ICCJ. Decizia nr. 123/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 123/2013
Dosar nr. 5890/2/2012
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra cauzei penale de faţă:
I. Prin sentinţa penală nr. 316/F din 16 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut sentinţa penală pronunţată în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, prin care numitul B.I.S. (cetăţean român, născut la 28 noiembrie 1982 în municipiul L., judeţul Timiş, domiciliat în municipiul L., judeţul Timiş, a fost condamnat la 5 ani închisoare.
A dispus transferarea persoanei condamnate din Republica Federală Germania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
A dedus din pedeapsă durata executată de la 29 august 2010 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON, a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin adresa din 20 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat la aceeaşi dată Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei emise de autorităţile germane, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului B.I.S. în vederea continuării executării pedepsei 5 ani închisoare, aplicată faţă de aceasta de către instanţele de judecată din statul solicitant.
Prin adresa nr. X1/2012 Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile din Republica Federală Germania prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.I.S., deţinut în Penitenciarul Kassel, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile germane a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv decizia de expulzare, referat privind stadiul executării pedepsei, sentinţa prin care susnumitul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, dispoziţiile legale aplicabile, declaraţiile condamnatului, în sensul că nu este de acord să fie transferat în România.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că numitul B.I.S. este cetăţean român, născut la 28 noiembrie 1982 în municipiul L., judeţul Timiş, domiciliat în municipiul L., judeţul Timiş.
Prin adresa din data de 4 iulie 2012 A Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte, a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, numitul B.I.S. este titular al paşaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Timiş la data de 24 iulie 2008.
S-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentinţa pronunţată, în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru ajutorul dat comercializării de cocaină într-o cantitate ce nu este mică, prev. şi sancţionată art. §-ui 1 alin. (1), §-ul 3 alin. (1), §-ul 29 alin. (1), nr. 2 şi §-ul 33 Legea Stupefiantelor §-ul 27, §-ul 49 alin. (1) din Legea Codului penal.
Prin dispoziţia Primarului oraşului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare şi staţionare pe teritoriul Republicii Federale Germania.
Această hotărâre a rămas definitivă la data de 22 aprilie 2011, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată B.I.S., la data de 29 august 2010 a introdus, în mod nelegal, pe teritoriul Republicii Federale Germania o cantitate însemnată de cocaină depozitată în totalitate între coperţile a trei cărţi.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile austriece a rezultat că numitul B.I.S. a început executarea pedepsei la data de 22 aprilie 2011. în calculul pedepsei închisorii aplicate persoanei condamnate s-a inclus durata arestului de anchetare, arest efectuat la data de 29 august 2010 până la data de 21 august 2011. Sfârşitul pedepsei este prevăzută pentru 28 august 2015.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina numitului B.I.S. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzut de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Persoana condamnată B.I.S. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile germane.
Însă, având în vedere că prin dispoziţia Primarului oraşului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare şi staţionare pe teritoriul republicii Federale Germania, conform art. 3 din Protocolul la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, consimţământul acestuia nu este necesar.
Persoana condamnată B.I.S. se află încarcerată în Penitenciarul Kassel.
Curtea, analizând cauza, constată că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din aceeaşi Lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, nu este necesar consimţământul acestuia la transfer, fiind îndeplinită şi condiţia dublei incriminări în sensul că faptele care au atras condamnarea constituie infracţiune şi potrivit legii penale române. De asemenea, nu există niciun motiv pentru a refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004.
Aşa fiind, conform dispoziţiilor art. 139 şi art. 144 din aceeaşi Lege, va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va recunoaşte sentinţa penală pronunţată în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, prin care numitul B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Se va dispune transferarea persoanei condamnate din Republica Federală Germania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Se va deduce din pedeapsă durata executată de la 29 august 2010 la zi.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă B.I.S., criticând-o ca netemeinică, solicitând solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare să se respingă sesizarea parchetului, având în vedere că, condamnatul persoană transferabilă nu şi-a exprimat acordul cu privire la transfer, din înscrisul aflat la dosar rezultă că acesta nu este de acord cu transferul pentru a-şi continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de condamnatul persoană tansferabilă B.I.S. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât în mod judicios prima instanţă a Curţii de Apel Bucureşti investită prin adresa din 20 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost sesizată în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei emise de autorităţile germane, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului B.I.S. în vederea continuării executării pedepsei 5 ani închisoare, aplicată faţă de aceasta de către instanţele de judecată din statul solicitant, a statuat că deşi aceasta nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile germane însă, având în vedere că prin dispoziţia Primarului oraşului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare şi staţionare pe teritoriul republicii Federale Germania, conform art. 3 din Protocolul la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, consimţământul acestuia nu este necesar.
Concomitent, din oficiu, Înalta Curte reţine că prin adresa nr. X1/2012 Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile din Republica Federală Germania prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.I.S., deţinut în Penitenciarul Kassel, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile germane a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv decizia de expulzare, referat privind stadiul executării pedepsei, sentinţa prin care susnumitul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, dispoziţiile legale aplicabile, declaraţiile condamnatului, în sensul că nu este de acord să fie transferat în România.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că numitul B.I.S. este cetăţean român, născut la 28 noiembrie 1982 în municipiul L., judeţul Timiş, domiciliat în municipiul L., judeţul Timiş.
Prin adresa din data de 4 iulie 2012 a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte, a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, numitul B.I.S. este titular al paşaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Timiş la data de 24 iulie 2008.
S-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentinţa pronunţată, în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, recurentul B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru ajutorul dat comercializării de cocaină într-o cantitate ce nu este mică, prev. şi sancţionată art. §-ul 1 alin. (1), §-ul 3 alin. (1), §-ul 29 alin. (1), nr. 2 şi §-ui 33 Legea Stupefiantelor §-ul 27, §-ul 49 alin. (1) din Legea C. pen.
Prin dispoziţia Primarului oraşului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare şi staţionare pe teritoriul Republicii Federale Germania.
Această hotărâre a rămas definitivă la data de 22 aprilie 2011, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată B.I.S., la data de 29 august 2010 a introdus, în mod nelegal, pe teritoriul Republicii Federale Germania o cantitate însemnată de cocaină depozitată în totalitate între coperţile a trei cărţi.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile austriece a rezultat că numitul B.I.S. a început executarea pedepsei la data de 22 aprilie 2011. în calculul pedepsei închisorii aplicate persoanei condamnate s-a inclus durata arestului de anchetare, arest efectuat la data de 29 august 2010 până la data de 21 aprilie 2011. Sfârşitul pedepsei este prevăzută pentru 28 august 2015.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina numitului B.I.S. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Se conchide astfel că, în mod legal şi temeinic prima instanţă a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din aceeaşi Lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, nu este necesar consimţământul acestuia la transfer, fiind îndeplinită şi condiţia dublei incriminări în sensul că faptele care au atras condamnarea constituie infracţiune şi potrivit legii penale române. De asemenea, nu există niciun motiv pentru a refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004.
În consecinţă, în mod legal aceeaşi primă instanţă, prin conformare la dispoziţiile art. 139 şi art. 144 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a recunoscut sentinţa penală pronunţată în dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, prin care numitul B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Concomitent, în mod legal s-a dispus transferarea persoanei condamnate din Republica Federală Germania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă B.I.S. împotriva sentinţei penale nr. 316/F din 16 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă B.I.S. la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1215/2013. Penal → |
|---|
