că la data de 12 februarie 2008, s-au prezentat C.P. -în calitate de asociat şi administrator unic al SC T.P. SRL -împreună cu Ş.V. şi au solicitat închirierea unui depozit în suprafaţă de 148,17 m.p.şi a unei platforme situată în afara depozitului, în suprafaţă de 61 m.p.,motivând că le este necesar pentru a depozita materiale de construcţii şi unelte utilizate în activitatea de construcţii iar în urma discuţiilor purtate, a fost încheiat contractul de mchiriere de către C.P., din partea SC T.P. SRL. Atât Ş.V. cât şi C.P. au fost recunoscuţi din fotografii de către cei doi reprezentanţi legali ai societăţii care a mchiriat spaţiul în condiţiile arătate mai sus. Revenind la situaţia de fapt instanţa reţine că, la acest depozit urmau să vină reprezentanţii societăţilor de leasing să verifice existenţa faptică a utilajului pentru care se solicita finanţarea şi să-l identifice pentru a-l înscrie în A.E.G.R.M. Pentru ca societăţile de leasing să fie induse în eroare şi pentru ca membrii grupului infracţional organizat să poată beneficia şi ulterior de utilajul sus-menţionat, inculpatul Ş.V. a falsificat seria de şasiu a încărcătorului frontal, înscriind o serie falsă.

În vederea inducerii în eroare a societăţilor de leasing SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L.D.A.L. L. I.F.N. SA, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC L.F.N.L.H. SA şi SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, activitate care s-a desfăşurat în perioada 27 martie 2008-26 mai 2008, în concret se proceda după cum urmează:

Inculpatul B.S. contacta telefonic, cu identitate falsă, societăţile de leasing, declinându-şi calitatea de director al SC T.P. SRL Constanţa şi îşi manifesta intenţia de a achiziţiona un încărcător frontal de la SC D.P. SRL Constanţa. Societatea de leasing îi comunica acestuia care sunt documentele ce trebuiau întocmite sau depuse pentru aprobarea leasingului şi îl invita la sediul societăţii pentru a ridica formularele care urmau a fi completate. Pentru a-şi ascunde implicarea în activitatea infracţională de înşelare şi pentru că victima P. C. avea un intelect limitat, B.S. i-a solicitat lui Ş.V. să recruteze o persoană care avea sarcina să se prezinte la societăţile de leasing pentru a ridica formularele care trebuiau completate şi ulterior să le predea împreună cu documentaţia necesară aprobării leasingului. Inculpatul Ş.V. i l-a prezentat lui B.S. pe martorul N.C., care a fost cazat în acelaşi apartament din Bucureşti, împreună cu inculpatul l.D.L. şi victima C.P.. Formularele de la societăţile de leasing şi biletele la ordin care trebuiau predate acestor societăţi, erau completate de l.D.L. şi semnate de C.P.. La aceste documente, l.D.L., B.S. şi M.E.M. ataşau documentele SC T.P. SRL şi SC D.P. SRL, precum şi acte false din care rezulta că SC D.P. SRL deţine în proprietate încărcătorul frontal.

În acest scop, inculpatul M.E.M. a plăsmuit la calculator două înscrisuri reprezentând un certificat de origine şi o fişă tehnică, din care rezulta că SC D.P. SRL a importat din Germania, la 10 ianuarie 2008, încărcătorul frontal, cu numărul de identitate falsificat anterior de Ş.V. şi datele tehnice ale acelui încărcător cu numărul de identitate falsificat, utilaj care făcea obiectul contractelor de leasing, apoi, împreună cu inculpaţii B.S. şi l.D.L., a transmis aceste înscrisuri false la societăţile de leasing sus-menţionate.

Dosarul completat era depus la societăţile de leasing de către martorul N.C. care, necunoscând municipiul Bucureşti, era transportat la sediul acestor societăţi de către l.D.L. sau de M.E.M. Societăţile de leasing verificau ulterior existenţa faptică a încărcătorului frontal, prin deplasare la locul unde acesta era depozitat, îi identificau numărul de identitate (falsificat anterior de Ş.V.) şi îl fotografiau. Inculpatul Ş.V. era cel care avea misiunea în cadrul grupului, ca împreună cu victima C.P. să-i primească pe reprezentanţii societăţilor de leasing, la depozitul din Constanţa şi să le prezinte utilajul. Pe baza documentelor false depuse de către „reprezentanţii" SC T.P. SRL Constanţa şi după verificarea existenţei faptice a încărcătorului frontal, societăţile de leasing l-au achiziţionat de la SC D.P. SRL şi au virat contravaloarea lui în contul acestei societăţi, deschisă la R.B. Urma ca ratele de leasing să fie achitate societăţilor de leasing, de către SC T.P. SRL Constanţa, care se presupunea că a intrat în posesia utilajului, aşa cum rezultă din documentele. încheiate între C.P. - „administratorul" SC T.P. SRL şi U.I. -„administratorul" SC D.P. SRL -. Societăţile de leasing, după virarea banilor în contul SC D.P. SRL deschis la R.B., procedau la înscrierea în A.E.G.R.M. a încărcătorului frontal (numărul de identitate), falsificată de Ş.V., deci un utilaj inexistent din punct de vedere juridic. De aceea, ulterior, utilajul găsit de lucrătorii de poliţie în incinta depozitului închiriat de SC T.P. SRL Constanţa de la SC F. SRL, a fost restituit prin Ordonanţa procurorului nr. 613/P/2008 din data de 22 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa către SC R.L. SA Bucureşti, la cererea acesteia, singura care a putut dovedi că a înregistrat în A.E.G.R.M. încărcătorul frontal, care era seria de şasiu originală a acestui utilaj. Utilajul a fost predat la data de 24 iunie 2009, numitului A.L., reprezentant al SC M.S.S. SRL, firmă împuternicită la data de 07 iulie 2008 de către SC R.L. SA Bucureşti să recupereze acest utilaj.

Banii viraţi de societăţile de leasing în contul SC D.P. SRL, urmau să fie ridicaţi în numerar şi împărţiţi între membrii grupului infracţional organizat, iar misiunea de a ridica aceşti bani i-a revenit, conform înţelegerii anterioare dintre membrii grupului infracţional organizat, inculpatului Ş.V. Dar cum titularul contului SC D.P. SRL de la R.B. era U.I., la data de 24 martie 2008 a fost împuternicit să efectueze operaţiuni pe acest cont şi victima C.P. Inculpatul Ş.V., împreună cu U.I. şi C.P., se prezentau la sediile din Constanţa şi Bucureşti ale R.B. şi ridicau în numerar aproape toţi banii. Restul banilor care nu erau ridicaţi în numerar, erau viraţi în contul SC T.P. SRL Constanţa şi folosiţi pentru plata primelor rate la societăţile de leasing, astfel încât SC T.P. SRL Constanţa să nu fie înregistrată cu debite, iar cei din grupul infracţional organizat să-şi poată continua liniştiţi activitatea infracţională.

SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti a virat la data de 04 august 2008, în contul SC D.P. SRL Constanţa, în baza ordinului de plată din 4 aprilie 2008, suma 450.368,35 lei (extras de cont din vol. 14, fila 7 dosar u.p.), în baza contractului din 27 martie 2008. în perioada 4 - 8 aprilie 2008, banii au fost ridicaţi în numerar de la R.B. de pe raza judeţului Constanţa, de către victima U.I., mai puţin suma de 150.000 lei, care a fost virată către SC T.R.P. SRL, cu justificarea „avans marfa". în realitate, această din urmă sumă a fost destinată pentru plata avansului către o altă societate de leasing care a fost înşelată.

SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti a virat la data de 16 aprilie 2008, în contul SC D.P. SRL Constanţa, în baza ordinului de. plată din 16 aprilie 2008, suma 438.667,32 lei, (extras de cont din vol. 14, fila 78 dosar u.p.), conform contractului din 9 aprilie 2008. în perioada 17-23 aprilie 2008 banii au fost ridicaţi în numerar de la R.B. de pe raza judeţului Constanţa şi a municipiului Bucureşti, de către victimele U.I. şi C.P., mai puţin suma de 15.000 lei, care a fost virată către SC T.R.P. SRL, cu justificarea „avans marfă". în fapt, această din urmă sumă a fost destinată pentru plata avansului către o altă societate de leasing care a fost înşelată. De asemenea, a mai fost virată suma de 7.000 lei către SC P.L. SRL.

SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti a virat la data de 15 aprilie 2008, în contul SC D.P. SRL Constanţa, în baza ordinului de plată din 15 aprilie 2008, suma 438.545,94 lei, (extras de cont din vol. 14, fila 77 dosar u.p.), conform contractului din 9 aprilie 2008, bani care la data de 15 aprilie 2008 au fost ridicaţi în numerar de la R.B. de pe raza judeţului Constanţa.

SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti a virat la data de 7 mai 2008, în contul SC D.P. SRL Constanţa, în baza ordinului de plată din 7 mai 2008, suma de 449.533,44 lei, (extras de cont din vol. 14, fila 86 dosar u.p.), conform contractului din 29 aprilie 2008. în ziua de 7 mai 2008 banii au fost ridicaţi în numerar de la R.B. din Bucureşti, de către C.P., iar suma de 27.400 lei a fost virată către SC T.R.P. SRL, cu justificarea „avans marfă". în fapt, această din urmă sumă a fost destinată pentru plata avansului către o altă societate de leasing care a fost înşelată.

SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti la data de 26 mai 2008, a virat în contul SC D.P. SRL Constanţa, suma de 446.132,19 lei, (extras de cont din vol. 14, fila 90 dosar u.p.), în baza contractului din 15 mai 2008. în data de 26 mai 2008 banii au fost ridicaţi în numerar de la R.B. din Bucureşti, de către victima C.P., iar suma de 135.000 lei a fost virată către SC T.R.P. SRL, cu justificarea „avans marfă".

SC P.L. I.F.N. SA Sibiu a virat la data de 12 mai 2008, în contul SC D.P. SRL Constanţa, suma de 483.701,68 lei, (extras de cont din vol. 14, fila 88, dosar), în baza contractului din 6 mai 2008, bani care, la datele de 12 mai 2008 şi 13 mai 2008, au fost ridicaţi în numerar de la R.B. din Constanţa şi Bucureşti, de către victima U.I.

Aşa cum rezultă din plângerea SC M.L. I.F.N. SA şi din declaraţia martorei V.A.I., angajata acestei societăţi, dar şi din depoziţiile altor martori, angajaţi ai celorlalte societăţi de leasing, activitatea de inducere în eroare a societăţilor de leasing, a încetat urmare a faptului că la data de 30 mai 2008, o firmă de leasing, SC Q.L. I.F.N. SA din Cluj, a contactat telefonic societăţile de leasing şi le-a adus la cunoştinţă reprezentanţilor acestora, că a primit o solicitare de finanţare pentru acelaşi încărcător şi că din verificările pe care le-a efectuat, a constatat că pentru acelaşi utilaj au fost instituite garanţii reale de şase ori în A.E.G.R.M. La rândul lor, angajaţii societăţilor de leasing l-au contactat telefonic pe B.S., care se prezentase anterior cu identitatea „N.V.", persoana de contact din partea SC T.P. SRL, iar ulterior nu au mai reuşit să ia legătura cu „reprezentanţii" SC D. SRL şi SC T.P. SRL, aceştia nemaiputând fi contactaţi.

Astfel, martora Vlaicu Adina Iuliana, având funcţia de analist financiar la SC M.L. I.F.N. SA.,a declarat că, în luna martie a anului 2008 s-a prezentat persoana sub numele N.C. din partea SC T.P. SRL, care a solicitat şi i s-a înmânat documentaţia necesară încheierii unui contract de leasing pentru un echipament industrial şi ulterior aceeaşi persoană a revenit cu dosarul care conţinea documentele necesare pentru analiza cererii .în acel moment, i-a fost indicată martorei ca persoană de contact „dl. N.V., pentru SC T.P. SRL", persoană cu care s-a purtat corespondenţa până la încheierea contractului „iar din partea furnizorului SC D. SRL, cu dl. U.I." După analiza economico-financiară, s-a considerat că utilizatorul îndeplineşte toate cerinţele pentru obţinerea finanţării, astfel că s-a încheiat contractul de leasing, la semnarea căruia s-au prezentat U.I., din partea SC D. SRL şi C.P., din partea SC T.P. SRL, fiecare fiind însoţit de alte două persoane, care nu s-au prezentat. După transmiterea către bancă a contractului de leasing semnat, banca a achitat în contul furnizorului valoarea obiectului contractului de leasing şi în luna mai s-a emis prima factură de rată către utilizator, care a fost achitată, însă următoarea factură trimisă la adresa de corespondenţă indicată în contract, unde fusese expediată şi factura aferentă lunii mai, a fost returnată "de Poşta Română. Ca urmare a convorbirii cu reprezentanţii unei alte firme de leasing, din Cluj, - Q.L. -care i-a contactat telefonic, a rezultat că SC T.P. SRL şi SC D. SRL, au solicitat şi acestei societăţi încheierea unui contract având ca obiect acelaşi încărcător frontal iar în urma verificării în A.E.G.R.I., s-a constatat că, într-adevăr, respectivul utilaj (având număr de şasiu identic), face obiectul mai multor contracte de leasing cu societăţi de leasing diferite, fiind adus în repetate rânduri drept garanţie.

La data de 17 iunie 2008, potrivit martorei, societatea de leasing a fost contactată la adresa de e-mail, "de către reprezentantul SC T.P. SRL, dl. N.V.,-care anunţa modificarea adresei de e-mail a societăţii," solicitând trimiterea facturii la această nouă adresă de corespondenţă, respectiv la punctul de lucru din Constanţa, str.Industrială nr. 6, motivând că celelalte sedii erau în renovare. Cu toate acestea, factura a fost restituită ca şi prima dată, cu aceleaşi menţiuni iar din acel moment, reprezentanţii furnizorului şi utilizatorului nu au mai putut fi contactaţi la telefon ori la adresa de e-mail.

Martora B.A.C., angajata SC A.T.L. I.F.N. SA în funcţia de referent specializare marketing în perioada februarie august 2008, prezentându-i-se o planşă foto cu mai multe fotografii şi solicitându-i-se să arate dacă recunoaşte printre ele persoanele care s-au prezentat la sediul societăţii pentru a preda ori ridica documente care au stat la baza aprobării creditului, l-a recunoscut pe N.C., ca fiind persoana care a venit de două ori, pentru a aduce documentele, apoi pentru a ridica contractul de leasing, aspecte ce se regăsesc consemnate în procesul verbal întocmit şi pe care susnumita le-a şi declarat cu ocazia audierii.

Martora S. (I.) C., angajata aceleiaşi societăţi de leasing în funcţia de administrator credite în perioada aprilie 2008 -mai 2009, a declarat că redacta contractele, pe care le semna de întocmire, însă prin natura muncii efectuate, nu avea contact direct cu clienţii şi nici o implicare în procesul de aprobare a contractelor, astfel necunoscând aspecte care să intereseze în cauza de faţă.

Martorul S.C.V., angajat la SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA, în funcţia de analist servicii clienţi, fiind audiat în legătură cu împrejurările în care a "fost încheiat contractul de leasing, a declarat că, la solicitarea directorului B.A. - care i-a spus că a fost contactat telefonic de un reprezentant al SC T.P. SRL, indicându-i numele persoanei de contact ca fiind N.V., aşa cum acesta din urmă s-a recomandat - a transmis pe adresa de e-mail a susmenţionatei societăţi, documentele necesare constituirii dosarului. Contractul de leasing a fost încheiat iar din partea SC T.P. SRL, acesta a fost semnat de C.P., care a venit însoţit de încă o persoană, despre care martorul nu-şi mai aduce aminte nici un fel de amănunt, dar că este persoana cu care el a discutat mai mult, C.P. comportându-se ca un şef. Cu ocazia recunoaşterii din planşele foto, singura persoană pe care martorul a recunoscut-o, a fost C.P.

Din depoziţiile martorului B.A., director general la SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA, rezultă că a fost „contactat telefonic de către un reprezentant al SC T.P. SRL, care s-a recomandat cu numele „N.V." şi ca fiind director al firmei" şi şi-a manifestat dorinţa de a achiziţiona în leasing un încărcător frontal, indicând şi furnizorul, respectiv SC D. SRL. în acest context, martorul l-a îndrumat să trimită pe adresa de e-mail a societăţii de leasing, solicitarea respectivă, pentru a putea intra în posesia documentelor necesare constituirii dosarului în vederea încheierii contractului, după care, toate activităţile pe care le implica acest contract, urmau a fi efectuate de personalul angajat, potrivit competenţelor. Până la perfectarea contractului, pentru că mai erau necesare anumite documente pentru. completarea dosarului, la sediul firmei a venit un reprezentant al SC T.P. SRL, care a spus că este directorul societăţii şi numele N.C., a predat respectivele documente martorului şi la plecare i-a lăsat o carte de vizită.

Îşi aminteşte martorul că la sediul societăţii s-au prezentat pentru ridicarea contractului de leasing „doi domni,dintre care unulera C.P. care a semnat contractul" iar despre cel de-al doilea care îl însoţea pe primul şi nu s-a prezentat, a presupus că este şoferul. Ulterior, martorul a fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat cu numele U.I. şi calitatea de administrator la SC D. SRL şi l-a întrebat dacă s-a efectuat plata, iar după ce martorul i-a răspuns că va dura câteva zile, a fost sunat de o altă persoană, care s-a prezentat N.V. şi i-a spus că U.I. are nevoie de bani pentru a face o investiţie sau o plată. Potrivit martorului după efectuarea plăţii şi achitarea a două sau trei rate, conform graficului, a fost sunat tot de N.V., care se arăta interesat de achiziţionarea în leasing, a unui alt utilaj, martorul exprimându-şi disponibilitatea de a discuta în acest sens. Ulterior, constatând că nu se mai achită ratele scadente, martorul a sunat la numerele de telefon cunoscute ale SC T.P. SRL, când i-a răspuns N.V., care l-a asigurat că nu vor mai fi probleme în privinţa plăţilor lunare, iar atunci când martorul a dorit să vină în Constanţa pentru a-l cunoaşte personal, acesta, sub diferite pretexte, a amânat momentul. În final, nu s-a mai făcut nicio plată,i ar încercările de a-i contacta telefonic pe reprezentanţii SC T.P. SRL, au rămas fără rezultat.

Martorul C.A., director general al SC M.L. I.F.N. SA, a declarat că, personal nu a văzut şi nu a cunoscut pe reprezentanţii SC T.P. SRL, legătura a ţinut-o telefonic cu cel ce s-a recomandat C.P. iar documentele de la susmenţionata societate, au fost trimise prin intermediul unui şofer. După ce s-a achitat o singură raţă iar C.P. refuza înmatricularea utilajului, în condiţiile în care alte plăţi nu s-au mai făcut, la numerele de telefon pe care le folosise anterior nu mai răspundea nimeni la SC T.P. SRL şi între timp o altă societate de leasing l-a contactat telefonic şi i-a comunicat că respectivul utilaj face obiectul şi altor contracte încheiate cu alte societăţi de leasing, s-a procedat la rezilierea contractului, urmată de formularea plângerii penale.

Situaţia creată, i-a neliniştit pe membrii grupului infracţional organizat, dar cu atât mai mult pe inculpaţii B.S. şi Ş.V., care suferiseră condamnări anterioare şi erau cercetaţi şi în alte dosare, la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Biroul Teritorial Ialomiţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, totodată exista riscul ca victimele U.I. şi C.P. să divulge autorităţilor, în cursul anchetelor, activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul celor două firme la care figurau ca „administratori".

Inculpatul Ş.V., aşa cum s-a mai arătat, a declarat că a fost convins de inculpatul B.S. să-i omoare pe U.I. şi pe C.P. şi că a şi pus în aplicare îndemnurile lui B.S., omorându-i pe cei doi împreună cu G.A. în modalitatea descrisă anterior.

Fiind audiat, inculpatul B.S. a negat pe tot parcursul procesului penal faptul că l-ar fi determinat pe inculpatul Ş.V. să-i omoare pe U.I. şi C.P. iar iniţial,a negat şi orice implicare a sa în activitatea de inducere în eroare a societăţilor de leasing.

Referitor la activitatea de înşelare a societăţilor de leasing cu ocazia perfectării contractelor referitoare la încărcătorul frontal, inculpatul Ş.V. a susţinut că această activitate a fost iniţiată şi organizată de coinculpatul B.S. şi în acest context a ţinut să precizeze că, anterior acestor contracte de leasing,B.S. împreună cu numitul N.D. şi o persoană mai în vârstă, înşelaseră mai multe societăţi de leasing, pe care le induseseră în eroare achiziţiona mai multe utilaje similare.

Astfel, a declarat că, B.S. i-a spus să se deplaseze la Otopeni şi să aducă de la SC M. SRL SRL -distribuitor autorizat al produselor în Constanţa, în depozitul închiriat de la „F.", un încărcător frontal, că ulterior vor veni mai multe societăţi de leasing la depozit şi să le prezinte wola respectivă şi să le permită să o fotografieze. Ş.V. a înţeles că de fapt, B.S. intenţiona să achiziţioneze în leasing acelaşi utilaj pe care să nu-l mai plătească, scop în care să primească diferite sume de bani de la societăţile de leasing iar pentru reuşita acestei activităţi, în prealabil, cel dintâi împreună cu M.N., care îi era asociat, au „vândut SC D. SRL Constanţa lui U.I." iar actele acesteia i le-a înmânat lui B.S. Ulterior, mai multe societăţi de leasing au trimis reprezentanţi la depozitul din Constanţa, care în prezenţa sa (respectiv Ş.V.) au fotografiat utilajul adus de acesta de la Otopeni, de la SC M. SRL, utilaj ce fusese achiziţionat în leasing de SC F. SRL de la SC R.L. SRL, această ultimă tranzacţie fiind făcută la solicitarea lui B.S. care era în relaţii apropiate cu adrrrinistratorul SC F. SRL, R.D., căruia i-a cerut wolla spunându-i că o va achita în rate. în timp ce această wollă era parcată în incinta depozitului din zona industrială, a fost deteriorată parţial de D.Ţ., întrucât acesta trebuia să primească de la B.S., o sumă de bani pe care o împrumutase pentru inculpat de la cămătari şi neprimind banii, a înţeles să se răzbune astfel, pe acesta. Societatea care figura în contractele de leasing că achiziţiona utilajul, era SC T. SRL Constanţa, administrată de C.P., care se afla în perioada respectivă la Bucureşti, împreună cu B.S. Actele false depuse la dosarele înaintate societăţilor de leasing, respectiv fişa tehnică a încărcătorului frontal şi certificatul de origine din care rezulta că încărcătorul frontal cu numărul de identitate falsificat era importat din Germania, au fost concepute pe calculator de M.E.M., la indicaţiile lui B.S.. Despre I.D.L. acelaşi inculpat a declarat că este cel care l-a recrutat şi i l-a prezentat lui B.S. pe C.P., a locuit în acelaşi apartament din Bucureşti în care a fost cazată şi victima, situat în zona D. şi a avut rolul de a se prezenta la anumite societăţi de leasing, unde a depus documentaţia necesară pentru aprobarea finanţării în vederea achiziţionării utilajului. Era un apropiat al lui B. şi C., întrucât în cursul anului 2008, în timp ce victima era cazată în Satul de Vacanţă, cu ea a locuit şi I.D. şi au mai locuit cei doi tot în Satul de Vacanţă şi după încheierea afacerii cu wolla, când C.P. aştepta să primească de la B.S., înjur de 50.0000 euro, pentru activitatea depusă în afacerea cu wolla, acesta crezând că va pleca în afara ţării. Referindu-se la martora M.B., a arătat că aceasta a fost adusă în Bucureşti de B.S. iar rolul ei era de a se ocupa de L.E., respectiv să-1 însoţească la societăţile de leasing, astfel încât să fie aprobate creditele.

Referitor la sumele încasate de la firmele de leasing, Ş.V. a declarat că B.S. îi suna şi îi anunţa că a doua zi urma să fie alimentat contul SC D. SRL, el îl însoţea de multe ori pe U.I. la Agenţia R.B. situată în zona Casei de Cultură din Constanţa, unde acesta a ridicat în total, în mai multe rânduri, sume de circa 100.000 euro de fiecare dată. O parte din sume i le-a trimis prin poştă lui B.S., pe numele acestuia dar şi al altor persoane, respectiv al lui M.E. şi I.D.L. iar o altă parte i-a înmânat personal. De fiecare dată, primea de la coinculpat, sume cuprinse între 2.000-3.000 lei, bani pe care îi folosea în cea mai mare parte pentru U.I., pentru a-i cumpăra băutură şi a-i face rost de dame de companie.

Şi inculpatul I.D.L., fiind audiat cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, a susţinut că B.S. a condus întreaga activitate de înşelare a societăţilor de leasing. Astfel, iniţial acesta a declarat că 1-a cunoscut pe B.S., în anul 2007, prin intermediul unei persoane, pentru a discuta afaceri legate de produse pertoliere, proiect care nu a mai putut fi concretizat. în această perioadă, B.S. venea însoţit; de M.E., pe care i l-a şi recomandat ca fiind prietenul lui, lucru pe care l-a şi înţeles ulterior din comportamentul celor doi. în vara aceluiaşi an, i-a povestit lui B.S., pe care îl ştia un om influent, cu relaţii şi posibilităţi financiare, că ajunsese într-un impas financiar, întrucât el şi soţia lui giraseră cu locuinţa personală pentru un împrumut de peste un miliard lei vechi, o persoană juridică unde ei doi erau asociaţi iar banca întreprindea măsuri de executare silită întrucât nu se returnase creditul. B.S. i-a spus că se va gândi iar după o perioadă s-a arătat dispus să îl ajute cu restituirea împrumutului dar în compensaţie va trebui să-i facă anumite servicii sau să returneze suma plătită din afacerile petroliere pe care urmau să le facă împreună, el a acceptat şi coinculpatul i-a înmânat contravaloarea în lei a 10.000 euro, cu care a reuşit să-şi reeşaloneze ratele la bancă. La scurt timp B.S. s-a arătat dispus să-i ofere ca să locuiască în perioada în care se va afla în Bucureşti, într-un apartament, precizându-i că va mai locui acolo şi altă persoană şi totodată, i-a solicitat să-i găsească o persoană de încredere, majoră care să fie folosită la „inginerii financiare", adică să figureze în acte în calitate de administrator la o societate comercială în numele căreia să semneze mai multe acte în relaţiile comerciale cu mai multe societăţi de leasing de la care să obţină bani şi care ulterior să nu mai fie returnaţi. Drept urmare, inculpatul I.D.L. a vorbit cu doi prieteni din Timişoara care i l-au recomandat pe C.P. astfel că acesta din urmă a fost adus în Bucureşti şi cazat în acelaşi apartament şi deşi era total lipsit de instruire şi cunoştinţe despre afaceri, "chiar redus din punct de vedere mintal" ulterior a fost numit formal administrator al SC T.P. SRL Constanţa. Referitor la activitatea desfăşurată prin intermediul SC T.P. SRL, inculpatul arată că aceasta a fost folosită în înşelarea societăţilor de leasing, activitate pe care a coordonat-o B.S. şi tot acesta i-a solicitat în repetate rânduri să întocmească mai multe înscrisuri, victimei revenindu-i doar rolul de a semna documentaţia întocmită în numele societăţii mai sus menţionate. Astfel, I.D.L. a recunoscut că el a completat cererile tip către şase societăţi pentru acordarea leasingului, documentele de prezentare ale firmei, respectiv toate formularele necesare aprobării contractelor de leasing, precum şi biletele la ordin privind plata ratelor de leasing, ce erau depuse ca garanţie a plăţii la firmele de leasing -afirmaţii ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 februarie 2010 a I.PJ. Constanţa, B.E.C.C.- că el ori M.E. îl transportau pe N.C. la societăţile de leasing, unde acesta din urmă preda documentaţia, uneori însoţit şi de P. C., că la una dintre societăţi a prezentat personal dosarul cu actele necesare aprobării leasingului, că B.S. şi M.E.M. erau cei care întocmeau documentaţia necesară, în acelaşi scop. Acelaşi inculpat a declarat că după ce firma de leasing vira banii în contul furnizorului SC D. SRL Constanţa, Ş.V. îl însoţea pe U.I., care retrăgea banii din contul susmenţionatei societăţi, aceştia erau preluaţi de Ş.V. şi predaţi lui B.S. Fiind întrebat dacă şi ce sume de bani a primit el în urma activităţilor desfăşurate, I.D.L. a declarat că în afara sumei de 10.000 euro primite iniţial de la B.S. şi a sumelor ce i s-au cuvenit pentru cheltuielile ocazionate de deplasările la Constanţa, B.S. i-a dat în cursul anului 2008, suma de 120.000 lei, bani pe care i-a folosit la achitarea ratelor eşalonate de bancă pentru creditul contractat, garantat cu imobilul său din Timişoara.

Declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului G.G., persoană din anturajul lui Ş.V. Acest martor, printre altele a declarat că inculpatul Ş.V. i-a povestit cum au fost înşelate mai multe societăţi de leasing, respectiv, prin intermediul a două firme înfiinţate, una pe numele lui C.P. şi cealaltă pe numele lui L.E. sau U.I.că această afacere a fost gândită de B.S., regizând un pretins contract de vânzare cumpărare a unui utilaj, că acest coinculpat i-a cerut să-i aducă un om pe care să-l trimită la societăţile de leasing, unde trebuia să se prezinte ca delegat al firmei care cumpăra sau vinde utilajul şi să depună documentaţia necesară creditării, că societăţile de leasing desemnau persoane care veneau să fotografieze utilajul şi de fiecare dată ei schimbau plăcuţa de identificare a Wollei, că banii reprezentând contravaloarea utilajului, viraţi de societăţile de leasing, erau ridicaţi de la bancă de Ş.V., prin intermediul lui C. sau U. şi alte persoane pe care le foloseau pentru a da „ţepe", că datorită acestei afaceri s-a certat cu inculpatul B.S. Acelaşi inculpat i-a mai relatat că, pe C.L. l-a aruncat de pe podul de la Cernavodă şi că din cauza lui M.N. nu l-a aruncat şi pe B.I.-aceştia fiind cu el cu ocazia incidentului- că pe L.E. l-a omorât lovindu-l cu ciocanul în cap în depozitul -în care se afla wola, moment în care era să fie prins asupra faptei de unul din paznici, situaţie în care l-ar fi omorât şi pe paznic, că împreună cu G.A., ajutaţi şi de un tânăr (referindu-se la O.G.F.), au transportat cadavrul şi l-au aruncat în canalul Dunăre Marea Neagră, că a cumpărat o casă în satul Măgura pentru P.M. iar în curtea acelei case a făcut o groapă unde a băgat două persoane. Acelaşi martor a declarat că l-a cunoscut personal pe inculpatul B.S., încă din anul 2004, prin intermediul inculpatului Ş.V. şi a aflat că cei doi făceau afaceri folosindu-se de firma unde figura administrator numitul N.D., căruia îi făcuseră mai multe buletine false şi după ce au dat mai multe „ţepe" au fugit la Bucureşti, că Ş.V. făcea diverse afaceri împreună cu B.S. dar desfăşura şi singur activităţi economice, prin firme pe numele unor persoane recrutate din rândul persoanelor fără adăpost sau fără familie şi care pentru sume modice erau dispuse să semneze orice document. Despre inculpatul B.S., martorul a mai arătat că şi-a dat seama că are o putere de convingere deosebită, că timp de mai mulţi ani a emis file C.E.C. fără acoperire şi că avea „talent deosebit de a regiza diverse fapte de înşelăciune", dar că sumele rezultate din fapte ajungeau în mare parte la cămătari, pentru datoriile pe care inculpatul le avea. Potrivit martorului, această putere de convingere o avea B.S. şi asupra lui Ş.V. şi şi-a dat seama că aşa este, întrucât de mai multe ori l-a auzit pe Ş.V. vorbind la telefon cu coinculpatul. Din anturajul acestui inculpat, martorul l-a recunoscut pe M.E., precizând că lucra pentru inculpat şi pe numele căruia s-a preluat Clubul de fotbal Gloria Buzău.

Din depoziţiile martorului N.C. rezultă că inculpatul B.S. este cel care conducea activitatea economică frauduloasă,de înşelare a societăţilor de leasing. N.C. a declarat că l-a cunoscut pe B.S. prin intermediul lui Ş.V. şi că B.S. i-a propus să-l angajeze ca şofer la SC D.P. S.R.L., societate care urma să deschidă un şantier în zona Bicaz şi l-a desemnat ca până la deschiderea acestui şantier, să se ocupe cu predarea documentaţiei către societăţile de leasing pentru achiziţionarea de utilaje. La aceste societăţi trebuia să se prezinte îmbrăcat elegant, după cum i-au spus B.S. şi l.D.L. Acelaşi martor a mai declarat că a fost cazat în apartamentul din Bucureşti, unde mai locuiau C.P. şi l.D.L. şi faptul că de întocmirea documentaţiei necesare aprobării leasingului, se ocupau inculpaţii B.S., l.D.L.şi M.E.M. şi că ulterior el preda aceste documente la societăţile de leasing. La firmele de leasing mergea de cele mai multe ori însoţit de l.D.L., care îl verifica să fie îmbrăcat elegant, totodată, înainte de a pleca la respectivele firme, acelaşi inculpat verifica actele din dosarul pe care trebuia să-l predea martorul şi în cazul în care constata că lipsesc anumite înscrisuri,îl anunţa pe B.S. sau pe M.E.M., care completau dosarul cu toate documentele. Se întâmpla să meargă de mai multe ori la aceeaşi societate, pentru a duce alte documente, ca dosarul să fie complet. în fiecare dosar, B.S. îşi trecea numărul lui de telefon, pentru a fi contactat direct şi a discuta personal despre eventualele probleme ce ar fi putut interveni, totodată inculpatul avea lipit pe peretele de lângă birou o coală de hârtie pe care erau trecute toate societăţile de leasing la care martorul trebuia să depună documente iar în dreptul fiecărei societăţi de leasing erau trecute diverse date de contact. Deplasarea o efectua cu autoturismele, pe care le conducea fie el, fie inculpatul l.D.L., care îl însoţea. Acesta îi înmâna dosarul, martorul intra în sediul firmei de leasing, se recomanda cu identitatea reală şi preda dosarul unei persoane care îl aştepta şi cu care vorbea anterior B.S. iar inculpatul îl aştepta de cele mai multe ori în maşină, însă odată sau de două ori a intrat cu el în sediul societăţilor de leasing. Nu îşi aminteşte la câte firme de leasing a depus documentele la solicitarea inculpatului B.S., dar crede că au fost între şase şi zece societăţi. Din depoziţiile aceluiaşi martor rezultă că victima C.P. nu l-a însoţit niciodată la vreo societate, pentru a depune dosare însă din discuţiile care se purtau între B.S., Ş.V. şi l.D.L., a înţeles că în documente, el figura administrator, deşi practic, nu avea nici un rol în conducerea societăţii, fiind şi o persoană puerilă, cu un comportament infantil, fără nici un fel de cunoştinţe despre afaceri şi că cel care în fapt conducea întreaga activitate era B.S., ajutat de l.D.L. şi M.E.M. cu precizarea că rolul lui l.D.L. era de a-l supraveghea în permanenţă pe C.P., căruia nu-i .permitea să plece singur din apartament şi pe care l-a însoţit chiar şi în Constanţa, unde au fost cazaţi împreună în Satul de Vacanţă. Potrivit aceluiaşi martor, la un moment dat l-a auzit pe l.D.L. că are un credit foarte mare la o bancă din Timişoara şi că deşi cei doi inculpaţi se fereau să discute despre afaceri în prezenţa lui, şi-a dat seama că l.D.L. se subordona total lui B.S. şi că acesta din urmă era şeful întregii afaceri. Martorul a relatat că pentru activitatea pe care a desfăşurat-o timp de trei săptămâni, B.S. i-a dat un autoturism, pe care l-a primit în baza unui contract de vânzare-cumparare de la numitul P.D., fără a-i achita însă acestuia vreo sumă de bani.

Audiat fiind ca martor, P.D. a confirmat faptul că B.S. este o cunoştinţă de-a sa şi că acesta i-a solicitat să-i predea autoturismul lui N.C., tot B.S. fiind cel care i-a achitat contravaloarea acestei maşini, dar nu l-a interesat care era relaţia inculpatului cu N.C.

Inculpatul M.E.M. a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi iniţial a susţinut că nu a lucrat „decât ca şofer". Ulterior, la data de 24 iunie 2010, acesta a declarat că lucra din anul 2005 pentru inculpatul B.S., faţă de care a avut o relaţie de subordonare, în sensul că l-a considerat şeful său şi s-a comportat ca atare, în sensul că în schimbul unui salariu de 500 euro pe lună, desfăşura diverse activităţi, în principal activităţi de secretariat, redactând la calculator documente solicitate de inculpat, fără să înţeleagă întotdeauna care era rostul acestora. La începutul anului 2008, la solicitarea coinculpatului, a întocmit mai multe documente care erau necesare pentru aprobarea unor contracte de leasing cu privire la un încărcător frontal şi în aceste împrejurări a scanat foarte multe documente la cererea aceluiaşi inculpat, documente care urmau să fie depuse la societăţile de leasing. Nu ştie la câte societăţi de leasing au ajuns acele documente şi nu şi-a dat seama că societăţile de leasing au fost înşelate pe baza documentelor care le-au fost expediate, considerând că întreaga activitate este legală şi că el îşi îndeplineşte atribuţiile în cadrul activităţii de serviciu, însă regretă că nu a fost mai atent cu privire la documentele întocmite pentru B.S. Pentru inculpatul l.D.L. a întocmit foarte multe documente, despre care a înţeles că erau necesare pentru aprobarea contractelor de leasing şi pe care acesta din urmă, uneori, le prezenta personal la societăţile de leasing. A precizat inculpatul că a expediat deseori sume mari de bani la solicitarea lui B.S. şi că a primit, în nume personal, sume foarte mari de bani pe care le preda pesonal aceluiaşi inculpat. Pe de altă parte, inculpatul a arătat că, deseori s-a gândit că trebuie să renunţe să mai lucreze pentru B.S., însă la solicitarea acestuia a împrumutat mulţi bani de la cămătari din Bucureşti, a apelat şi la prieteni de-ai lui, ca la rândul lor să se împrumute de la cămătari pentru B.S., astfel că practic, era obligat să rămână în preajma acestuia, sperând că îi va restitui banii pe care el trebuia să-i achite cămătarilor. întrebat fiind asupra motivului pentru care a împrumutat bani pentru coinculpat, răspunsul a fost că B.S. are o putere de convingere extraordinară şi ştie să vorbească cu orice persoană astfel încât să nu poată fi refuzat. în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul şi-a menţinut poziţia procesuală, susţinându-şi nevinovăţia.

Revenind la inculpatul Ş.V., acesta a mai declarat că cea mai mare parte a sumelor de bani retrase în urma activităţii economice frauduloase, i-a predat în numerar lui B.S. şi că acesta din urmă a intrat şi în posesia unor sume de bani care au fost expediate prin mandat on-line.

Pornind de la aceste declaraţii, s-au făcut verificări în baza de date a C.N.P.R. şi au fost identificate următoarele transferuri, ce interesează în cauză: la 28 februarie 2008, Ş.V. a expediat din Constanţa la Bucureşti lui.I.D.L. suma de 2.500 lei; la 04 aprilie 2008, martorul C.A.I. a expediat din Constanţa la Bucureşti lui M.E.M., suma de 20.000 lei şi la 17 aprilie 2008 a expediat din Constanţa la Bucureşti, tot lui M.E., suma de 25.000 lei; la 07 aprilie 2008, Ş.V. a expediat din Năvodari la Bucureşti lui M.E., suma de 11.000 lei; la 15 aprilie 2008 Ş.V. a expediat din Constanţa la Bucureşti lui I.D.L., suma de 25.000 lei; la 15 aprilie 2008 martorul B.I. a expediat din Constanţa la Bucureşti, lui M.E.M., suma de 24.000 lei; la 12 mai 2008 Ş.V. a expediat din Constanţa la Bucureşti lui I.D.L. suma de 32.000 lei; la 14 mai 2008 Ş.V. a expediat din Constanţa la Bucureşti lui I.D.L. suma de 10.300 lei; 15 mai 2008 Ş.V. a expediat din Medgidia la Bucureşti lui M.E. suma de 36.000 lei; la 15 mai 2008 Ş.V. a expediat din Medgidia la Bucureşti lui I.D.L. suma de 6.000 lei. Toate aceste transferuri dovedesc faptul că o parte din banii obţinuţi în modalitatea descrisă anterior, au ajuns la B.S. prin intermediul inculpaţilor I.D.L. şi M.E., membrii ai grupului infracţional organizat.

La data de 07 mai 2010, inculpatul B.S. a revenit asupra declaraţiilor anterioare şi a recunoscut implicarea sa în activitatea infracţională de natură economică, dar cu precizarea că a participat la inducerea în eroare a societăţilor de leasing SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti, negând participarea sa la înşelarea societăţilor de leasing SC P.L. I.F.N. SA Sibiu şi SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, poziţie procesuală pe care şi-a menţinut-o şi în cursul cercetării judecătoreşti.

La data de 14 iunie 2010, numitei M.N.F., care a fost angajată la SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, în funcţia de administrator credite, i-au fost prezentate fotografiile mai multor persoane, ocazie cu care aceasta l-a recunoscut pe N.C., ca fiind cel care s-a prezentat la această societate cu numele „D.G.", pentru a ridica înscrisurile ce urmau a fi completate şi cel care, ulterior, a predat la aceeaşi societate, dosarul complet, care a stat la baza aprobării contractului de leasing. Or, aşa cum rezultă din depoziţiile numitului N.C., inculpatul B.S. a participat la întocmirea tuturor dosarelor care au fost transmise de el societăţilor de leasing. Mai mult, fiind audiată, martora M.N.F. a declarat că în luna aprilie 2008, un reprezentant al SC T.P. SRL Constanţa, care s-a recomandat „N.V., director general" la această societate, i-a contactat telefonic şi prin e-mail, pentru a solicita o ofertă de finanţare pentru un încărcător frontal nou, în valoare de 110.000 euro. După analiza documentelor SC T.P. SRL, s-a aprobat finanţarea şi i s-a trimis o ofertă de costuri pe e-mail. Pe baza facturii emise de furnizorul SC D. SRL, însoţită de fotografiile utilajului, s-a întocmit contractul de leasing financiar, la data de 06 mai 2008, în trei exemplare, care a fost trimis spre semnare utilizatorului SC T.P. SRL, prin G.D. iar ulterior, documentele au fost aduse la sediul firmei de aceeaşi persoană, documente care erau semnate de către administratorul societăţii, C.P., semnătură comparată şi certificată cu cea existentă în dosarul de client. Reprezentanţii SC P.L. I.F.N. SRL,-director general C.R.A. şi director general adjunct A.B.C. - au semnat contractul iar exemplarul clientului a fost trimis prin curier, după încasarea avansului de către finanţator. Ulterior, în luna iunie 2008,directorul general adjunct a primit pe numărul de fax al firmei de leasing, un telefon de la reprezentantul unei societăţi de leasing concurente,prin care era anunţat că bunul dat în leasing de către SC P.L. I.F.N. SA, face obiectul şi al altor două contracte de leasing la societăţi diferite. După verificarea în arhiva electronică, s-a constatat că acelaşi bun figura gajat de către SC I.A.T.S.A.L. SA şi SC M.L. SA Martora a mai declarat că reprezentanţii societăţii au contactat reprezentanţii furnizorului şi utilizatorului, U.I. şi „N.V.", care, iniţial s-au arătat uimiţi de încurcătură şi s-au arătat dispuşi pentru clarificarea situaţiei, programând o întâlnire la sediul firmei de leasing, apoi, au amânat telefonic întâlnirea, invocând diferite pretexte. A precizat martora referindu-se la C.P., faptul că acesta nu a fost găsit şi nici nu a mai răspuns la telefon.

În atare situaţie,contracrul a fost reziliat şi s-au emis adrese de notificare atât utilizatorului cât şi furnizorului, totodată directorul general adjunct s-a deplasat la sediile din Bucureşti şi Constanţa ale utilizatorului şi furnizorului, încercând să-i contacteze dar fără rezultat, pentru că nu erau de găsit.

Fiind audiat în calitate de martor, M.D.C., administrator al SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, a declarat că la începutul lunii mai 2008, s-au prezentat la sediul societăţii de leasing, două persoane -pe nume C.P. iar cealaltă s-a recomandat „G."-spunând că sunt reprezentanţi ai SC T.P. SRL - primul în calitate de administrator iar al doilea în calitate de director- şi că intenţionează să achiziţioneze în sistem leasing, un încărcător frontal, indicând şi furnizorul, respectiv SC D. SRL. Ulterior, aceleaşi persoane s-au prezentat cu documentaţia necesară încheierii contractului iar după analiza economico-financiară a utilizatorului, s-a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru finanţarea bunului şi încheierea contractului. Potrivit martorului, "administratorul utilizatorului, numitul C.P. a semnat contractul de leasing, lăsând totodată un număr de 60 bilete la ordin scadente lunar, aferente perioadei de derulare a contractului". La data de 23 mai 2008, SC I.F.N. L.H. SA a efectuat plata integrală către furnizorul SC D. SRL, în sumă de 446.132, 19 lei,în care se regăseşte şi avansul primit de la utilizator la data de 16 mai 2008, în sumă de 105.365,44 lei, însă după efectuarea plăţii, mai exact după ce a trecut scadenţa primei rate, s-a încercat dar nu s-a mai reuşit să se ia legătura cu vreun reprezentant al SC T.P. SRL, aceştia nerăspunzând la numerele de telefon lăsate ca numere de contact şi toată corespondenţa scrisă a fost returnată cu menţiunea „destinatar lipsă domiciliu". Referitor la U.I., martorul a precizat că nu l-a văzut niciodată iar la numărul de telefon pe care a încercat să ia legătura cu acesta, nu a răspuns, postul telefonic fiind închis.

Aşadar, rezultă din declaraţiile celor doi martori, că una dintre persoanele care s-a recomandat cu identitatea „N.V.", a contactat sub acelaşi nume şi celelalte societăţi de leasing, acesta fiind inculpatul B.S. iar persoana care s-a prezentat pentru a ridica şi ulterior pentru a preda documentele necesare aprobării contractului de leasing, s-a recomandat cu identitatea G., pe care N.C. a folosit-o şi la SC P.L. I.F.N. SA Sibiu. De asemenea, potrivit probelor, atât la SC P.L. I.F.N. SA Sibiu cât şi la SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, s-au prezentat aceleaşi documente folosite şi la celelalte societăţi de leasing, întocmite de B.S., I.D.L. şi M.E.M., documente care au condus la inducerea în eroare a acestora, fiind evident că B.S. este coautor la înşelarea tuturor societăţilor de leasing, părţi civile în cauză.

Pe de altă parte, faptul că inculpatul B.S. era cel care coordona întreaga activitate infracţională la care participau şi inculpaţii Ş.V. şi M.E.M., reiese şi din convorbirea telefonică (transcrisă în procesul-verbal de redare din 22 iunie 2010), interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Constanţa, purtată la data de 30 octombrie 2008, între B.S. aflat la postul telefonic şi Ş.V., redată mai jos:

Ş.V.: Alo.

B.S.: Alo.

Ş.V.: Bună ziua.

B.S.: Ascultă-mă cu atenţie. Şi încearcă să înţelegi.

Ş.V.: Da.

B.S.: Proprietarul de la C.

Ş.V.: Aşa.

B.S.: 29 de zile. Io, auzi cui i-ai mai arătat unde stau eu. Mă ştie cineva în afară de aşa şi aşa?

Ş.V.: Nu.

B.S.: Eu am tăiat-o de acolo. Mi-a zis acesta cu care am mers apărătorul: Tai-o! Şi eu şi C. (n.n. se referă la M.E.M.). Acela a zis că noi l-am pus. şi că totul a fost aşa şi aşa . pe bune.pe corect.l-au ameninţat ăia că aşa şi aşa, că îi dă nu ştiu ce, nu ştiu cum.şi pe urmă tot i-au dat.

Ş.V.: Păi a zis tot, tot, tot?

B.S.: Tot. Şi de N. Da tot şi că eu am fost ăla şi cu C. şi că noi l-am momit să facă aşa, să ia aşa.

B.S.: Şi eu urmam să intru după el, m-aî înţeles, şi a ieşit ăsta că am fost cu acelaşi aşa şi aşa ştii şi.

Ş.V.: Ce ţi-a zis?

B.S.: Tai-o.tai-o. Şi pe urmă a venit el după colţ acolo la asta şi mi-a zis.

Ş.V.: Şi C.? (n.n. se referă la M.E.M.)

B.S.: C. nu a fost azi, C. urmează mâine. îţi dai seama că i-am zis Iu C. să o taie de acolo de unde stă, că ce are pe buletin are şi aşa. Offf. Mâncaţi-aş gura ta. Băi frate băi, băi ce oameni. Exact cu lux de amănunte.

Ş.V.: Hai poate o rezolvăm astăzi, ceva. Să vorbim poate ne găsim. B.S.: Nici nu ştiu ce să fac mâncaţi-aş gura ta.

Ş.V.: Eu am vorbit şi cu avocatul şi cu.avocatul zice că ies. Mă auzi? (n.n. se referă la Dosarul nr. 613/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa).

B.S.: Stai frate că s-au mutat acuma la mine.

Ş.V.: Ce?

B.S.: Păi cum ce, tu ai rămas acum al şaptelea. Nu înţelegi că principalul.gata ştiu oamenii cine-iprincipalul ?"

Referindu-se la relaţiile dintre B.S. şi Ş.V., un alt martor, T.S. a declarat că, Ş.V. şi M.E.M. se subordonau total lui B.S., că l-a auzit pe B.S. spunând că M. Eduard este omul lui de încredere în relaţiile cu băncile, iar Ş.V. era cel care se ocupa de vânzarea mărfurilor, că are încredere mare în Ş.V. întrucât nu l-a înşelat niciodată la bani şi a mai observat martorul, că Ş.V. era foarte respectuos cu B.S., presupunând că ar fi putut avea un motiv în plus să se comporte astfel, constând în acela că acesta din urmă îi botezase copilul. în discuţiile pe care martorul le avea cu B.S. despre Ş.V., cel dintâi se referea la acesta din urmă cu titlu de „ţăran", „incult" şi-l desconsidera total, însă îi spunea că „îi este util, întrucât îl asculta rntrutotul şi este un bun executant".

Că inculpatul Ş.V. se subordona intereselor lui B.S. rezultă şi din depoziţiile martorului D.M., care a relatat că nu reuşea să-şi recupereze o sumă de bani cu care B.S. îi era dator şi pe care nu reuşea să-l contacteze pentru că acesta se eschiva să răspundă, împrejurare în care inculpatul Ş.V. pe care martorul îl contactase telefonic pentru a discuta despre această datorie, l-a ameninţat telefonic, spunându-i: „Nu îl mai deranja pe naşul, că îţi pun viză de America!".

Un alt martor, T.C., referindu-se la relaţiile dintre cei doi inculpaţi, a afirmat că Ş.V. se purta foarte respectuos cu B.S. şi a auzit că îi spunea „nasule", iar despre afacerile pe care le făceau împreună, inculpaţii niciodată nu discutau în prezenţa altor persoane.

Martorul M.N. în declaraţiile date, afirmă că inculpatul B.S. „are o putere mare de convingere şi i-a fost „teamă să nu facă rău familiei,copiilor săi", adăugând că „era uşor să facă rău familieiavând aşa de mulţi bani".

Martorul V.S.A. arată că Ş.V. vorbea deseori la telefon cu B.S., i-a şi văzut împreună de câteva ori şi şi-a dat seama că fac afaceri împreună iar Ş.V. i se adresa celuilalt cu apelativul "şefule,, şi vorbea foarte respectuos cu el.

Martorul C.A.I. a declarat că Ş.V. se purta respectuos cu B.S., atunci când cei doi se întâlneau şi discutau, l-a auzit de mai multe ori pe Ş.V. vorbind la telefon sau discutând cu G.A., B.I., U.I., când mculpatul spunea că trebuie să se întâlnească cu S., martorul neştiihd despre cine este vorba până nu a văzut cazul la TV. Din modul în care se comporta, şi-a dat seama că Ş.V. „era un fel de şef al acestora",referindu-se la cei sus menţionaţi, întrucât le dădea indicaţii, le spunea ce au de făcut, le înmâna sume de bani şi l-a auzit pe inculpat explicându-i lui U. cum să vorbească, cum să se comporte, ce trebuie să facă pentru a ridica banii de la bănci.

Relaţiile dintre inculpatul Ş.V. şi inculpatul B.S. rezultă şi din convorbirea telefonică (transcrisă în procesul verbal de redare din 22 iunie 2010, care i-a fost prezentat inculpatului B.S.), interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Constanţa, purtată la data de 29 octombrie 2008 între B.S. de la postul telefonic şi Ş.V., redată mai jos: „Ş.V.: Alo. Bună ziua. B.S.: Alo. Bună ziua. ăsta e numărul? Ş.V.: Acesta ea Iu sora. B.S.: A a Iu sorta. Ş.V.: Da.da.Cefaci. B.S.: Ce să fac uite acuma mă pregătesc să ies din casă.

Ş.A.V.: Şi ce zici se aude astăzi ceva?

B..: Trebuie, om vedea cât şi cum.da sigur ceva da.

Ş.A.V.: Aseară am vorbit cu avocatul.

B.S.: Aşa.

Ş.A.V.: Ăla care e din oficiu aşa.

B.S.: îhî

Ş.A.V.: Mă aşteaptă azi la el şi zice .eu am văzut dosarul acela al tău şi zice 80 - 90 % ai şanse să nu ai nici o treabă acolo. (n.n. se referă la Dosarul nr. 613/P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa).

B.S.: Păi io nu ţi-am zis frate.

Ş.V.: Da.da.

B.S.: îţi trebuie bănuţi să ai de avocat sigur.

Ş.V.: Da.da.

B.S.: Ideea ştii care era taică. Ce ţi-am zis io ieri. Să te duci de câte ori te cheamă.

Ş.V.: Păi io.

B.S.: Eşti legat. eşti legat măncaţi-aş gura ta.

Ş.V.: Mă duc mă .duc da.acuma aştept să vorbesc cu doamna pro cur o are şi mă duc.

B.S.: Aşa taţi. O scoatem noi la cap. O scoatem.nu ştiu ce să zic acuma da. Om vedea.

Ş.V.: Nu mă lăsa azi să.măcar să.dau acolo la maşină şi să.să.să.cum se zice să am de supravieţuire, nu mai zic.

B.S.: Nu te las toată viaţa. Să fii convins de asta.

Ş.V.: Hai te sun eu un pic mai târziu."

Din declaraţiile inculpatului Ş.V. rezultă că a omorât cele două victime, determinat fiind de B.S., care voia să ascundă implicarea sa în activitatea infracţională de natură economică descrisă mai sus.

Din declaraţiile inculpatului G.A., care era aproape în permanenţă în anturajul lui Ş.V., reiese că era de faţă când B.S. i-a spus lui-Ş.V., „C.P. trebuie să plece după U.I.", inculpatul precizând că a înţeles foarte bine că de fapt, B.S. i-a cerut lui Ş.V., să-l omoare pe C.P. aşa cum anterior ei îl omorâseră şi pe U.I.. G.A. a precizat faptul că atât lui C.P., cât şi lui U.I. cu care a stat cazat în Satul de Vacanţă în vara anului 2008, li se spusese de către B.S. şi Ş.V., că vor primi o sumă mare de bani rezultată din afacerea cu societăţile de leasing, respectiv câte 100.000 euro, bani cu care aceştia urmau să fie trimişi în afara teritoriului României. Acelaşi inculpat a arătat că a ştiut că de fapt, celor două victime nu li se va da nici un ban şi că nu vor pleca în străinătate aşa cum li se promisese, întrucât niciodată în discuţiile dintre Ş.V. şi B.S. nu s-a pus problema să împartă banii cu cele două victime şi cu atât mai puţin să se facă demersuri pentru trimiterea lor în străinătate.

În aceeaşi ordine de idei, martorul N.C. a relatat faptul că, după încheierea afacerii cu societăţile de leasing, s-a întâlnit în Bucureşti cu l.D.L. şi cu B.S., pe care i-a întrebat unde se află C.P., ocazie cu care inculpatul B.S. i-a spus textual : „P. trebuie să plece în Venezuela pentru a încheia un contract puternic pentru şantier", fapt care confirmă că B.S. a anticipat uciderea ulterioară a lui C.P., dar şi a lui U.I., cele două victime fiind indisolubil legate în activitatea de înşelare a societăţilor de leasing.

Prin aceasta, inculpatul B.S. a urmărit, aşadar, să creeze celor din jur o impresie credibilă cu privire la viitoarea dispariţie a celor două victime, prin prezentarea unui scenariu cât mai plauzibil.

Edificatoare sub acest aspect este şi declaraţia inculpatului l.D.L., din cursul urmăririi penale, care printre altele a arătat că într-o seară, în apartament a venit M.E. şi i-a spus lui C.P. să-şi facă bagajele pentru că urma să plece, şi-a luat la revedere de la C.P. pentru că ştia atât de la B.S. cât şi de la acesta că urma să plece în Venezuela. La întrebarea ce ştia de la B.S. în legătură cu plecarea lui C.P. în Venezuela, inculpatul l.D.L. a răspuns că B.S. i-a spus că pentru a nu avea probleme în România cu poliţia, C.P. trebuie să meargă în Venezuela, urmând să se stabilească în ţara respectivă, în care se mai aflau şi alţi cetăţeni români în situaţii similare cu C.P.. Acest lucru i-ar fi fost confirmat, şi de către C.P., care i-a relatat aceleaşi promisiuni pe care i le făcuse B.S.. Inculpatul a mai susţinut că ştia că victima C.P. trebuia să ajungă în Venezuela zburând pe un aeroport, lucru pe care l-ar fi aflat tot de la B.S. şi ştie că ar fi fost aleasă Venezuela, pe considerentul că această ţară nu face extrădări în România. Din seara în care C.P. a plecat din apartament cu M.E.M., nu l-a mai văzut pe C.P., dar de la B.S. a aflat că victima a plecat din ţară.

Elocventă este şi depoziţia martorei M.B., audiată în cursul urmăririi penale prin comisie rogatorie, la data de 06 aprilie 2010, cu privire la activitatea economică frauduloasă desfăşurată de grupul infracţional organizat, prin intermediul firmei la care figura ca administrator L.E. Martora a confirmat faptul că a fost cazată de B.S. în zona D., într-un apartament în care mai locuiau l.D.L. şi C.P. şi că sarcina dată acesteia de inculpatul B.S., a fost de a-l însoţi pe L.E. la societăţile de leasing, pentru ca acestea să finanţeze achiziţionarea unui buldo-excavator. întrebată fiind dacă l-a mai întâlnit pe B.S. după finalizarea acestor afaceri şi dacă în acea împrejurare a discutat cu acesta despre C.P., martora a declarat că la sfârşitul lunii ianuarie 2008, inculpatul B.S. a rugat-o să preia pe numele ei, ca administrator, SC R.B.I. SRL de la numitul S.V., pentru perioada de 1 - 2 luni, oferindu-i în acest sens suma de 5000 euro, motivul fiind că S.V. intenţiona să plece în Australia. în cursul lunii aprilie 2008 s-a deplasat la Bucureşti, chemată fiind de B.S. şi a trecut firma mai sus menţionată pe altă persoană, pe care nu ştie cum o cheamă. Cu această ocazie, din discuţiile avute cu B.S., a aflat de la acesta că pe C.P. l-ar fi trimis în Venezuela ajutat fiind de un cărăuş plătit de B.S., care l-a dus în Iugoslavia la Beograd, de unde acesta a plecat cu avionul în Venezuela, "unde spunea B.S. că i-ar mai fi trimis şi pe alţii".

Nu este lipsită de importanţă nici depoziţia martorului T.C., care arată că deşi nu ştie dacă B.S. are vreo implicare în faptele de omor, fiind de faţă la discuţiile între acest inculpat şi persoane din anturajul său, l-a auzit spunând, aparent în glumă, că îi va trimite şi pe ei la „bâldâbâc"dar ulterior când a auzit că C.L. a fost aruncat peste pod în Dunăre, a înţeles „că aşa o să păţească şi B.I. dacă nu este cuminte", iar Ş.V. şi M.N. îl aruncaseră peste pod pe C.L., înainte ca B.S. să facă această afirmaţie.

Pe de altă parte, dar în aceeaşi ordine de idei, instanţa a reţinut că B.I., întrebat fiind dacă are cunoştinţă despre eventuala implicare a inculpatului B.S. în omorul comis asupra lui L.E., audiat la data de 24 februarie 2010, a declarat că, Ş.V. i-a spus că B.S. i-a solicitat să-i omoare pe C.P. şi pe U.I., întrucât aceştia nu fuseseră recompensaţi cu sumele de bani care le-au fost promise. Martorul era cu Ş.V. într-o maşină când discuta telefonic cu B.S. despre faptul că cele două victime, care erau în Satul de Vacanţă, solicitau să fie recompensate cu bani şi a auzit când B.S. i-a spus lui Ş.V.: „Cum ai procedat cu ăia, aşa să procedezi şi cu ăştialalţi" .

În această discuţie, B.S. se referea la omorurile anterioare comise de Ş.V. asupra victimelor C.L. şi L.E. iar martorul B.I. avea cunoştinţă despre aceste omoruri, întrucât văzuse împrejurările în care a fost ucis C.L. şi cunoştea faptul că a fost aruncat în Canalul Dunăre - Marea Neagră cadavrul lui L.E. şi locul unde acesta din urmă a fost omorât.

Faptul că inculpatul B.S. avea cunoştinţă despre omorurile comise de Ş.V. asupra victimelor C.L. şi L.E., rezultă din declaraţiile aceluiaşi martor, date în cursul procesului penal, când, referindu-se la fapta de omor comisă asupra lui L.E., a precizat că nu l-a auzit niciodată pe B.S. solicitându-i lui Ş.V. să-l omoare pe L.E., însă când B.S. venea în vizită la finul său Ş.V. şi discutau despre L.E., amândoi începeau să râdă, iar B.S. îi spunea lui Ş.V.: „Ce nebun eşti".

De asemenea, martora M.B. a declarat că, în cursul anului 2008, după ce a plecat din Bucureşti, a fost sunată pe telefonul mobil de o doamnă care s-a recomandat a fi soţia lui L.E., că are numărul ei de pe telefonul acestuia şi a întrebat-o dacă ştie ceva de L.E., fiindcă nu a mai venit acasă. Martora i-a spus acesteia că o să se intereseze, motiv pentru care l-a contactat telefonic pe B.S., întrebându-l despre L.E.. B.S. i-a spus la telefon că dacă va mai fi căutată de soţia acestuia, să îi spună că este trimis de B.S. cu o treabă în Germania dar nu a mai fost căutată de soţia lui L.E.

Rezultă aşadar că Ş.V. îi spusese lui B.S. despre omorul comis asupra lui L.E., iar B.S. vroia să justifice astfel dispariţia lui L.E.

Inculpatul B.S. revenind asupra declaraţiilor privind activitatea infracţională economică, la data de 07 mai 2010, a arătat că el le-a spus persoanelor susmenţionate că numitul C.P. ar fi plecat în Venezuela pentru că de la momentul la care a fost constituit grupul infracţional organizat şi s-au trasat sarcinile fiecărui membru al grupului, lui Ş.V. îi revenea şi obligaţia de a se ocupa cu plecarea din ţară atât a lui C.P. cât şi a lui U.I. şi că Ş.V. i-ar fi. spus că cele două victime au şi părăsit teritoriul României.

Inculpaţii I.D.L. şi Ş.V. au negat categoric că s-a stabilit anterior ca cele două victime să părăsească teritoriul României iar faptul că victimei C.P. i s-a eliberat paşaport la data de 22 februarie 2008, nu este un argument în favoarea celor declarate de inculpatul B.S. Eliberarea acestui document putea fi argumentul principal în a-l convinge pe C.P., căruia i se promisese de către B.S. că va pleca din ţară cu o sumă mare de bani, să participe la activitatea infracţională prin intermediul firmei la care acesta figura ca administrator.

La data de 27 mai 2010, s-a efectuat o confruntare între inculpaţii B.S. şi Ş.V., ocazie cu care acesta din urmă a continuat să susţină că le-a omorât pe victimele C.P., U.I. dar şi pe L.E., la solicitarea lui B.S. Astfel, Ş.V. a declarat că B.S., după încheierea afacerilor pe care acesta le-a făcut împreună cu L.E., îi spunea cu ocazia discuţiilor purtate că L.E. a fost la el la birou, la Bucureşti şi a cunoscut persoane din anturajul lui, despre care ar putea să facă denunţ la poliţie, că acesta îl contacta telefonic şi îi solicita diverse sume de bani, că o contacta şi pe M.B. şi ameninţa că se va duce la poliţie dacă nu i se dă o sumă de bani în condiţiile în care B.S. i-a promis suma de un miliard de lei vechi să-şi cumpere o casă, totodată spunându-i coinculparului că trebuie să-l omoare pe L.E., pentru că dacă îl va reclama la poliţie, amândoi vor ajunge în puşcărie. Cu privire la U.I., Ş.V. a declarat că B.S. ştia că el l-a găsit la gară şi este alcoolic şi i-a spus „că nu se merită" ca ei doi să ajungă în puşcărie pentru un „boschetar şi că acesta trebuie să se ducă după ceilalţi, referindu-se la C. şi L." I-a solicitat ca înainte să-l omoare pe U.I., să se ocupe ca P. C. să fie împuternicit să semneze pe firma lui U.I., respectiv SC D. SRL, la care victima figura „asociat unic şi administratof"având în vedere că afacerile cu societăţile de leasing erau încă în derulare, precizându-i totodată, că acesta trebuie omorât deoarece el chiar dacă va face puşcărie doar pentru cinci ani, viaţa lui este distrusă, întrucât îl va părăsi soţia şi este şi bolnav, astfel că îi va fi foarte greu. De asemenea, a declarat Ş.V. că B.S. i-a cerut să-l omoare şi pe C.P., precizându-i că trebuie neapărat să „dispară" în sensul că trebuie să moară, întrucât acesta fusese anterior ţinut de persoane din lumea interlopă din Timişoara, persoane care voiau să-l găsească, pentru a afla ce afaceri a făcut cu el (referindu-se la B.S.) şi a-i pretinde o cotă parte din câştigul obţinut de C.P. B.S. i-ar fi spus:" Finule, trebuie să dispară C.P., că doar nu mă laşi acum când îmi este greu, că eu mă mândresc cu aşa fin". Inculpatul Ş.V. a susţinut că nu a primit ameninţări din partea coinculparului pentru a comite vreunul dintre cele trei omoruri şi că faptele le-a săvârşit, fiind convins de către coinculpat să procedeze în această manieră, pentru ca ei să nu facă obiectul unor eventuale anchete ale autorităţilor judiciare, cu privire la activităţile economice frauduloase.

Inculpatul B.S., cu prilejul confruntării, a declarat că niciodată nu i-a cerut coinculpatului Ş.V. să-i omoare pe L.E., U.I. şi C.P., că acesta nu i-a povestit niciodată că i-a omorât, că despre C.P., Ş.V. i-ar fi spus că l-a trimis într-o ţară din America iar despre U.I., că este în Republica Moldova. A mai precizat că, I.D.L. a plătit unor persoane din Timişoara o sumă de bani, pe care chiar el i-a dat-o pentru faptul că aceste persoane i l-au dat pe C.P. B.S. îşi explică atitudinea lui lui Ş.V., arătând că bănuieşte că acesta a acumulat frustrări de-a lungul anilor în legătură cu afacerile derulate între ei doi.

La data de 28 mai 2010, inculpaţii B.S. şi Ş.V. au fost supuşi testului „Poligraf, pentru a se constata dacă inculpatul Ş.V. are un comportament simulat atunci când afirmă că B.S. este cel care l-a convins să ucidă victimele C.P., U.I. dar şi pe L.E. S-a urmărit, de asemenea, să se stabilească dacă inculpatul B.S. prezintă un comportament simulat, atunci când neagă că el l-ar fi convins pe inculpatul Ş.V. ca acesta să-i omoare pe C.P., U.I. dar şi pe L.E.

Din raportul de expertiză din 31 mai 2010 al I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic rezultă că la inculpatul B.S., la întrebările relevante cauzei s-au constatat indici cerţi ai comportamentului simulat. în raportul sus-menţionat referindu-se la inculpatul B.S. s-au făcut următoarele menţiuni: „Comportamentul subiectului, pe timpul examinării, a fost cel caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului."

Din raportul de expertiză din 31 mai 2010 al I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic- rezultă că la inculpatul Ş.V., la întrebările relevante cauzei, „nu s-au evidenţiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat".

Şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul Ş.V. a declarat că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa şi a continuat să susţină că i-a omorât pe U.I. şi pe C.P., convins fiind de B.S.. De asemenea, a dorit să se menţioneze faptul că nu speră ca prin această declaraţie să-şi creeze o situaţie juridică favorabilă, că doreşte să i se aplice pedeapsa cuvenită pentru omorurile comise şi" că prin declaraţia sa nu doreşte să-l învinuiască pe nedrept pe B.S., ci doar sa spună adevărul.

Că inculpatul B.S. este apt de a iniţia activităţi violente rezultă şi din declaraţiile unor martori în următoarele împrejurări : La data de 27 aprilie 2010 inculpatul Ş.V. a declarat că la un moment dat B.S. i-ar fi solicitat să-l împuşte pe numitul T.S., pentru că acesta i-ar fi. solicitat unui anume „Matei" să-l agreseze pe B.S. pentru neplata unor datorii. Martorul T.S., cu ocazia audierii referindu-se la acest incident, a declarat că în vara anului 2008, o cunoştinţă a sa, pe nume S.M., care ştia despre problemele financiare pe care le avea martorul din cauza lui B.S., care îi era dator, i-a telefonat, spunându-i că l-a întâlnit pe inculpat în faţa blocului acestuia, ocazie cu care i-a reproşat că nu-i răspunde la telefon martorului şi că îl evită iar cu ocazia altercaţiei verbale, i-a dat două palme inculpatului. în perioada imediat următoare acestui telefon primit de la S.M., la aproximativ 30 de minute, martorul a fost contactat telefonic de B.S., cu care nu reuşise să vorbească la telefon de câteva luni, când acesta i-a spus :Băi, prostule, nu ştii cu cine te-ai încurcat, tu nu ştii, dar ai zilele numărate! Martorul a fost frapat de cele spuse de B.S., întrucât anterior acesta îi vorbise foarte respectuos şi chiar îi era frică de martor, pentru că acesta făcea presiuni verbale asupra lui să-i returneze contravaloarea mărfurilor livrate. Pentru aceste motive, martorul i-a reproşat că a înnebunit, spunându-i că de fapt îl acuză doar ca o scuză să nu-i mai returneze datoria, la care inculpatul i-a spus: „Ai să vezi ce ai să păţeşti"! Ameninţarea lui B.S. nu a perceput-o ca pe o glumă, întrucât mesajul transmis i s-a părut credibil datorită conţinutului şi exprimării ameninţării.

În cursul urmăririi penale, au fost efectuate demersuri pentru pentru a se stabili şi activitatea economică frauduloasă desfăşurată de grupul infracţional organizat condus de B.S. prin intermediul firmelor, la care figura ca administrator L.E.

Martorul B.I. a declarat că L.E. i-a fost prezentat lui B.S. de către Ş.V. şi că acesta a fost cazat de B.S. în acelaşi apartament în care au locuit şi victimele C.P. şi U.I. De asemenea, martorul a precizat că a participat la discuţia în care B.S. l-a convins pe L.E. să fie de acord ca prin intermediul unei societăţi comerciale la care el urma să figureze ca „director", să fie înşelate mai multe societăţi comerciale, discuţie la care au participat membrii grupului infracţional organizat susmenţionaţi, precum şi o persoană de sex feminin identificată ulterior ca fiind M.B. care l-a însoţit în permanenţă pe L.E. la societăţile de leasing coordonându-l pe acesta conform indicaţiilor lui B.S. Acelaşi martor a precizat că activitatea de înşelare care s-a desfăşurat prin intermediul firmei la care figura „director" L.E. viza achiziţionarea unui excavator şi că banii obţinuţi în urma acestei activităţi de înşelare au fost ridicaţi din Germania, de inculpaţii B.S. şi M.E.M.

Pe baza acestor informaţii oferite de martorul B.I. au fost făcute verificări constatându-se că la data de 07 ianuarie 2008 SC S.F. SRL la care figura „administrator" L.E., a solicitat finanţare pentru achiziţionarea de la societatea germană „V.C.R. B. Gmbh", cu sediul în Friedrich Ebert Mannheim, a unui buldo-excavator şi că pe baza documentelor prezentate, societatea de leasing a achitat la data de 06 februarie 2008 suma de 19.000 euro, reprezentând 50% din valoarea bunului, în contul deschis la C. A.G. din Germania, indicat de SC S.F. SRL.

Cu privire la tranzacţia sus-menţionat, O.N.P.C.S.B., a comunicat că, în urma plăţii avansului, V.C.R. B. Gmbh Mannheim nu a mai livrat echipamentul şi nici nu a mai putut fi de găsit. SC A.L. I.F.N. SRL a încercat să contacteze furnizorul, trimiţând o notificare prin curierul D.H.L., însă livrarea nu a putut fi făcută deoarece destinatarul nu este cunoscut la adresele indicate pentru livrare. De asemenea, SC A.L. I.F.N. SA a solicitat Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul din Mannheim o informare cu privire la societatea V.C.R. B. Gmbh, de unde i s-a comunicat un istoric al societăţii din care rezultă că aceasta a fost radiată la data de 14 ianuarie 2008.

Întrucât existau indicii că această activitate de înşelare a fost coordonată tot de grupul infracţional organizat sus-menţionat, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa -a solicitat SC A.L. I.F.N. SRL să indice numărul contului în care a virat suma de 19.000 euro şi apoi, prin comisie rogatorie, a solicitat autorităţilor judiciare din Mannheim-Germania să stabilească identitatea persoanei care a ridicat această sumă din acest cont.

Martora M.B. cu ocazia audierii în prima fază procesuală, a confirmat implicarea inculpatului B.S. în această tranzacţie .

Întrucât autorităţile judiciare din Germania nu au comunicat până la data redactării rechizitoriului rezultatele investigaţiilor efectuate, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de B.S., M.E.M., I.D.L., Ş.V. şi M.B. în vederea continuării cercetărilor faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în aceea că în luna ianuarie 2008 au indus în eroare SC A. L. I.F.N. SA cu ocazia încheierii şi executării unui contract de leasing având ca obiect un buldoexcavator, contract încheiat cu firma SC S.F. SRL, la care figura ca „administrator" victima L.E. Din acelaşi motiv, faţă de B.S. s-a dispus şi disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen., constând în aceea că, în luna februarie 2008, pentru a se sustrage de la urmărire penală pe sine şi pe Ş.V., cu intenţie l-a determinat pe acesta din urmă să-l omoare pe L.E.

Situaţia de fapt şi vinovăţia celor şase inculpaţi, rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv.proces -verbal din 30 decembrie 2009 privind identificarea locaţiei de către B.I., unde au fost îngropaţi U.I. şi C.P. (vol. 3 u.p. fila 1); procesul- verbal de percheziţie la imobilul din localitatea Măgura, judeţul Constanţa (vol. 3 u.p. filele 2-9); planşa fotografică întocmită cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei,privind cadavrele victimelor U.I. şi C.P. (vol. 3 u.p. filele 10-24); concluziile preliminare rezultate cu ocazia efectuării necropsiei cadavrelor aceloraşi două victime(vol. 3 u.p. filele 43-44); rapoartele de constatare medico-legală -necropsie privind cadavrele victimelor U.I. şi C.P. şi planşele foto anexe (vol. 3 u.p. filele 45-73); raportul de expertiză medico-legală din 19 iunie 2010 - examen A.D.N.-privind probele recoltate de la C.P. şi C.F. (vol. 3 u.p. filele 83-88); raportul de expertiză medico-legală din 19 iunie 2010 - examen A.D.N.-privind probele recoltate de la U.I. şi U.C. (vol. 3 u.p. filele 89-94); raport de expertiză medico-legală vizând cauzele morţii lui L.E. ( vol. 2 u.p. filele 77-107,153-159); adresa din 23 aprilie 2010 a C.N.P.R. (vol. 3 u.p. fila 103);mandat on-line la prezentare, din 15 august 2008 şi mandat on-line la achitare din aceeaşi dată (vol. 3 u.p filele 104-104); adresa din 25 martie 2010 a V. şi adresa R. din 10 iunie 2010 ( vol.3 u.p filele 167-168); adresele din 20 mai 2010 şi 02 iunie 2010 ale Seviciului Paşapoarte Timişoara, privind pe C.P. şi U.I. (vol. 3 u.p filele 173-177); fişa cu specimene de semnătură ale lui C.P., împuternicire din 24 martie 2008 pentru C.P., trimise de R.B. (vol. 3 u.p. filele 178-179); declaraţie pe proprie răspundere dată de C.P. la O.R.C Constanţa (vol. 3 u.p. fila 180);acte privind SC D.P. SRL ridicate de la O.R.C.Constanţa, cerere deschidere cont a aceleiaşi societăţi la R.B., de emitere carduri V.B.,declaraţii pe propria răspundere, specimene de semnăruri (vol. 3 u.p. filele 187-204); acte privind situaţia juridică a SC D. SRL şi SC T.P. SRL,extrase de cont şi actele acestor societăţi comunicate de O.R.C. Constanţa (vol. u.p. ll şi vol. 12);acte privind încărcătorul frontal adrese şi note emise de A.E.G.R.M. (vol. 3 u.p.); raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 13 aprilie 2010 (vol. 3 u.p. filele 151-158); raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 iunie 2010 (vol. 3 u.p. filele 287-316); raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 februarie 2010 privind pe inculpatul I.D.L. (vol. 2 u.p. filele 242 -251); proces-verbal din 22 iunie 2010, de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.S); plângerile SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P. L. I.F.N. SA Sibiu şi SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi înscrisurile transmise sau ridicate de la acestea (vol. u.p. 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, ll) ; plângerile şi declaraţiile părţilor civile V.G. şi L.I.; declaraţiile numiţilor C.F. şi C.I. ( vol. 2 u.p. filele 53-70, 194-196, 256-258); depoziţiile martorilor B.I. (vol. l u.p ;vol. 4 dos. inst. fila 66), D.M. (vol. 2 u.p. şi vol. 2 dosar inst. fila 119), S.N. ( vol. 2 u.p şi vol. 2 inst. fila 117), M.B. (vol. 2 dos u.p.), T.S. (vol. 2 u.p. şi vol. 3 inst. fila 113), M.N. T.C., Ţ.D., D.I.,T.M. (vol. 2 u.p..; vol. 2 inst. fila 214, fila 219, vol. 4 inst. fila 321 şi vol. l inst. fila 68), G.G., C.A.I., N.C., P.D., P.V.,P.C., V.S.A., P.V. (vol. 2 u.p.; vol. 2 inst. fila 179, fila 177, vol. 4 inst. fila 322, vol. 2 inst. fila 191, filele 69-70, fila 217, vol. 4 inst. fila 320), Ş.A. (vol. 13 u.p. fila 18), martorii V.A.I. (vol. 6 u.p. şi vol. 3 inst. fila 110), B.A.C., S. (I.) S. (vol. 7 u.p.;vol.4 inst.filele 72-73 C.A. ( vol.8 u.p ;vol.3 instfila 112), B.A. ( voi. 10 u.p; vol.3 inst. fila lll),S.C.V. (vol. 10, u.p ; vol. 4 inst. fila 319 ), M.D.C. (vol. 9 u.p ; vol. 5 inst. fila 56), M.N.F. (vol. l 1 u.p.; vol. 4 inst. fila 70), declaraţiile inculpaţilor Ş.V., G.A., B.S., I.D.L. şi M.E.M. şi ale învinuitului O.G.F.; rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică ale I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, privind pe inculpaţii G.A. Ş.V. şi B.S. (vol.3 u.p. filele 123-131); declaraţiile inculpaţilor Ş.V., G.A., B.S.,M.E.M., I.D.L. şi O.G.F. (vol. 4 dos. u.p ;vol. l inst. fila 233, fila 236).

În cursul cercetării judecătoreşti nu au putut fi audiaţi martorii din lucrări M.B., Ş.A. şi Ţ.D., motiv pentru, în raport de rezultatul demersurilor procedurale efectuate, instanţa a constatat imposibilitatea ascultării lor şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (la termenele de judecată din 18 mai şi 31 mai 2011) dând citire declaraţiilor acestora din faza de urmărire penală. în privinţa martorei M.B., instanţa a dispus citarea şi emiterea mandatelor de aducere la adresele indicate de aceasta în primă fază procesuală, la mai multe termene de judecată, însă din procesele verbale întocmite a rezultat că la una din adrese nu a locuit niciodată iar de la cea de-a doua (Timişoara) s-a mutat în urmă cu 4 ani, mai mult decât atât, potrivit relaţiilor furnizate de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, figurează cu acelaşi domiciliu.

La cererea inculpatului B.S., în apărare, a fost audiat martorul N.D.,însă acesta nu a fost în măsură să relateze aspecte concludente şi utile fondului cauzei care a acţionat până în luna mai 2008, cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante prin înşelarea mai multor societăţi comerciale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003. Fapta aceluiaşi inculpat,care în perioada martie - mai 2008, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale şi a înţelegerii prealabile cu inculpatul Ş.V. şi cu victima C.P., împreună cu B.S. şi I.D.L., prin acţiuni conjugate a întocmit şi depus la societăţile de leasing SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti documente conţinând date nereale şi acte false, pe care el le-a plăsmuit, inducând în eroare societăţile sus-menţionate cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing pentru acelaşi încărcător frontal, al cărui număr de identitate fusese falsificat de Ş.V., producând un prejudiciu rămas nerecuperat în totalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.E.M., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie-mai 2008, cu scopul de a determina societăţile de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, S.C M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti să vireze banii în contul SC D.P. SRL, a plăsmuit la calculator două înscrisuri reprezentând un certificat de origine şi o fişă tehnică, din care rezulta că SC D.P. SRL a importat din Germania la 10 ianuarie 2008 încărcătorul frontal, cu numărul de identitate falsificat anterior de Ş.V. şi datele tehnice ale acelui încărcător cu numărul de identitate falsificat, utilaj care făcea obiectul contractelor de leasing şi împreună cu inculpaţii B.S. şi I.D.L., a transmis aceste înscrisuri false la societăţile de leasing sus-menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de inculpaţii B.S., Ş.V., G.A. şi M.E.M., sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni, întrucât au comis infracţiunile înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre acestea.

Fapta inculpatului O.G.F., care în luna februarie 2008, la solicitarea inculpatului Ş.V., care îl omorâse pe L.E., împreună cu G.A. l-a ajutat pe Ş.V. să transporte şi să arunce în Canalul Dunăre-Marea Neagră cadavrul lui L.E., pentru a zădărnici descoperirea infracţiunii şi tragerea la răspundere penală a lui Ş.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

Fiind dovedită existenţa faptelor şi săvârşirea, acestora de către inculpaţi, instanţa a reţinut vinovăţia acestora pentru toate infracţiunile deduse judecăţii şi a pronunţat o soluţie de condamnare.

La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen. şi, în considerarea naturii şi pericolului social sporit al faptelor săvârşite, a numărului semnificativ al acestora, al circumstanţelor reale, a aportului fiecărui inculpat în cadrul activităţii infracţionale, a urmărilor produse, precum şi circumstanţelor personale, a orientat cuantumul pedepselor cu închisoarea, de la mediu până la maximul special al textelor incriminatoare.

Întrucât inculpatul G.A. a săvârşit undele din faptele reţinute în sarcina sa, în minoritate, cuantumul pedepselor aplicate acestuia a fost stabilit între limitele speciale reduse cu 1/2, conform art. 109 C. pen.

Reţinând starea de recidivă post executorie (art. 37 lit. b) C. pen.) şi postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.) faţă de inculpaţii B.S. şi Ş.V., prima instanţă a agravat răspunderea penală a acestora, prin stabilirea unui cuantum sporit al pedepselor şi aplicarea unui spor de 5 ani închisoare, în cazul inculpatului B.S., iar al inculpatului Ş.V. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 922 din 7 mai 2007 a Judecătoriei Medgidia şi a dispus executarea ei, alăturat pedepsei din prezenta cauză.

Inculpaţilor li s-au aplicat pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata între 2 şi 10 ani, iar în baza art. 71 C. pen., li s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedepse accesorii.

Conform prevederilor art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor B.S., Ş.V. şi G.A., s-a dedus perioada reţinerii şi arestului preventiv la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării lor preventive.

Referitor la acţiunea civilă, tribunalul a reţinut că, în cursul urmăririi penale, s-au constituit părţi civile: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti cu suma de 99.080 euro (vol. 10); SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti cu suma de 82.844,37 euro, ceea ce reprezintă 340.189,37 echivalent în lei (vol. 5, 6); SC M.L.L. I.F.N. SA Bucureşti cu suma de 121.380 euro (vol. 8); SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti cu suma de 147.948,20 euro (vol. 9); SC P.L. I.F.N. SA Sibiu cu suma de 483.701,68 lei ( vol. ll); SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă în procesul penal, fără a preciza cuantumul pretenţiilor. Această societate a virat în contul SC D.P. SRL Constanţa suma de 449.533,44 lei, care reprezintă prejudiciul real produs acestei societăţi (vol. 7).

Prejudiciul total cauzat societăţilor de leasing, a fost calculat avându-se în vedere sumele efectiv virate de fiecare societate de leasing în contul SC D.P. SRL şi echivalentul în euro a acestora la data fiecărui virament, în faza de urmărire penală fiind stabilit la valoarea de 2.706.948,7 lei (echivalentul a 640.939,98 euro) .

În faza de judecată, SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, şi-a majorat cuantumul pretenţiilor civile, solicitând : 62.371,07 lei -reprezentând contravaloarea facturilor emise şi neachitate de SC T. SRL, conform contractului de leasing din 27 martie 2008 şi 103.935,78 euro- reprezentând contravaloarea încărcătorului frontal, aşa cum rezultă din adresa din 06 septembrie 2010 şi a precizărilor reprezentantului acesteia, de la termenul de judecată din 07 septembrie 2010 (vol. l fila 170 şi fila 179). Ulterior, prin adresa din 28 februarie 2011, (vol. 3 fila 75 şi urm.),partea civilă a comunicat instanţei că a reactualizat sumele de mai sus, astfel: 76.404,56 lei -facturi emise şi neachitate de către SC T. SRL, la care s-au adăugat majorările de întârziere - şi 107.963,29 euro -contravaloarea încărcătorului frontal la care s-au adăugat dobânzile plătite băncii finanţatoare .

SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti, cu adresa din 06 august 2010 (vol. l fila 69 şi urm.), a comunicat că pentru prejudiciul suferit ca urmare a încheierii contractului din 29 aprilie 2008, având ca obiect încărcătorul frontal, pentru care SC T. SRL a obţinut finanţare în sistem leasing, se constituie parte civilă cu suma de 435.723,32 lei, totodată înaintând anexat acte doveditoare, în copii certificate, acte ce se regăsesc în dosarul de urmărire penală (vol. 7). Pe parcursul cercetării judecătoreşti şi-a menţinut pretenţiile civile în acest cuantum, aşa cum rezultă din precizările reprezentanţilor părţii civile, de la termenele de judecată din 11 august 2010 şi 07 septembrie 2010 (vol. 1) dar şi din conţinutul adresei emise în acest sens, din 04 februarie 2011 (vol. 3 fila 7).

SC M.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, a comunicat cu adresa din 25 februarie 2011 (vol. fila 80) că îşi menţine pretenţiile civile în sumă de 121.380 euro, aşa cum rezultă din cuprinsul plângerii penale (vol. 8), datorită prejudiciului ce i-a fost cauzat în urma încheierii contractului de leasing din 09 aprilie 2008.

SC P.L. I.F.N. SA Sibiu şi-a menţinut pretenţiile civile în cuantum de 483.701,68 lei, cu care s-a constituit parte civilă (vol. 11) conform adresei înaintate, din 07 martie 2011, prin care a comunicat acest aspect (vol. 3 fila 160), suma ce reprezintă contravaloarea bunului (încărcător frontal, achiziţionat de partea civilă de la SC D. SRL şi care a făcut obiectul contractului de leasing financiar încheiat cu S C T. SRL.

SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, prin precizările de la termenul de judecată din 29 martie 2011, formulate şi în scris, a solicitat despăgubiri băneşti în sumă de 147.948,20 euro echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea ratelor de leasing, ca urmare a prejudiciului rezultat din încheierea contractului de leasing din 15 mai 2008 cu SC T. SRL, având ca obiect încărcătorul frontal, (vol. 9) la care adaugă penalităţile de întârziere în plată a sumei pretinse .Totodată, a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente (vol. 3 fila 189 şi urm).

SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, prin reprezentantul prezent la termenul de judecată din 11 august 2010 şi adresa depusă la acelaşi termen, care este copia adresei din dosarul de urmărire penală, vol. 5 şi 6 (vol. l filele 62 şi urm .şi fila 108) s-a constituit parte civilă cu suma de 340.189,37 lei, reprezentând prejudiciul suferit în urma încheierii contractului de leasing financiar din 09 aprilie 2008, având următoarele componente: 59.858,6 lei - contravaloarea facturilor emise şi neachitate; 29.182,05 lei - penalităţi aferente facturilor neachitate; 251.148,72 lei - plata soldului valorii finanţate. în cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile civile de mai sus, aspect comunicat instanţei prin adresa din 12 octombrie 2010 (vol. 2 filele 55, 58-59)şi prin adresa din 07 martie 2011 (vol. 3 fila 107).

Acţiunile civile formulate au fost dovedite cu înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală pentru fiecare dintre societăţile de leasing (vol. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11), constând în plângeri penale, extras din A.E.G.R.I., contracte de leasing financiar, facturi proforme, facturi fiscale, contracte de promisiune de cumpărare, contracte de asistenţă, fişa tehnică privind încărcătorul frontal, eliberată de SC D. SRL, note şi acte emise de SC T. SRL şi SC D. SRL, bilete la ordin,extrase de cont, notificări,împuterniciri, actele SC T. SRL şi SC D. SRL emise de O.R.C., calcul prejudiciu, dar şi calcul penalităţi de întârziere şi dobânzi al părţilor civile care le-au solicitat.

De asemenea, în cauză s-au constituit părţi civile în faza de urmărire penală, L.I., soţia victimei L.E., cu suma de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune morale şi 10.000 daune materiale precum şi V.G., sora victimei U.I., cu sumele de 15.000 lei, reprezentând daune materiale şi 20.000 euro, reprezentând daune morale.

C.F. şi C.I., fraţii victimei C.P., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În cursul judecăţii, partea civilă V.G. s-a prezentat la termenul de judecată din 11 august 2010, când a precizat că îşi menţine pretenţiile civile (fila 108 din vol. l), pe care le va dovedi cu martori dacă proba îi va fi încuviinţată iar partea civilă L.I. s-a prezentat la termenul de judecată din 07 septembrie 2010, când a arătat că îşi menţine pretenţiile civile formulate anterior, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, însă ulterior părţile civile nu au mai venit în faţa instanţei.

Printr-o cerere înaintată la dosar, V.G. a solicitat audierea martorilor R.V. şi M.A. şi administrarea probei cu înscrisuri, constând într-o factură emisă la data de 19 iunie 2010, care atestă că susnumita a cumpărat un sicriu şi accesorii funerare, valoarea acestora fiind de 320 lei (vol. l filele 131, 132). Instanţa a încuviinţat probele iar la termenul de judecată din 31 mai 2011 au fost audiaţi martorii R.V. şi M.A. (vol. 5 filele 61,62), care au declarat că au participat la înmormântare, la pomenirile ulterioare, conform tradiţiei creştine, dar nu cunosc ce sume a cheltuit V.G.

Partea civilă L.I. nu s-a mai prezentat, motivând lipsa posibilităţilor materiale prin cererea înaintată la doar (vol. 4 filele 310 şi 311), arătând totodată că nu poate dovedi cu acte cheltuielile de înmormântare, pentru că nu le-a păstrat, însă despre cheltuielile de înmormântare şi cele efectuate ulterior, ştie sora ei, P.M., a cărei depoziţie însoţeşte cererea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1)-(3) C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la la răspundere civilă a inculpatului, ea poate fi alăturată acţiunii penale în procesul penal iar repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile. Or, potrivit art. 998 C. civ., care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că, "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara". De asemenea, potrivit art. 999 C. civ., prin care este reglementată răspunderea civilă în caz de cvasi-delicte,"omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cauzat prin fapta sa, dar şi de ceea ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa".

În raport cu menţionatele prevederi legale, a căror aplicare nu este limitată de vreo dispoziţie a C. proc. pen. referitoare la repararea pagubei în cadrul acţiunii civile, alăturată celei penale, este cert că legiuitorul nu a urmărit să îngrădească în vreun fel, posibilitatea părţii vătămate, constituită parte civilă, de a obţine o justă şi integrală reparare a pagubei.

Pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal, este necesar a fi îndeplinite cumulativ, mai multe condiţii şi anume, infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral, între infracţiune şi prejudiciu să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul să fie cert, să nu fi fost reparat şi să existe constituire de parte civilă.

În cauza de faţă, din probele administrate rezultă că societăţile de leasing constituite părţi civile, au suferit prejudiciile materiale reclamate, raportul de cauzalitate dintre faptă (infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.) şi prejudiciul suferit de fiecare dintre cele şase părţi civile, există, iar inculpaţii vinovaţi trebuie să repare paguba în întregime, valoarea totală a acesteia în faza de judecată fiind de 377.291,49 euro şi 1.336.018 lei, plus penalităţile de întârziere pretinse de două dintre părţile civile, aşa cum s-a arătat anterior.

Aşa fiind, instanţa, în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. a admis ca fondate acţiunile civile formulate de societăţile de leasing şi a obligat inculpaţii Ş.V., B.S., M.E.M. şi I.D.L., în solidar, la plata sumelor reprezentând despăgubiri civile (daune materiale), ca urmare a prejudiciilor suferite în urma încheierii contractelor de leasing, după cum urmează: 76.404,56 lei şi 107.963,29 euro sau echivalent în lei la data plăţii, la care se adaugă şi penalităţile de întârziere calculate până la data efectuării plăţii, către partea civilă SC I.A.T.S.A.L. SA Bucureşti; 340.189,37 lei către partea civilă SC M.L. I.F.N. SA .Bucureşti; 121.380 euro sau echivalent în lei la data plăţii, către partea civilă SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti ; 435.723,32 lei către partea civilă SC A.T.(A.T.) L. I.F.N. SA Bucureşti ; 483.701,68 lei către partea civilă SC P.L. I.F.N. SA Sibiu; 147.948,20 euro echivalent în lei la data plăţii, la care se adaugă şi penalităţile de întârziere calculate până la data efectuării plăţii,către partea civilă SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti.

A respins cererea formulată de partea civilă SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, de instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, ca nefondată, în condiţiile în care astfel de bunuri nu au fost identificate şi în acest sens dovadă sunt actele efectuate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de V.G., sora victimei U.I., instanţa a apreciat că în raport de probele administrate este în parte întemeiată, aceasta reuşind să facă dovada cheltuielilor în cuantum de 320 lei reprezentând contravaloarea sicriului şi a accesoriilor funerare cumpărate, conform facturii emise la data de 19 iunie 2010, nereuşind să probeze restul cheltuielilor, cu martorii audiaţi.

Referitor la acţiunea civilă formulată de L.I., soţia victimei L.E., instanţa a reţinut că aceasta nu a reuşit să probeze daunele materiale iar depoziţia înaintată la dosar nu a putut fi luată în considerare, neputându-se stabili sursa din care provine doar pe baza numelui persoanei (P.M.), pe de altă parte nu s-au putut verifica aspectele pe care persoana respectivă pretinde că le cunoaşte, în lipsa audierii nemijlocite a acesteia.

Cu privire la daunele morale pretinse de părţile civile, instanţa a avut în vedere că pentru acordarea lor nu este necesară administrarea unor probe, fiind suficient a se demonstra importanţa valorii morale lezate prin faptele comise, stabilirea cuantumului urmând să se facă prin apreciere de către instanţă.

Sumele solicitate de părţile civile V.G. şi L.I., cu titlu de daune morale, în opinia instanţei nu sunt exagerate şi constituie un echivalent al prejudiciului nepatrimonial cauzat de suferinţele de netăgăduit prin pierderea brutală a fratelui, respectiv a soţului, de lezarea vieţii de familie, a sentimentului de afecţiune iar această compensaţie bănească, coroborată cu sancţiunea de drept penal, poate să ofere părţilor civile o necesară satisfacţie.

Prin urmare, instanţa de fond a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile şi l-a obligat pe inculpatul Ş.V. la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă L.I. iar pe inculpaţii Ş.V., G.A. şi B.S., în solidar, la despăgubiri civile, respectiv, plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale şi a sumei de 320 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă V.G.

A respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor civile formulate de aceste două părţi. civile, nefiind dovedite.

Inculpaţii G.A. şi O.G.F., în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în raport de fapta de omor asupra victimei L.E., săvârşită de Ş.V., s-a apreciat că nu pot fi traşi la răspundere civilă, întrucât nu există un raport de cauzalitate între prejudiciul creat şi fapta celor doi, prin care au încercat să zădărnicească aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a autorului faptei de omor.

În baza art. 191 C. proc. pen., instanţa a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 265 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel, în termen legal, inculpaţii Ş.V., G.A., B.S., M.E.M. şi I.D.L., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Apelantul inculpat G.A. a criticat soluţia instanţei de fond în privinţa neaplicării prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care a recunoscut faptele şi a nereţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., faţă de împrejurarea că a contribuit la aflarea adevărului prin sinceritatea dezvăluirilor, realizând gravitatea faptelor.

În concluzie, apelantul inculpat G.A. a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, şi, urmare rejudecării, să se procedeze la aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 74 lit. c) C. pen., reducându-se cuantumul pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.

Apelantul inculpat M.E.M. a criticat hotărârea de fond, pentru greşita condamnare în legătură cu toate infracţiunile reţinute în sarcina sa şi, a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond, iar în urma rejudecării, să se dispună achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 31/2003, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii (intenţia) şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, nefiind autorul acestora.

Apelantul inculpat I.D.L. a criticat soluţia instanţei de fond, pentru greşita sa condamnare în legătură cu toate faptele reţinute în sarcina sa, motivat de existenţa unui puternic dubiu şi a solicitat, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals, întrucât nu el este autorul acestora, precum şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional, întrucât nu există această infracţiune în ceea ce-l priveşte.

În subsidiar, apelantul inculpat I.D.L. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi rejudecând, instanţa de apel să reindividualizeze pedepsele aplicate, în sensul acordării unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante şi prin aplicarea corectă a prevederilor art. 72 C. pen., să se redozeze pedepsele, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Pentru apelantul inculpat Ş.V., decedat în cursul fazei procesuale a apelului, s-a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în rejudecare, să .se înceteze procesul penal, urmare decesului acestuia.

În privinţa acţiunii civile, s-a solicitat să fie admisă, numai în măsura în care pretenţiile solicitate sunt dovedite.

Apelantul inculpat B.S. a criticat soluţia primei instanţe, pentru greşita sa condamnare în legătură cu cele două infracţiuni de instigare la omor, în condiţiile în care nu există probe care să ateste actele de instigare, afirmaţiile lui Ş. nefiind confirmate de alte probe, martorii nepercepând direct respectivele acte.

În concluzie, acesta a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii de fond şi, în rejudecare, să se dispună achitarea sa, conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru cele două infracţiuni de instigare la omor, faptele neexistând.

În legătură cu celelalte infracţiuni, apelantul inculpat B.S. a arătat că le-a recunoscut, situaţie în care a solicitat ca, prin acordarea unei eficiente sporite prevederilor art. 74-76 C. pen., să se redozeze cuantumul pedepselor, în sensul reducerii acestora, cu atât mai mult cu cât, referatul de evaluare menţionează că prezintă şanse de reintegrare.

Inculpatul intimat O.G.F. a solicitat extinderea efectelor apelurilor declarate în cauză, în ceea ce-l priveşte, şi în rejudecare, să se reducă sub minimul special prevăzut de lege, cuantumul pedepsei aplicate, motivat, în esenţă, de recunoaşterea faptei şi vârsta tânără.

Prin Decizia penală nr. 7/MP din 20 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.A., B.S. - deţinuţi în Penitenciarul Poarta Albă şi M.E.M. şi l.D.D., împotriva sentinţei penale nr. 265 din 23 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 8186/118/2010.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul Ş.V., împotriva sentinţei penale nr. 265 din 23 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 8186/118/2010.

A desfiinţat, în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, a dispus, în temeiul art. 345 alin. (3) C. proc. pen., art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal privind pe inculpatul Ş.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 174 - 175 lit. a), g) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 174-175 lit. a), g) - 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 174 - 175 lit. a), g) - 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., A înlăturat din sentinţă dispoziţiile contrare deciziei pronunţate şi a menţinut celelalte dispoziţii.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160^b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor B.S. şi G.A., pe o perioadă de 60 zile, de la 20 martie 2012.

A dedus perioada arestării preventive a inculpaţilor B.S. şi G.A., de la 23 iunie 2011, la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanţii inculpaţi G.A., B.S., l.D.L. şi M.E.M., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 1.000 lei fiecare. Celelalte cheltuieli au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat următoarele:

Cu privire la apelantul inculpat G.A., Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, a constatat că, situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina acestuia, sunt temeinice şi legale.

Astfel, fapta inculpatului G.A.,, de a-l ajuta pe Ş.V. în februarie 2008, la solicitarea acestuia din urmă, să transporte şi să arunce în Canalul Dunăre - Marea Neagră, împreună cu inculpatul O.G.M., cadavrul numitului L.E., în scopul ascunderii omorului săvârşit de Ş.V. şi a zădărnicirii tragerii la răspundere penală a acestuia, este probată cu declaraţiile martorului B.I., care a indicat locul unde a fost omorâtă victima (depozit aparţinând SC L.P. SA, situat în mun. Constanţa, cu autoturismul, folosit la transportul cadavrului, cu raportul de expertiză medico - legală din 12 mai 2010 al Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, care a stabilit, pe bază de analiză A.D.N., că urmele de sânge de pe pardoseala depozitului şi de pe mocheta autoturismului, aparţin victimei L.E., cu declaraţiile coinculpaţilor Ş.V. şi O.G.F., coroborate cu declaraţiile inculpatului G.A., toţi trei recunoscând faptele şi descriind modul în care au fost comise.

Vinovăţia inculpatului G.A., în săvârşirea faptei din luna februarie 2008, sub forma intenţiei directe (art. 19 alin. (1) şi (2) C. pen.), a fost apreciat că este probată fără echivoc, în condiţiile în care, inculpatul a dat curs solicitării venite din partea inculpatului Ş.V., de a-l ajuta pe acesta din urmă, să scape de cadavrul lui L.E., despre care aflase că fusese omorât tot de inculpatul Ş.V.

Fapta inculpatului G.A., de a-l ajuta pe inculpatul Ş.V., să scape de cadavrul numitului L.E., pe care acesta din urmă îl ucisese, aspect cunoscut în prealabil de inculpatul G.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen., încadrare juridică reţinută corect şi de prima instanţă.

Întrucât la data când s-a săvârşit fapta (februarie 2008), inculpatul G.A. era minor, în mod temeinic şi legal, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 99 şi următoarele C. pen., urmând ca limitele de pedeapsă să fie reduse la jumătate, potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului apelant G.A., constând în aceea că, în perioada 15-30 iunie 2008, cu premE.tare şi pentru a-l ajuta pe inculpatul Ş.V. să se sustragă de la urmărirea penală, împreună cu acesta din urmă şi acţionând după un plan prestabilit, l-a omorât pe numitul U.I., s-a apreciat că este probată cu declaraţiile martorului ocular B.I., cu raportul de constatare medico - legală - necropsie din 18 iunie 2010 emis de S.J.M.L. Constanţa, care confirmă prin concluziile privind cauza morţii lui U.I., varianta de săvârşire a omorului, prezentată de martorul ocular B.I., cu declaraţiile martorului V.G., dar şi ale inculpaţilor G.A. şi Ş.V., care au recunoscut fapta.

Vinovăţia inculpatului G.A. în săvârşirea faptei din perioada 15-30 iunie 2008, sub forma intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.), rezultă cu evidenţă din faptul că a acceptat propunerea lui Ş.V. de a-l ucide pe U.I. şi a acţionat împreună cu respectivul coinculpat, după un plan prestabilit, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul Ş.V. să scape de o eventuală urmărire penală în cazul unor fapte de înşelăciune,implicându-se activ şi direct în uciderea victimei.

În drept, fapta inculpatului G.A. de a ucide victima U.I., împreună cu inculpatul Ş.V., cu premeditare şi în scopul de a-l ajuta pe cel din urmă să scape de o eventuală urmărire penală, întruneşte în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a), g) C. pen.

Raportat la data de săvârşire a faptei (15-30 iunie 2008) s-a constatat că, inculpatul G.A. era minor, astfel că, în mod corect prima instanţă a schimbat încadrarea juridică, în sensul aplicării prevederilor art. 99 şi următoarele C. pen.

Fapta inculpatului G.A. de a-l ucide, în perioada 15 august 2008-30 septembrie 2008, pe numitul C.P., împreună cu inculpatul Ş.V., în scopul de a-l ajuta pe acesta din urmă să scape de o eventuală urmărire penală şi premeditat, după ce îl ucisese pe U.I., este probată cu declaraţiile martorilor G.G. şi B.I., cu raportul de constatare medico - legală - necropsie din 18 iunie 2010 întocmit de S.J.M.L. Constanţa, cu raportul de constatare tehnico -ştiinţifică din 26 mai 2010 al I.P.J. Constanţa - Serviciul Criminalistic - B.E.C.C., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor l.D.L. şi Ş.V., dar şi ale inculpatului G.A., care a recunoscut respectiva faptă.

Vinovăţia cu care a acţionat inculpatul G.A. în săvârşirea faptei de ucidere a victimei C.P., sub forma intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.), rezultă indubitabil din împrejurarea că, a acţionat la solicitarea inculpatului Ş.V., împreună cu acesta şi după un plan prestabilit, motivat de ajutarea inculpatului Ş.V. să scape de o eventuală urmărire penală pentru fapte de înşelăciune, implicându-se activ şi direct în activitatea de ucidere, prin asfixierea victimei urmare compresiunii toraco-abdominale prin acoperirea cu o masă importantă de pământ şi pietre (varianta 3 din raportul medico - legal).

În drept, fapta inculpatului G.A. de ucidere a victimei C.P., împreună cu inculpatul Ş.V., premeditat şi în scopul de a-l ajuta pe inculpatul Ş.V. să scape de o eventuală urmărire penală, după ce mai comisese anterior un omor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a), g) C. pen. şi la art. 176 lit. c) C. pen.

Reţinându-se că fapta a fost săvârşită în perioada 15 august 2008 - 30 septembrie 2008, s-a constatat că inculpatul G.A. devenise major la data comiterii ei.

Raportat la cele ce preced, s-a apreciat că rezultă că faptele reţinute în sarcina inculpatului G.A. există, constituie infracţiuni şi în aceste condiţii, antrenarea răspunderii sale penale este temeinică şi legală.

În condiţiile în care, pedepsele aplicate inculpatului G.A. de instanţa de fond sunt-în limitele prevăzute de lege, ţinându-se seama de starea de minoritate, dar şi de lipsa unor elemente care să justifice reţinerea de circumstanţe atenuante, conform prev. de art. 74 C. pen., Curtea a apreciat că individualizarea pedepselor este corespunzătoare criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

În aprecierea Curţii, vârsta tânără, dar apropiată majoratului, lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor de către inculpatul apelant G.A., nu pot fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante, de natură a reduce răspunderea penală a acestuia, în condiţiile în care, faptele prezintă o gravitate extremă, inculpatul s-a angrenat în mod conştient şi facil, într-o activitate de violenţă maximă, care exprimă totodată, desconsiderare şi lipsă de empatie faţă de victime, iar faptele au fost probate temeinic, dincolo de recunoaşterea sa.

Circumstanţele reale de comitere a faptelor şi forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul apelant G.A. (intenţie directă), justifică şi în aprecierea Curţii, orientarea cuantumului pedepselor aplicate acestuia, către limita maximă prevăzută de lege şi executarea în regim privativ de libertate.

Potrivit art. 320¹ alin. (7) teza ultimă C. proc. pen., judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu se poate face conform procedurii prevăzute de textul legal menţionat, dacă acţiunea penală vizează o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă.

În condiţiile în care, infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a), g) C. pen. şi la art. 176 lit. c) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului apelant G.A., este pedepsită cu detenţiunea pe viaţă, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, rezultă că nu este aplicabil textul articolului 320¹ C. proc. pen.

Condamnarea inculpatului apelant G.A., chiar nedefinitivă, la pedepse cu închisoarea, relevă împrejurarea că subzistă temeiurile arestării preventive dispusă faţă de el, în sensul că, există probe ce susţin temeinic presupunerea rezonabilă că este autorul faptelor pentru care este trimis în judecată, iar pericolul concret menţinându-se actual şi la cote ridicate, datorită naturii şi gravităţii deosebite a faptelor, impune protejarea prioritară a membrilor societăţii de persoane bănuite a fi comis astfel de fapte.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant G.A. pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 20 martie 2012.

Pentru considerentele menţionate, Curtea, constatând netemeinice criticile formulate de inculpatul G.A. şi că, alte motive de reformare a hotărârii atacate, care să poată fi invocate din oficiu nu s-au identificat, a respins apelul acestuia ca nefondat.

Examinarea probatoriului administrat în cauză, a relevat temeinicia şi legalitatea situaţiei de fapt şi încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului apelant M.E.M., astfel cum au fost stabilite de instanţa de fond.

Fapta inculpatului M.E.M., de a face parte din grupul constituit în scopul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, în dauna părţilor vătămate SC I.A.T.S.A.L. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, împreună cu inculpaţii B.S., Ş.V. şi l.D.L., este probată cu declaraţiile martorilor B.I., T.A., N.C. şi T.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului l.D.L. şi cu transferurile de bani ce s-au efectuat pe numele lui la datele de 4 aprilie 2008, 7 aprilie 2008,15 aprilie 2008,17 aprilie 2008 şi 15 aprilie 2008.

Din declaraţiile martorilor amintiţi, coroborate cu celelalte probe menţionate, rezultă că inculpatul M.E.M., lucra împreună cu B.S. la mtocmirea pe calculator, a documentelor referitor la activităţile comerciale cu diferite firme, că a fost delegat de inculpatul B.S., să efectueze mai multe operaţiuni la bănci şi să ridice sume de bani importante, rezultate din tranzacţiile încheiate cu diverse societăţi comerciale şi îl însoţea adesea pe inculpatul B.S., asistând astfel, la discuţiile purtate de acesta cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional.

Analiza probatoriului, relevă că atribuţiile principale ale inculpatului M.E.M., nu erau acelea de şofer, ci de colaborator direct în întocmirea documentaţiei ce a fost folosită la înşelarea societăţilor de leasing.

Aşa cum a precizat şi inculpatul B.S., dar a afirmat şi inculpatul M.E.M., între ei existau"relaţii de prietenie şi încredere reciprocă, iar nu o simplă relaţie dintre angajator şi angajat, iar în virtutea respectivei relaţii, inculpatul a luat cunoştinţă, fără îndoială, de scopul urmărit de inculpatul B.S., prin întocmirea documentelor.

Acceptând relaţia de colaborare propusă, de inculpatul B.S., cunoscând caracterul ilicit al scopurilor urmărite de acesta din urmă şi subordonându-se lui, inculpatul M.E.M. a devenit membru al grupului infracţional.

Drept urmare, Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului M.E.M., fapta de a face parte dintr-un grup infracţional, în cadrul căruia a avut sarcini precise şi specifice, primite de la liderul grupului. (B.S.) şi relaţii de colaborare cu ceilalţi membrii ai respectivului grup.

Vinovăţia inculpatului M.E.M., sub forma intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.), rezultă, fără echivoc, din faptul că a acceptat să se subordoneze total inculpatului B.S., cunoscând natura ilicită a activităţilor desfăşurate de acesta din urmă, în colaborare cu ceilalţi inculpaţi membrii ai grupului, conştientizând apartenenţa sa la acel grup.

În drept, fapta inculpatului M.E.M., de a constitui, alături de inculpaţii B.S. şi Ş.V., un grup de persoane, în scopul de a desfăşura activităţi comerciale de înşelare a diverse societăţi comerciale şi obţinerii de venituri ilicite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

Urmare celor reţinute, Curtea, constatând că inculpatul M.E.M. a fost corect condamnat pentru infracţiunea menţionată anterior, a respins ca neîntemeiată cererea de achitare, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru respectiva infracţiune.

Aşa cum s-a menţionat în precedent, din declaraţiile martorilor B.I., N.C. şi T.C., precum şi ale inculpatului l.D.L., rezultă împrejurarea că inculpatul M.E.M. întocmea, împreună cu B.S., documentele necesare încheierii contractelor de leasing şi, în calitatea sa de membru al grupului infracţional, dar şi în virtutea relaţiilor de prietenie şi încredere reciprocă, ce le avea cu liderul grupului (inculpatul B.S.), avea cunoştinţă de faptul că, prin activitatea sa, contribuie nemijlocit la atingerea scopului urmărit şi anume, înşelarea partenerilor de afaceri şi prejudicierea acestora.

Actele repetate de întocmire a documentelor privind încheierea contractelor de leasing cu părţile vătămate SC I.A.T.S.A. L. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.T.D.AL.L. I.F.N. SA Bucureşti, au în mod cert la bază, o rezoluţie unică, şi chiar dacă iniţial, inculpatul nu a avut reprezentarea exactă a activităţii de înşelare şi a întinderii prejudiciului, cunoscând circumstanţele în care s-a materializat hotărârea infracţională, acestea se răsfrâng şi asupra sa, chiar dacă a îndeplinit numai o parte din actele materiale ale respectivei activităţi ilicite, forma de vinovăţia fiind evident intenţia directă.

Fapta inculpatului M.E.M., de a întocmi, în baza unei rezoluţii unice, documentele necesare încheierii contractelor de leasing cu cele şase părţi vătămate, cunoscând că această documentaţie atestă situaţii nereale, care au indus în eroare părţile vătămate, la încheierea şi derularea contractelor de leasing, producându-se în patrimoniul acestora un prejudiciu total, ce depăşeşte 200.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, antrenarea răspunderii penale a inculpatului M.E.M., pentru infracţiunea de înşelăciune a fost apreciată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică, şi a fost respinsă ca neîntemeiată, solicitarea acestuia de achitare, pentru că nu este autorul respectivei infracţiuni, conform prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a arătat că, aşa cum a rezultat din probatoriul menţionat anterior, inculpatul M.E.M. a cunoscut de la inculpatul B.S., că documentele pe care le întocmea, la solicitarea acestuia din urmă, conţin date neconforme cu realitatea, în sensul că, nu existau mai multe încărcătoare frontale, care să facă obiectul contractelor de leasing, încheiate cu părţile vătămate. Drept urmare, Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal s-a reţinut în sarcina inculpatului M.E.M. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta existând şi fiind săvârşită cu intenţie directă, constituie infracţiune, astfel că soluţia de condamnare a inculpatului M.E.M. a fost corectă.

Astfel fiind, s-a respins ca neîntemeiată solicitarea acestuia de achitare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul apelant M.E.M. a formulat critici cu privire la modul de calcul al prejudiciului stabilit de instanţa de fond, susţinând că, ar exista o diferenţă de 40.000 euro între prejudiciul stabilit la urmărirea penală şi acela reţinut de instanţa de fond, fără a menţiona care sunt părţile vătămate faţă de care prejudiciul este greşit şi probele din care rezultă eroarea de calcul.

În lipsa precizărilor amintite, Curtea, examinând documentele emise de părţile civile şi plăţile efectuate de acesta în contul SC D.P. SRL şi SC T. SRL, dar şi situaţia plăţilor ratelor de leasing, aflate în dosarele de urmărire penală, dar şi împrejurarea că părţile civile şi-au majorat pretenţiile la fond, prin actualizarea sumelor pretinse, majorări de întârziere şi dobânzi penalizatoare plăţile băncilor finanţatoare, nu a constatat erori de calcul. Totodată, Curtea a constatat că pretenţiile părţilor civile au fost probate în totalitate şi că, în mod temeinic şi legal, acţiunile civile ale acestora au fost admise, fiind îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 şi 1003 C. civ.

Pentru considerentele menţionate, Curtea a respins ca netemeinică critica apelantului inculpat M.E.M., privind stabilirea eronată a despăgubirilor civile la care a fost obligat, precum şi solicitarea acestuia de exonerare de la plata respectivelor despăgubiri civile.

În privinţa apelantului inculpat l.D.L., Curtea a reţinut că, activităţile desfăşurate de acesta în cadrul grupului infracţional, constituit la iniţiativa inculpaţilor B.S. şi Ş.V., constând în întocmirea documentelor pentru încheierea contractelor de leasing şi depunerea acestora la societăţile vizate, este probată indubitabil, prin declaraţiile martorilor B.I., N.C. şi T.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Relevanţă deosebită, sub aspectul probării calităţii de membru al grupului infracţional a inculpatului l.D.L., prezintă declaraţia acestuia în sensul că, a fost solicitat de inculpatul B.S. să-i găsească o persoană care urma să fie folosită la „inginerii financiare" şi astfel a fost adus de el, de la Timişoara C.P., persoană care, deşi total lipsită de cunoştinţe în afaceri, a fost numit administrator la SC T.R.P. SRL Constanţa.

Din declaraţiile martorilor menţionaţi anterior, coroborate cu declaraţiile inculpatului l.D.L., dar şi cu raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 3 februarie 2010 al I.PJ. Constanţa, s-a reţinut că inculpatul a completat formulare necesare aprobării contractelor de leasing şi i-a însoţit pe C.P. şi N.C., la societăţile de leasing, unde se preda respectiva documentaţie.

Din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat că inculpatul B.S., a angrenat în activităţile ilicite desfăşurate de grupul infracţional, constituit la iniţiativa sa, numai persoane pe care le considera de încredere, ori, o astfel de persoană a fost şi inculpatul l.D.L., căruia i-a cerut o persoană pentru „inginerii financiare".

Acceptând solicitarea inculpatului B.S. şi implicându-se direct în întocmirea documentelor şi predarea lor la societăţile de leasing înşelate, conform indicaţiilor primite de la liderul grupului şi în colaborare cu alte persoane din acelaşi grup, inculpatul l.D.L. a aderat conştient la grupul infracţional respectiv, situaţie în care, în mod temeinic s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct din Legea nr. 38/2003.

Fapta existând, fiind săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) şi constituind infracţiune, Curtea a constatat că în mod temeinic şi legal, prima instanţă 1-a condamnat pentru aceasta.

Solicitarea apelantului inculpat l.D.L., de achitare, în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. din Lg. nr. 38/2003, dovedindu-se neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.

Întocmind documentaţiei ce trebuia depusă la societăţile de leasing, împreună cu inculpatul M.E.M., la indicaţiile inculpatului B.S., cunoscând faptul că membrii grupului din care face parte, desfăşurau activităţi ilicite (inginerii financiare") a determinat, alături de activităţile celorlalţi inculpaţi, înşelarea societăţilor de leasing şi prejudicierea acestora, aspecte pe care inculpatul le-a cunoscut, chiar dacă nu în detaliu, şi a contribuit activ la materializarea activităţii infracţionale urmărită de grup. Acţionând în cadrul unui grup la indicaţiile liderului şi în colaborare cu ceilalţi membrii, circumstanţele reale ale modului de săvârşire a faptei, se răsfrâng în totalitate şi asupra sa, situaţie în care, în mod corect a fost reţinută în sarcina sa, infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată şi cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Vinovăţia sub forma intenţiei directe în săvârşirea faptei de înşelăciune, rezultă din conştientizarea de către inculpat, că se urmăreşte desfăşurarea unor activităţi ilicite.

Drept urmare, Curtea a constatat că, soluţia de condamnare a inculpatului I.D.L., pentru infracţiunea de înşelăciune este temeinică şi legală, iar solicitarea de achitare în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.

Probându-se şi faptul că inculpatul I.D.L. i-a însoţit permanent pe C.P. şi N.C. la societăţile de leasing, în scopul depunerii documentaţiei necesare încheierii contractelor de leasing, cunoscând faptul că respectiva documentaţie este falsă, inculpatul a săvârşit infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Prin activitatea de însoţire a celor doi la societăţile de leasing, inculpatul a contribuit efectiv la folosirea înscrisurilor false, în scopul producerii de consecinţe juridice, fiind astfel justificată reţinerea uzului de fals, chiar dacă nu a fost el acela care le-a depus efectiv, întrucât membrii grupului şi-au îşi împărţit între ei sarcinile pentru desăvârşirea rezoluţiilor infracţionale şi atingerea scopului ilicit urmărit.

Condamnarea inculpatului I.D.L. pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind legală şi temeinică, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea acestuia de achitare în prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..

Analizând pedepsele aplicate inculpatului I.D.L., prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor, ţinând seama atât de circumstanţele reale de săvârşire a faptelor, de urmările produse, cât şi de circumstanţele personale ale făptuitorului.

Referitor la persoana inculpatului I.D.L., Curtea nu a identificat elemente care să poată fi valorificate drept circumstanţe atenuante de natură a diminua răspunderea penală, în condiţiile în care comportamentul social anterior corespunzător, nu l-a împiedicat pe inculpat să-şi asume o activitate infracţională deosebit de periculoasă şi de amploare.

Critica inculpatului apelant I.D.L., privind greşita individualizare a pedepsei, fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.

Faţă de declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză şi ale coinculpaţilor, dar şi de recunoaşterea faptelor de înşelăciune şi constituire de grup infracţional de către inculpatul apelant B.S., Curtea a constatat că situaţia de fapt, încadrarea juridică şi condamnarea, raportat la respectivele fapte, au fost corect soluţionate prin hotărârea instanţei de fond.

În legătură cu cele două infracţiuni de instigare la omor calificat şi deosebit de grav, reţinute în sarcina inculpatului B.S., Curtea, analizând întreg ansamblul probator administrat în cauză, a reţinut următoarele aspecte:

Din declaraţiile martorilor B.I., N.C. şi T.C., coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor Ş.V., M.E.M. şi I.D.L., rezultă cu evidenţă de necontestat faptul că, liderul grupului infracţional a fost inculpatul B.S., acesta fiind iniţiatorul întregii activităţi ilicite, dar şi autorul planurilor de acţiune, tot el fiind acela care repartiza sarcinile fiecărui membru al grupului.

Acelaşi probatoriu relevă şi faptul că, dintre toţi membrii grupului constituit la iniţiativa inculpatului B.S., cel mai de încredere şi mai apropiat acestuia, era inculpatul Ş.V.

Legătura specială dintre inculpaţii B.S. şi Ş.V., era motivată, atât de raţiuni de natură morală, cât şi materială, inculpatul B.S. fiind naşul fiului inculpatului Ş.V., căruia îi datora contravaloarea unui împrumut nerestituit.

Sperând în restituirea împrumutului şi observând abilităţile în afaceri ale inculpatului B.S., inculpatul Ş.V. a devenit executantul necondiţionat al planurilor de afaceri ale acestuia, chiar şi în situaţia în care acestea încălcau legea.

Faptul că, în cadrul legăturii dintre cei doi, factorul dominant era inculpatul B.S., este pus în evidenţă şi de împrejurarea că, toţi ceilalţi membrii ai grupului, l-au perceput pe inculpatul B.S., ca având o mare putere de influenţă şi convingere asupra tuturor.

În condiţiile menţionate, luând cunoştinţă de faptul că inculpatul Ş.V. îi ucisese pe C.L. şi L.E., inculpatul B.S. i-a sugerat să-i înlăture şi pe victimele U.I. şi C.P., care ar fi putut să le facă probleme, în cazul în care s-ar declanşa cercetările, urmare plângerilor venite din partea societăţilor de leasing.

Determinarea inculpatului Ş.V., de a-i înlătura pe U.I. şi C.P., s-a făcut de către inculpatul B.S., prin îndemnuri aluzive direcţionate către modul în care dispăruseră anterior victimele C.L. şi L.E.

Pentru a-l încuraja pe inculpatul Ş.V. să continue seria omorurilor, inculpatul B.S. le-a spus celorlalţi membrii ai grupului, că U.I. şi C.P. urmează să plece în străinătate, unde se vor stabili pentru a nu fi traşi la răspundere în legătură cu activităţile ilicite faţă de societăţile de leasing.

Relevant în privinţa celor reţinute, este declaraţia inculpatului G.A., care l-a auzit pe inculpatul B.S. când i-a spus lui Ş.V. „C.P. trebuie să plece după U.I.", acesta din urmă, fiind ucis anterior.

Semnificativă este şi împrejurarea relatată de martorul T.C., în sensul că l-a auzit pe inculpatul B.S. într-o discuţie cu martorul B.I. şi alte persoane din anturajul lui, că „ îi va trimite şi pe ei la bâldâbâc", făcând aluzie la modul în care a fost ucisă victima C.L. (aruncat în Dunăre de pe pod de către Ş.V. şi M.N. în prezenţa lui B.I.), ceea ce demonstrează că B.S. aflase de modul în care fusese ucisă victima C.L.

La rândul său, martorul B.I. declară că a auzit convorbirea telefonică dintre Ş.V. şi B.S., în care primul îi comunica celui de-al doilea că U.I. şi C.P. solicitau recompensele băneşti promise, iar inculpatul. B.S. i-a spus lui Ş.V. „Cum ai procedat cu ăia, aşa să procedezi şi cu ăştialalţi". Martorul cunoscând cum a procedat inculpatul Ş.V. cu victimele C.L. şi L.E., a înţeles că inculpatul B.S. îi cerea să-i omoare şi pe U.I. şi pe C.P.

Faptul că inculpatul B.S. l-a determinat pe inculpatul Ş.V. să-i omoare pe victimele U.I. şi C.P., este susţinut şi de împrejurarea că scenariul „referitor la plecarea în străinătate a respectivilor, adus la cunoştinţa celorlalţi de inculpatul B.S., le privea pe ambele victime şi era menit să înlesnească lui Ş.V. luarea hotărârii infracţionale şi materializarea ei.

Raportat la cele ce preced, Curtea a constatat că aluziile inculpatului B.S. către inculpatul Ş.V., în legătură cu „plecarea" victimelor U.I. şi C.P., au fost suficient de clare în privinţa a ceea ce se dorea de la inculpatul Ş.V., acesta percepându-le ca o solicitare din partea persoanei pe care nu o putea refuza, trecând, ca întotdeauna, la satisfacerea ei.

Intenţia inculpatului B.S., de a-l determina pe inculpatul Ş.V., să le ucidă pe victimele U.I. şi C.P., rezultă în mod clar din faptul indicării de a proceda similar cazului persoanelor „plecate" anterior, despre care avea cunoştinţă că fuseseră ucise de Ş.V.

Chiar dacă actele de determinare a lui Ş.V. la luarea hotărârii de a ucide, venite din partea inculpatului B.S., nu au.fost îndemnuri directe, aluziile au fost atât de sugestive, încât nu puteau conduce decât la concluzia că cele două persoane vizate trebuie ucise.

Pentru considerentele menţionate anterior, Curtea a apreciat că faptele inculpatului B.S., de a-i sugera aluziv, dar explicit, inculpatului Ş.V., să ucidă victimele U.I. şi C.P., întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. a), g) C. pen., precum şi la art. 176 lit. c) C. pen.

Reţinerea în sarcina inculpatului B.S., a instigării la omor calificat şi deosebit de grav, se justifică prin aceea că, a cunoscut circumstanţele în care vor fi ucise victimele, respectiv cu premeditare, pentru a se sustrage de la urmărirea penală, în legătură cu faptele de înşelăciune săvârşite în dauna societăţilor de leasing, şi de către o persoană care mai săvârşise un omor anterior.

Rezultă, deci, că este neîntemeiată critica apelantului inculpat B.S., potrivit căreia faptele de instigare la omor nu au fost dovE.te, şi pe cale de consecinţă, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea de achitare pentru respectivele fapte în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În privinţa individualizării pedepselor aplicate inculpatului B.S., Curtea a constatat că, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., ţinând seama atât de mijloacele şi modul de săvârşire a faptelor, de urmările produse, cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, între care se reţine starea de recidivă postexecutorie.

În condiţiile în care, nu s-au identificat elemente care să poată fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante, dar şi în considerarea gravităţii deosebite a faptelor săvârşite şi a perseverenţei infracţionale, Curtea a apreciat că nu se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.S., solicitarea acestuia de reducere a cuantumului pedepselor, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Criticile din apelul inculpatului B.S., dovedindu-se neîntemeiate, iar examinarea din oficiu a hotărârii de fond, neidentificând alte cauze de reformare a acesteia, s-a respins apelul declarat de acesta ca nefondat.

Constatându-se temeinicia şi legalitatea condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, chiar nedefinitiv, Curtea a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.S., şi în temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b C. proc. pen., a menţinut această măsură pe o perioadă de până la 60 de zile, începând cu data de 20 martie 2012.

Întrucât inculpatul apelant B.S. a fost arestat preventiv în cauză, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada executată în arest preventiv, de la 23 iunie 2011, la zi.

Inculpatul apelant Ş.V. a criticat hotărârea instanţei de fond, în privinţa individualizării pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului, în considerarea faptului că, a recunoscut faptele. în privinţa acţiunii civile, a solicitat admiterea pretenţiilor părţilor civile, în măsura în care acestea au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

Întrucât pe parcursul fazei procesuale a apelului, a intervenit decesul inculpatului Ş.V., Curtea a admis apelul acestuia, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, a făcut aplicarea art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în referire la art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în sensul încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului Ş.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., de art. 174 -175 lit. a), g) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de art. 174 - 175 lit. a), g) - art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., şi de art. 174 - 175 lit. a), g) - 176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Examinând probatoriul administrat de părţile civile SC I.A.T.S.A.L. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, L.I. şi V.G., Curtea a constatat că pretenţiile formulate de acestea au fost dovedite în totalitate cu documentele depuse la urmărirea penală, dar şi la cercetarea judecătorească în fond, de către părţile civile societăţi de leasing, astfel că, în mod corect, raportat la acestea, a fost admisă în totalitate acţiunea civilă.

Acţiunea civilă formulată de V.G., sora victimei U.I., s-a constat a fi dovedită, în parte, respectiv pentru suma de 320 lei în privinţa daunelor materiale, iar referitor la daunele morale, s-a apreciat că sunt justificate numai până la cuantumul sumei de 20.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, astfel că, în mod temeinic, acţiunea acestei părţi civile a fost admisă doar în parte ca fiin fondată.

În privinţa acţiunii civile formulată de L.I., soţia victimei L.E., s-a constat că nu s-au administrat probe pentru dovedirea pretenţiilor constând în daune materiale, şi că, daunele morale sunt justificate până la cuantumul sumei de 10.000 lei şi acţiunea acesteia fiind în mod temeinic admisă în parte.

Raportat la cele reţinute, Curtea a constatat că modul de rezolvare a laturii civile a cauzei este temeinic şi legal, neexistând motive pentru o eventuală reformare a hotărârii de fond în acest sens.

Cum în urma examinării din oficiu a sentinţei penale nr. 265 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa, nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, cu excepţia acelora vizând apelul inculpatului Ş.V., Curtea a înlăturat din hotărâre dispoziţiile contrare deciziei pronunţate, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.S., G.A., M.E. şi I.D.L., criticând decizia, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub aspectul netemeiniciei.

Primul termen a fost stabilit în cauză la data de 04 iulie 2012, motivele de recurs fiind depuse tardiv de către următorii recurenţi:

M.E.M., la data de 03 iulie 2012;

I.D.L., la data de 18 septembrie 2013;

B.S., la data de 30 ianuarie 2013.

Recurentul G.A. nu a depus motive de recurs.

Inculpatul M.E.M., în recursul declarat, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 18 C. proc. pen. pe considerentul că instanţa de apel nu a motivat decizia de respingere a apelului; invocâd că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, a solicitat achitarea în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, pentru că nu a participat la săvârşirea acestor fapte de către coinculpaţi, acesta necunoscând aspecte relevante cu privire la activitatea infracţională a inculpatului B.S. şi în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzuta de art. 290 alin. (1), pe considerentul că nu a plăsmuit niciun înscris; instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor aduse hotărârii instanţei de fond. în subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea severă faţă de faptele reţinute în sarcina sa.

Inculpatul l.D.L. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 18 C. proc. pen. pe considerentul că instanţa de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că l-a audiat pe martorul B.I. în lipsa acestuia; inculpatul nu se. face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, solicitând achitarea în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că nu a avut nici o participaţie la faptele de înşelăciune şi uz de fals şi în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. a) C. proc. pen., pentru fapta de constituire de grup infracţional. în subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea severă faţă de faptele reţinute în sarcina sa.

Inculpatul B.S. a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. pe considerentul că în mod constant instanţele de fond şi de apel au respins nejustificat şi nemotivat probele solicitate de inculpat în apărare şi au omis audierea martorilor importanţi care ar fi putut demonstra în mod indubitabil că afirmaţiile inculpatului Ş.V. nu au nici un suport real. în subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea severă faţă de faptele reţinute în sarcina sa.

Motivele de recurs au fost susţinute pe larg în şedinţa publică din data de 13 martie 2013 şi au fost consemnte în încheiere.

În cursul judecării căii de atac a recursului, inculpaţii au depus înscrisuri în circumstanţiere şi menorii fără a solicita alte probe. Probatoriile solicitate au fost discutate şi admise în şedinţele publice din datele de 30 ianuarie 2013 şi 13 martie 2013.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate, apreciază căile de atac declarate de către inculpaţii B.S., M.E. şi l.D.L. ca fiind nefondate pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 385⁹ C. proc. pen., cazurile de recurs menţionate vizează următoarele aspecte:

Pct. 9. hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia;

Pct. 10. instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Pct. 14. s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.;

Pct. 18. s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

Potrtivit art 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 9, 11, 12, 15, 17, 17² şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Ca urmare instanţa va avea în vedere toate motivele şi cazurile de casare invocate de recurenţii sau susţinute oral ce pot fi luate în considerare din oficiu, cu excepţia cazului de casare de la punctul 9, referitor la nemotivarea corespunzătoare a hotărârii atacate.

La evaluarea cazurilor de casare Înalta Curte are în vedere faptul că în conformitate cu art II alin (1) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, (M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013), dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului. Prezenta cauză a fost înregistrată pe rol la data de 16 mai 2012, fiind supusă astfel cazurile de casare astfel cum acestea au fost modificate de Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010).

Potrivit art 385 ⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia sau instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Analizând structura şi conţinutul deciziei recurate se constată că aceasta cuprinde considerente proprii în fapt şi în drept (pag. 54-64), face trimitere la probele administrate de instanţa de fond şi cele administrate nemijlocit în apel, analizează caracterizarea în drept a infracţiunilor şi răspunde concis apărărilor invocate, astfel încât nu s-a mărginit a trimite la motivarea instanţei fondului. De asemenea, sentinţa cuprinde aspectele ce au condus la pronunţarea hotărârii de condamnare.

În hotărârea C.E.D.O. pronunţată în Cauza Boldea împotriva României (pag. 29, 30) se arată că art. 6 alin. (1) obligă instanţele să işi motiveze hotărârile, şi nu poate fi inţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument (Van de Hurk, § 61). Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii. Mai mult, instanţa trebuie să ţină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica în instanţă. De aceea, problema de a şti dacă o instanţă şi-a incălcat obligaţia de motivare ce rezultă din art. 6 din Convenţie nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei (Ruiz Torija, § 29). în plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii şi să nu se fi mulţumit cu a aproba pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Helle, § 60).

Revenind la prezenta cauză, trebuie concluzionat în sensul că hotărârile anterioare au evidenţiat argumentele ce au condus la aprecierea ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor. Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a impus reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaţilor, stabilind fără dubiu, modul de operare şi contribuţiile personale în activitatea ilicit penală. Prin sentinţa penală nr. 265 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa şi prin Decizia penală nr. 7/MP din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa s-au stabilit în mod corect şi motivat situaţia de fapt, forma de vinovăţie a fiecărui inculpat, dându-se o corectă încadrare juridică faptelor.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor inculpaţi referitoare la lipsa pronunţării cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, legea prevede condiţii suplimentare pentru a interveni în recurs soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, respectiv ca acestea să fie de natură să garanteze drepturile părţilor şi să poată influenţa soluţia procesului.

Se constată că se invocă de către inculpatul l.D.L. faptul că a fost lipsit de dreptul de a-i adresa întrebări martorului B.I., martorul fiind audiat la un termen de judecată la care inculpatul nu a putut fi prezent. Din analiza dosarului de fond, rezultă că inculpatul l.D.L., judecat în stare de libertate, a lipsit la mai multe termene consecutive acordate în cauză, fiind reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.A. În aceste condiţii instanţa de fond a procedat la audierea martorului B.I. la data de 06 aprilie 2011, drepturile procesuale ale inculpatului fiind exerciate de către apărătorul desemnat din oficiu care a avut posibilitatea să adreseze întrebări martorului (fila 115 şi urm. vol. IV, dos. fond). Înalta Curte apreciază că scurta referire a.martorului B.I. (fila 66, vol. IV, dos. fond) cu privire participaţia inculpatului l.D.L. („Am cunoscut şi pe inculpatul l.D.L. încă de prima dată de când am mers la Bucureşti şi ştiu că îl însoţea pe C.P. la diverse firme, bănci şi spunea că este omul lui"), se coroborează cu celelalte probe, condamnarea inculpatului nefiind pronunţată exclusiv în baza acestei declaraţii. în aceste condiţii, constatând că dreptul la apărare s-a exercitat prin avocat, faptul că inculpatul a ales să nu se prezinte personal la acel termen în faţa instanţei de fond, dar şi faptul că nu s-a precizat care ar fi aspectele utile cauzei pe care apărătorul de la momentul audierii martorului nu le-a valorificat, în mod corect Curtea de Apel Constanţa a respins motivat cererea de reaudiere a martorului reţinând că „nu s-au motivat aspectele concrete ale speţei ce ar justifica reaudierea lui".

În ceea ce priveşte critica privind ignorarea cererii inculpatului I.D.L. de a fi audiat de către instanţa de apel, se constată că este nefondată, în realitate acesta fiind audiat, declaraţia sa regăsindu-se la fila 235 când a precizat că nu recunoaşte activitatea infracţională reţinută în sarcina sa şi nu invocă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., iar din actele dosarului nu reiese că acesta ar fi solicitat reaudierea.

De asemenea, invocând acelaşi caz de casare, inculpatul M.E.M. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile, pe baza înscrisurilor din dosar, pentru stabilirea exactă a prejudiciului, probă ce i-a fost respinsă de instanţa de apel. Din analiza încheierii de şedinţă din data de 13 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa rezultă că cererea a fost respinsă cu motivarea că în situaţia în care se invocă doar lipsa deducerii contravalorii unor facturi indicate, aceasta presupune un calcul matematic şi nu este necersară intervenţia unui specialist, respectiv a unui expert contabil, calculele fiind facile şi putând fi realizate personal de toţi participanţii la procesul penal. Înalta Curte constată că inculpatul nu a precizat, nici pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de apel, nici prin concluziile scrise formulate în apel şi nici prin criticile aduse în recurs deciziei atacate, facturile a căror contravaloare nu a fost dedusă din despăgubirile acordate de către instanţa de fond părţilor civile, motiv pentru care apreciază că această cerere a fost formulată exclusiv în scopul tergiversării cauzei în condiţiile în care din documentele emise de părţile civile şi plăţile efectuate de acesta în contul SC D.P. SRL şi SC T. SRL, dar şi situaţia plăţilor ratelor de leasing, aflate în dosarele de urmărire penală, având în vedere şi poziţia exprimată de părţile civile la fond, instanţa de apel nu a constat erori de calcul.

În ceea ce priveşte criticile inculpatului B.S. vizând modalitatea de derulare a cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel, prin respingerea constantă şi nemotivată a probelor care puteau atrage exonerarea sa de răspundere pentru infracţiunea de instigare la omor şi prin omisiunea de a audia martori importanţi, Înalta Curte constată că apărătorul inculpatului nu a arătat care sunt probele în care a insistat şi i-au fost respinse nemotivat, precum nici identitatea martorilor importanţi .neaudiaţi de către instanţele de fond şi de apel la care face referire. Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se observă că instanţa de fond a procedat la reaudierea majorităţii martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale (T.M.-fila 68, vol. II; P.C.-fila 69, vol. II; P.V.- fila 72, vol. II; S.N., fila 117, vol. II; D.M., fila 118, vol. II, C.A.l.-fila 120, vol. II; G.G.-fila 122, vol. n, M.N., fila 214, vol. II; P.D.-fila 216, vol. II; V.S.A.-fila 217, vol. II; T.C.-fila 219, vol. II; V.A.I.-fila 110, vol. III; B.A.-fila 111, vol. III;C.A.-fila 112, vol. III; T.S.-fila 113, vol. III; B.l.-fila 66, vol. IV; M.N.F.-fila 70, vol. IV; B.A.C.-fila 72, vol. IV; S.S.-fila 73, vol. IV; S.C.V.-fila 319, vol. IV; P.V.-fila 320, vol. IV; D.I.-fila 321, vol. IV; N.C.-fila 322, vol. IV, etc). De asemenea, Înalta Curte constată că prin încheierea din 07 aprilie 2011, Tribunalul Constanţa a încuviinţat proba testimonială cu audierea martorilor N.D. (audiat în 31 mai 2011) şi T.D., formulată de inculpatul B.S. şi a respins motivat cererea aceluiaşi inculpat, privind audierea martorului C.D., apreciind că proba nu este utilă cauzei. De altfel, prin aceeaşi încheiere au fost admise, în parte, şi probatoriile solicitate de inculpatul M.E.M. privind audierea martorilor S.C.V. angajat al SC I.L. SRL (audiat la 18 mai 2011), Ş.A., P.V., cumnatul inculpatului Ş.V. şi D.I. (audiaţi la 18 mai 2011). Prin încheierile din 31 mai 2011 şi din 18 mai 2011, faţă de conţinutul proceselor verbale de executare a mandatelor de aducere, s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor T.D., Ş.A., M.B.

În ceea ce priveşte procedura în faţa Curţii de Apel Constanţa, se constată că o primă cerere de probatorii, respectiv audierea martorilor C.D. şi B.I., a fost formulată la data de 13 decembrie 2011, dată la care instanţa a. prorogat discutarea acestora. Cererea de probatorii a fost discutată la termenul din 13 martie 2012, amânarea fiind cauzată exclusiv din culpa apărătorului ales al inculpatului, avocat L.L. care a lipsit la judecată. Prin încheierea 13 martie 2012 Curtea de Apel Constanţa a respins cererea inculpatului B.S. privind reaudierea martorului B.I., „întrucât nu s-au motivat aspectele concrete ce ar justifica reaudierea; iar cu privire la audierea martorului C.D., de asemenea, nu s-au relevat aspecte punctuale, şi deşi a fost propus şi în primă instanţă, nu a fost audiat, renunţându-se la acesta". Se constată însă că martorul B.I. a fost audiat de prima instanţă în şedinţa publică din 6 aprilie 2011, în prezenţa inculpaţilor arestaţi Ş.V., B.S., G.A. şi M.E.M. şi a apărătorilor aleşi ori desemnaţi din oficiu. Înalta Curte reţine şi faptul că la momentul formulării cererilor, în apel, nu s-a precizat de către apărare teza probantă pentru ca instanţele să poată evalua utilitatea audierii, acesta omisiune neputând fi suplinită de caracterul devolutiv al căii de atac. Caracterul devolutiv al căii de atac în condiţiile punerii în discuţie a vinovăţiei inculpaţilor nu creează cadrul reluării integrale a aceluiaşi probatoriu, ope legis, ci deschide posibilitatea reală de evaluare contradictorie a probelor utile şi a administrării acestora, fără a exista o suprapunere perfectă cu cele administrate în anterioara fază a procesului. Ca urmare, şi în calea de atac, cererea de probatorii trebuie să îndeplinească aceleaşi exigenţe, respectiv să expliciteze utilitatea administrării, condiţia interesului formulării cererii nefiind suplinită de caracterul devolutiv.

Trebuie subliniat că apărarea avea posibilitatea formulării de probatorii şi în recurs, însă nu a înţeles să insiste în audierea acestor martori, în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2013, solicitând oral doar administrarea probei cu înscrisuri (fila 215 şi urm. 370 şi urm), deşi depusese la dosar, în scris, cerere de audiere a martorului C.D. (fila 216). Jurisprudenţa naţională, plecând de la cea a C.E.D.O., a statuat în sensul că, inclusiv în calea de atac a recursului, atunci când se pune problema reevaluării vinovăţiei inculpaţilor, se pot administra orice probatorii, inclusiv declaraţii de martori (e.g., Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 1131/2012, Dosar nr. 405/85/2005, prin care s-a admis recursul declarat, s-a casat în totalitate decizia atacată şi s-a reţinut cauza spre rejudecare pentru administrarea de probe, fiind audiaţi inclusiv martorii pentru soluţionarea acţiunii penale). Rolul activ al instanţei de control nu presupune subrogarea însă în drepturile apărării şi propunerea de probatorii, ca reaudierea martorilor, un astfel de demers putând ştirbi aparenţa de imparţialitate. Analizând înscrisurile olografe depuse la dosar se constată că acestea vizează excluderea participaţiei inculpatului B.S., însă datele furnizate se referă la un participant pentru care ansamblul probatoriului administrat nu furnizează alte indicii, cu excepţia celor relevate de inculpat. De altfel, nici nu are relevanţă faţă de situaţia inculpatului "comiterea omorurilor" de către acest participant ca autor (fila 215), în condiţiile în care faţă de inculpatul B. se reţine, nu autorat, ci instigare.

În ceea ce priveşte pretinsa eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, invocată de recurenţi, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţele de fond şi apel prin coroborarea probelor administrate, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod riguros s-a concluzionat că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor. Instanţa de apel a făcut o analiză completă, deşi succintă, a întregului material probator administrat, evidenţiind, vinovăţia inculpaţilor în raport de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. Instanţa de apel a avut în vedere, la pronunţarea soluţiei, toate probele administrate în cauză, fapt pentru care Înalta Curte a constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen invocate de inculpaţii B.S., M.E. şi I.D.L.

Înalta Curte aminteşte că prin rechizitoriul nr. 485/D/P/2009 întocmit la data de 30 iunie 2010 de către D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanţa- s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: Ş.V. -pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. cu aplic. art. 37 lita C. pen.; art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat la art. 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (2 infracţiuni); art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; toate cu aplic. art. 33 lita C. pen.; G.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 şi următoarele C. pen.; art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen.; art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat la art. 176 lit. c) C. pen.; toate cu aplic art. 33 lita C. pen.; B.S. - pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat la art. 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; M.E.M. -pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de : art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.; I.D.L.- pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.; Oprea George Forian - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 264 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatului Ş.V., care începând cu luna decembrie 2007, împreună cu B.S., M.E.M. şi I.D.L., a constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat L.E., U.I. şi C.P., grup care a acţionat până în luna mai 2008 cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante prin inducerea în eroare a mai multor societăţi comerciale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Ş.V. care, în cursul lunii februarie 2008, cu premeditare şi pentru a se sustrage de la urmărire penală, l-a omorât pe numitul L.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Ş.V. care, în perioada 15 - 30 iunie 2008, pentru a se sustrage pe sine şi pe B.S. de la urmărire penală, împreună cu G.A., prin acţiuni conjugate, cu premeditare, l-a omorât pe numitul U.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Ş.V. care, în perioada 15 august 2008-30 septembrie 2008, pentru a se sustrage pe sine şi pe B.S. de la urmărire penală, împreună cu G.A., prin acţiuni conjugate, cu premeditare, l-a omorât pe numitul C.P., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat la art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Ş.V. care, în perioada martie-mai 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi a înţelegerii prealabile cu inculpaţii B.S., M.E.M. şi I.D.L., a falsificat numărul de identitate al unui încărcător frontal şi, folosind nume false şi calitatea mincinoasă de reprezentant al SC T.P. SRL şi SC M.P. SRL, împreună cu victimele C.P. şi U.I., a prezentat acest utilaj angajaţilor societăţilor de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.L. I.F.N^. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, desemnaţi să verifice existenţa faptică a acestui utilaj, inducând astfel în eroare aceste societăţi cu ocazia încheierii şi executării contractelor de leasing cu privire la acelaşi încărcător sus-menţionat, producând un prejudiciu total în sumă de 2.706.948,7 lei (echivalentul a 640.939,98 euro), nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului G.A. care, în luna februarie 2008, la solicitarea lui Ş.V. care îl omorâse pe L.E., împreună cu O.G.F., l-a ajutat pe Ş.V. să transporte şi să arunce în Canalul Dunăre - Marea Neagră cadavrul numitului L.E. pentru a zădărnici descoperirea infracţiunii şi tragerea la răspundere penală a lui Ş.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

Fapta inculpatului G.A. care, în perioada 15-30 iunie 2008, cu premeditare şi pentru a-l ajuta pe Ş.V. să se sustragă de la urmărire penală, la instigarea şi împreună cu acesta din urmă, prin acţiuni conjugate, l-a omorât pe numitul U.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen.

Fapta inculpatului G.A. care, în perioada 15 august 2008 - 30 septembrie 2008, cu premeditare şi pentru a-l ajuta pe Ş.V. să se sustragă de la urmărirea penală, la instigarea şi împreună cu acesta din urmă, prin acţiuni conjugate, l-a omorât pe numitul C.P., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat la art. 176 lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului B.S. care, începând cu luna decembrie 2007, împreună cu Ş.V., M.E.M. şi I.D.L., a constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat L. E., U.I. şi C.P., grup care a acţionat până în luna mai 2008, cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante prin înşelarea mai multor societăţi comerciale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului B.S. care, în perioada martie-mai 2008, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale şi a înţelegerii prealabile cu inculpatul Ş.V. şi cu victima C.P., împreună cu M.E.M. şi I.D.L., prin acţiuni conjugate, a întocmit şi a depus la societăţile de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, pe care le-a contactat prezentându-se cu identitate falsă şi cu calitatea mincinoasă de reprezentant al SC T.P. SRL, documente conţinând date nereale şi acte false, inducând în eroare societăţile sus-menţionate cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing pentru acelaşi încărcător frontal, al cărui număr de identitate fusese falsificat de Ş.V., producând un prejudiciu total în sumă de 2.706.948,7 lei (echivalentul a 640.939,98 euro), nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului B.S. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie-mai 2008, cu scopul de a determina societăţile de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti să vireze banii în contul SC D.P. SRL, împreună cu M.E.M. şi I.D.L., a depus la dosarele transmise acestor societăţi înscrisuri false reprezentând un certificat de origine şi o fişă tehnică, plăsmuite la calculator de M.E.M., din care rezulta că SC D.P. SRL a importat din Germania la 10 ianuarie 2008 încărcătorul frontal, cu numărul de identitate falsificat anterior de Ş.V. şi datele tehnice ale acelui încărcător cu numărul de identitate falsificat, utilaj care făcea obiectul contractelor de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului B.S. care, în perioada 15 iunie 2008-30 iunie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe Ş.V. să-l omoare cu premeditare pe U.I., pentru a se sustrage de la urmărire penală pe sine şi pe Ş.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului B.S. care, în perioada 15 august 2008- 30 septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe Ş.V. să-1 omoare cu premeditare pe C.P., pentru a se sustrage de la urmărire penală pe sine şi pe Ş.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. raportat la art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului I.D.L. care, începând cu luna decembrie 2007, împreună cu B.S., Ş.V. şi M.E.M., a constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat L.E., U.I. şi C.P., grup care a acţionat până în luna mai 2008, cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante prin înşelarea mai multor societăţi comerciale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 3 9/2003.

Fapta inculpatului I.D.L. care, în perioada martie - mai 2008, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale şi a înţelegerii prealabile cu inculpatul Ş.V. şi cu victima C.P., împreună cu B.S. şi M.E.M., prin acţiuni conjugate, a întocmit şi depus la societăţile de leasing SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, documente conţinând date nereale şi acte false, inducând în eroare societăţile de leasing sus-menţionate cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing pentru acelaşi încărcător frontal, al cărui număr de identitate fusese falsificat de Ş.V., producând un prejudiciu total în sumă de 2.706.948,7 lei (echivalentul a 640.939,98 euro), nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului I.D.L. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie-mai 2008, cu scopul de a determina societăţile de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti să vireze banii în contul SC D.P. SRL, împreună cu B.S. şi M.E.M., a depus la dosarele transmise acestor societăţi înscrisuri false reprezentând un certificat de origine şi o fişă tehnică, plăsmuite la calculator de M.E.M., din care rezulta că SC D.P. SRL a importat din Germania la 10 ianuarie 2008 încărcătorul frontal cu numărul de identitate falsificat anterior de Ş.V. şi datele tehnice ale acelui încărcător cu numărul de identitate falsificat, utilaj care făcea obiectul contractelor de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.E.M. care, începând cu luna decembrie 2007, împreună cu B.S., Ş.V. şi I.D.L., a constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat L.E., U.I. şi C.P., grup care a acţionat până în luna mai 2008, cu scopul de a obţine, în mod ilicit, beneficii materiale importante prin înşelarea mai multor societăţi comerciale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului M.E.M. care, în perioada martie - mai 2008, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale şi a înţelegerii prealabile cu inculpatul Ş.V. şi cu victima C.P., împreună cu B.S. şi I.D.L., prin acţiuni conjugate a întocmit şi depus la societăţile de leasing SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti documente conţinând date nereale şi acte false, pe care el Ie-a plăsmuit, inducând în eroare societăţile sus-menţionate cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de leasing pentru acelaşi încărcător frontal, al cărui număr de identitate fusese falsificat de Ş.V., producând un prejudiciu total în sumă de 2.706.948,7 lei (echivalentul a 640.939,98 euro), nerecuperat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.E.M. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie-mai 2008, cu scopul de a determina societăţile de leasing: SC I.A.T.S.A.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. T.F.N. SA Sibiu, SC A.T.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC M.L. I.F.N. SA Bucureşti sa vireze banii în contul SC D.P. SRL, a plăsmuit la calculator două înscrisuri reprezentând un certificat de origine şi o fişă tehnică, din care rezulta că SC D.P. SRL a importat din Germania la 10 ianuarie 2008 încărcătorul frontal, cu numărul de identitate falsificat anterior de Ş.V. şi datele tehnice ale acelui încărcător cu numărul de identitate falsificat, utilaj care făcea obiectul contractelor de leasing şi, împreună cu inculpaţii B.S. şi I.D.L., a transmis aceste înscrisuri false la societăţile de leasing sus-menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Această situaţie de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile părţilor civile V.G. şi L.I., declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor Ş.V., G.A., B.S., I.D.L. şi M.E.M. şi ale învinuitului O.G.F.;

- proces verbal de percheziţie la imobilul din loc. Măgura, judeţul Constanţa;

- rapoarte de expertiză medico-legală vizând cauzele morţii victimelor;

- rapoarte de expertiză medico-legală ale Laboratorului de Genetică din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici";

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică-grafoscopică;

- rapoartele de expertiză mE.co-legală psihiatrică ale I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti;

- proces-verbal din 22 iunie 2010, de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.S. de la postul telefonic;

- înscrisuri transmise sau ridicate de la SC I.A.T. SA, SC L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M. L. I.F.N. SA Bucureşti, SC M.D.A.L.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC I.F.N. L.H. SA Bucureşti, SC P.L. I.F.N. SA Sibiu şi SC A.T. L. I.F.N. SA Bucureşti şi CN P.R. SA.

Astfel cum s-a arătat anterior, instanţa de fond a procedat la audierea majorităţii martorilor menţionaţi în actul de sesizare sau a celor admişi la cererea apărării (T.M.-fila 68, vol. II; P.C.-fila 69, vol. II; P.V.- fila 72, vol. II; S.N., fila 117, vol. II; D.M., fila 118, vol. II, C.A.I.-fila 120, vol. E; G.G.- fila 122, vol. II, M.N., fila 214, voi II; P.D.-fila 216, voi II; V.S.A.-fila 217, vol. II; T.C.-fila 219, vol. II; V.A.l.-fila 110, vol. III; B.A.-fila 111, vol. III; C.A.-fila 112, vol. III; T.S.-fila 113, vol. III; B.I.-fila 66, vol. IV; M.N.F.-fila 70, vol. IV; B.A.C.-fila 72, vol. IV; S.S.-fila 73, vol. FV; S.C.V.-fila 319, vol. IV; P.V.-fila 320, vol. V; D.I.-fila 321, vol. IV; N.C.-fila 322, vol. IV, etc).

Inculpaţii B.S. şi M.E.M. au înţeles să dea declaraţii, în faţa instanţei de fond (fila 233 şi urm., vol. 1), prin care au recunoscut parţial acuzaţiile, restul inculpaţilor înţelegând să invoce dreptul la tăcere.

În faţa Curţii de Apel Constanţa, inculpatul G.A. a precizat că recunoaşte în totalitate acuzaţiile formulate şi a solicitat aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art 320¹ C. proc. pen. (fila 232, vol. 1). în aceeaşi şedinţă publică din 13 dec. 2011, inculpaţii B.S., M.E.M. şi I.D. Ion au precizat că nu solicită aplicarea textului de lege menţionat.

În recurs apărarea a înţeles să valorifice numai înscrisuri noi. Inculpaţii, personal ori prin apărător, nu au solicitat audierea şi, în plus, aceasta nu era obligatorie conform normelor procesuale în vigoare. Această poziţie pe aspectul audierii inculpaţilor a fost interpretată în contextul dreptului la tăcere şi a fost determinată de strategia alesă de avocaţi în calea de atac.

În cursul judecăţii în căile de atac, inculpaţii Ş.V. şi G.A. au decedat (21 octombrie 2011, în apel; respectiv 24 octombrie 2012, în recurs).

Ca urmare, văzând recunoaşterile parţiale, în faţa instanţei, ale inculpaţilor B.S. şi M.E.M. şi recunoaşterea totală a inculpatul G.A., care a şi achiesat la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, înscrisurile ce susţin declaraţiile de recunoaştere şi conturează activitatea infracţională sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, şi văzând revenirile nemotivate asupra aspectelor recunoscute ori relatate în cursul urmăririi penale, de către inculpaţi ori martori, ce vor fi punctate în continuare, înalta Curte apreciază că poate evalua, în calea ultimă de atac, şi probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, cu referire la declaraţiile de inculpaţi ori martori.

În ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatului B.S., instanţa de apel a avut.în vedere declaraţiile martorilor B.I., N.C. şi T.C., coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor Ş.V., G.A., M.E.M. şi I.D.L. reţinând că inculpatul B.S. a constituit împreună cu coinculpaţii Ş.V. şi I.D.L. un grup infracţional al cărui lider incontestabil era, fiind iniţiatorul întregii activităţi ilicite, dar şi autorul planurilor de acţiune, tot el fiind acela care repartiza sarcinile fiecărui membru al grupului, precum şi legătura specială dintre inculpaţii B.S. şi Ş.V., motivată, atât de raţiuni de natură morală, cât şi materială.

Audiat în cursul judecăţii în fond (fila 234 şi urm., vol. l), inculpatul B.S. a recunoscut, în linii generale, activitatea infracţională legată de inducerea în eroare a societăţilor de leasing, respectiv infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals, arătând modalitatea conceperii acestora şi contribuţia sa, însă mult diminuată. Astfel acesta a susţinut că s-a prezentat sub o identitate falsă, contactând telefonic 4 din cele 6 firme de leasing la care s-a prezentat sub numele N.V. şi negociind avansul plătit, că a hotărât împreună cu Ş. să nu plătească ratele aferente contractelor, că documentele necesare încheierii contractelor erau întocmite de inculpatal I.D., că la societăţile de leasing se deplasa numitul N.C., posibil ca acesta fi fost transportat de I.D., că formularele şi B.O. predate societăţilor de leasing fuseseră semnate de C.P., banii viraţi de societăţile de leasing erau ridicaţi de la bancă de Ş.V. şi U.I. şi predaţi inculpatului B.S. direct, prin alţi participanţi sau prin mandat on-line. Despre contribuţia inculpatului M. Eduard a afirmat că l-a ajutat cu activităţi de redactare şi printare ale lor ce urmau a fi depuse la societăţile de leasing. Inculpatul a încercat să-şi diminueze contribuţia infracţională susţinând că rolul dominant i-a aparţinut numitului Ş.V., dar şi faptul că după anul 2008, până în prezent, relaţiile dintre aceştia s-au deteriorat grav, cel din urmă spunându-i "nasule un singur lucru îmi pare rău. că nu te-am mierlit şi pe tine". în legătură cu decesul numiţilor U.I. şi C.P. inculpatul a susţinut, în mod neverosimil, că a avut reprezentarea că Ş.V. i-a trimis în străinătate (America Latină), pentru ca aceştia să nu dea declaraţii la poliţie despre activităţile desfăşurate împreună cu inculpaţii şi că le-a trimis bani la solicitarea numitului Ş.V., însă nu a combătut susţinerile coinculpaţilor referitoare la calitatea sa de instigator al infracţiunilor de omor. în final, inculpatul a susţinut că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune faţă de 4 societăţi de leasing şi uz de fals, negând implicarea sa în constituirea grupului infracţional sau participarea la acesta ori instigarea la infracţiunile de omor.

În declaraţia sa dată în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului, la data de 07 mai 2010, inculpatul B.S. a arătat: „Eu. I.D.L. şi Ş.V. ne-am stabilit clar sarcinile pe care trebuia să le îndeplinim pentru buna desfăşurare a afacerilor cu societăţile de leasing. Rolul lui Ş.V. era următorul: să obţină pentru cele două societăţi certificate fiscale, bilanţuri şi alte acte de la instituţii care urmau a fi prezentate societăţilor de leasing; să închirieze cele două puncte de lucru de la Bucureşti şi Constanţa pentru SC T. SRL şi SC D.P. SRL; să instaleze telefoane şi faxuri pentru cele două puncte de lucru; să îl însoţească pe U.I. la bancă pentru a scoate banii şi să întocmească borderouri fictive din care rezulta că achiziţionează piei de animale de la persoane fizice; să falsifice plăcuţele de la încărcătorul frontal; să se ocupe de U.I. pentru ca acesta să semneze toată documentaţia care îi era prezentată; să discute la telefon în numele societăţii SC D.P. SRL, I.D.L. trebuia să se ocupe cu precădere de C.P., în sensul că trebuia să îl cazeze în apartamentul pe care deja îl avea închiriat; să se ocupe ca acesta să semneze documentele care urmau să fie prezentate societăţilor de leasing, iar în cazul în care acesta era solicitat de societăţile de leasing, să-l însoţească şi să-l ajute la discuţiile cu funcţionarii de la societăţile de leasing.

Eu urma să mă ocup efectiv de întocmirea dosarelor de leasing, să discut la telefon, în prealabil, în numele societăţii utilizatoare, SC T.R. SRL."

Declaraţia inculpatului B.S. se coroborează cu cele ale numitului Ş.V., din data de 16 ianuarie 2010 (fila 6, vol. 4 dup) şi cu cele ulterioare date pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, cu cele ale participanţilor G.A. din data de 15/16 ianuarie 2010 (fila 32, vol. 4 dup), I.D.L. din data de 03 februarie 2010 (fila 62, vol. 4 dup) şi priveşte o situaţie de fapt necontestată de acest recurent, însă relevă şi rolul său în cadrul grupului.

Faptul că inculpatul B.S. era factorul dominant sau liderul grupării, este pus în evidenţă de rolul său asumat de negociator al contractelor de leasing, de faptul că sumele de bani au ajuns la acesta, de faptul că a remis sume de bani la cererea participantului Ş. pentru plata prestaţiilor membrilor grupului, de împrejurarea că toţi ceilalţi membrii l-au perceput pe inculpatul B.S., ca având o mare putere de influenţă şi convingere asupra tuturor şi din faptul că toţi aceştia i se supuneau necondiţionat. Sunt relevante în acest sens declaraţiile coinculpatului M.E.M. care a arătat că: a desfăşurat activitatea la solicitarea directă a inculpatului B.S., a redactat acte a primit în nume personal sume mari de bani pe care le-a predat inculpatului B. ori a expediat astfel de sume, 1-a condus pe acesta în calitate de şofer (filele 237 dos fond, vol. l); J.B.S. are o putere de convingere extraordinară. Ştie să vorbească cu orice persoană astfel încât să nu poată fi refuzat."; ale martorului G.G. (fila 183, vol. 4 dup) care a declarat: „L-am cunoscut personal şi pe B.S. şi mi-am dat seama că are o putere de convingere deosebită. Ştiu că în urmă cu mai mulţi ani acesta a tot emis file fără acoperire şi.că avea talent deosebit de a regiza diverse fapte de înşelăciune.", şi ale martorului T.S. care declarat: „în opinia mea, atât Ş.V., cât şi M.E. erau executanţii ordinelor lui B. Pot să afirm că inculpatul B.S. îl desconsidera ca om pe Ş.V., dar asta nu i-o spunea lui personal, ci numai în discuţiile cu mine" (fila 113 verso, vol. 3, fond). Martorul B.I. a afirmat în cursul urmăririi penale că B.S. este cel care a gândit întreaga afacere (inducerea în eroarea a societăţilor de leasing), iar rolul lui Ş.V. era doar de a recruta persoanele pe numele cărora trebuiau să facă firmele. Acelaşi martor a susţinut în cursul judecăţii că cei doi făceau afaceri împreună, dar B.S. era cel care îl conducea pe Ş.V. Banii obţinuţi erau duşi de Ş. la Bucureşti şi predaţi lui B.S. sau erau trimişi prin poştă (filele 68, 69 verso, vol. V, fond). Martorul a mai susţinut: Ş.V. îi cerea sfatul întotdeauna lui B.S. înainte de a face vreo activitate. Cred că Ş.V. urma să fie recompensat la sfârşitul derulării afacerii (referitoare la voia). Bănuiesc acest fapt întrucât l-am auzit ulterior pe Ş. reproşându-i lui B.S. că el nu a câştigat nimic din această afacere şi că de fapt el a avut cheltuieli cu oamenii şi cred că se referea la U. şi la C. care o perioadă au stat în Satul de Vacanţă. L-am auzit pe C.P. sunăndu-l deseori pe B.S. şi cerându-i bani. Ş.V. şi B.S. s-au certat la un moment dat datorită afacerii cu voia. De altfel declaraţia acestui martor se va expune pe larg în secţiunea următoare privitoare la instigarea la infracţiunile de omor. Martorului N.C. (fila 185-188, vol. 2 dup) „Mi-a mai spus că rolul meu pentru început este să duc documentaţia necesară aprobării leasing-ului la diferite societăţi în prima seară m-am întors la domiciliul meu din Feteşti ca să îmi iau anumite acte şi îmbrăcăminte întrucât şi B.S. şi I.D.L. mi-au spus că la aceste societăţi de leasing trebuie să mă prezint îmbrăcat elegant. I.D.L. m-a dus şi m-a cazat în Bucureşti la un apartament din zona D., unde l-am cunoscut şi pe „P." pe care acum când dau această declaraţie îl recunosc în fişa din evidenţă ca fiind C.P. Mi-am dat seama că acesta era foarte supus, în sensul că făcea absolut tot ce îi spunea I.D.L. Acesta din urmă nu îi permitea niciodată lui C.P. să plece singur din apartament, în permanenţă îl lua cu el şi, de două sau de trei ori a plecat însoţit de Ş.V. şi am înţeles că se duc să semneze nişte documente la o bancă. (Acest ultim martor, audiat în cursul judecăţii, la data de 18 mai 2011, a susţinut că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, când a spus adevărul, însă nu îşi aminteşte cele declarate datorită trecerii timpului).

Am observat că la rândul său, I.D.L. se subordona total lui S. De altfel, mi-am dat seama că B.S. era şeful întregii afaceri.

Acuzaţia referitoare la instigarea la infracţiunile de omor, formulată faţă de inculpatul B.S., având ca victime, conform acuzaţiei, pe U.I. şi C.P. este susţinută de declaraţiile coinculpaţilor Ş.V. şi G.A., ale martorilor B.I., T.S., T.C., M.N., din procesul verbal de confruntare cu Ş.V. şi din rezultatele testului poligraf. Astfel, inculpatul Ş.V. a dat declaraţii constante pe tot parcursul procesului penal în ceea ce priveşte implicarea inculpatului B.S. în săvârşirea infracţiunilor de omor asupa tuturor victimelor C.L., L.E., U.I. şi C.P.. Deşi acuzaţia formulată faţă de inculpatul B.S. vizează doar cele două victime, U.I. şi C.P., declaraţia este utilă arătând gradul de implicare şi contribuţia determinantă a inculpatului B.S.

Astfel inculpatul Ş.V. a arătat:, Eu i-am propus lui B.S. ca C.L. să plece în străinătate având bani de cheltuială de la acesta, însă S. nu a fost de acord, temându-se că după ce acesta va rămâne fără bani se va întoarce în România şi îl va băga în puşcărie denunţând poliţiei activitatea desfăşurată de B.S. Eu avusesem o discuţie la Bucureşti cu B.I. şi M.N. şi ori că aş putea să îl omor pe C.L. aruncându-l în apă de pe unul din podurile care sunt în drum spre Constanţa şi eu m-am gândit la modalitatea de omor având în minte tocmai presiunile la care eram supus de B.S. care tot îmi indica cum aş putea să-l omor. Am condus personal autoturismul pe care l-am oprit pe Podul de la Cernavodă şi după ce am ieşit în exterior cu toţii, .eu şi.M.N. l-am apucat de câte un picior pe C.L. şi l-am aruncat peste pod, în apă. La câteva zile, i-am transmis telefonic lui B.S. că C.L. a dispărut "(fila 4 vol. 4 up ). Acelaşi coinculpat a declarat: „După o perioadă scurtă de timp, în luna ianuarie sau februarie 2008, B.S. mi-a spus că nu i-a ieşit afacerea legală cu L.E., că îi dă bani să vină acasă şi mi-a dat de înţeles că şi acesta trebuie să moară, exprimându-se în genul că „L. trebuie să meargă după C." Eu am înţeles că B.S. dorea să îl omor şi pe L. Revenind la cele întâmplate, după câteva zile B.S. mi-a spus că l-a trimis pe L.E. acasă în Castelu şi că trebuie să îl iau şi să îl omor, aşa cum am arătat mai sus". în continuarea aceleiaşi declaraţii a arătat „.pe numiţii U.I. şi C.P. i-am omorât pentru că aşa mi-a cerut B.S.. B.S. mi-a solicitat să-i omor spunându-mi că el nu doreşte să ajungă la puşcărie din cauza lor. Niciodată B.S. nu a încercat să-i trimită în Venezuela pe U.I. şi C.P.. Eu i-am povestit lui B.S. cum l-am omorât pe L.E. După ce am terminat activitatea frauduloasă pe care am desfăşurat-o împreună cu B.S. şi cu oamenii din anturajul său, B.S. mi-a solicitat să-l iau la Constanţa pe C.P. şi să am grijă „să dispară", sau folosea expresii de genul „trebuie să plece în America", eu înţelegând foarte clar că doreşte să-l omor. Mai întâi mi-a solicitat să am grijă să plece U.I. Mi-a spus că se impune ca amândoi să moară pentru că dacă va fi găsit unul dintre ei de poliţie, se va afla şi de celălalt. la un moment dat mi-a solicitat să îl omor şi pe un anume T.S." (fila 25, vol. 4 d.u.p.).

Declaraţiile lui Ş.V. sub aceste aspecte sunt susţinute de cele ale lui G.A. şi B.I. Inculpatul G.A. a recunoscut în faţa instanţei de apel în integralitatea acuzaţile din rechizitoriu, iar în cursul urmăririi penale a arătat: „Chiar eu personal am asistat la o discuţie între B.S. şi Ş.V., în care B.S. îi spunea Iui Ş.V. că este foarte riscant ca U. şi C. să vorbească despre afacerile care s-au derulat. Eu personal nu am auzit când B. i-a solicitat lui Ş.V. să-i omoare pe U. şi C., însă mie aşa mi-a povestit Ş.V. La un moment dat eu cu Ş.V. ne-am dus acasă la B.S. în Bucureşti în zona Podul Eroilor lângă Casa Radio. Cu acea ocazie i-am auzit pe cei doi discutând despre riscul pe care îl prezintă pentru ei C. şi l-am auzit cu urechile mele pe B.S. spunându-i lui Ş.V. că „P. (C.) trebuie să „plece" după U.". Am înţeles foarte clar din acea discuţie că B. dorea ca Ş.V. să-l omoare pe C. După această discuţie eu şi Ş.V. am venit la Constanţa, l-am luat amândoi în maşina pe C.P., dar nu mai ţin minte sub ce motiv i-am spus că trebuie să ne urmeze, "(filele 34-35, vol. 4 dup). .„eu am auzit personal când B.S. i-a spus lui Ş.V. că „ C.P. trebuie să plece după U." şi am înţeles foarte clar că de fapt îi spune că şi C.P. trebuie să moară, cum a murit şi U.I. Ştiu că anterior Ş.V. l-a omorât şi pe L.E., însă niciodată V. nu mi-a spus despre motivul pentru care l-a omorât pe L.E." (fila 38, vol. 4 dup). Martorul B.I. a arătat în declaraţia sa:, am fost întrebat dacă am cunoştinţă despre o eventuală implicare a inculpatului B.S. în uciderea numitului L.E. Pot preciza că B.S. l-a cunoscut pe L.E. Ş.V. l-a dus la Bucureşti pe L.E. şi i l-a prezentat lui B.S. I-am însoţit pe cei doi la această întâlnire la care a mai participat şi M.E., precum şi I.D.L. şi o femeie blondă, cunoscută de I.D.L., pe care nu ştiu cum o chema dar ştiu că era din Maramureş. în această împrejurare B.S. l-a întrebat pe L.E. dacă are credite tăcute pe numele lui, iar L. i-a spus că în viaţa lui nu a făcut nici un credit la vreo bancă. L.E. i-a spus lui B.S. că el este de meserie constructor, că a fost anterior în Israel unde a lucrat ca zidar. B.S. i-a explicat lui L.E. că ei (se referea la toţi cei prezenţi) au o firmă prin intermediul căreia urmează să cumpere nişte utilaje (excavator) şi că din această afacere se vor obţine bani mulţi. B.S. i-a spus lui L. că trebuie ca el să fie directorul acestei societăţi, în sensul că el va trebui să semneze toate documentele necesare pentru derularea afacerii. Am înţeles din aceeaşi discuţie că şi eu urma să semnez nişte documente, întrucât şi eu voi figura ca asociat la această societate, dar că eu nu voi avea drept de semnătură. L.E. i-a spus lui B.S. că îi este frică să nu fie cumva cercetat de poliţie pentru activitatea derulată în cadrul acestei societăţi, dar B.S. i-a dat asigurări că nimeni niciodată nu îl va cerceta pentru ce afaceri urmau să se deruleze. B.S. l-a- convins pe L.E. să accepte propunerea susmenţionată, numai după ce B.S. i-a spus că pentru contribuţia sa L.E. urmează să primească o sumă mare de bani pe care nu o mai reţin. îmi amintesc însă că la acea discuţie L.E. a spus că de fapt nu vrea bani şi că vrea să i se cumpere o casă întrucât locuieşte cu chirie cu soţia sa. B.S. i-a dat asigurări că după ce se vor obţine banii îi va cumpăra o casă. Eu m-am întors în Constanţa cu Ş.V., iar L.E. a rămas la Bucureşti în grija lui B.S. Ştiu că timp de două săptămâni a locuit într-un apartament în care a mai locuit şi C.P.. C. şi L. s-au cunoscut la Bucureşti şi aşa cum am spus, am cunoştinţă despre faptul că au locuit o perioadă în acelaşi apartament. Am solicitat şi eu să dorm în acelaşi apartament însă Ş.V. şi B.S. nu m-au lăsat, iar Ş.V. mi-a spus că trebuie ca eu să nu locuiesc în Bucureşti ci să locuiesc acasă la el în Valu lui Traian. Ştiu că în această perioadă L. a semnat multe documente, iar la un moment dat m-am dus şi eu la Bucureşti însoţit de Ş. şi am semnat mai multe documente. După aproximativ 2 săptămâni şi L.E. s-a întors în Castelu, însă la diverse intervale de timp Ş.V. îl lua şi îl ducea din nou la Bucureşti pentru a semna alte documente. Când mergeam la Bucureşti însoţit de Ş.V. am observat că B.S. avea un dosar făcut cu pozele unui excavator şi cu alte documente despre care am înţeles că urmau să fie folosite pentru a se obţine un credit pentru acel excavator. Ştiu că din această afacere B. şi Ş. au câştigat foarte mulţi bani, întrucât am văzut un calup mare de bani prinşi cu bandă adezivă la Ş.V. în geantă. Ştiu că la un moment dat Ş.V. de la Oficiul 4 a trimis aceşti bani în numele meu lui B.S., însă nu pe numele acestuia ci pe numele altei persoane. Ş.V. se distra, punăndu-mi cât de uşor au obţinut ei creditul. Ştiu că nu au intrat niciodată în posesia acelui excavator, pentru că Ş.V. mi-a spus că pe ei oricum nu îi interesa excavatorul ci banii. în cursul judecăţii în fond martorul a reiterat aspectele declarate în faza de urmărire penală subliniind că a fost de faţă la momentul la care inculpatul Ş.V. împreună cu M.N. l-au aruncat în apă pe C.L. Despre L.E. martorul a afirmat că a auzit discuţia dintre inculpaţii Ş.V. şi B.S., aceasta fiind purtată pe speaker, în care B.S. îi spunea primului: "cum ai procedat cu C. procedează şi cu el".

Ş. "m-a rugat să îi distrag atenţia lui L., iar el să îl lovească cu ciocanul în cap. Eu i-am spus că nu pot. şi am fugit la gară. în timp ce mă aflam în microbuz a venit Ş.V., m-a dat jos şi. m-a întrebat de ce am fugit că putea să vină paznicul peste el în timp ce îl omora pe L. şi ar fi fost nevoie să-l omoare şi pe el.Am văzut că avea pete de sânge pe mâini şi pe pantofi. am văzut când cei doi (Ş. şi G.) l-au luat pe U. de câte o parte fiecare şi l-au aruncat în groapa săpată în curtea casei. Apoi au aruncat pământ şi pietroaie, după care au turnat o placă de ciment. Martorul a mai arătat că de la inculpatul Ş. ştie cum acesta l-a omorât pe numitul C. Martorul a mai declarat că: după ce a fost omorât C.L. Inculpatul B.S. mi-a spus să am grijă cum mă comport să nu fac bâldâbâc după acela, referindu-se la C. (fila 67 verso şi urm. vol. IV, fond).

M.E. era omul de încredere a lui B.S.. Acesta făcea documentaţia pentru aprobarea creditelor. I.D.L. ducea persoanele la bănci.

Am înţeles din discuţiile dintre Ş.V. şi B.S. că afacerea desfăşurată prin intermediul firmei făcută pe numele meu şi al lui L.E. cu privire la excavator s-a făcut şi prin intermediul unei firme din Germania de unde au fost şi ridicaţi banii de către M.E. şi B.S. Am cunoştinţă că mulţi bani s-au ridicat şi din România.

Pentru această afacere L.E. a primit de la Ş.V. un televizor cumpărat de la M. şi un porc în valoare de 1.500 lei. Pot de asemenea să conduc în teren lucrătorii de poliţie, în vederea identificării imobilului din loc. Castelu pe care Ş. şi L. l-au vizitat sub pretextul că vroiau să-l cumpere pentru L.E.. Pentru că nu i-a cumpărat acest imobil L.E. a început sa vină zilnic acasă la Ş. şi îl ameninţa că dacă nu îi dă bani o să meargă la D.N.A. Ştiu de asemenea, că Ş.V. contacta telefonic pe B. şi se plângea că L.E. nu încetează să-i ceară bani.

Ulterior Ş.V. l-a omorât pe L.E. aşa cum am povestit în declaraţia anterioară. înainte de a-l omorî pe L.E., Ş.V. şi cu B.S. au început să desfăşoare activităţi cu o volăpe care au depozitat-o în zona industrială şi unde veneau mai multe societăţi de leasing şi o fotografiau. La această locaţie a venit şi B.S. la un moment dat şi l-am auzit reproşându-i lui Ş.V. că L.E. a început să-l sune şi pe el la telefon solicitându-i bani, fapt care l-a determinat să-şi schimbe numărul de telefon.

Eu nu ştiu dacă Ş.V. l-a omorât pe L.E. la solicitarea lui B.S., dar ştiu cu certitudine că B.S. a aflat că Ş.V. l-a omorât pe L.E. Eu nu l-am auzit niciodată pe B.S. solicitându-i lui Ş. să-l omoare pe L.E., însă când B.S. venea ulterior în vizită la finul său Ş.V. şi discutau despre L.E. amândoi începeau să râdă, iar B.S. îi spunea lui Ş.V.: „ Ce nebun eşti!".

Sunt convins că B.S. ştia de omorul comis asupra lui L.E., aşa cum de altfel ştia şi despre omorul comis asupra lui C.L.. După ce Ş. şi cu M.N. l-au aruncat pe C.L. peste podul de la Cernavodă în anul 2006, în perioada imE.at următoare eu m-am întâlnit la Bucureşti cu B.S., iar acesta mi-a atras foarte clar atenţia sunăndu-mi: „Vezi cum te comporţi, faci ce spun eu, dacă nu o să faci şi tu băldâbăc ca ălălalt". Mi-am dat seama că se refera la făptui că voi fi şi eu aruncat în apă ca şi C.L.

Pe U. Lonel şi pe C.P. i-a omorât Ş.V. împreună cu G.A.

Şi afacerea cu voia făcută pe societăţile lui C.P. şi U. Lonel a fost pusă în practică de B.S.. Deseori l-m auzit pe Ş.V. discutând cu B.S. despre această afacere. Chiar l-am auzit pe B.S. spunăndu-i lui Ş.V. că trebuie să schimbe plăcuţa cu seria volei, de câte ori vine altă societate de leasing să fotografieze utilajul.

Ştiu că banii care s-au scos prin afacerea derulată cu această volă i-a luat toţi B.S.. Cea mai mare parte din bani i-a predat-o Ş.V. în Constanţa Cei doi se întâlneau la un Peco şi la M.D., unde Ş.V. îi preda lui B.S. sacoşa cu bani.

Cred că Ş.V. urma să fie recompensat la sfârşitul derulării afacerii. Bănuiesc acest fapt întrucât l-am auzit ulterior pe Ş. reproşându-i lui B.S. că el nu a câştigat nimic din această afacere şi că de fapt el a avut cheltuieli cu oamenii şi cred că se referea la U. şi la C. care o perioadă au stat în Satul de Vacanţă. L-am auzit pe C.P. sunăndu-l deseori pe B.S. şi cerându-i bani. Ş.V. şi B.S. s-au certat la un moment dat datorită afacerii cu voia.

Despre această afacere a aflat şi numitul Ţ.D. din Valu lui Traian care a fost bodyguardul lui B.S. Acesta avea de recuperat o datorie de la B.S. şi pentru că nu şi-a recuperat banii, aflând de afacerea cu voia, a venit şi a spart stopurile de pe spate ale utilajului şi i-a desumflat roţile, luăndu-i valvele.

Ş.V. mi-a spus mie că B.S. i-a solicitat să-i omoare pe C.P. şi pe U. Lonel, întrucât aceştia nu fuseseră recompensaţi cu sumele de bani care le-au fost promise. Eu eram cu Ş.V. într-o maşină când discuta telefonic cu B.S. despre faptul că cei doi care erau în Satul de Vacanţă solicitau să fie recompensaţi cu bani. Am auzit foarte clar că B.S. i-a spus lui Ş.V.: „Cum ai procedat cu ăia, să procedezi şi cu aştialalţi". Ş.V. s-a enervat foarte tare şi i-a spus: „Nu mă face S.le că îţi tai şi ţie gâtul". Ştiu că ulterior acestei discuţii Ş.V. şi G.A. s-au dus la B.S. la apartamentul în care acesta locuia în Bucureşti.

La un moment dat Ş.V. mi-a povestit că B.S. i-a reproşat de ce atunci cândl-a omorât pe C.L. nu m-a omorât şi pe mine, iar eu l-am crezut pe Ş.V. L-am crezut întrucât anterior îl auzisem pe B.S. solicitându-i lui Ş.V. să omoare o persoană. Cred că era în anul 2006, după ce fusese omorât C.L. L-am auzit pe B.S. plângându-se că are probleme cu un individ, pe care l-am cunoscut şi eu şi era trecut ca director la G., care îi cerea bani. In acea împrejurare B.S. i-a spus iui Ş. „ omoară-lfa ceva cu el, împuşcă-l".

După această discuţie vorbind cu Ş.V., acesta m-a întrebat pe mine dacă nu aş vrea eu să-l ajut să-l omoare pe acel individ spunăndu-mi că mie îmi va reveni suma de 5.000 euro din suma de 10.000 euro care vroia să ne-o dea B.S. pentru acest scop. De altfel, referindu-se şi la persoana pe numele căreia era trecută firma A.U., B.S. i-a spus lui Ş.V.: „Asta eprost de gură, scapă de el"? Cu privire la aceleaşi împrejurări, martorul B.I., ulterior a declarat (fila 47, vol. 4 d.u.p.)- „Este adevărat că, după ce a fost omorât L.E., eu am auzit discuţii între B.S. şi Ş.V., iar atunci când acesta din urmă îi pronunţa numele lui L.E., amândoi râdeau iar într-o astfel de împrejurare B.S., i-a spus lui Ş.V.: „Nebun mai eşti!". Cred că această discuţie nu a avut loc la domiciliul lui Ş.V., ci la Bucureşti, la apartamentul unde era biroul lui B.S., în care am fost şi eu."

Declaraţiile martorului B.I. sunt întărite de cele ale martorului T.C. care a arătat: „în perioada în care m-am aflat în Bucureşti, l-am auzit pe S. B. spunându-i lui B.I. că dacă nu este cuminte face „bâldâbâc". Iniţial, am luat în glumă această afirmaţie, iar ulterior aflând că C.L. a fost aruncat în Dunăre peste pod, am înţeles că aşa o să păţească şi B.I. dacă nu este cuminte. Ş. şi M. îl aruncaseră peste pod pe C.L. înainte ca B. să facă această afirmaţie. Aceste lucruri s-au discutat când B.I. era supărat, am consumat împreună băuturi alcoolice şi de cele menţionate anterior mi-a spus numai mie" (fila 219, dosar fond).

De asemenea, martorul M.N. a confirmat implicarea inculpatului B.S. în infracţiunile de omor: „Odată, în timp ce ne întorceam cu maşina de la Bucureşti, eu, Ş.V., C.L. şi B.I. ne-am oprit pe podul de la Cernavodă. Am coborât toţi patru, eu mă aflam la o distanţă de 5-6 metri de ceilalţi şi am văzut când Ş.V. împreună cu B.I. l-au aruncat peste balustrada podului pe C.L. Tot drumul, pe durata deplasării în maşină am discutat despre lucruri personale, iar după ce a fost aruncat în Dunăre C.L., ne-am continuat drumul spre casă, timp în care Ş.V. a spus că B.S. i-arfi solicitat, de fapt l-ar fi convins să scape de C.L., sens în care i-ar fi spus că pe drum sunt o grămadă de poduri, de unde îl poate arunca pentru a scăpa de el. îmi amintesc că odată Ş.V. a vrut să-mi dea o sumă de bani să-i duc soţiei lui L.E., dar eu l-am refuzat, spunându-i să meargă el personal să facă acest lucru"(fila. 214, dosar fond).

Martorul T.S. a arătat: „în vara anului 2008, în luna iunie sau iulie, am primit un telefon de la B.S., în jurul orelor 13.00, reproşându-mi că am trimis pe cineva să îl molesteze, neprecizându-mi în concret în ce modalitate şi care ar fi fost urmările. Cu această ocazie, a menţionat că eu am zilele numărate, că nu realizez cu cine m-am pus şi că voi suporta consecinţele. în primă fază, am crezut că este un nou tertip al acestuia de a amâna plata datoriei sau de a întrerupe discuţiile cu privire la acestea, iar ulterior, timp de 2-3 luni de zile nu am mai avut nici un contact telefonic cu el, penti-u că eu de fiecare dată când sunam acesta avea telefonul închis sau intra mesageria vocală în sensul că abonatul nu poate fi contactat. Ameninţarea lui B. eu nu am luat-o drept o glumă, am luat-o în serios, datorită banilor pe care nu mi achitase şi cu atât mai mult că era vorba de o sumă mare, de 147.000 euro, echivalent în lei, scăzând cei 300 milioane lei. In final nu am recuperat banii. După ce telefonic, mi-a adresat ameninţările la care am făcut referire mai sus, m-am deplasat la Bucureşti pentru a avea o discuţie pe această temă însă nu l-am găsit acasă şi nu mi-a răspuns nici la telefon. Ulterior, am mai vorbit cu B.S. la telefon, dar nu mai reţin dacă eu sau el a iniţiat acel contact telefonic. Nu l-am acţionat pe inculpat în instanţă pentru recuperarea banilor datoraţi" (fila 113, dosar fond).

Martorul N.D., audiat la cererea inculpatului B. în apărare (fila 60 vol. V₃ dosar fond), a susţinut contextul în care l-a cunoscut pe inculpat, faptul că acesta l-a consiliat în desfăşurarea activităţii comerciale, a relatat despre existenţa unui conflict anterior cu oamenii inculpatului Ş.V. constând în Încercarea acestora de a-l sechestra într-un beci. Înalta Curte constată că probatoriile administrate în apărare nu sunt apte să atragă incidenţa principiului in dubio pro reo sau să susţină eficient lipsa implicării inculpatului B.S. în activitatea ilicit penală.

Relevant este şi Procesul verbal de confruntare dintre Ş.V. şi B.S. reprodus mai jos, în extras:

„Întrebare: „V-a cerut B.S. să-l omorâţi pe L.E., iar în caz afirmativ descrieţi împrejurarea în care v-a solicitat acest fapt?

Răspuns Ş.V.: Da, B.S. mi-a cerut sa-l omor pe L.E. Am purtat o discuţie cu acesta, după ce s-au finalizat afacerile pe care B.S. le-a făcut împreună cu L.E., iar cu ocazia acestor discuţii B.S. mi-a spus mie că L.E. îl contacta telefonic şi îi solicita diverse sume de bani. De asemenea, mi-a spus că L.E. o contacta şi pe B., care lucrase cu L.E. şi ameninţa că se va duce la poliţie dacă nu i se dă o sumă de bani. L.E. spunea că B.S. i-a promis suma de un miliard de lei vechi ca să-şi cumpere o casă. B.S. mi-a spus că trebuie să-l omor pe L.E. pentru că, în cazul în care acesta îl va reclama la poliţie, amândoi vom ajunge la puşcărie. S. mi-a spus totodată că L.E. a fost la el, la birou, la Bucureşti şi că acolo a cunoscut şi alte persoane din anturajul lui, despre care "L.E. ar putea să facă denunţ la poliţie. Hotărârea să-l omor pe L.E. nu am luat-o în urma unei singure discuţii cu B.S. Am înţeles însă că există într-adevăr riscul să ajung şi eu la. puşcărie şi deseori eram contactat telefonic de B.S. care îmi spunea că din nou a fost contactat de L.E. şi mă întreba: „Taică, cum stăm, e gata ?". Eu ştiam că mă întreabă dacă l-am omorât pe L.E. B.S. ştia că eu l-am omorât pe C.L. Acesta mi-a spus că dacă îl voi omorî pe L.E., niciunui dintre noi doi nu va avea probleme. Pentru acest motiv eu am dat curs solicitării lui B.S. Eu după ce l-am omorât pe L.E., cu prima ocazie când m-am întâlnit cu B.S., i-am povestit despre modul cum l-am omorât pe L.E., faptul că am aruncat cadavrul acestuia în Canalul Dunăre - Marea Neagră şi despre faptul că şi B.I. ştie că eu l-am omorât pe L.E.. B.S. ştia că eu l-am omorât şi aruncat în apă pe C.L. şi când vorbeam cu el despre acesta din urmă, îl numeam „ S." De aceea când a fost găsit în Canalul Dunăre-Marea Neagră cadavrul lui L.E., eu l-am sunat pe B.S. şi i-am spus că: „S." a ieşit la suprafaţă şi că nevasta s-a dus să-l recunoască. I-am spus că problema este grava şi că am nevoie de 10.000 de euro, să dau la cineva să nu avem probleme pentru moartea lui L.E. El mi-a trimis iniţial, prin poştă, în lei, echivalentul a 5.000 de euro cred că 200 milioane lei vechi, spunând că atât are în acel moment".

Răspuns B.S.: Niciodată nu am vorbit cu el la telefon. Niciodată nu m-a sunat la telefon. Ş.V. mi-a spus despre acesta că este pe picior de plecare într-o ţară din America Latină, întrucât ei doi au făcut anterior mai multe afaceri licite sau ilicite. Ş.V. şi-a asumat el responsabilitatea să-l plătească pe L.E., căruia în nici un caz nu puteam eu să-i promit un miliard de lei vechi, întrucât împreună cu acesta sau din leasingul pe care l-am făcut împreună cu acesta, s-au obţinut maxim 25.000 de euro. Cu privire la discuţiile cu M.B. eu am dat declaraţie în faţa procurorului, în care am arătat toate detaliile.

Niciodată nu i-am cerut eu lui V.Ş. să-l omoare L.E. Nu aveam niciun motiv să fac această solicitare, întrucât L.E. nici nu ştia rolul meu în afacerea cu leasingul. Probabil că Ş.V. l-a omorât pe L.E. ca să nu-i plătească acestuia banii pe care el îi datora pentru afacerile pe care ei doi le făcuseră sau din banii pe care trebuia să-i dea din afacerea cu leasing. Eu am aflat despre faptul că L.E. este mort la data de 16 ianuarie 2010, la D.I.I.C.O.T. Slobozia când mi s-a spus că Ş.V. l-a omorât pe L.E.

Întrebare pentru inculpatul Ş.V.: V-a cerut B.S. să-l omorâţi pe U.I.?

Răspuns Ş.V.: B.S. ştia despre faptul că eu l-am găsit pe U.I. la gară şi că acesta era un alcoolic. Acesta mi-a spus că U. ar putea să meargă la poliţie să ne reclame şi că nu merită ca noi doi să facem puşcărie., motiv pentru care mi-a cerut să-l omor, chiar mi-a spus că trebuie să se ducă după ceilalţi şi se referea la C. şi L.. Mi-a solicitat ca înainte să-l omor să mă ocup ca numitul C.P. să fie împuternicit să semneze pe firma lui U.I. întrucât nu se terminase încă afacerile cu leasingurile. B.S. mi-a zis că dacă poliţia va ajunge la U.I. se va ajunge şi la mine. Pe firma SC D.P. SRL eram trecut asociat eu şi de asemenea şi M.N., iar pe U. l-am pus asociat unic şi administrator la aceeaşi societate. B.S. mi-a spus că U. trebuie omorât deoarece el chiar dacă va face puşcărie doar pentru 5 ani, viaţa lui este distrusă, întrucât îl v-a părăsi soţia, este bolnav şi în puşcărie îi va fi foarte greu. Eu m-am hotărât să-l omor pentru că am înţeles că în acel fel ne va fi bine la amândoi.

6- Întrebare pentru inculpatul B.S.: Ce aveţi de declarat cu privire la cele arătate de Ş.V.?

Răspuns B.S.: Niciodată nu i-am cerut lui Ş.V. să-l omoare pe U.I.. Totul este o invenţie. Ş.V. era frustrat că nu îmi îndeplineam obligaţiile morale de naş.

Întrebare pentru inculpatul Ş.V.: V-a cerut B.S. să-l omorâţi pe C.P.?

Răspuns Ş.V.: Mi-a cerut B.S. să-l omor pe C.P. Acesta fusese anterior ţinut de persoane din lumea interlopă din Timişoara, oameni violenţi, iar B.S. mi-a spus că trebuie neapărat ca P. C. să „dispară", în sensul că trebuie să moară, întrucât acele persoane din Timişoara voiau să-l găsească pe C.P., care era la mine Constanţa, pentru a afla ce afaceri a făcut el cu B.S. şi pentru a pretinde o cotă parte din câştigul obţinut de C.P. B.S. mi-a spus :"Finule, trebuie să dispară C.P., că doar nu mă laşi acum când îmi este greu, că eu mă mândresc cu aşa fin". Eu l-am omorât pe C.P. şi i-am şi povestit apoi cum l-am omorât pe acesta dar şi pe U.I.

8. Întrebare pentru inculpatul B.S.: Ce aveţi de declarat cu privire la cele menţionate de Ş.V.?

Răspuns B.S.: Niciodată nu i-am cerut lui Ş.V. să-l omoare pe C.P.. Este adevărat că numitul I.D.L. a plătit unor persoane din Timişoara o sumă de bani pe care eu i-am dat-o pentru făptui că aceştia i l-au dat pe C.P. Niciodată Ş.V. nu mi-a povestit că l-a omorât pe C.P. sau pe U.I. Despre C.P., Ş. mi-a spus că l-a trimis într-o ţară din America, şi despre U.I. mi-a spus că este în Republica Moldova. Ş.V. mă acuză pe nedrept că l-aş fi instigat să-i omoare pe L.E., C.P. şi U.I., întrucât bănuiesc ca acesta a acumulat frustrări de-a lungul anilor în legătură cu afacerile derulate între noi doi şi cu privire la stilul meu de viaţă. Când eu am fost reţinut 24 ore, îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, scopul grupării constituindu-l săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave, apte a procura participanţilor un beneficiu financiar important. Menţinerea şi protejarea acestui beneficiu financiar ca şi nevoia de a se proteja de răspundere penală au generat ulterior rezoluţia infracţională privitoare la infracţiunile de omor.

Potrivit art. 215 C. pen., (înşelăciunea)

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

(5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Înşelăciunea în convenţii constă în inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul. Infracţiunea de înşelăciune presupune sub aspectul laturii obiective, în prezenta cauză, inducerea în eroare nu prin acţiuni, ci prin omisiuni de natură a crea o reprezentare falsă asupra unei situaţii determinante pentru victimă în luarea unei hotărârii de a încheia contractul. Inducerea sau menţinerea în eroare trebuie să fi avut un rol hotărâtor la încheierea contractului, iar eroarea în. care s-a aflat partea vătămată, trebuie să rezulte nemijlocit din manopere dolozive imputabile făptuitorului, înţelegând prin aceasta inclusiv ascunderea cu bună ştiinţă a unor date esenţiale, care dacă ar fi fost cunoscute ar fi exclus încheierea contractului.

Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acţiune de inducere în eroare, săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prin oricare dintre cele două modalităţi, făptuitorul îi creează persoanei vătămate o falsă reprezentare a realităţii, ce a generat încheierea unor contraxte. Pentru a realiza acţiunea de inducere în eroare, nu este necesar ca subiectul activ să aibă un contact nemijlocit cu subiectului pasiv. Este suficient ca prin activităţile proprii desfăşurate să creeze condiţii optime pentru realizarea scopului infracţional.

Chiar dacă inculpatul M.E.M. nu s-a prezentat personal la societăţile de leasing în vederea depunerii documentaţiei, este evident că alături de inculpaţii B.S. şi l.D.L. acesta avea rolul de a întocmi şi a verifica această documentaţie, martorul N.C. declarând că de fiecare dată când erau probleme legate de documentaţie, inculpatul l.D.L. lua legătura cu acesta sau cu inculpatul B.S. în ceea ce priveşte fapta inculpatului M. de a întocmi documentele necesare încheierii contractelor de leasing cu cele şase părţi vătămate, cunoscând că această documentaţie atestă situaţii nereale, care a indus în eroare părţile vătămate, la încheierea şi derularea contractelor de leasing, producându-se în patrimoniul acestora un prejudiciu total, ce depăşeşte 200.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa sa anterioară a arătat că: în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen., cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe, nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, cu privire la existenţa intenţiei, constând, de exemplu, în audierea părţilor civile sau a reprezentanţilor acestora cu privire existenţa unor înţelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoaşterea, la data încheierii contractelor, a faptului că inculpatul nu poate plăti sumele datorate. în cadrul criteriilor pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în ort. 215 alin. (3) şi (4) C. pen. se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau cecuri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din cauza dedusă judecăţii, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura contractul, a momentului şi a modului în care se va face plata, existenţa unor împrejurări imprevizibile. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia nr. 2040 din 12 iunie 2012).

Intenţia, ca element subiectiv al infracţiunii de înşelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport cu care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor, în scopul unui rezultat fraudulos. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta. Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat. Infracţiunea de înşelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop.

Aşa cum rezultă din declaraţiile redate mai sus, documentele pe care le întocmea inculpatul la solicitarea lui B.S. şi I.D.L., conţineau date neconforme cu realitatea, în sensul că inculpatul a predat această documentaţie pentru a fi depusă la societăţile de leasing, în vederea acordării finanţării, urmărind alături de ceilalţi participanţi la faptă producerea acestei consecinţe juridice. Relevantă este şi declaraţia inculpatului Ş.V. care a arătat: „Precizez că actele false depuse la dosarele înaintate societăţilor de leasing, respectiv fişa tehnică a încărcătorului frontal şi certificatul de origine cu numărul de identitate falsificat era importat din Germania. Acesta a fost concepute pe calculator de M.E.M., la indicaţiile lui B.S." (fila 28-vol. 4 dup).

Faţă de aceste precizări, înalta Curte constată că faptele imputate inculpatului există şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

În privinţa recurentului inculpat I.D.L., Curtea reţine că, participarea sa la constituirea grupului infracţional, alături de inculpaţii B.S. şi Ş.V., constând în întocmirea documentelor pentru încheierea contractelor de leasing şi depunerea acestora la societăţile vizate, este probată indubitabil, prin declaraţiile martorilor B.I., N.C. şi T.C., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor B.S., Ş.V., şi chiar propriile declaraţii. Înalta Curte va relua aspectele relevante din cuprinsul acestor declaraţii pentru a răspunde punctual aspectelor invocate de parte.

Relevantă în acest sens este declaraţia lui B.S., reprodusă mai sus, în care arată că, I.D.L. şi Ş.V. ne-am stabilit clar sarcinile pe care trebuia să le îndeplinim pentru buna desfăşurare a afacerilor cu societăţile de leasing.

I.D.L. trebuia să se ocupe cu precădere de C.P., în sensul că trebuia să îl cazeze în apartamentul pe care deja îl avea închiriat; să se ocupe ca acesta să semneze documentele care urmau să fie prezentate societăţilor de leasing, iar în cazul în care acesta era solicitat de societăţile de leasing, să-I însoţească şi să-l ajute la discuţiile cu funcţionarii de la societăţile de leasing."

În acelaşi sens, Ş.V. a declarat „Şi acesta a avut rolul pe care la avut N.C. I.D.L. s-a prezentat personal la anumite societăţi de leasing şi a depus documentaţia necesară pentru aprobarea finanţării (fila 12 vol. 4, dup). în declaraţiile următoare, inculpatul Ş.V. a confirmat cele relatate anterior (fila 18, vol. 4, up) „I.D.L. l-a recrutat şi i l-a prezentat lui B.S. pe C.P.. De altfel, I.L. stătea în acelaşi apartament în care l-a cazat pe C.P., în zona D. Şi acesta a avut rolul pe care l-a avut N.C. I.D.L. s-a prezentat personal la anumite societăţi de lesing şi a depus documentaţia necesară pentru aprobarea finanţării achiziţionării volei. Şi B.I., G.A. şi O.G.F. pot confirma faptul că I.D.L. era un apropiat al lui B.S. şi C.P."

Relevanţă deosebită, sub aspectul probării calităţii de membru al grupului infracţional a inculpatului I.D.L., prezintă declaraţia acestuia în sensul că, a fost solicitat de inculpatul B.S. să-i găsească o persoană care urma să fie folosită la „inginerii financiare" şi astfel a fost adus de el, de la Timişoara, C.P., persoană care, deşi total lipsită de cunoştinţe în afaceri, a fost numit administrator la SC T.R.P. SRL Constanţa. La data de 03 februarie 2010, acesta declară : „După o perioadă scurtă B.S. mi-a propus să-i caut o persoană de încredere, majoră, care să fie folosită la inginerii financiare, adică sa figureze în acte în calitate de administrator la o societate comercială în numele căreia să semneze mai multe acte în relaţiile comerciale cu mai multe societăţi de leasing de la care să se obţină bani şi care ulterior să nu mai fie returnaţi. Iniţial B.S. nu mi-a spus despre caracterul ilegal al ingineriilor financiare despre care mi-a povestit, însă ulterior am cbnstatat despre scopul nelegal al întocmirii contractelor de leasing. Nu mai reţin cine mi l-a recomandat pe numitul C.P., eu vorbind în acest, sens cu doi prieteni de-ai mei din Timişoara, despre care îmi amintesc că se numesc S. şi L. Unul dintre cei doi, nu mai îmi aduc aminte cine, venind la Bucureşti a fost prezentat de mine lui B.S. La un moment dat B.S. mi-a spus că la-Bucureşti o să sosească un băiat, în persoana lui C.P., despre care B.S. mi-a spus să-l aştept în Gară. L-am aşteptat pe C.P. în Gara de Nord, l-ampus în legătură cu B.S. care mi-a făcut cunoscut că şi acesta o să locuiască în apartamentul în care stăteam eu. Precizez că numitul C.P. avea un intelect limitat aşa cum l-am perceput eu. Era după cum se poate afirma un băiat naiv, chiar redus din punct de vedere mintal.

Referitor la activitatea desfăşurată în concret prin intermediul SC T.P. SRL Constanţa pot să spun că ştiu că aceasta a fost folosită în fraudarea, mai bine zis în înşelarea unor societăţi de leasing. Practic, B.S. mi-a cerut ajutorul şi mi-a solicitat să întocmesc în repetate rânduri mai multe înscrisuri, respectiv să completez formulare tip cerere către şase societăţi de leasing.

După completarea primelor formulare necesare pentru acceptarea leasingului la prima societate mi-am dat scama că SC D.P. SRL Constanţa, administrată de U.I., deţinea un utilaj respectiv un încărcător tip K. Acest utilaj era prezentat în acte de SC T.P.R. SRL Constanţa societăţilor de leasing caftind un utilaj pe care această din urmă societate trebuia să-l cumpere. Ştiu că utilajul se afla fizic în Contanța însă nu l-am văzut niciodată. Se pregătea un dosar pentru a fi prezentat firmelor de leasing care conţinea cererea, bilanţul contabil pe ultimul an al cumpărătorului, balanţele, toate proprietăţile şi utilajele deţinute chiar şi cu chirie de părător şi un precontract semnat între cumpărător şi vânzător. După verificarea dosarului de către firmele de leasing, se contacta şi se verifica utilajul ce făcea obiectul contractului de leasing, după ce se accepta dosarul de către firma de leasing. Urma aşa zisa plată a avansului după care aceasta din urma întocmea contractul de leasing şi se virau banii în contul SC D. SRL. Ulterior, administratorul SC D.P. SRL retrăgea banii din contul etăţii, bani despre care ştiu că ajungeau întâi la Ş.V. şi mai apoi la B.S.

Pe U.I. l-am cunoscut în preajma lui Ş.V. care îl însoţea pe primul de fiecare dată când l-am întâlnit în Bucureşti. Cred ca m-am întâlnit cu U.I. de două sau de trei ori.

În mod similar s-a procedat cu toate cele şase societăţi de leasing. De fiecare dată vânzătorul utilajului figura SC D. SRL, iar cumpărătorul utilajului figura în acte SC T.P. SRL Constanţa.

La solicitarea lui B.S., de fiecare dată, în numele SC T.P. SRL Constanţa am completat cererile pentru acordarea leasingului, documentele de prezentare ale firmei, respectiv celelalte formulare tip pentru aprobarea leasingului şi un set de bilete la or din privind plata ratelor de leasing, care erau depuse ca garanţie a plăţii ia firmele de leasing.

Documentele care le-am completat mi-au fost aduse uneori de B.S. iar alteori de M.E., iar după întocmire eu le returnam aceloraşi persoane.

Arăt că s-a încercat înşelarea mai multor societăţi de leasing dar unele societăţi au refuzat acordarea leasingului.

La solicitarea lui B.S., de cele mai multe ori eu eram cel care îl transportam pe numitul N.C. zis C. care prezenta şi depunea dosarul de leasing la societăţile de profil, atât la cele care au refuzat cât şi la cele care au acceptat acordarea leasingului.

De câteva ori, N.C. a fost transportat în aceste împrejurări de către M.E. Se proceda în acest mod pentru că N.C. nu cunoştea Bucureştiul, el fiind din Feteşti, Jud. Ialomiţa.

De asemenea, la solicitarea lui B.S., în mai multe rânduri, în timp ce se realiza înşelarea societăţilor de leasing sau la finalul acestei perioade, oricum cu siguranţă pe timp de vară, m-am deplasat în Constanţa şi i-am înmânat sume cuprinse între 10 şi 15 de milioane lui C.P. Acesta se afla în Satul de Vacantă din Constanţa, cazat la una din căsuţe unde m-am cazat şi eu pentru o perioadă de câteva zile, până când terminam de cheltuit banii pe care mi-i dădea în aceste deplasări pentru mine B.S.

Din câte am realizat eu şi am perceput personal, în toată perioada în care au fost înşelate societăţile de leasing C.P. a fost în permanent supravegheat de către Ş.V.. La întrebarea de ce sume de bani am beneficiat în urma activităţilor desfăşurate şi pe care le-am descris în declaraţia de învinuit arăt că în afara contravalorii sumei de 10.000 euro primite iniţial de B.S. şi a sumelor primite de mine cu titlu de cheltuială pentru deplasările în Constanţa, B.S. mi-a dat în cursul anului 2008 suma de 120.000 lei noi, bani pe care eu i-am folosit la achitarea ratelor eşalonate de bancă pentru creditul garantat cu imobilul meu din Timişoara" (fila 61-67, vol. 4 dup). Ulterior acestei declaraţii date în prezenţa apărătorului din oficiu şi a procurorului, la data de 28 05 2010, în prezenţa apărătorilor săi aleşi (Ş.G.L. şi B.S.) a revenit asupra celor relatate anterior fără a furniza organului judiciar nici un motiv pentru această nouă poziţie. Trebuie subliniat faptul că incupatul l.D.L., în cursul judecăţii în primă instanţă, în şedinţa publică din 6 octombrie 2010 (fila 232, vol. I), a precizat că nu doreşte să dea declaraţie însă a învederat că menţine toate declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în prezenţa apărătorului ales.

Rolul inculpatului l.D.L. în cadrul grupului rezultă şi din relatările martorului N.C. (fila 185-188, vol 2 dup) „Mi-a mai spus că rolul meupentru început este să duc documentaţia necesară aprobării leasing-ului la diferite societăţi în prima seară m-am întors la domiciliul meu din Feteşti ca să îmi iau anumite acte şi îmbrăcăminte întrucât şi B.S. şi l.D.L. mi-au spus că la aceste societăţi de leasing trebuie să mă prezint îmbrăcat elegant. l.D.L. m-a dus şi m-a cazat în Bucureşti la un apartament din zona D., unde l-am cunoscut şi pe „P." pe care acum când dau această declaraţie îl recunosc în fişa din evidenţă ca fiind C.P. Mi-am dat seama că acesta era foarte supus, în sensul că făcea absolut tot ce îi spunea l.D.L. Acesta din urmă nu îi permitea niciodată lui C.P. să plece singur din apartament, în permanenţă îl lua cu el şi, de două sau de trei ori a plecat însoţit de Ş.V. şi am înţeles că se duc să semneze nişte documente la o bancă.

Am observat că la rândul său, l.D.L. se subordona total lui S. De altfel, mi-am dat seama că B.S. era şeful întregii afaceri. Am început să duc diverse dosare La firmele de leasing. B.S. mi-a pus la dispoziţie un telefon de serviciu având cartelă şi la rândul, lor, S., D. şi C.P. aveau astfel de telefoane. La firmele de leasing mergeam de cele mai multe ori însoţit de, L.D.L. care mă verifica să fiu îmbrăcat elegant. înainte de a pleca la firmele de leasing L.D.L. verifica toate actele din dosarul pe care trebuia să îl predau şi în cazul în care constata că lipsesc anumite înscrisuri, îl anunţa de acest lucru pe S. sau pe E., care completau dosarul cu toate documentele. Eu nu ştiu exact cine confecţiona documentele pe care eu le depuneam la societăţile de leasing, întrucât B.S. şi l.D.L. nu îmi permitea să mă uit prin documente. Nu îmi aduc aminte numele societăţilor de leasing însă doresc să precizez faptul că am observat că B.S. avea lipit pe peretele de lângă birou o coală de hârtie pe care erau trecute toate societăţile de leasing la care eu trebuia să mă duc să depun documente, iar lângă fiecare societate de leasing erau trecute date de contact.

Mi-am dat seama că unele credite erau aprobate, întrucât B.S., Ş.V. şi L.D.L. îşi manifestau în mod evident bucuria şi mă trimiteau pe mine să cumpăr sucuri şi alimente pentru a sărbătorii evenimentul. Nu ştiu exact ce rol avea Ş.V., dar ştiu că se ocupa de treburile din Constanţa şi îl auzeam pronunţând numele societăţii „SC D.P. SRL" despre care îmi spusese B.S. că deschide şantierul la Bicaz. Eu nu stăteam permanent la apartamentul din D., ci uneori mă întorceam la domiciliul meu din Feteşti şi reveneam când mă chema telefonic L.D.L. sau B.S. Acelaşi martor, în cursul judecăţii, în şedinţa publică din 18 mai 2011 a declarat că menţine dacaraţia dată în cursul urmăririi penale când a spus adevărul, nu îşi aminteşte ce a declarat, întrucât a trecut destul timp de atunci. (fila 322, vol. IV).

Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 3 februarie 2010 al I.PJ. Constanţa, s-a stabilit. c)ă inculpatul a completat formulare necesare aprobării contractelor de leasing.

În concluzie, implicându-se direct în întocmirea documentelor conţinând date nereale şi predarea lor la societăţile de leasing, conform indicaţiilor primite de la liderul grupului şi în colaborare cu alte persoane din acelaşi grup, inculpatul l.D.L. a sprijinit conştient activitatea grupul infracţional şi a depus eforturi pentru atingera scopului infracţional, obţinând anumite sume de bani, situaţie în care, în mod temeinic s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunilor prevăzute art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe aspectul individualizării sancţiunilor, inculpaţii B.S., M.E. şi l.D.L. au arătat, în subsidiar, că instanţele inferioare nu au ţinut cont de circumstanţele personale ale fiecăruia la stabilirea pedepselor.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond la stabilirea cuantumurilor pedepselor a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura şi gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală/ Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.

Instanţa de recurs adaugă considerentelor instanţei de fond următoarele aspecte:

Pluralitatea de participanţi a creat cadrul optim pentru atingerea scopului şi obţinerea beneficiului infracţional prin conjugarea eforturilor proprii.

Numărul actelor materiale demonstrează pentru fiecare inculpat în parte amploarea activităţii infracţionale şi perseverenţa înfracţională ce s-au reflectat într-o distincţie în planul cuantumului pedepsei.

Contribuţia efectivă a fiecărui inculpat, distinctă de numărul actelor materiale săvârşite, este de asemenea un criteriu util aspectului analizat.

Cuantumul ridicat al prejudiciului relevă nu numai un grad sporit de pericol social al infracţiunilor, dar şi un grad sporit de periculozitate al făptuitorilor care manifestau o desconsiderare evidentă a relaţiilor oneste referitoare la patrimoniu.

Lipsa unui efort benevol în acoperirea prejudiciului evidenţiază, de asemenea, pentru toţi inculpaţii, lipsa unei căinţe în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale.

Conduita inculpaţilor ce nu au beneficiat de circumstanţe sau cauze de reducere a pedepsei s-a înscris în aceiaşi parametri de negare a acţiunilor ilicit penale sau de încercare de diminuare a contribuţiei infracţionale ori a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale.

Circumstanţele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, ori pregătirea profesională, nu sunt eficiente pe aspectul individualizării judiciare şi nu pot conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepselor deoarece acestea nu subliniază decât elemente de normalitate şi, în plus, nici nu pot fi privite izolat, ci în contextul tuturor criterilor amintite. Ca urmare, Înalta Curte apreciază că pedepsele pentru infracţiunile cele mai grave ce intră în pluralităţile infracţionale reţinute în sarcina inculpaţilor, stabilite şi orientate în jurul minimului special sau chiar în cuantumul acestui minim sunt suficiente şi eficiente pentru atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii.

Recurentul inculpat G.A. nu a ratat motivele pentru care critică hotărârea instanţei de apel. întrucât pe parcursul fazei procesuale a recursului, a intervenit decesul inculpatului G.A., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia penală apelată şi sentinţa penală nr. 265 din data de 23 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând, va face aplicarea art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în referire la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., respectiv va înceta procesul pornit împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. şi la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic., art. 33 lit. a) C. pen.

Avînd în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanţa îi va obliga pe recurenţii B.S., M.E. şi l.D.L. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul G.A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 7/MP din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte, atât decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 265 din data de 23 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul pornit împotriva inculpatului G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) şi g) C. pen. şi la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei care nu contravin prezentei hotărâri.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S., M.E. şi I.D.L. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului B.S., reţinerea şi arestarea preventivă de la 08 februarie 2010 la 03 aprilie 2013.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.A., în sumă de 400 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.S. şi M.E. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat I.D.L. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul G.A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3428/2013. Penal. Uzul de fals (art. 291...		ICCJ. Decizia nr. 1480/2013. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 1158/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1158/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs