ICCJ. Decizia nr. 3428/2013. Penal. Uzul de fals (art. 291 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3428/2013

Dosar nr. 312/108/2012

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 187 din 22 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 312/108/2012, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.S. prin apărător ales.

I. 1). În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, titlul III,cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2), 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul : C.M.I., domiciliat în mun. Arad, jud. Arad, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică în formă continuată.

2). În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la trei pedepse a câte 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, fiecare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune.

3). În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1.000 (una mie) lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

4). În baza art. 215 alin. (1)-(3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., 80 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 9 (nouă]luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), ) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 (patru] ani.

5). În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 ¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) teza I, C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5(cinci)luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. e),C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6(şase) luni închisoare, rezultând de executat de către inculpatul C.M.I. o pedeapsă de 4 (patru) ani şi 3 (trei) luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 (patru) ani, alături de pedeapsa închisorii rezultante.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

II. În baza art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., a condamnatpe inculpatul C.C., cu antecedente penale, domiciliat în Arad, jud. Arad, la două pedepse a câte 3 (trei) ani închisoare, fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune;

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8(opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 (şase) luni închisoare, rezultând de executat de către acesta o pedeapsă de:3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie;

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

III. În baza art. 215_;alin. (1)-(3) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.S., domiciliat în or. Sebiş, jud. Arad, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului V.S. în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

IV. În baza art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.F., fără antecedente penale, domiciliat în or. Sebiş, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.F. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

V. În baza art. 215 alin. (1)-(3) C.pen cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.G., fără antecedente penale, domiciliat în mun. Arad, jud. Arad, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

În baza art. 291 C.pen, cu aplicarea art. 320 ¹C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a condamnat pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.G. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

VI. În baza art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul P.N.C., fără antecedente penale, domiciliat în or. Sebiş, jud. Arad, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

În baza art. 291 C.penal, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele mai sus aplicate inculpatului P.N.C. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

VII. În baza art. 215 alin. (1)-(3) C.pen cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul L.N.O. - porecla „M, fără antecedente penale, domiciliat în loc.Sebiş, jud. Arad, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

În baza art. 291 C.pen, cu aplicarea art. 320 ¹C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului L.N.O. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

VIII. În baza art. 215 alin. (1)-(3) C.pen cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul J.D.S., fără antecedente penale, domiciliat în oraş Sebiş, jud. Arad, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

În baza art. 291 C.pen, cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului Tidoi Doru Stelian în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

A constatat că partea vătămată SC C.E.C. B. SA, nu s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a reparării prejudiciului de către societăţile de asigurări.

A constatat că partea vătămată SC A.P.S.R. SRL Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A admis acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă B.C.R. SA cu sediul în Bucureşti, sector 3 şi a obligat pe inculpatul C.M.l. în solidar cu fiecare dintre inculpaţii de mai jos la plata către aceasta a următoarelor sume de bani şi a dobânzilor legale şi altor costuri şi comisioane, până la achitarea integrală a prejudiciului, calculate conform contractelor de credit:

- cu inculpatul A.M.C. - suma de 36.002,14 lei;

- cu inculpatul B.R. -12.781,79 lei;

- cu inculpatul B.G. - 31.599,40 lei

- cu inculpatul C.R.D. - 11.974,44 lei; -coinculpatul C.P. -33.604 lei;

- cu inculpatul F.A. Ionuţ - 33.117 lei;

- cu inculpatul G.M.A. -39.053,91 lei;

- cu inculpata H.F.F. - 21.127,70 lei;

- cu inculpatul J.D.S. -11.521,65 lei;

- cu inculpatul L.F.S. - 8.309,04 lei;

- cu inculpatul M.I. - 11.138,78 lei;

- cu inculpatul P.A.R. - 29.991,77 lei;

- cu inculpatul P.l. - 9814,12 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii;

- cu inculpata R.L. - 28.668,65 lei;

- cu inculpata S.M. - 29.666,76 lei;

- cu inculpata T.F.I. - 16.455,06 lei;

- cu inculpatul Ţ.V.l. - 30.361, 72 lei;

- cu inculpatul V.S. - 8.402,65 lei;

- cu inculpatul Z.V.I. - 35.293,12 lei;

A admis acţiunea civilă exercitată în cauză de civilă SC SC G.A. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1 şi cu domiciliul procesual ales în Arad, jud.Arad (Agenţia P.C.) şi a obligat pe inculpatul C.M.l. în solidar cu flecare dintre inculpaţii de mai jos la plata către aceasta a următoarelor sume de bani şi a dobânzilor legale şi altor costuri şi comisioane, până la achitarea integrală a prejudiciului, calculate conform contractelor de credit:

- cu inculpatul M.I. - 15.513, 09 lei;

- cu inculpatul P.A.R. - 16.135,53 lei; A admis acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă SC K.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 3, Bucureşti şi a obligat pe inculpatul C.M.l. în solidar cu inculpatul C.F. la plata către aceasta a sumei de 7.880,08 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii şi a dobânzilor legale şi altor costuri şi comisioane, până la achitarea integrală a prejudiciului, calculate conform contractelor de credit.

A admis acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă SC E.O.S.K.S.I.R. SRL Bucureşti, sector 2 Bucureşti şi a obligat pe inculpatul C.M.l. în solidar cu fiecare dintre inculpaţii de mai jos la plata către aceasta a următoarelor sume de bani şi a dobânzilor legale şi altor costuri şi comisioane, până la achitarea integrală a prejudiciului, calculate conform contractelor de credit:

- cu inculpatul G.P. - 19.333,93 lei;

- cu inculpatul L.N.O. - 25.081, 52 lei;

- cu inculpatul P.N.C. - 19.551,18 lei;

A admis în parte acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă M.I. şi a obligat pe inculpatul C.M.l. la plata către acesta a sumei de 41.000 lei.

A respins ca nefondate restul pretenţiilor civile ale acestuia.

A admis acţiunile civile exercitate în cauză de părţile civile de mai jos şi a obligat inculpatul C.M.l. la plata către acestea a următoarelor sume de bani: către partea civilă L.M. - 268 lei;

- către partea civilă B.l. - 1.000 lei; către partea civilă T.I. -1.137 lei; către partea civilă M.H. - 1.055 lei; către partea civilă H.A. - 605 lei.

A admis acţiunile civile exercitate în cauză de părţile civile de mai jos şi a obligat inculpatul C.M.l. în solidar cu inculpatul C.C. la plata către acestea a următoarelor sume de bani:

- către partea civilă G.F. -30.000 lei;

- către partea civilă M.G. - 13.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii.

A constatat că persoanele vătămate M.M., S.C., B.D., D.I., A.P., C.A., R.L. şi B.M. nu au participat în procesul penal în calitate de părţi civile.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.M.l. în folosul statului suma de 2.556 lei obţinută de la persoanele vătămate neparticipante în procesul penal, precum şi suma de 169.124,75 lei şi 3.200 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, obţinută de inculpat de la titularii creditelor bancare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul K.T.L. în folosul statului suma de 6.674,66 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.M.l. la plata către stat a sumei de 9.000 lei cheltuieli judiciare şi pe fiecare dintre ceilalţi inculpaţi să plătească statului câte 3.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi a sumei de 4.000 lei onorar avocaţial din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Arad a reţinut următoarele:

I. În perioada februarie - mai 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin postarea pe saituri de internet a unor anunţuri referitoare la vânzarea unor autoturisme în regim leasing, şi folosirea unui nume de utilizator ca „ popescualexandru sau moşneagioan", şi a mai multor cartele de telefon inculpatul C.M.l. a indus în eroare un număr de 12 persoane vătămate, de la care a încasat suma totală de 5.991 lei, folosind diferite pretexte pentru a încasa banii în avans de la aceste persoane, în conformitate cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu şi reţinută mai sus de către instanţă. Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului C.M.l., pentru comiterea infracţiunii de fraudă informatică, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, această infracţiune atrăgând competenţa de efectuare a urmăririi penale de către D.I.I.C.O.T. - în cauza pendinte, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 508/2004. Persoanele vătămate M.M., S.C., B.D., D.I., A.P., C.A., R.L. şi B.M. nu au participat în procesul penal, în calitate de părţi civile, astfel încât instanţa urmează ca în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., să dispună confiscarea de la inculpatul C.M.I. în folosul statului a sumei totale de 2.556 lei, obţinută de la aceste persoane. Persoanele vătămate: L.M., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 268 lei, B.I. cu suma de 1.000 lei; T.I. cu suma de 1.137 lei; M.H. cu suma de 1.055 lei;

II. În cursul lunii martie 2010, dorind să cedeze contractul de leasing pentru autoturismul, partea vătămată Marangoci Iulian, a postat pe internet un anunţ în acest sens, anunţ în urma căruia a fost contactat de către inculpatul C.M.I., care i-a solicitat să se deplaseze în municipiul Arad, pentru prefectarea actelor de transfer. Partea vătămată i-a arătat inculpatului că are rate restante la leasing, acesta din urmă fiind de acord să achite aceste rate. La data de 15 martie 2010, inculpatul şi cu partea vătămată s-au deplasat la B.N.P. din municipiul Arad, unde au încheiat un contract de împrumut prin care partea vătămată i-a împrumutat inculpatului suma de 10.032 euro ca o garanţie precum şi un antecontract de vânzare - cumpărare, în care partea vătămată arată că a primit de la inculpat aceiaşi sumă de bani, astfel că îi predă inculpatului autoturismul, urmând ca inculpatul pe viitor să achite ratele de leasing. Partea vătămată i-a predat autoturismul inculpatului, iar în cursul lunii decembrie 2010, verificându-şi contul deschis la Banca T., a constatat lipsa din cont a sumei de 1.000 lei pentru plata ratelor la maşină în perioada martie-decembrie 2010. Cu toate insistenţele părţii vătămate inculpatul nu a mai achitat nici o sumă de bani şi nici nu i-a returnat autoturismul. Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în faza de urmărire penală, iniţial cu suma de 41.000 lei, reprezentând rate restante la contractul de leasing, însă ulterior în faza cercetării judecătoreşti şi-a majorat pretenţiile la suma de 10.032 euro şi 66.523,34 lei reprezentând contravaloare lipsei de folosinţă.

III.1. În vara anului 2010, inculpatul C.M.I., împreună cu inculpatul C.C., cel dintâi prezentându-se ca broker al unei firme de asigurări iar ulterior ca angajat la D.N.A., iar cel din urmă ca angajat la S.R.I., l-au indus în eroare pe partea vătămată M.G., care luase legătura cu inculpatul C. pentru obţinerea unui credit bancar, şi sub diferite pretexte (comisioane ascunse ale băncii, diferite restanţe la finanţe, asigurări de viaţă], cei doi au obţinut de la partea vătămată M.G. în această perioadă suma de 13.000 euro.

2. În acelaşi timp cei doi inculpaţi de mai sus, folosind aceleaşi metode au obţinut de la partea vătămată G.F., în perioada septembrie 2010 suma de 30.000 lei, acesta fiind indus în eroare cu privire la destinaţia acestei sume, pe care le-a înmânat-o celor doi inculpaţi în tranşe, reprezentând diverse comisioane, cheltuieli cu întocmirea dosarului, activare cârduri, asigurări viaţă, descoperiri cârd, datorii ale părţii vătămate la finanţe, etc. întrucât la un moment dat partea vătămată G.F. nu a mai avut bani, în data de 13 noiembrie 2010, inculpatul C.M.I. a agresat-o fizic şi a ameninţat-o cu un pistol şi cu acte de violenţă în vederea obţinerii de la acesta a sumei de 2.200 euro, reprezentând o garanţie cerută de bancă în vederea obţinerii creditului. Partea vătămată G.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei.

De menţionat că ambelor părţi vătămate, cei doi inculpaţi le-au promis intermedierea şi facilitarea obţinerii unui credit de 100.000 euro, cu care partea vătămată G.F., urma să achiziţioneze apartamentul părţii vătămate M.G.

IV. În cursul lunii aprilie 2011 inculpatul C.M.I. i-a promis părţii vătămate H.A.S., care lucra la o spălătorie auto, unde inculpatul era unul dintre clienţi, că îi facilitează obţinerea unui loc de muncă în Germania, ca stivuitor, cu un salariu de 1.800 de euro şi cazare, solicitându-i acestuia suma de 650 lei, care reprezentând contravaloarea taxelor necesare pentru vize medicale şi plecarea din ţară. Banii au fost înmânaţi inculpatului în două tranşe de către partea vătămată care ulterior la contactat pe inculpat în mai multe rânduri, însă fără rezultat, partea vătămată nemaiprimind nici banii înapoi. Partea vătămată se constituite parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei.

V. În perioada mai 2007-ianuarie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin întocmirea de documente false s-au conţinând date nereale (cărţi de muncă, adeverinţe de salarizare,etc], inculpatul C.M.I., i-a instigat şi ajutat un număr de 25 de persoane să inducă în eroare Sucursalele judeţene ale B.C.R şi SC C.E.C. B. SA, în scopul obţinerii de credite, din sumele de bani obţinute de către aceştia ca şi credit inculpatul percepând diferite procente. Astfel, în conformitate cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu şi reţinută mai sus de către instanţă au apelat Ia această metodă de obţinere a creditelor coinculpaţii: A.M.C., B.D., B.R., B.G., C.R.D.,C.F., C.P., F.A., G.P., G.M.A., H.F.F., J.D.S., K.T.L., L.F.S., L.N.O., M.I., P.A.R., P.I., P.N.C., R.L., S.M., T.F.I., V.S. şi Z.V.I.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul V.S., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice şi reţinerea în sarcina inculpatului C.M.I. şi a infracţiunii de participaţie improprie la înşelăciune şi uz de fals, infracţiuni reţinute în rechizitoriu în sarcina acestui inculpat, instanţa constată că, aceasta este neîntemeiată. Astfel pentru a fi incidente in cauză dispoziţiile art. 31 alin. (1) sau (2) C. pen., inculpatul V. trebuia să săvârşească infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie, ori, este evident în prezenta cauză că susţinerile acestuia referitoare la faptul că el a crezut că este angajat legal în momentul accesării creditului nu pot fi luate în considerare atâta timp cât acesta nu a lucrat nici o zi la societatea unde a fost angajat fictiv de către inculpatul C.M.I. respectiv - şef de service auto la SC M.C.G. SRL Arad şi era conştient că veniturile înscrise în adeverinţele de salariu şi în cărţile de muncă erau neadevărate, atâta timp cât acesta fără să încaseze nici o sumă de bani şi să aştepte trecerea perioadei legale solicitate de bancă ca vechime pentru a obţine un credit a accesat direct creditul în baza adeverinţelor şi actelor prezentate ştiind că din creditul contractat urma să-i dea o sumă de bani coinculpatului C. Nimeni nu poate invoca propria turpitudine în susţinerea intereselor sale şi nici să se apere valorificând un asemenea temei, potrivit adagiului „ nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

În consecinţă cererea de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată urmând ca instanţa să o respingă, în baza art. 334 C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti partea civilă B.C.R., SA şi-a actualizat pretenţiile civile faţă de inculpaţi după cum urmează: inculpatul A.M.C. - suma de 36.002, 14 lei; inculpatul B.R. -12.781,79 lei; inculpatul B.G. -31.599,40 lei; inculpatul C.R.D. -11.974,44 lei; inculpatul C.P. -33.604 lei; inculpatul F.A.I. - 33.117 lei; inculpatul G.M.A. -39.053,91 lei; inculpata H.F.F. - 21.127,70 lei; inculpatul J.D.S. -11.521,65 lei; inculpatul L.F.S. - 8.309,04 lei; inculpatul M.I. -11.138,78 lei; inculpatul P.A.R. -29.991,77 lei; inculpatul P.I. - 9.814,12 euro, sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii; inculpata R.L. - 28.668,65 lei; inculpata S.M. -29.666,76 lei; inculpata T.F.I.- 16.455,06 lei; inculpatul Ţ.V.I. -30.361, 72 lei; inculpatul V.S. - 8.402,65 lei; inculpatul Z.V.I. - 35.293,12 lei.

De asemenea prin contractul din 19 martie 2010, B.C.R. Sucursala Arad, a cesionat creanţa aferentă creditului acordat inculpaţilor B.D. şi C.F., către SC K.I. SRL Bucureşticare s-a constituit parte civilă în cauză.

Totodată prin contractele din 17 iunie 2008, şi din 18 aprilie 2008, B.C.R. Sucursala Arad, a cesionat creanţele aferente creditelor acordate inculpaţilor G.P., L.N.O. şi P.N.C. către SC E.O.S.K.S.I.R. SRL Bucureşti, care s-a constituit parte civilă faţă de aceştia, cu sumele de 19.333, 93 lei; 25.081, 52 lei; respectiv 19.551,18 lei;

Prin contractul din 31 decembrie 2008, B.C.R. -Sucursala Arad, a cesionat creanţa aferentă creditului acordat inculpatului K.T.L., către SC C.F.S. SRL, Bucureşti, care la rândul ei a cesionat creanţa către SC A.P.S.R. SRL, Bucureşti, care prin adresa din 09 ianuarie 2012, nu s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 6.675,66 euro.

În datele de 26 şi 27 mai 2008, SC SC G.A. SA, a preluat de la SC C.E.C. SA creanţa aferentă creditului acordat inculpaţilor M.I., faţă de care s-a constituit parte civilă cu suma de 15.513, 09 lei şi P.A.R.,faţă de care s-a constituit parte civilă cu suma de 16.135, 53 lei, SC C.E.C.B. SA nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.

Faptele comise de către inculpaţi, reţinute mai sus de către instanţă în sarcina lor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor:

1). C.M.I.- pentru săvârşirea infracţiunilor de: L- fraudă informatică în formă continuată, prev. şi ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 Titlul III (3 la 12 ani

2). B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen.; cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.;

3). C.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen.;

4). C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi şantaj, prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen.

5). J.D.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen.

6). L.N.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 251 C. pen.

7). P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., cu aplic.art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen. cu aplic.art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;

8). J.N.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen.

9). V.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen.

La individualizarea pedepselor pe care instanţa urmează să le aplice inculpaţilor pentru infracţiunile săvârşite se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.,respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal şi în legile speciale, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi persoana inculpaţilor. în ceea ce priveşte persoana inculpaţilor din analiza fişelor de cazier judiciar depuse la dosarul cauzei instanţa reţine faptul că: inculpatul C.C. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru fapte similare infracţiunilor care fac obiectul cauzei, însă acestea nu atrag starea de recidivă ori altă cauză legală de agravarea pedepsei; inculpatul G.P. este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat la o pedeapsă cu 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 254 din 04 februarie 2010 a Judecătoriei Arad, pentru fapte concurente cu cele săvârşite în prezentul dosar, în cauză fiind incidente astfel dispoziţiile art. 85 C. pen., privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei; inculpatul B.R. se află în situaţia recidivei mari postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 395 din 12 octombrie 2005, a Tribunalului Hunedoara, arestat la 22 iulie 2005 şi liberat condiţionat la data de 22 aprilie 2007, cu un rest neexecutat de 453 zile închisoare, rest în privinţa căruia instanţa în baza art. 61 C. pen. va menţine beneficiul liberării condiţionate; inculpatul P.I. este în situaţia recidivei mari postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 122 din 22 martie 2000, a Judecătoriei Ineu, arestat la 11 august 2000 şi eliberat condiţionat la data de 16 august 2002 cu un rest neexecutat de 359 zile închisoare; inculpatul L.F.S. - este cunoscut cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, ori, altă cauză legală de agravare a pedepsei. Ceilalţi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale. De asemenea instanţa urmează să reţină la individualizarea pedepsei, pe lângă criteriile de mai sus, în sarcina inculpatului C.M.I. şi a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală şi care pot constitui circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv : conduita sa bună înainte de comiterea infracţiunii, materializată în faptul că acesta este o persoană tânără se află la primul contact cu legea penală, şi în stăruinţa depusă pentru urmarea studiilor superioare, de asemenea va avea în vedere şi atitudinea sa după săvârşirea infracţiunilor rezultând din prezentarea sa în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei, fără a încerca să se sustragă de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, conştient fiind de gravitatea faptelor comise şi având o atitudine şi o comportare sinceră în cadrul procesului penal, materializată în recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor şi în înlesnirea descoperirii celorlalţi participanţi, aplicarea prevederilor art. 320 C. proc. pen. în acest sens, neexcluzând reţinerea acestor circumstanţe atenuante;circumstanţe atenuante care în conformitate cu prevederile art. 76 C. pen. vor atrage în mod corespunzător reducerea pedepselor aplicate. în privinţa celorlalţi inculpaţi care s-au prezentat în faţa instanţei şi şi-au recunoscut săvârşirea faptelor, instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.

Pornind de la aceste considerente, prima instanţă a dispus conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii C.M.I., B.G.,C.F., C.C., J.D.S., L.N.O., P.A.R., P.I., P.N.C., V.S., respectiv apel peste termen inculpatul G.P.

În motivarea apelului formulat de către inculpatul C.C. s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât hotărârea apelată este lovită de nulitate, conform disp.art 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., instanţa de fond pronunţându-se asupra vinovăţiei inculpatului fără a efectua o cercetare judecătorească, fără a audia părţile vătămate constituite părţi civile şi fără a audia martorii propuşi prin rechizitoriu. în cazul în care se apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea de şantaj, potrivit art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune faţă de părţile vătămate M.G. şi G.F., din varianta prev. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante facultative, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, admiterea acţiunii civile formulată de M.G. pentru suma de 600 lei, respectiv respingerea acţiunii civile formulată de către partea civilă G.F.

S-a mai arătat că inculpatul C.C. nu a şantajat nici o persoană, ambele părţi civile (M.G. şi G.F.) arătând în mod foarte clar că inculpatul C.M.I. a fost cel care a lovit partea vătămată G.F. şi pe care l-a şantajat.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare a pedepsei s-a solicitat ca instanţa să aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, că inculpatul este căsătorit şi are doi copii minori în întreţinere, că este angajat în muncă în Germania, că are studii superioare şi că este tânăr.

În motivarea apelului peste termen formulat de inculpatul G.P. s-a arătat că nu a ştiut că este judecat, nu a cunoscut data procesului penal, nu a fost audiat, nu a primit nici o înştiinţare la adresa sa din mun.Arad, iar după producerea divorţului a vândut casa din loc. Pecica, judeţ Arad, domiciliul fiind mutat în Arad.

În motivele de apel formulate de către inculpatul B.G. s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., raportat la art. 18¹ C. pen., respectiv aplicarea unei amenzi administrative în baza art. 91 C. pen., iar în subsidiar, reţinerea unor circumstanţe atenuante facultative,aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de legea penală, reducerea pedepsei aplicată de prima instanţă, anularea actelor falsificate de către inculpatul C.M.I., precum şi contractul de credit din 15 noiembrie 2007 încheiat între inculpat şi partea vătămată SC B.C.R.R. SA, admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă B.C.R. faţă de inculpat în sumă de 14.214,73 lei la care să se adauge dobânda şi comisioanele prevăzute în contractul de credit până la data plăţii lor efective.

În sprijinul acestor solicitări s-a arătat că, având în vedere circumstanţele în care s-au comis faptele, scopul urmărit de inculpat, urmările produse, precum şi atitudinea sinceră a inculpatului, fapta inculpatului B.G. nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina sa, acesta nu a dorit să înşele partea civilă fiind doar o simplă unealtă în mâna inculpatului C., care s-a servit de el ca de un instrument pentru a săvârşi fapta.

Pentru a fi reţinute circumstanţe atenuante facultative în favoarea acestui inculpat s-a solicitat ca instanţa să aibă în vedere suma relativ mică din contractul de credit bancar, că inculpatul Bumb a achitat ratele bancare în mod constant, că nu a avut intenţia de a înşela banca, vârsta înaintată a inculpatului de 56 ani, că a fost încadrat în muncă începând cu anul 1976, lipsa antecedentelor penale, prezentarea în faţa autorităţilor la fiecare termen de judecată şi că din anul 2007 când s-au petrecut faptele nu a mai săvârşit alte fapte penale.

Cu privire la latura civilă s-a mai arătat că partea civilă SC B.C.R SA posedă două titluri executorii, respectiv contractul de credit, precum şi dispozitivul hotărârii şi s-a dispus în mod netemeinic obligarea inculpatului la plata sumei de 31.599,40 lei la care se adaugă dobânzile şi comisioanele conform contractului de credit, deşi conform graficului de rambursare din creditul respectiv a rămas nerestituită doar suma de 14.214,73 lei la care se adaugă dobânzile şi comisioanele conform contractului de credit.

Pentru inculpatul P.A.R. oral în ziua judecăţii, apărătorul ales al acestuia a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul diminuării acesteia.

Pentru ceilalţi inculpaţi care nu au motivat apelul în scris, apărătorul din oficiu a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepselor în sensul diminuării acesteia, aplicarea dispoziţiilor art. 86 ind.l C. pen. în privinţa inculpaţilor cărora li s-au aplicat pedepse cu executare în detenţie, iar inculpatului G.P. să se considere că apelul a fost declarat în termen legal.

Curtea de Apel Timişoara examinând sentinţa apelată a constatat că apelurile formulate de către inculpaţii C.M.I., B.G.,C.F., C.C., J.D.S., L.N.O., P.A.R., P.I., P.N.C., V.S., respectiv apelul peste termen al inculpatului G.P. sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică şi legală.

Curtea de apel a reţinut că instanţa de fond pe baza întregului material probator existent în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, respectiv aceea că, în perioada februarie - mai 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin postarea pe site-uri de internet a unor anunţuri referitoare la vânzarea unor autoturisme în regim leasing, folosind un nume de utilizator şi mai multe cartele de telefon, inculpatul C.M.I. a indus în eroare un număr de 12 persoane de la care a încasat suma de 5.991 lei folosind diferite pretexte pentru a încasa bani în avans de la aceste persoane.

În acelaşi timp s-a reţinut în mod corect că în cursul lunii martie 2010, partea vătămată Marangoci Iulian a dorit să cedeze contractul de leasing pentru, acesta postând un anunţ pe internet, apoi a fost contactat de către inculpatul C.M.I. şi chemat la Arad pentru perfectarea actelor, s-a încheiat un contract de împrumut prin care partea vătămată i-a împrumutat inculpatului suma de 10.032 euro ca garanţie precum şi un antecontract de vânzare cumpărare în care partea vătămată arată că a primit de la inculpat aceiaşi sumă de bani, că îi predă inculpatului autoturismul, urmând ca acesta din urmă să achite ratele leasing, însă ulterior, inculpatul nu a mai achitat ratele şi nici nu a returnat autoturismul, motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.

O altă faptă reţinută pe baza probelor dosarului este aceea că, în vara anului 2010, inculpaţii C.M.I. şi C.C., prezentându-se ca brokeri ai unei firme de asigurări, angajaţi D.N.A. sau S.R.I., au indus în eroare partea vătămată M.G., căruia i s-a promis de către inculpatul C.C. că îi va facilita obţinerea unui credit bancar, aceştia obţinând suma de 13.000 euro de la partea vătămată.

Cei doi inculpaţi prin aceleaşi metode au obţinut de la partea vătămată G.F. suma de 30.000 lei în luna septembrie 2010, iar întrucât la un moment dat partea vătămată nu a mai avut bani, inculpatul C. a agresat-o fizic şi a ameninţat-o cu acte de violenţă în vederea obţinerii de la acesta a sumei de 2.200 euro.

O altă faptă reţinută pe seama inculpatului C.M.I. de către instanţa de fond, a fost aceea că, în cursul lunii aprilie 2011 inculpatul i-a promis părţii vătămate H.A.S., care lucra la o spălătorie auto, că îi va facilita un loc de muncă în Germania ca stivuitor cu un salariu de 1.800 euro şi cazare, solicitând acestuia suma de 650 lei, reprezentând c/v taxelor pentru plecarea din ţară, însă evident că această promisiune nu s-a materializat, iar banii nu au mai fost returnaţi părţii vătămate.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului C.M.I. că în perioada mai 2007- ianuarie 2008, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul a instigat şi ajutat un număr de 25 de persoane să inducă în eroare unităţi bancare aparţinând B.C.R. şi C.E.C. Bank în scopul obţinerii de credite pe baza unor documente false, inculpatul percepând diferite procente din creditele obţinute de către coinculpaţii A.M.C.,B.D., B.R., B.G., C.R.D., C.F., C.P., F.A., G.P., G.M.A., H.F.F., J.D.S., K.T.L., L.F.S., L.N.O., M.I., P.A.R., P.I., P.N.C., R.L., S.M., T.F.I., V.S. şi Z.V.I.

Ca urmare a reţinerii acestei stări de fapt, instanţa în mod judicios a apreciat că faptele comise de către inculpatul C.M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică în formă continuată, prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 titlul III cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen., cea de înşelăciune ( 4 infracţiuni] în forma prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., respectiv art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., privind părţile vătămate M.I., M.G., G.F. şi H.A.S., precum şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(3) şi (5) C. pen. cu aplic.art. 41alin. (2) C. pen., şi art. 75 C. pen.

Cu privire la inculpatul C.C. având în vedere starea de fapt reţinută de către instanţa de fond şi probele dosarului, se constată că faptele săvârşite de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.., încadrarea juridică a faptelor fiind corect stabilită, nefiind fondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de înşelăciune în varianta prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., aşa cum solicitase inculpatul prin motivele de apel întrucât din analiza stării de fapt reţinută rezultă că subzistă şi alin. (2) al art. 215 C. pen., aşa cum corect a reţinut procurorul, respectiv prima instanţă.

Cu privire la ceilalţi inculpaţi, raportat la starea de fapt reţinută în cauză şi toate probele administrate, se poate constata că inculpaţii A.M.C., B.D., B.R., B.G., C.R.D., C.F., C.P., F.A., G.P., G.M.A., H.F.F., J.D.S., K.T.L., L.F.S., L.N.O., M.I., P.A.R., P.I., P.N.C., R.L., S.M., T.F.I., V.S. şi Z.V.I. au săvârşit infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

O bună parte dintre inculpaţi au uzat de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., respectiv au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aceştia fiind inculpaţii C.M.I., P.I., P.A.R., M.I., A.M.C., H.F.F., C.F., G.M.A., Z.V.I., B.G., C.R.D., P.N.C., T.I., L.N.O., S.M., J.D.S., L.F.S., C.P., B.D., T.V.I., iar declaraţiile de recunoaştere a inculpaţilor menţionaţi coroborate cu celelalte probe duc la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel că prezumţia de nevinovăţie de care au beneficiat a fost răsturnată în speţa de faţă.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor mai sus enunţaţi, precum şi inculpatului V.S. (acesta nu a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.), curtea de apel a constatat că acestora le-au fost aplicate pedepse corect dozate în raport cu gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, urmările acestora, respectiv prejudiciul creat, circumstanţele personale ale acestora, încât pedeapsa să conducă la reeducarea acestora, fiind orientate spre minimul special prevăzut de legea penală şi suspendate condiţionat pedepsele inculpaţilor P.A.R., C.F., B.G., P.N.C., L.N.O., J.D.S.- dintre inculpaţii apelanţi, întrucât sunt întrunite în situaţia acestora prevederile art. 81 C. pen.

Cu privire la inculpatul C.M.I., instanţa a apreciat că în cazul acestuia nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 81, respectiv 86¹ C. pen. privind cuantumul efectiv al pedepsei, dar nici condiţia existenţei convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.

Cu privire la inculpatul V.S. s-a constatat că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe o perioadă de încercare de 6 ani, în această perioadă fiind supus unor măsuri de supraveghere, instituite de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, modalitate care este apreciată ca fiind eficientă în ceea ce priveşte reeducarea inculpatului.

Inculpatul C.C. în motivele de apel a arătat că se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina sa, întrucât nu a întreprins acte materiale de natură a fi încadrate în latura obiectivă a infracţiunii de şantaj, singurul care a acţionat în a cest mod fiind inculpatul C.M.I., impunându-se condamnarea doar a acestui inculpat.

Inculpatul C. a fost cel care a avut o contribuţie mai mare la săvârşirea infracţiunii de şantaj, însă instanţa a constatat că şi inculpatul C.C. a avut o participaţie penală la fapta încadrabilă la infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. în dauna părţii vătămate G.F., chiar dacă participaţia penală a acestuia a fost mai mică, astfel că se impunea sancţionarea penală a acestuia.

Cu privire la solicitarea de casare şi trimiterea cauzei spre rejudecare solicitată de acelaşi inculpat, instanţa de apel a apreciat că această cerere nu este admisibilă, întrucât nu ne aflăm în situaţia prevăzută de 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. care prevede două situaţii când se poate dispune acest lucru de instanţa de apel, respectiv lipsa de procedură şi situaţia când subzistă cazuri de nulitate absolută, nefiind incidenţă nici una din aceste situaţii, astfel că nu se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond,o eventuală suplinire a probatoriului putându-se efectua în calea de atac a apelului, care este o cale de atac integral devolutivă.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului C.C. s-a reţinut că au fost avute în vedere de către instanţa de fond, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de acesta, împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul creat, circumstanţele personale ale inculpatului care posedă antecedente penale, fiind condamnat pentru fapte similare care fac obiectul cauzei însă fără a atrage starea de recidivă, iar pedepsele aplicate acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi şantaj sunt de natură să conducă la reeducarea inculpatului, iar pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare apare ca fiind corect dozată raportat la toate elementele enunţate mai sus, neexistând posibilitatea reducerii pedepselor, în contextul în care inculpatul a perseverat în activităţi de natură infracţională.

De asemenea, instanţa de apel a considerat că nil se impune reţinerea unor circumstanţe atenuante facultative care să conducă la reducerea cuantumului pedepsei, întrucât inculpatul nu a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, iar pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat inculpatul nu este la prima întâlnire cu legea penală.

În ceea ce priveşte argumentele aduse de către apărătorul inculpatului C.C. în favoarea reducerii pedepselor, faptul că este tânăr, are loc de muncă, studii superioare, are o familie, nu sunt argumente suficiente pentru a se dispune reducerea pedepsei, astfel că instanţa de apel a menţinut pedeapsa aplicată de instanţa de fond.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., în primul rând sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată în cauză, dar nici a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fî atins şi fără executarea acesteia, impunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, pentru a-şi atinge scopul educativ şi preventiv.

În ceea ce priveşte latura civilă privitoare la inculpatul C.C., instanţa a considerat că aceasta a fost corect soluţionată, în sensul obligării acestuia la plata sumelor de 30.000 lei către partea civilă G.F., respectiv 13.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă M.G., în solidar cu inculpatul C.M.I., raportat la infracţiunile de înşelăciune săvârşită în dauna acestor părţi civile, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta socialmente periculoasă producătoare de prejudicii, prejudiciul creat care este cert, respectiv legătura de cauzalitate între acestea, astfel că se impune repararea pagubei.

Instanţa de apel a considerat că în mod netemeinic inculpatul a arătat că este de acord să plătească părţii civile M.G. doar suma de 600 lei, întrucât aceasta ar fi singura sumă pe care i-ar fi remis-o personal această parte vătămată inculpatului, în condiţiile în care faptele imputate cu privire la părţile civile G.F. şi M.G. au fost săvârşite împreună de inculpaţii C.M.I. şi C.C., aspect care conduce la ideea că şi prejudiciul creat prin comiterea acestor infracţiuni trebuie reparat în mod solidar.

Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile s-a constatat că instanţa de fond a dispus obligarea inculpaţilor la plata achitării integrale a prejudiciului creat, având la bază contractele de credit întocmite între B.C.R. respectiv inculpaţi, admiţând în mod judicios şi acţiunile civile exercitate de SC K.I. SRL, SC G.A. SA şi SC E.O.S.K.S.I.R. SRL, întemeiate de asemenea pe contractele de credit bancar, fiind pus în valoare principiul reparării integrale a prejudiciului.

Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 209/A din 1 noiembrie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat recurs inculpaţii C.M.I., B.G., C.F., C.C., J.D.S., L.N.O., P.I., P.N.C. şi V.S., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate, până la un cuantum ce poate permite aplicarea suspendării condiţionate a pedepselor.

Înalta Curte, examinând recursurilor declarate, prin prisma criticilor invocate/dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele următoare:

Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., instanţa de recurs constată că nu s-a comis o eroare gravă de fapt în privinţa participaţiei penale a inculpatului C.C. la săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. întrucât soluţia de condamnare a inculpatului C.C. este concordantă cu conţinutul mijloacelor de probă, respectiv declaraţiile martorei G.V., înscrisuri, declaraţiile părţii vătămate G.F. şi declaraţiile inculpaţilor C.C. şi C.M.I.

În prezenta cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat în susţinerea recursurilor inculpaţilor, pedepsele aplicate de instanţa de fond fiind corespunzător dozate, în conformitate cu criteriile legale de individualizare judiciară, prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea acestora avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în textul de lege incriminator, reduse cu o treime ca urmare a aplicării procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., în cazul inculpaţilor C.M.I., B.G., C.F., C.C., J.D.S., L.N.O. şi P.N.C., gravitatea concretă a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, dar şi circumstanţele personale ale acestora.

Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici de schimbare a modalităţii de executare, pedepsele stabilite de instanţa de fond fiind apte să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpaţilor, precum şi să determine formarea unei atitudini corecte a acestora faţă de ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, neexistând nici alte cazuri de casare care să poată fi examinate din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.l., B.G., C.F., C.C., J.D.S., L.N.O., P.l., P.N.C. şi V.S. împotriva Deciziei penale nr. 209/A din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.l., B.G., C.F., C.C., J.D.S., L.N.O., P.l., P.N.C. şi V.S. împotriva Deciziei penale nr. 209/A din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3507/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1158/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3425/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), violul (art.197 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.), infracţiunea d ICCJ. Decizia nr. 3507/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3509/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs