ICCJ. Decizia nr. 796/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 796/2013
Dosar nr. 6964/63/2010
Şedinţa publică din 5 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 2 martie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererile de schimbare încadrare juridică formulată de inculpaţi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.D., (aflat în stare de libertate), cu domiciliul în comuna Mîrşani, jud. Dolj, pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 01 mai 2010 la 10 noiembrie 2010.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii U.T., aflat în stare de libertate, U.G., (aflat în stare de libertate), cu domiciliul în comuna Mîrşani, jud. Dolj şi U.M.N., (aflat în stare de libertate), cu domiciliul în comuna Mîrşani, jud.Dolj, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare fiecare.
În baza art. 11 alin. (1) pct. 1 (actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 61/1991, au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la pedeapsa de câte 3 (trei) luni închisoare fiecare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la pedeapsa de câte 6 (şase) luni închisoare fiecare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-ai contopit pedepsele aplicate inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare fiecare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepselor pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe care o va suspenda conform art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 mai 2010 la 20 mai 2010 pentru inculpatul U.M.N. şi de la 01 mai 2010 la 10 noiembrie 2010 pentru inculpaţii U.T. şi U.G.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-au respins cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara formulate de inculpaţi.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.M. domiciliat în comuna Mîrşani, jud. Dolj.
S-a luat act că partea vătămată F.I. domiciliat în comuna Mîrşani, jud. Dolj, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei furci şi a unui levier menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului din 30 aprilie 2010 şi identificate prin planşele foto 20-23 dosar urmărire penală.
A fost obligat inculpatul U.D. la plata sumei de 252,11 lei cheltuieli de spitalizare şi în solidar pe inculpaţii U.T., U.G. şi U.N.M. la plata sumei de 234,98 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Craiova cu sediul în Craiova, jud. Dolj, sumele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare câte 1400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 14 mai 2010 a fost înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 6964/63/2010, rechizitoriul nr. 345/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 14 mai 2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
- U.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
- U.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., toarte cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
- U.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
- U.M.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
În fapt, s-a reţinut că în seara de 30 aprilie 2010, inculpatul U.G. s-a deplasat la barul aparţinând SC L.L. SRL - situat în com. Mîrşani, jud. Dolj, pe partea dreaptă, în direcţia comunei Celaru.
În acelaşi bar, în jurul orei 19,00 se aflau şi partea vătămată F.I., precum şi alte persoane. În jurul orei 19,00, între inculpatul U.G. şi partea vătămată F.I. a avut loc o altercaţie verbală, iniţiată de către U.G., care i-a reproşat părţii vătămate faptul că nu i-a mai restituit suma de 10 lei pe care i-o datora din anul 2005.
În timpul acestui incident inculpatul U.G. i-a adresat părţii vătămate F.I. diferite injurii. La barul susmenţionat s-a deplasat şi inculpatul U.M.N. (fiul inculpatului U.G.) care avea asupra sa o furcă. Atât inculpatul U.G. cât şi inculpatul U.M.N. au pătruns în interiorul barului, unde se aflau, partea vătămată F.I. şi numitul D.C.D., pe care au intenţionat să-i agreseze.
Aplanarea conflictului a fost posibilă datorită intervenţiei mai multor persoane, printre care B.L. - vânzător la bar şi B.L. - administrator la SC L.L. SRL, care au reuşit să-i îndepărteze pe inculpaţii U.G. şi U.M.N. din interiorul barului, inculpatului U.M.N. fiindu-i luată furca pe care aceasta o avea asupra sa. La locul incidentului s-a deplasat şi agentul şef principal N.C. din cadrul Postului de Poliţie Mîrşani, care, conform raportului întocmit la 1 mai 2010 a constatat existenţa unei stări conflictuale.
De asemenea, spre finalul incidentului, la barul menţionat mai sus a venit şi partea vătămată B.M.. În aceste împrejurări, din declaraţiile persoanelor prezente la locul incidentului (B.L., B.L., D.C.D., S.A.) a rezultat că inculpatului U.G. i-a fost înmânată suma de 10 lei pe care aceasta susţinea că o avea de primit de la partea vătămată F.I.
Inculpaţii U.G. şi U.M.N. au plecat din zona barului aparţinând SC L.L. SRL, primul fiind transportat cu un autoturism iar cel de-al doilea deplasându-se cu o bicicletă.
Ulterior, în zona barului aparţinând SC L.L. SRL nu au mai existat incidente, până în jurul orei 21,00 când persoanele prezente în faţa acestui bar (S.F., N.I., B.L., B.L., S.A., părţile vătămate F.I. şi B.M.) precum şi alte persoane prezente în zonă (D.I. şi D.L.) au observat că pe drumul public din apropierea barul se deplasa în viteză căruţa în care se aflau numiţii D.C.D. şi D.M. care strigau cu voce tare, fiind panicaţi de faptul că în urma lor, la mică distanţă, se deplasa autoturismul, ce aparţinea inculpatului U.T. Căruţa în care se aflau numiţii D.C.D. şi D.M. s-a oprit într-un gard din apropierea barului SC L.L. SRL (gard ce împrejmuia curtea numitului N.I.), după care cei doi au coborât din căruţă deplasându-se în fugă în faţa barului, unde au relatat celor prezenţi că membrii familiei U. i-au urmărit cu autoturismul. Cu privire la autoturismul aparţinând inculpatului U.T., s-a constatat că, după ce căruţa în care se aflau numiţii D.C.D. şi D.M., s-a oprit într-un gard din apropierea barului SC L.L. SRL, respectivul autoturism şi-a continuat deplasarea pe stradă în direcţia primăriei din com. Mîrşani.
După un interval de timp de câteva minute, autoturismul, condus de inculpatul U.D., a revenit în zona barului SC L.L. SRL şi a oprit la mică distanţă.
În acest autoturism se aflau şi inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. După oprirea autoturismului, din interiorul acestuia coborât inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. care aveau asupra lor diferite obiecte contondente (o furcă, o ţeava metalică şi, respectiv, un levier) cu care s-au îndreptat spre zona din faţa barului aparţinând SC L.L. SRL unde se aflau mai multe persoane, printre care şi părţile vătămate F.I. şi B.M. În această zonă, inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N., folosindu-se de obiecte/e contondente pe care le aveau asupra lor, au început să exercite acte de violenţă asupra părţii vătămate B.M., adresându-i totodată şi injurii.
În momentul în care i-a văzut pe inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. venind cu obiectele contondente susmenţionate spre barul aparţinând SC L.L. SRL, partea vătămată F.I. a părăsit în fugă zona din faţa barului şi a traversat strada. În aceste împrejurări, inculpatul U.D. - care între timp deplasase autoturismul, chiar în zona din faţa barului aparţinând SC L.L. SRL, staţionând pe stradă, a observat pe partea vătămată F.I. traversând strada şi a demarat din locul unde se afla, pornind în urmărirea părţii vătămate F.I.
Astfel, inculpatul U.D. a pătruns cu autoturismul pe contrasens după care a intrat pe acostamentul din afara părţii carosabile unde se refugiase partea vătămată F.I., pe care intenţiona să o lovească. Observând manevra efectuată de inculpatul U.D., partea vătămată F.I. a reuşit să evite impactul cu autoturismul condus de inculpat, şi a fugit în direcţia opusă, spre locuinţa numiţilor D.I. şi D.L. Numiţii D.I. şi D.L. se aflau pe o bancă din faţa locuinţei lor şi au observat manevra efectuată de inculpatul U.D. care încercase să îl lovească pe F.I., cu autoturismul. Atunci când a văzut-o pe partea vătămată F.I. că se îndreaptă spre locul în care ei se aflau, numitul D.I.- temându-se să nu fie loviţi şi ei de autoturism-, i-a solicitat lui F.I. să se deplaseze în direcţia opusă şi să se ascundă după un stâlp de electricitate.
Între timp, inculpatul U.D., după prima încercare nereuşită de a o lovi pe partea vătămată F.I., a deplasat autoturismul pe stradă, în direcţia în care fugise aceasta. În momentul în care l-a văzut din nou pe F.I., inculpatul a accelerat, deplasându-se spre acostamentul din afara părţii carosabile unde se afla partea vătămată care încerca, la rândul său, să ajungă după stâlpul de electricitate unde o îndrumase D.I. să se ascundă, pentru a nu fi lovită. Partea vătămată F.I. nu a mai reuşit însă, să evite impactul, astfel că în timp ce se afla pe acostamentul din afara părţii carosabile, a fost lovită cu partea din faţă a acestui autoturism fiind proiectată pe sol. După ce a lovit-o pe partea vătămată F.I. cu autoturismul, inculpatul U.D. a manevrat autoturismul în spate, iar partea vătămată s-a ridicat de jos şi s-a retras în curtea locuinţei numiţilor D.I. şi D.L., unde a căzut.
Ulterior, inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. au venit din zona barului aparţinând SC L.L. SRL (amplasat pe partea opusă a străzii faţă de locuinţa numiţilor D.I. şi D.L.) şi au urcat în autoturismul condus de inculpatul U.D., părăsind toţi locul comiterii faptelor.
În urma acţiunilor violente desfăşurate de inculpaţii U.D., U.T., U.G. şi U.M.N. (acţiuni ce au fost descrise mai sus) a fost creată o stare de agitaţie generală şi de nesiguranţă printre persoanele prezente în zona comiterii faptelor. În acest sens, sunt avute în vedere declaraţiile martorilor: B.L., B.L., S.A., S.F., N.I., D.L., D.I., D.M., G.T., D.C.D., G.V.
Fiind audiat la 01 mai 2010 inculpatul U.D. a arătat că a lovit pe partea vătămată F.I. pentru a o opri.
La 01 mai 2010, s-a procedat şi la audierea inculpatului U.G., din declaraţia căruia a rezultat că ar fi fost lovit cu un scaun în cap de către B.M.
Cu ocazia audierii sale la 01 mai 2010, inculpatul U.M.N. a negat faptul că ar fi lovit-o pe partea vătămată B.M., susţinând că atunci când a coborât din autoturism, a fugit în direcţia postului de poliţie de frica unor persoane (F.I., B.M. -«S. a lui C.» şi D.C.) care se aflau pe marginea străzii având furci asupra lor.
Din declaraţia dată la 01 mai 2010 de către inculpatul U.T., a rezultat că acesta ar fi coborât din autoturism împreună cu inculpaţii U.G. şi U.M.N., deplasându-se spre zona din faţa barului unde s-a desfăşurat un conflict între aceştia şi alte persoane (B.M. şi verii D.). S-a apreciat că aspectele declarate de inculpaţii U.D., U.T., U.G. şi U.M.N. cu ocazia audierii lor la 01 mai 2010 nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză, din care rezultă fără dubii modul violent în care aceştia au acţionat pe parcursul incidentelor petrecute în seara de 30 aprilie 2010, în zona barului aparţinând SC L.L. SRL din com. Mîrşani.
În acest sens au fost avute în vedere declaraţiile martorilor B.L., B.L., S.A., S.F., N.I., D.L., D.I., D.M., D.C.D., G.T., G.V. care se coroborau cu rapoartele de constatare medico-legală din 04 mai 2010, întocmite de I.M.L. Craiova, în care erau menţionate leziunile suferite de B.M. şi F.I. în urma incidentelor petrecute în seara ie 30 aprilie 2010.
S-a constatat că declaraţiile inculpaţilor U.D., U.T., U.G. şi U.M.N., date la 01 mai 2010, nu se coroborează nici între ele, fiind menţionate situaţii de fapt contradictorii. La data de 12 mai 2010, fiind reaudiaţi, inculpaţii U.G., U.T. şi U.M.N. au precizat alte date, în contradicţie cu declaraţiile anterioare din 01 mai 2010. Din declaraţia inculpatului U.M.N. a rezultat că el l-a lovit pe B.M. cu o bucată de fier sau lemn luată de pe sol, dar a comis această faptă, văzând că inculpatul U.G. este lovit de B.M. şi D.C.; din declaraţia inculpatului U.G. a rezultat că iniţial doar el şi inculpatul U.T. au coborât din autoturism (în declaraţia din 01 mai 2010 menţionase că el şi inculpatul U.M.N. au mers în faţa barului unde se aflau mai multe persoane), fiind lovit cu o furcă în cap, de B.M. şi tot cu o furcă pe spate de o altă persoană; din declaraţia inculpatului U.T. a rezultat că iniţial a coborât din autoturism doar el şi inculpatul U.G. (spre deosebire de declaraţia din 01 mai 2010, în care menţionează că împreună cu inculpaţii U.G. şi U.M.N. au coborât din autoturism îndreptându-se spre locul din faţa barului unde se aflau mai multe persoane). Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la 12 mai 2010, inculpatul U.D. a menţionat, de asemenea, date în contradicţie cu susţinerile sale anterioare (consemnate în declaraţia din 01 mai 2010) în sensul că nu a intenţionat să o omoare sau să o lovească pe victima F.I., aceste susţineri fiind înlăturate de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor care au observat manevrele efectuate de inculpatul U.D., cu autoturismul, în timp ce îl urmărea pe F.I.; procesul verbal de cercetare la faţa locului în care a fost evidenţiată descoperirea unor date privind modul în care a fost manevrat autoturismul.
Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor şi procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate F.I. şi B.M.; procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de examinare a autoturismului, precum şi planşele fotografice (atât de la cercetarea la faţa locului cât şi de la examinarea autoturismului); procesul verbal de ridicare a unui corp delict (furcă) întocmit de organele de poliţie la W aprilie 2010; rapoartele întocmite la data de 01 mai 2010 de către ag. şef principal N.C., din cadrul Postului de Poliţie Mîrşani; declaraţiile martorilor: B.L., B.L., S.A., S.F., N.I., D.L., D.I., D.M., D.C.D., G.T., G.V., R.I.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul U.D. a arătat că în ziua de 30 aprilie 2010 a mers cu maşina împreună cu inculpatul U.T. în căutarea inculpaţilor U.G., U.N. despre care auzise că fuseseră bătuţi la bar, pe stradă s-a întâlnit cu aceştia, i-a luat în maşină, iar în momentul în care au ajuns în faţa barului, au fost aşteptaţi în stradă de către părţile vătămate B.M. şi F.I. cu furci în mână, împrejurare în care a oprit maşina, iar inculpaţii U.G., U.N. şi U.T. au coborât pentru a le cere explicaţie părţilor vătămate. A mai precizat că inculpaţii nu au avut nimic în mână atunci când au coborât din maşină, dimpotrivă părţile vătămate aveau furci în mână iar atunci când a văzut pe partea vătămată F.I. alergând cu furca după inculpatul U.N., a pornit autoturismul pentru a încerca să oprească pe partea vătămată din acţiunea sa agresivă şi că în momentul opririi autoturismului a lovit pe partea vătămată cu partea stângă faţă a autoturismului (fila 94 dosar vol. I).
Inculpaţii U.T., U.G. şi U.N. au arătat că în data de 30 aprilie 2010 a avut loc un conflict între inculpatul U.G., U.N., partea vătămată F.I. şi numitul D.C. la barul lui B. din localitate, iar în seara aceleiaşi zile în timp ce se întorceau de la poliţie spre casă cu maşina condusă de inculpatul U.D., în faţa aceluiaşi bar au fost întâmpinaţi de către B.M. şi cei doi veri ,,D.” care aveau în mâini furci, împrejurare în care au coborât din maşină să-i întrebe ce au cu ei nu înainte de a se înarma la rândul lor cu câte un levier, şi ţeavă metalică cu care au lovit la rândul lor pe părţile vătămate pentru a se apăra (fila 95, 96, 97 dosar vol. I).
Părţile vătămate B.M. şi F.I. au arătat că îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi nu se constituie părţi civile în cauză (fila 91-93 - dosar vol.).
Martorii B.L., B.L., N.I., D.L., D.I., S.F., R.I., S.A., G.V., D.C.D., D.M. şi G.T. şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, susţinând astfel starea de fapt reţinută prin actul de sesizare al instanţei.
În circumstanţiere au fost depuse acte de stare civilă, caracterizări, adeverinţă de elev în cazul inculpatului U.N. (fila 8-23 dosar), au fost întocmite referate de evaluare ale inculpaţilor de către Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj (fila 73-74, 101-102, 103-104, 105-106 dosar).
Analizând actele şi probele administrate în cauză instanţa a reţinut că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă şi corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Inculpaţii U.T., U.G. şi U.N. nu au recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare al instanţei susţinând că în timp ce se deplasau spre casă cu maşina condusă de inculpatul U.D., în faţa barului lui B. unde în cursul zilei avusese loc un conflict între inculpaţii U.G., U.N., partea vătămată F.I. şi numitul D.C., au fost aşteptaţi în faţa aceluiaşi bar de către cei din urmă, care aveau în mâini furci, împrejurare în care au coborât din maşină să-i întrebe ce au cu ei, nu înainte de a se înarma la rândul lor cu câte un levier şi o ţeavă metalică cu care au lovit la rândul lor pe părţile vătămate dar numai pentru a se apăra de loviturile părţii vătămate B.M.
S-a apreciat că apărarea inculpaţilor este combătută de probele administrate în cauză.
Astfel, s-a constatat că aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate F.I. şi B.M., coroborate cu declaraţiile martorilor D.C., B.L. şi B.L., în ziua de 30 aprilie 2011, inculpatul U.G., aflat în stare de ebrietate, a mers la barul din com Mîrşani al cărui administrator este martorul B.L. unde a avut un conflict verbal cu partea vătămată F.I. pentru motivul că acesta nu îi restituise o datorie mai veche de 10 lei. Pe fondul acestei altercaţii, inculpatul a sunat pe fiul său U.N. care în scurt timp a apărut în bar înarmat cu o furcă cu care a încercat să-l lovească pe partea vătămată F.I. şi pe martorul D.C., situaţie în care acesta a fost dezarmat de către martorii B.L. şi I. lui P., care i-au smuls din mână furca şi au aruncat-o în afara barului.
În scurt timp în bar au sosit organele de poliţie în prezenţa cărora partea vătămată F.I. i-a restituit inculpatului U.G. datoria de 10 lei, după care inculpatul U.N. a plecat acasă cu bicicleta cu care venise tatăl său, iar inculpatul U.G. a fost condus acasă cu maşina de către tatăl martorului B.L.
În jurul orei 21.00, conform declaraţiilor martorilor S.F., N.I., B.L., B.L., S.A., D.I. şi D.L. precum şi a părţilor vătămate F.I. şi B.M., prin faţa barului se deplasa în viteză căruţa în care se aflau numiţii: D.C.D. şi D.M. care strigau cu voce tare ,,ne omoară”, iar la mică distanţă în urma lor se deplasa autoturismul ce aparţinea inculpatului U.T. Căruţa în care se aflau numiţii D.C.D. şi D.M. s-a oprit într-un gard din apropierea barului SC L.L. SRL (gard ce împrejmuia curtea numitului N.I.) după care cei doi au coborât din căruţă şi au fugit în faţa barului, unde au relatat celor prezenţi că membrii familiei U. i-au urmărit cu autoturismul pentru a-i omorî, în timp ce autoturismul respectiv şi-a continuat deplasarea pe stradă în direcţia primăriei din com. Mîrşani.
După câteva minute, autoturismul, condus de inculpatul U.D., în care se mai aflau U.T., U.G. şi U.M.N. a revenit în zona barului SC L.L. SRL şi a oprit la mică distanţă de acest bar, pe stradă. Din autoturism au coborât inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. care aveau asupra lor diferite obiecte contondente (o furcă, o ţeava metalică şi, respectiv, un levier) cu care s-au îndreptat spre zona din faţa barului aparţinând SC L.L. SRL unde se aflau mai multe persoane, printre care şi părţile vătămate F.I. şi B.M., unde, au început să exercite acte de violenţă asupra părţii vătămate B.M. În momentul în care i-a văzut pe inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. venind cu obiectele contondente susmenţionate spre barul aparţinând SC L.L. SRL, partea vătămată F.I. a părăsit în fugă zona din faţa barului şi a traversat strada. În aceste împrejurări, inculpatul U.D. - care între timp deplasase autoturismul chiar în zona din faţa barului aparţinând SC L.L. SRL, staţionând pe stradă, observând pe partea vătămată F.I. că traversează, a demarat din locul unde se afla, pornind în urmărirea părţii vătămate F.I. Astfel, inculpatul U.D. a pătruns cu autoturismul pe contrasens după care a intrat pe acostamentul din afara părţii carosabile unde se refugiase partea vătămată F.I., pe care intenţiona să o lovească. Observând manevra efectuată de inculpatul U.D., partea vătămată F.I. a reuşit să evite impactul cu autoturismul condus de inculpat, şi a fugit în direcţia opusă, spre locuinţa numiţilor D.I. şi D.L. Martorii D.I. şi D.L. se aflau în acele momente, pe o bancă din faţa locuinţei lor, şi au observat manevra efectuată de inculpatul U.D. care încercase să îl lovească pe F.I., cu autoturismul. Atunci când a văzut-o pe partea vătămată F.I. că se îndreaptă spre locul în care se aflau el şi D.L., martorul D.I.- temându-se să nu fie loviţi şi ei de autoturism-, i-a solicitat lui F.I. să se deplaseze în direcţia opusă şi să se ascundă după un stâlp de electricitate.
Între timp, inculpatul U.D., după prima încercare nereuşită de a o lovi pe partea vătămată F.I., a deplasat autoturismul pe stradă, în direcţia în care fugise aceasta iar în momentul în care l-a văzut din nou pe F.I., a accelerat autoturismul deplasându-se spre acostamentul din afara părţii carosabile unde se afla partea vătămată care încerca, la rândul său să ajungă după stâlpul de electricitate unde o îndrumase martorul D.I. să se ascundă, pentru a nu fi lovită. Partea vătămată F.I. nu a mai reuşit însă, să evite impactul cu autoturismul condus de inculpatul U.D., astfel că în timp ce se afla pe acostamentul din afara părţii carosabile, a fost lovită cu partea din faţă a acestui autoturism fiind proiectată pe sol. După ce a lovit-o pe partea vătămată F.I. cu autoturismul, inculpatul U.D. a manevrat autoturismul în spate, iar partea vătămată s-a ridicat de jos şi s-a retras în curtea locuinţei martorilor D.I. şi D.L., unde a şi căzut.
Între timp, inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N. au venit din zona barului aparţinând SC L.L. SRL situat peste stradă de locuinţa martorilor D.I. şi D.L. şi au urcat în autoturismul condus de inculpatul U.D., după care au părăsit toţi locul comiterii faptelor.
La aprecierea vinovăţiei inculpaţilor s-a avut în vedere declaraţia martorului R.I., din care rezultă că în seara de 30 aprilie 2010 acesta i-a transportat la Spitalul din Craiova, pe inculpaţii U.G. şi U.M.N., ocazie cu care a asistat la diferite discuţii ale acestora prin care urmăreau să-şi stabilească o variantă proprie a împrejurărilor în care s-au petrecut incidentele, în situaţia în care vor fi chemaţi la organele de poliţie.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului U.G., în sensul că ar fi fost doborât cu o furcă şi cu un scaun de către partea vătămată B.M., s-a constatat că acesta din urmă a recunoscut că ar fi lovit cu scaunul pe inculpat, însă a precizat că a procedat astfel pentru a se apăra de loviturile inculpaţilor U.G., U.T. şi U.M.N.
Ca urmare a actelor de violenţă exercitate în seara de 30 aprilie 2010 partea vătămată F.I. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale iar partea vătămată B.M., a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
În urma acţiunilor violente desfăşurate de inculpaţii U.D., U.T., U.G. şi U.M.N., aşa cum au fost mai sus descrise, a fost creată o stare de agitaţie generală şi de nesiguranţă printre persoanele prezente în zona comiterii faptelor, fapt ce a determinat părăsirea locului de către acestea şi închiderea localului până la sosirea organelor de poliţie.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, prima instanţă a stabilit că susţinerea inculpaţilor în sensul că faptele lor aşa cum au fost mai sus descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 321 alin. (1) C. pen., nu poate fi reţinută, deoarece, atâta vreme cât aceştia, înarmaţi cu furci, leviere, ţevi metalice, au adresat injurii, ameninţări şi au exercitat violenţe asupra părţilor vătămate într-un loc public, fapt ce a determinat o agitaţie generală, o stare de nesiguranţă şi indignare a persoanelor prezente în faţa barului şi închiderea localului până la sosirea organelor de poliţie.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare încadrare juridică a faptelor din infracţiunea prev de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev de art. 321 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de încăierare prev de art. 322 alin. (1) C. pen., s-a motivat că după cum a rezultat din probele administrate în cauză, inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N., înarmaţi cu furci, leviere şi ţevi metalice s-au deplasat la barul unde în timpul aceleiaşi zile avusese loc un conflict între inculpatul U.G., fiul său inculpatul U.N. şi partea vătămată F.I., unde întâlnindu-l pe partea vătămată B.M. cu care se aflau de asemenea în relaţii conflictuale i-au aplicat acestuia lovituri cu obiectele contondente avute asupra lor, faptul că partea vătămată B.M. a lovit la rândul său cu un scaun pe inculpatul U.T. pentru a se apăra de acţiunile violente ale inculpaţilor nefiind de natură a conduce la concluzia că fapta acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 322 alin. (1) C. pen.
Pentru aceste considerente în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a respins ca neîntemeiată şi cererea de schimbare încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor U.T., U.G. şi U.M.N., din infracţiunea prev de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev de art. 322 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului U.D. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată F.I., din probatoriul administrat s-a reţinut că acesta a efectuat manevre repetate cu autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ 03 EVH, urmărind-o pe partea vătămată F.I. chiar şi pe acostament, în afara părţii carosabile, infracţiunea de omor calificat neproducându-şi efectul datorită schimbărilor de deplasare a părţii vătămate în încercarea de a evita impactul cu autoturismul condus de inculpat. S-a arătat că deşi inculpatul U.D. a susţinut constant că a vrut doar să o oprească pe victima F.I. şi că nu a intenţionat să o omoare sau să o lovească, intenţia inculpatului U.D. de a produce moartea victimei F.I., a rezultat atât din natura obiectului vulnerant (autoturism) folosit pentru lovirea victimei, apt să producă rezultatul socialmente periculos, cât şi din faptul că inculpatul a direcţionat autoturismul spre victima F.I. şi a accelerat în acea direcţie de unde rezultă că acesta a acceptat şi eventualitatea producerii morţii victimei, în cazul în care aceasta nu s-ar fi ferit şi autoturismul ar fi lovit-o.
Pentru aceste motive, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul U.D. din infracţiunea prev de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev de art. 180 alin. (1) C. pen.
În drept, instanţa a stabilit că faptele săvârşite de inculpatul U.T., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., port fără drept în public a obiectelor confecţionate pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, lovire sau alte violenţe, prev.de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată B.M.)
Totodată, s-a mai stabilit că faptele săvârşite de inculpatul U.G., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., port fără drept în public a obiectelor confecţionate pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.(parte vătămată B.M.).
S-a concluzionat, totodată că, faptele săvârşite de inculpatul U.M.N., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev.de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., port fără drept în public a obiectelor confecţionate pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată B.M.).
În ceea ce priveşte pe inculpatul U.D., s-a reţinut că din probele administrate în cauză nu a rezultat că acesta a participat alături de ceilalţi inculpaţi la conflictul din faţa barului, acesta nefăcând altceva decât să îi transporte cu maşina şi să îi aştepte în stradă în faţa barului, astfel că în baza art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 a lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile general de individualizare prevăzute de art 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere a acestora, (cu furci, leviere, ţevi metalice într-un loc public), limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, caracterul organizat, dar şi persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut însă o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, inculpatul U.N. este elev în clasa a XII-a, inculpatul U.D. este căsătorit, are în întreţinere copii minori.
Faţă de aceste criterii, au fost reţinute în favoarea inculpatului U.D. circumstanţele atenuante prev de art. 74 lit. a), alin. (2), C. pen. şi s-a coborât pedeapsa conform art. 76 lit. b) C. pen. sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că nu se constată temeiuri pentru a se reţine circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpaţilor U.T., U.G. şi U.M.N., aşa cum s-a solicitat de către apărătorii acestora, întrucât o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei în contextul în care acest gen de infracţiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp.
Pentru aceste motive, instanţa a aplicat inculpaţilor U.T., U.G. şi U.M.N. pedepse cu închisoarea orientă spre limita minimă prevăzută de textul sancţionator pentru fiecare faptă în parte, urmând ca în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea.
Instanţa a apreciat însă că scopul pedepsei ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare, aşa cum este definit de art 52 C. pen., poate fi atins chiar şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, respectiv prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., care constituie în acelaşi timp, un avertisment pentru inculpaţi de a nu mai comite în viitor alte infracţiuni, perioada de 7 luni de arest preventiv fiind suficientă pentru a reflecta asupra faptelor comise şi asupra consecinţelor acestora.
În ceea ce priveşte stabilirea şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanţa având în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. şi principiul proporţionalităţii, în raport de natura infracţiunii, modul şi împrejurările de comitere, dar şi persoana fiecărui inculpat, a apreciat că este proporţională şi justificată numai interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv interdicţia dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi interdicţia dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Dată fiind însă, modalitatea de executare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor , instanţa în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat şi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor U.D., U.G. şi U.T. durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 mai 2010 la 10 noiembrie 2010, iar pentru inculpatul U.M.N. de la 01 mai 2010 la 20 mai 2010.
În ceea ce priveşte măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţi, instanţa a apreciat că pentru buna desfăşurare a procesului penal aceasta este oportună şi totodată justificată în continuare motiv pentru care în baza art. 350 C. proc. pen. a respins cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara formulate de inculpaţi.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că partea vătămată B.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 euro despăgubiri civile şi daune morale faţă de inculpaţii U.G., U.T. şi U.M.N.
S-a apreciat însă, că partea civilă B.M. nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu moral sau material ca urmare a acţiunii agresive a inculpaţilor, fapt pentru care în baza art 346 C. proc. pen. instanţa a respins cererea de despăgubiri civile ca nedovedită.
S-a luat act că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul U.D. la plata sumei de 252,11 lei cheltuieli de spitalizare şi în solidar inculpaţii U.T., U.G. şi U.N.M. la plata sumei de 234,98 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Craiova, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanţa a dispus confiscarea unei furci şi a unui levier menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului din 30 aprilie 2010 şi identificate prin planşele foto 20-23 dosar urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj s-a arătat că în mod greşit inculpatul U.D. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. deşi probele demonstrau acţiunile sale violente şi participarea la comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, că pedepsele aplicate acestui inculpat au un cuantum excesiv de redus, circumstanţele atenuante fiind greşit reţinute, nedispunerea prelevării de probe biologice conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2000 de la acest inculpat, greşita respingere a acţiunii civile exercitată de partea civilă B.M., prejudiciul suferit fiind probat.
Inculpaţii U.G., U.T. şi U.M.N. au criticat sentinţa primei instanţe pentru greşita încadrare juridică a infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, încadrarea juridică justă fiind cea prev.de art. 321 alin. (1) C. pen., sentinţa a fost criticată şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, prin stabilirea unui cuantum excesiv al acestora.
Inculpatul U.D. a invocat greşita încadrare juridică a infracţiunii de tentativă de omor calificat, cea corectă fiind cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul nu a intenţionat să ucidă pe partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 157 din 8 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi desfiinţată, în parte, sentinţa apelată.
În temeiul dispoziţiilor art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul U.D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
Au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat urmând a se executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul U.D.
A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.M. şi obligaţi, în solidar inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N., la plata sumei de 1.000 lei despăgubiri morale către partea civilă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, aceştia fiind obligaţi la plata cheltuielilor judiciare statului.
Aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, bine valorificat de către prima instanţă, inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N., s-au înarmat cu furci, leviere şi ţevi metalice, şi s-au deplasat la barul din localitate, unde în timpul aceleiaşi zile avusese loc un conflict între inculpatul U.G., inculpatul U.N. şi partea vătămată F.I., întâlnind pe partea vătămată B.M., cu care se aflau în relaţii conflictuale, au aplicat acesteia lovituri cu obiectele contondente avute asupra lor, împrejurările mai sus reţinute indicând existenţa unui scandal de mare amploare, ce a tulburat grav liniştea publică, considerente pentru care, întemeiat, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor forma agravată a infracţiunii, aceea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.
Astfel, s-a constatat că este nefondată critica formulată de inculpaţi, în sensul că urmarea adusă bunelor moravuri a fost una de mică intensitate, nejustificându-se schimbarea încadrării juridice în forma simplă a infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Cât priveşte aspectul invocat în apelul procurorului, anume că, odată cu condamnarea pentru infracţiunea prev. de art. 321, reţinută în forma sa agravată, arătată în alin. (2), instanţa nu a reţinut şi alin. (1) (care defineşte fapta), s-a apreciat că această chestiune are doar caracter formal, şi că, în sine, nu este suficientă pentru a duce la desfiinţarea soluţiei.
Referitor la critica vizând greşita achitare a inculpatului U.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj în formă agravată, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a reţinut că prima instanţă a interpretat eronat starea de fapt, argumentele aduse soluţiei de achitare pentru infracţiunea ce a făcut obiectul judecăţii, neputând fi acceptate.
S-a motivat că, întrucât din probatoriu a rezultat că pe fondul conflictului având ca participanţi pe ceilalţi inculpaţi, conflict care a creat o stare de agitaţie generală şi de nesiguranţă printre persoanele prezente, U.D. a încercat să-l lovească cu autoturismul pe partea vătămată F.I., şi acesta este coautor al infracţiunii de ultraj, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât, printr-un astfel de comportament, a condus la o reacţie de indignare şi dezaprobare în rândul celor de faţă, cât şi în cadrul colectivităţii locale, fapta acestuia ajungând la cunoştinţa opiniei publice datorită rezonanţei sociale avute.
Cât priveşte aspectul de nelegalitate invocat în apelul inculpatului U.D., vizând greşita încadrare juridică dată faptei acestuia, aceea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. s-a constatat că inculpatul U.D., efectuând manevre repetate cu autoturismul, a urmărit pe partea vătămată F.I., chiar şi pe acostamentul drumului, în afara părţii carosabile, intenţia indirectă de a suprima viaţa acestuia din urmă, fiind evidentă, rezultatul letal neproducându-se datorită schimbărilor de deplasare încercate de victimă.
Totodată, s-a arătat că natura obiectului vulnerant folosit de inculpat pentru lovirea victimei şi faptul că autoturismul a fost direcţional spre victimă, inculpatul accelerând în acea direcţie, induc concluzia că acesta a acceptat şi eventualitatea producerii morţii lui Feraru Ionel, în cazul în care acesta nu s-ar fi ferit, iar autoturismul l-ar fi lovit, critica apărării fiind deci, nefondată.
Cât priveşte aspectul de netemeinicie vizând greşita stabilire a pedepselor, invocat atât de procuror, cât şi de inculpaţi, instanţa de apel a reţinut că acestea au fost judicios individualizate, acestea reflectând, pe de o parte, gradul de pericol social concret al acestora, împrejurările în care s-au consumat, dar şi unele elemente ce privesc pe făptuitori, necunoscuţi cu antecedente penale, pe de altă parte.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, deoarece s-a dispus condamnarea inculpatului U.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prima instanţă trebuia să dispună prelevarea de la acest inculpat de probe biologice, în vederea introducerii în S.N.D.G.J.
Relativ la critica formulată în apelul procurorului, vizând nerespectarea dispoziţiilor prev.de art. 998, 999 din vechiul C. civ., în cadrul rezolvării laturii civile a cauzei, referitoare la partea civilă B.M., s-a apreciat că aceasta este întemeiată, partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză, solicitând plata unor despăgubiri patrimoniale pentru compensarea prejudiciului moral, constând în suferinţe fizice şi psihice, ce i-a fost cauzat prin traumatismele ce i-au fost produse şi pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Astfel, în aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 998, 999 din vechiul C. civ., ce consacră principiul reparaţiunii integrale a prejudiciului, a fost admisă acţiunea civilă a părţii respective şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii U.T., U.G. şi U.M.N., la plata sumei de 1.000 lei, către partea civilă respectivă, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.D., criticând-o astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, pentru:
- greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.;
- nemotivarea soluţiei de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de tentativă de omor calificat, greşita reţinere a comiterii acestor infracţiuni deşi încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 180 C. pen. (cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.);
- greşita individualizare a pedepsei, circumstanţele personale ale inculpatului şi referatul de evaluare impunându-se a fi avute în vedere, urmând a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, în limitele prev.de art. 3856 alin. (1) raportat la art. 3858 alin. (1) C. proc. pen., se constată că acesta este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Din verificarea actelor dosarului şi în urma propriei evaluări a probelor administrate în cursul procesului penal de către instanţa de recurs se reţine că starea de fapt a fost corect avută în vedere de către prima instanţă.
Astfel, în mod just s-a constatat în baza probelor se s-au coroborat că pe fondul unui conflict anterior dintre inculpatul U.G., inculpatul U.M.N. şi partea vătămată F.I. inculpaţii menţionaţi, împreună cu inculpatul U.T. şi U.D. au venit la barul SC L.L. SRL, inculpatul U.D. conducând autoturismul cu care s-au deplasat. Inculpaţii U.T., U.G. şi U.N.M., înarmaţi cu obiecte contondente, au coborât din maşină, s-au deplasat în direcţia barului unde se aflau mai multe persoane, între care şi partea vătămată B.M. şi F.I. şi au agresat fizic pe partea vătămată B.M. Partea vătămată F.I. a fugit, a traversat strada şi a fost urmărit de autoturismul condus de inculpatul U.D. atât pe carosabil cât şi în afara acestuia, impactul fiind evitat iniţial de partea vătămată, ulterior aceasta fiind însă lovită de autoturism.
Rezultă, aşadar, că inculpatul U.D. nu a fost implicat în conflictul care a avut loc în incinta barului între ceilalţi inculpaţi şi partea vătămată B.M., acţiunile sale, de urmărire şi lovire cu autoturismul a părţii vătămate F.I. fiind autonome şi necontribuind la producerea unei stări de gravă tulburare a ordinii şi liniştii publice.
Acţiunile inculpatului s-au derulat net de cele ale celorlalţi inculpaţi neputându-se circumscrie unor acte din sfera laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; împrejurarea că fapta sa a produs o reacţie de indignare în comunitatea locală nu poate conduce la o concluzie contrară, în sensul reţinerii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a liniştii publice, aprecierile instanţei de apel în acest sens fiind eronate, cu atât mai mult cu cât reacţia psihologică amintită survine, firesc, în cazurile în care comiterea unei infracţiuni ajunge la cunoştinţa comunităţii.
Rezultă, aşadar, că soluţia de achitare dispusă de către prima instanţă în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. este legală şi temeinică şi just motivată, impunându-se a fi menţinută.
În ceea ce priveşte critica apărării vizând, în esenţă, greşita încadrare dată faptei inculpatului U.D. de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. se constată că aceasta este nefondată.
Din verificarea ansamblului materialului probator legal administrat în cauză se constată că acţiunile inculpatului, de urmărire a părţii vătămate cu un autoturism şi accelerarea în direcţia părţii vătămate, care, în final a fost lovită demonstrează intenţia cu care inculpatul a acţionat, folosind un mijloc apt să suprime viaţa victimei, poziţia sa subiectivă rezultând ex re.
Totodată, instanţa de recurs reţine că şi critica vizând greşita individualizare a pedepsei este neîntemeiată.
În mod corect în favoarea inculpatului au fost avute în vedere circumstanţele prev.de art. 74 lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare reflectând gravitatea faptei, circumstanţele comiterii acesteia, rezultatul produs, fiind așadar realizată o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., pedeapsa fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor şi funcţiilor prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de schimbare a atitudinii acestuia faţă de normele legii şi moralei.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de inculpatul U.D.
Va fi casată, în parte, decizia recurată doar cu privire la soluţionarea laturii penale şi menţinută sentinţa penală nr. 133 din 2 martie 2011 a Tribunalului Dolj cu privire la recurentul inculpat.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul U.D. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată cu privire la soluţionarea laturii penale.
Menţine sentinţa penală nr. 133 din 02 martie 2011 a Tribunalului Dolj cu privire la U.D.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 402/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3249/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
