ICCJ. Decizia nr. 1229/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1229/2013
Dosar nr. 6191/99/2012
Şedinţa publică din 9 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 398 din data de 12 octombrie 2012 Tribunalul laşi în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A.G.N., fără antecedente penale, fără ocupaţie, arestat preventiv în cauză, deţinut în Penitenciarul laşi, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc”, la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b), art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen a condamnat pe inculpatul A.G.N., cu datele de stare civilă de mai sus, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept la pedeapsa închisorii de 5 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul A.G.N. va executa pedeapsa cea mai grea şi anume, pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului A.G.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., art 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A.G.N.
S-a dispus includerea inculpatului A.G.N. într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar destinat consumatorilor de droguri.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.O.C., fără antecedente penale, student la Universitatea Tehnică G.A. laşi, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc”, la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat nculpatul T.O.C., la pedeapsa. închisorii de 3 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc”.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul T.O.C., va executa pedeapsa cea mai grea şi anume, pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Au fost interzise inculpatului T.O.C. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului T.O.C. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul T.O.C. ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi conform programului stabilit de această instituţie.
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbare locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă.
Datele prevăzute la lit. b)-lit. d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În baza art. 861 alin. (3) C. pen. inculpaţii au fost obligaţi să nu intre în legătură cu coinculpaţii din prezenta cauză, să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării în cadrul programelor derulate de Agenţia Naţional Antidrog, centrele de prevenire, evaluare şi consiliere.
A fost atrasă atenţia inculpatului T.O.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Pentru a pronunţa sentinţa, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că în anul 2010, inculpatul R.L., în vârstă de 25 de ani, consumator de cannabis, l-a cunoscut pe inculpatul A.G.N., care i-a propus să-l aprovizioneze cu droguri. Împreună cu fratele său, inculpatul R.O., R.L. a cumpărat în numeroase rânduri, aproape zilnic şi uneori de mai multe ori pe zi, cannabis de la inculpatul A.G.N. Astfel, R.O. şi R.L., până la data prinderii lor au cumpărat de la A.G.N., cannabis în cantităţi de până la 8 grame odată, cantităţi pe care le vindeau prietenilor şi cunoscuţilor, după care plăteau inculpatului A.G.N. preţul acestora, care varia între 50 şi 80 RON pentru un gram. La rândul lor, fraţii R. vindeau drogurile cu preţ superior pentru sume cuprinse între 80 şi 100 RON pentru un gram, facilitându-şi astfel, obţinerea cantităţilor de drog necesare consumului, precum şi anumite venituri.
Printre persoanele care procurau în mod obişnuit droguri de la R.O. s-au numărat A.M.A., T.C. şi V.F.I., aceştia ocupându-se şi cu revânzarea.
S-a mai reţinut că în perioada 2011-2012, inculpatul A.G.N., persoană fără ocupaţie, în vârstă de 32 de ani, a procurat în împrejurări care nu fac obiectul prezentei cauze, mai multe cantităţi de cannabis, drog de risc înscris în anexa nr. 1 a Legii nr. 143/2000 cu modificările ulterioare, pe care cel mai probabil, Ie-a adus din afară ţării.
Astfel, în mai multe ocazii, în perioada 2011-2012, inculpatul A.G.N. s-a deplasat în diverse baruri din municipiul laşi, unde, prezentându-se sub numele „A.” a abordat tineri necunoscuţi, cu predilecţie studenţi străini, cărora Ie-a propus să le vândă cannabis, dându-le în acest scop, numărul său de telefon.
Instanţa a mai reţinut, că inculpatul A.G.N., în perioada 2011-2012, a realizat în mod efectiv acte de comerţ în mod repetat cu droguri de risc, cannabis, pe care Ie-a înmânat personal fraţilor R.L., R.O. şi martorilor audiaţi în schimbul unui preţ. Modalitatea comiterii faptelor, în mod repetat, la cererea cumpărătorilor şi ca urmare a unor oferte generice, făcute acestora privind vânzarea unor droguri de risc de câte ori vor avea nevoie, dovedesc faptul că inculpatul a acţionat, sub aspect subiectiv, cu intenţie directă în baza unei rezoluţii unice, infracţionale.
Inculpaţii au fost surprinşi în flagrant delict în timp ce săvârşeau acte ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aşa cum rezultă din procesele-verbale de constatare încheiate în cauză şi din declaraţiile martorilor, probe ce se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut că în mod obişnuit consumau droguri şi se ocupau cu procurarea şi vânzarea acestora.
Referitor la inculpatul T.O.C., s-a reţinut că acesta a vândut investigatorului acoperit G, nume de cod prin intermediul colaboratorului acoperit I., nume de cod introdus în cauză, pentru suma de 70 RON o pastilă ecstasy, reprezentând droguri de mare risc.
Din investigaţiile efectuate a rezultat că inculpatul T.O.C. a procurat pastila ecstasy de la inculpatul R.O. pe care apoi a înmânat-o colaboratorului acoperit. Aceste aspecte au rezultat din activităţile investigativ informative de supraveghere a persoanelor participante dar şi din coroborarea convorbirilor telefonice interceptate cu datele constatate în mod direct la locul efectuării tranzacţiei.
S-a reţinut că stabilirea tratamentului sancţionator s-a făcut cu luarea în considerare a criteriilor înscrise în art. 72 C. pen. respectiv, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, de împrejurările comiterii faptelor, de implicarea directă, în mod repetat, a fiecăruia dintre inculpaţi în activitatea de traficare de droguri pe raza municipiului laşi în scopul obţinerii unor venituri ilicite considerabile, de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre ei, dându-se eficienţă juridică şi dispoziţiilor din art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în condiţiile în care sunt întrunite în cauză toate cerinţele prevăzute de art. 1-art. 6 din acelaşi articol referitoare la procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţi, cu consecinţa obligatorie a reducerii cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator incident în cauză.
În privinţa inculpatului A.G.N., instanţa a reţinut că faptele sale sunt deosebit de grave prin conţinutul lor concret, durată şi efectele dezastruoase pe care le are consumul de droguri asupra sănătăţii. Inculpatul A.G.N. a acţionat fără scrupule şi cu un curaj infracţional deosebit punând la dispoziţie personal droguri unor consumatori, vânzând-droguri în scop de revânzare şi importând o însemnată cantitate de cannabis de 1 gram, aproximativ 1000 de doze de un gram.
Totodată instanţa a reţinut că inculpaţii A.G.N. şi T.O.C., sunt tineri, necunoscuţi cu antecedente penale şi bine caracterizaţi prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 52 C. pen. scopul pedepsei este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, ea urmărind scopul prevenţiei generale şi speciale, prin funcţiile sale împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii inculpaţii A.G.N. şi T.O.C., care au invocat faptul că pedeapsa este prea mare raportat la gravitatea faptelor săvârşite, şi faptul că sunt tineri şi fără antecedente penale.
Prin decizia nr. 178/2012 din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii A.G.N. şi T.O.C. a desfiinţat sentinţa, şi rejudecând cauza:
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen. reţinute în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în sarcina inculpaţilor A.G.N. şi T.O.C., şi s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., fiind menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, în cauză, instanţa, de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se în mod corect atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia inculpaţilor A.G.N. şi T.O.C.
De asemenea, Curtea a mai constatat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind: declaraţiile date de fiecare inculpat inclusiv cele de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în care au recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate; declaraţiile celorlalţi inculpaţi, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de supraveghere operativă, procesele-verbale de constatare a infracţiunilor flagrante, procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, declaraţii de martori, înscrisuri, vinovăţie ce nu a fost contestă de nici un inculpat.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii, Curtea a constatat că fiecare pedeapsă aplicată acestora a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri, inculpaţii A.G.N. şi T.O.C. care au invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză de inculpaţii A.G.N. şi T.O.C. prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În recurs, inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpaţilor A.G.N. şi T.O.C. pentru fapta săvârşită au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., natura şi gravitatea faptei comise de trafic de droguri prevăzută în art. 2 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestor sancţiuni, precum şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, şi de periculozitatea inculpaţilor.
Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Înalta Curte constată că, scopul pedepsei, de reeducare, nu poate fi atins fără executare în regim de detenţie, neexistând suficiente garanţii că pe viitor inculpatul nu va comite alte fapte de natură penală. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 alin. (1) C. pen. nu este oportună în cauză.
De asemene, Curtea a constatat că pedeapsa de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului T.O.C. a fost corect individualizată, instanţa, având în vedere, şi împrejurarea că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, conduită care a fost în mod corect reţinută de către instanţe.
Cu privire la modalitatea de executare, Curtea apreciază că aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. au fost corect reţinute de instanţe, având în vedere că în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, faptele inculpaţilor prezintă o gravitate sporită în raport de acţiunile ilicite îndreptate împotriva celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea populaţiei tinere, dar şi în raport de aria activităţilor ilicite, instanţa de fond dând dovadă de înţelegere, astfel că nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursurile declarate în cauză de recurenţii-inculpaţi A.G.N. şi T.O.C. să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului A.G.N. va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 mai 2012 la 9 aprilie 2013.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.G.N. şi T.O.C. împotriva deciziei penale nr 178/2012 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din. pedeapsa aplicată inculpatului A.G.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 mai 2012 la 9 aprilie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3601/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1230/2013. Penal → |
|---|
