ICCJ. Decizia nr. 124/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 124/2013
Dosar nr. 6001/2/2012
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 320 din 20 august 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut sentinţa penală nr. 75/2009 din 7 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Velleri, Republica Italia şi a dispus transferarea persoanei condamnate E.I., născut la data de 7 octombrie 1986 în oraşul P., jud. Vrancea, domiciliat în P., jud. Vrancea, titular al CI eliberată de S.P.C.L.E.P. P. la data de 30 iunie 2009, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi amendă în cuantum de 1.400 euro.
A dedus din pedeapsă perioada executată, de la 6 decembrie 2010 la 20 august 2012.
A dispus emiterea mandatului.
Onorariul avocat din oficiu de 320 lei s-a stabilit a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa din 25 mai 2012, Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Republicii Italiene prin care se solicită transferarea persoanei condamnate E.I., în prezent deţinut în Penitenciarul Cassino din Republica Italiană, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare şi amendă în cuantum de 1.400 euro aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile italiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia prin care persoana condamnată a consimţit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresa din data de 25 iunie 2012, că numitul E.I. născut la data de 7 octombrie 1986 în oraşul P., jud. Vrancea, domiciliat în P., jud. Vrancea, titular al CI eliberată de S.P.C.L.E.P. P. la data de 30 iunie 2009.
Din adresa din data de 26 iunie 2012 a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul E.I. este cetăţean român şi este titularul paşaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Vrancea la data de 29 martie 2005.
Se constată că este astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, rezultă următoarele:
- prin sentinţa penală nr. 75/2009 din 7 aprilie 2011 Tribunalul Ordinar din Velletri a condamnat pe numitul T.G. la pedeapsa cu 2 ani şi 6 luni închisoare şi amendă în cuantum de 1.400 euro pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie agravată, leziuni corporale agravate port ilegal de armă şi asociere, aflate în concurs, prevăzute de art. 81 alin. (1), art. 628 alin. (1) şi 2p.1, art. 628 bis p, art. 110, art. 582, art. 585 alin. (1), art. 576, art. 61 p.2 C. pen. italian şi art. 4 din Legea nr. 110/175.
Sentinţa penală nr. 75/2009 din data de 7 aprilie 2011 a rămas definitivă la data de 19 mai 2011.
Având în vedere cele expuse mai sus s-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinţei de condamnare că numitul E.I. a început executarea pedepsei este la data de 6 decembrie 2010, iar sfârşitul pedepsei este la data de 5 iunie 2013. Finalul pedepsei anticipate este la data de 21 aprilie 2013, conform ordinului de punere în libertate emis la data de 4 noiembrie 2011 în urma ordonanţei Biroului de Supraveghere din Roma din 26 octombrie 2011 prin care s-au acordat 45 zile de eliberare anticipată. în consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin sentinţa de condamnare s-a reţinut că E.I. la data de 6 decembrie 2010 la Colonna, pentru a-şi procura un câştig ilicit şi în asociere cu P.M. şi P.M.M., au pătruns în locuinţa numitului R.D. unde au lovit cu picioarele şi cu pumnii pe numitul M.D. provocându-i o invaliditate corporală cu o durată de 20 zile. De asemenea sus numitul a purtat fără drept un cuţit de oţel cu mâner de lemn cu o lungime totală de 15 cm.
Examinând materialul cauzei instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului E.I. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de: „tâlhărie"prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a), b) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani şi „portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice" prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice" pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, aflate în concurs real conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Conform procesului-verbal din data de 10 februarie 2012, numitul E.I. a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă E.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă E.I. împotriva sentinţei penale nr. 320 din 20 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă E.I. la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 127/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 123/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
---|