ICCJ. Decizia nr. 1260/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 C.p.), deţinerea de instrumente în vedere

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1260/2013

Dosar nr. 3864/3/2012

Şedinţa publică din 11 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 677 din 03 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a hotărât următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. a pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art, 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii de falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 285 C. pen. C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de ari. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de ani 2 de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul B.N.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpatul B.S. şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B.S., de schimbare a încadrării juridice din art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 285 C. pen. C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de ani 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., din momentui rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul B.S.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.N. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punerea în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza-a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul C.N.

4. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.N. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punerea în circulaţie de monedă falsificată (fapta din data de 31 octombrie 2011).

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul C.N..

în baza art. 118 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., a confiscat de la inculpaţii B.N. şi B.S. următoarele bunuri:

- cele 85 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, care au făcut obiectul buletinelor de expertiză întocmite de B.N.R., din 05 octombrie 2011, din 06 octombrie 2011, din 01 noiembrie 2011, din 14 noiembrie 2011 şi din 18 noiembrie 2011; -cele 160 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, care au făcut obiectul buletinului de expertiză întocmit de B.N.R., din 13 decembrie 2011; - suma de 5.750 lei reprezentând contravaloarea bancnotelor falsificate remise cumpărătorului, colaboratorul cu identitate protejată „N." în datele de 12 noiembrie 2011,17 noiembrie 2011 şi 13 decembrie 2011;

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.N., următoarele bunuri:

- telefon marca L.G., de culoare argintie.

- cartelă S.I.M.; -următoarele bunuri ridicate în data de 13 decembrie 2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa mun. Bucureşti, sector 3:

- fragmente rezultate în urma ruperii unor pagini ce au fost imprimate cu imagini de bancnote din cupiura de 100 lei, pe hârtie tip calc, ambalate în plic de culoare maro care prezintă menţiunea „Bancnote 100 lei rupte găsite într-o pungă pentru gunoi";

- o jumătate dintr-o coală format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare maro care prezintă menţiunea „Bancnote 100 lei rupte găsite într-o pungă pentru gunoi";

- 2 (două) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 200 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

3 (trei) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 euro, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 6 (şase) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 5 (cinci) coli format A4 având imprimate imaginea aversului şi/sau imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 8 (opt) coli format A4 având imprimată imaginea integrală (şase) sau parţială (două) a unei impresiuni de ştampilă, de formă circulară, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11 . - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 2 (două) coli format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată atât pe faţă cât şi pe verso imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimate imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli format A4 având imprimate imaginile aversului unei bancnote din cupiura de 10 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimate pe faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 29 (douăzecişinouă) de coli tip foaie de calc, format A4, având imprimată imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11 . - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli tip foaie de calc, format A4, având imprimate imaginile reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11 găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 2 (două) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 2 bancnote din cupiura de 100 lei, ce prezintă fereastră de culoare neagră, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală tip foaie de calc, format A4, având imprimată pe faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 1 -pe imprimanta aflată pe birou";

- 2 (două) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanţă de culoare albă, ambalate în plic alb cu menţiunea „Cifra 1 - pe imprimanta aflată pe birou";

- 3 (trei) coli format A4, imprimată cu imaginea aversului unei bancnote/două bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă cu menţiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 2 (două) coli format A4, imprimate pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului unei/a trei bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă, care cu menţiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 1 (una) coală format A4, imprimată pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a două bancnote din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă cu menţiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 5 (cinci) bancnote din cupiura de 200 lei, fără fereastră decupată, toate, ambalate în plic de culoare albă cu menţiunea „10-în agendă sertar T.V.";

- 1 (una) bancnotă din cupiura de 100 lei, ambalată în plic de culoare albă cu menţiunea „10 - în agendă sertar TV"; u") 1 (una) jumătate dintr-o coală format A4 imprimată cu imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare albă cu menţiunea „10 - în agendă sertar T.V.";

- 31 (treizecişiunu) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanţă de culoare albă, ambalate în plic de culoare maro cu menţiunea „31. coli. pe birou";

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare şi conectare la P.C.;

- 1 (unu) scanner;

- 1 (una) imprimantă, împreună cu cablulde alimentare;

- 1 (una) imprimantă.;

- o sticluţă din material plastic, transparent, conţinând aproximativ 200 ml lichid incolor;

- o sticlă din material plastic, transparent, care prezintă o etichetă de culoare verde cu inscripţia „Ulei de in fiert ce conţine aproximativ 500 ml lichid de culoare maro;

- un recipient de formă dreptunghiulară, din material plastic, opac, de culoare albă, care prezintă o etichetă de culoare albă cu inscripţia „Tempera Alb de titan".

- 5 (cinci) paint-markere de culoare albă.;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare albă.;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare argintie.;

- o mină ce conţine pastă de culoare alba, cu capătul superior lipit în mai multe straturi leucoplast;

- 1 (una) cutie din materiai plastic, de culoare argintie.;

- un cartuş cu cerneală de culoare Cyan, reumplut la firma SC A.D.M.D.G. S.R.L;

- un trafalet de lăţime aproximativă de 10 cm, cu tăviţă de aplicare de culoare albastră, pe ambele existând urme de vopsea albă;

- două cutii de vopsea de 1 litru;

- o planşă de polistiren expandat de dimensiuni aproximative de 60x125 cm, pe care erau fixate 10 coli tip hârtie de calc, format A4, vopsite cu o substanţă de culoare albă;

- o cutie de culoare verde, ce conţine cuttere, pixuri de diferite culori, creioane, radiere şi forfecuţe.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului B.N. următoarele bunuri: suport cartelă Cosmote; telefonul marca N.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.S. următoarele bunuri:

- laptop de culoare negru-bronz, cu acumulator, mouse şi husă;

- cartela S.I.M. Cosmote.

- cartelă S.I.M. Frog.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului B.S. următoarele bunuri:

- telefonul mobil Samsung.;

- plic plastic de culoare roşie;

- Decizia nr. 152325 a Casei de pensie a M.A.I. pe numele C.l. din comuna Bogaţi, judeţul Argeş;

- o copie de pe buletinul de identitate al numitului B.G.L.;

- un cupon de pensie pe numele C.l.;

- un certificat de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Local Bucureşti Sector 4 pe numele B.G.L.;

- 3 card-uri de memorie pentru telefon. - 1 de 2 G.B. şi unul de 1 G.B.;

- o cartelă Cosmote Frog.;

- top de hârtie, incomplet;

- Decizia nr. 171302 din 14 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4 pe numele S.Ş.;

- un contract de vânzare-cumpărare încheiat între Ş.M. şi soţii P.Ş. şi M. privind un teren în suprafaţă de 208 mp situat în com. Pantelimon;

- o coală A4 cu antetul Biroului Notarial Public I.A.C. având aplicate 3 ştampile cu antetul notarului diferite;

- 2 coli A4 având aplicate fiecare o ştampilă a firmelor SC V.E. SRL şi SC D. SRL;

- o coală A4 având xeroxată o fişă de înmatriculare cu datele şi ştampila firmei SC B. SRL;

- 2 fişe fiscale tip 210 ce privesc firma SC D. SRL şi pe angajatul C.A.;

- o adeverinţă ce-l priveşte pe P.Ş. emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la data de 18 februarie 2011;

- o coală A4 având xeroxată o încheiere de autentificare la Biroul Notarial M.D. din 19 noiembrie 2001;

- 6 copii xerox de pe cărţile de identitate ale următoarelor persoane:

- D.C.G.;

- P.M.;

- C.A.; -D.M.l.; -L.M.; -l.G.- C.N.P.

A luat act că la data de 14 iunie 2012, procurorul de caz a restituit numitei . suma de 2005 lei ridicată de la domiciliul inculpatului din mun. Bucureşti, sector 3, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 420 lei obţinută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru cele 14 bancnote falsificate vândute.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului C.N. telefonul mobil, cartelă S.I.M. Cosmote 54, având nr. alocat.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., a confiscat de la inculpatul C.N.:

- cartela Cosmote, având nr.alocat.

- suma de 50 lei obţinută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru bancnota falsificată vândută în data de 31 octombrie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit inculpatului C.N. telefonul negru, telefonul, de culoare predominant argintie, şi cartela Cosmote, având nr. de apel.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit numitului C.l., telefonul negru şi cartela Cosmote, cu nr. apel.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituit numitului S.I.telefonul de culoare argintiu cu negru, şi cartela Cosmote.

În baza art. 191 alin. (1) şi 2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata către stat a următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare: - inculpatul B.N., 1100 lei, din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat U.E., vor fi avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei;

- inculpatul B.S., 1.000 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu parţial apărător oficiu N.B.I.;

- inculpatul C.N., 850 lei din care 50 lei reprezintă onorariu parţial apărător oficiu S.C.;

- inculpatul C.N., 1.300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu parţial apărător oficiu G.L.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: în cursul zilei de 04 octombrie 2011, inculpatul C.N. a vândut investigatorului sub acoperire „J.", în două ocazii, mai întâi o bancnotă falsificată în cupiură de 100 lei, primind pentru aceasta suma de 30 de lei, iar, ulterior, 10 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, primind suma de 300 lei. în data de 06 octombrie 2011, inculpatul C.N. a vândut investigatorului sub acoperire „J." trei bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, primind pentru aceasta suma de 90 de lei. Toate cele 14 bancnote falsificate aveau serie. O întâlnire între inculpat şi investigator a mai avut loc şi în data de 25 octombrie 2011, fără a se mai realiza cu ocazia respectivă o vânzare de bancnote falsificate.

Instanţa a reţinut această situaţie de fapt pe baza înregistrărilor audio-video în mediu ambiental efectuate în data de 04 octombrie 2011 şi 06 octombrie 2011, declaraţiei investigatorului sub acoperire „J." dată în faza judecăţii, declaraţiei date de inculpatul C.N. în faza urmăririi penale, în data de 13 decembrie 2011 în faţa procurorului, buletinului de expertiză din 05 octombrie 2011 emis de B.N.R.- Direcţia emisiune, tezaur şi casierie-Serviciul emisiune (fila 87 vol. I d.u.p.), care a concluzionat, cu privire la cele 11 bancnote remise în data de 04 octombrie 2012, că „sunt contrafaceri şi nu au putere circulatorie", buletinul de expertiză din 06 octombrie 2011 emis de B.N.R.- Direcţia emisiune, tezaur şi casierie-Serviciul emisiune (fila 88 vol. 1 d.u.p.), care a concluzionat, cu privire la cele 3 bancnote remise în data de 06 octombrie 2012, că „sunt contrafaceri şi nu au putere circulatorie".

Autorizarea investigatorului sub acoperire sub numele de cod „J.", pentru 60 de zile (de la data de 04 octombrie 2011 la 02 decembrie 2011) pentru strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor prev. şi ped. de art. 282 alin. (1) şi 2) C. pen., 285 C. pen., şi art. 7 alin. (1) şi (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, identificarea persoanelor care au participat la săvârşirea acestora, infiltrarea în reţeaua infracţională, identificarea, luarea în posesie şi restituirea/predarea bancnotelor false şi altor înscrisuri şi/sau obiecte ascunse de membrii reţelei pe teritoriul României în vederea valorificării ulterioare sau/şi în scopul comiterii/folosirii la comiterea infracţiunii, procurarea de bancnote contrafăcute până la plafonul de 100.000 de lei şi obţinerea mijloacelor de probă în condiţiile prevăzute de lege, s-a dispus prin Ordonanţa nr. 59 din 04 octombrie 2011 (filele 25-27 vol. II d.u.p.).

Faptul remiterii primei bancnote în valoare de 100 lei cu ocazia primei întâlniri din data 04 octombrie 2011 care a avut loc la complexul M.L. rezultă şi din înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată cu ocazia respectivă, redată în cuprinsul procesului-verbal de la filele 78-80 vol. I d.u.p. Rezultă din înregistrare că inculpatul îi arată investigatorului un obiect pe care acesta îl examinează pe ambele părţi, de calitatea căruia este mulţumit.

Din aceeaşi înregistrare rezultă că inculpatul îi pretinde investigatorului un avans de un milion pentru o comandă de 10 bancnote pe care să i le remită în seara aceleiaşi zile, sumă pe care investigatorul i-o dă în cele din urmă, după ce iniţial protestează invocând faptul că nu obişnuieşte să dea bani în avans, la sfârşitul discuţiei cei doi stabilind ca în cursul serii inculpatul să nu îi mai restituie aceşti 100 de lei, ci ca investigatorul să îi plătească diferenţa pentru cele „10 fire". Rezultă, de asemenea, faptul că preţul cu privire la care cei doi se înţeleseseră în cadrul unei discuţii anterioare a fost de 30% din valoarea bancnotei contrafăcute, investigatorul nefiind de acord pentru moment cu majorarea acestui preţ, în ciuda sugestiei şi insistenţelor inculpatului:

Faptul că această discuţie este despre bancnote falsificate şi că incuipatui C.N. cunoştea caracterul falsificat al bancnotelor rezultă şi din faptul că inculpatul C.N. îi spune investigatorului că locului „unde se fac banii" îi spun „casa părăsită", motivul fiind acela că „nu stă nimeni acolo".

Faptul remiterii a 10 bancnote de către inculpat investigatorului sub acoperire „J." în cadrul celei de-a doua întâlniri din data de 04 octombrie 2011 care a avut loc la complexul Mall Liberty rezultă şi din înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată cu ocazia respectivă, redată în cuprinsul procesului-verbal de la filele 75-77 vol. I d.u.p. Astfel, inculpatul îi aduce la cunoştinţă investigatorului că persoana care a confecţionat obiectele pe care i le remite investigatorului, a consumat în acest scop „multe hârtii şi tuşuri" pentru a le realiza perfect. Inculpatul nu menţionează că ar fi vorba despre bancnote, folosind pentru a denumi obiectele în cauză termenul de „fire": „ (...) mai mult de 100 de fire pe zi nu poate.acum a făcut 10 fire (...)". Faptul că, mai presus de orice îndoială, este vorba despre bancnote, rezultă din coroborarea ansamblului materialului probator administrat în cauză cu privire la acest incident. De altfel, analizând în continuare înregistrarea audio sus-menţionată, rezultă că inculpatul îi numără investigatorului 10 bancnote în valoare de un milion referindu-se la acestea ca fiind „datoria".

De asemenea, inculpatul face referire la seriile obiectelor remise, arătând că persoana care Ie-a confecţionat nu a putut face serii diferite, şi îşi ia angajamentul că pe viitor îi va aduce investigatorului „ 20,15,30. cu serii diferite".

Dintr-un schimb de replici avut de cei doi cu aceeaşi ocazie după numărarea celor 10 bancnote, rezultă că anterior inculpatul primise de la J., ca avans pentru aceste 10 bancnote, suma de 100 lei, la momentul remiterii bancnotelor investigatorul achitând şi diferenţa de 200 lei, având în vedere preţul convenit, de 30% din valoarea totală a bancnotelor falsificate.

Cele două întâlniri ale inculpatului cu investigatorul „J." în data de 04 octombrie 2011 la M.L. rezultă şi din procesul-verbal de redare rezumativă a înregistrărilor în mediu ambiental efectuate la data de 04 octombrie 2011 între orele 14:00 şi 20:00 (filele 49-51 vol. II d.u.p.)

Referitor la remiterea, în data de 06 octombrie 2011, în incinta Mall Liberty, de către inculpat a trei bancnote în cupiură de 100 lei cu seria 065A1891188, pentru care a primit de la investigator suma de 90 de lei, instanţa reţine că în cursu! zilei de 06 octombrie 2012, anterior întâlnirii respective, a mai avut loc o întâlnire între cei doi, în incinta complexului comercial U., ocazie cu care au stabilit ca inculpatul să îi aducă una-două mostre din bancnotele contrafăcute de o anumită persoană, cei doi purtând discuţii în principiu şi cu privire la preţ şi plata acestuia. Aceste aspecte rezultă din înregistrarea audio în mediul ambiental al cărei conţinut este redat în procesul-verbal din 06 octombrie 2011, aflat la filele 73 şi 74 vol. II d.u.p

Remiterea a trei bancnote contrafăcute în cupiură de 100 lei, având aceeaşi serie cu precedentele, rezultă şi din înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată cu ocazia întâlnirii în data respectivă, a investigatorului, cu inculpatul şi cu numitul F.E.G., transcrisă în conţinutul procesului-verbai de la filele 75-78 vol. II d.u.p. Rezultă din convorbire că marfa pe care inculpatul ar urma să o aducă investigatorul, constă în sume de bani. Astfel, adresându-i-se inculpatului, J. se exprimă după cum urmează: „Adică tu îmi aduci marfa.", după care, „Da, bun şi eu risc frate, eu când am luat V.za de bani de la tine." Cei doi discută despre necesitatea achitării de către investigator a unui avans, aspect cu care, cel puţin pentru moment, investigatorul nu este de acord; inculpatul, pe de altă parte, explică faptul că avansul este solicitat pentru ca persoana care contraface banii să aibă o garanţie că investigatorul nu se răzgândeşte, după ce a dat comanda, şi pentru a avea fonduri din care să achiziţioneze materialele necesare confecţionării banilor. Instanţa are în vedere următoarele replici ale celor doi.

Faptul că în data de 06 octombrie 2011, inculpatul, însoţit de numitul F.E.G., s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire J.M.L.cu care s-au aşezat la o masă şi au discutat timp de câteva minute rezultă şi din procesul-verbal de redare rezumativă a înregistrărilor în mediu ambiental efectuate în data de 06 octombrie 2011 între orele 11:30 şi 17:00 (filele 59-61 vol. II d.u.p.)

Din convorbirea telefonică din data de 05 octombrie 2011 transcrisă în conţinutul procesului-verbal de la fila 91 vol. IV d.u.p. ( inculpatul C.N. a recunoscut încă din faza urmăririi penale faptul că în cursul anului 2011 a folosit numărul de telefon X) rezultă că inculpatul şi investigatorul au stabilit cu acea ocazie să se întâlnească a doua zi, şi ca la această întâlnire să participe şi un cunoscut al inculpatului, la care investigatorul se referă cu apelativul de „P." (numitul F.E.G. lucrează la un oficiu poştal din sectorul 2 din municipiul Bucureşti, aşa cum el însuşi menţionează cu ocazia întâlnirii din 06 octombrie 2011, aspect rezultând din înregistrarea audio efectuată cu acea ocazie).

Iniţial, în prima declaraţie dată de inculpat în faza urmăririi penale (este vorba despre declaraţia olografă aflată la fila 26 vol. I d.u.p., dată în faţa procurorului în data de 13 decembrie 2011, în condiţiile ari. 70 alin. (3) C. proc. pen., după aducerea la cunoştinţă a învinuirii), acesta a negat plasarea de monedă falsificată. în aceeaşi zi, însă, tot în faţa procurorului, cu ocazia audierii ( declaraţia de la filele 27 şi 28 vol. I d.u.p.), inculpatul a menţionat că în luna octombrie a anului 2011, la solicitarea unui taximetrist pe nume G. pe care îl cunoaşte de mai mult timp, s-a întâlnit cu acesta şi cu un prieten al său pe nume „J." la restaurantul M.D. din zona T.G. Inculpatul a declarat că în timpul acestei întâlniri a discutat cu „J." referitor la vânzarea-cumpărarea de bani falşi, inculpatul negociind paritatea de 20%, stabilind să se întâlnească ulterior pentru a-i da o mostră contra cost. în aceeaşi zi s-a întâlnit doar cu „J." căruia i-a dat o mostră constând într-o bancnotă falsificată în cupiură de 100 lei, primind de la „J." pentru această bancnotă suma de 30 lei, pe care inculpatul i-a remis-o lui G.. Inculpatul a mai menţionat că în aceeaşi zi I-a sunat pe „J." şi i-a propus să se întâlnească la L.M.C., pentru că mai are bancnote falsificate. Inculpatul a primit de la G. 10 bancnote despre care cunoştea că sunt falsificate, în scopul de a le vinde la paritatea de 20%, pentru suma de 200 lei. S-a întâlnit cu „J.", i-a dat cele 10 bancnote având aceeaşi serie, a primit de la „J." suma de 200 lei, pe care, din nou, a remis-o numitului G. Referitor la data de 06 octombrie 2011, inculpatul a declarat că s-a întâlnit la M.L. cu investigatorul sub acoperire „J." după ce a discutase cu acesta la telefon, la întâlnire mergând însoţit de prietenul său F.E.G., pe care l-a învăţat ce să discute. Cu această ocazie i-a remis lui J. trei bancnote a 100 lei, având o serie care se termina cu grupul de cifre „188", pentru care a primit de la investigator suma de 90 lei, pe care i-a dat-o, ca şi anterior, lui G. Inculpatul a menţionat că a mai avut loc o întâlnire cu investigatorul J. la benzinăria O.M.V. situată la intersecţia Şoselei X cu Şoseaua Y, dar că nu i-a mai vândut acestuia alte bancnote.

Şi în faza judecăţii inculpatul a afirmat că banii pe care i-a remis investigatorului sub acoperire îi primise de la S.G.

Afirmaţiile inculpatului cu privire la primirea bancnotelor falsificate de la numitul G., recunoscut de inculpat în faza judecăţii ca fiind martorul S.G. audiat în cadrul cercetării judecătoreşti, oricum, neprezentând importanţă pentru reţinerea în sarcina inculpatului a faptei de punere în circulaţie de monede falsificate, nu pot fi reţinute de instanţă ca fiind conforme cu realitatea, necoroborându-se cu alte mijloace de probă administrate în cauză, aşa cum impune art. 69 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe martorul S.G., acesta a contrazis susţinerile inculpatului atât cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, cât şi cu ocazia audierii în faza judecăţii. Astfel, în faza urmăririi penale martorul a menţionat că îl cunoaşte de 10 ani pe C.N. poreclit „C.", fiind vecini în localitatea Bragadiru. în cursul lunii septembrie, în timp ce se afla la domiciliu, a fost sunat de C.N. cu care s-a şi întâlnit, şi care i-a arătat mai multe bancnote de 50 de euro şi 100 lei, despre care i-a spus că sunt false, l-a mai spus că, în situaţia în care va găsi persoane interesate să cumpere astfel de bancnote, îi va da 5% din valoare. Martorul a învederat că nu a fost interesat de astfel de afaceri şi nici nu a luat vreo sumă de bani pentru a face plasări, neprimind nicio sumă de bani. Susţinerile inculpatului cu privire la rolul jucat de martorul S.G. nu se coroborează nici cu declaraţiile investigatorului sub acoperire „J.", care, audiat fiind la termenul din 31 iulie 2012, după ce a menţionat că a aflat despre faptul că inculpatul se ocupă cu vânzarea de bancnote falsificate de la un prieten taximetrist, căruia i se spune G. Grasu, şi care l-a şi prezentat pe investigator inculpatului şi i-a spus acestuia din urmă despre intenţia investigatorului de a achiziţiona bancnote contrafăcute, a adăugat că nu cunoaşte dacă bancnotele care i-au fost remise de către inculpat fuseseră primite de acesta de la G.G. şi că, din câte cunoaşte, C.N. era cel care se ocupa de procurarea acestor bancnote.

În faza judecăţii, inculpatul C.N., deşi a solicitat să fie judecat în condiţiile articolului 320¹ C. proc. pen., menţionând că recunoaşte în întregime săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, probe pe care şi le însuşeşte, a dat o declaraţie prin care a revenit asupra mai multor detalii menţionate în faza urmăririi penale, reţinute şi în actul de sesizare a instanţei, ceea ce a determinat respingerea cererii sale, prin încheierea din 09 martie 2012. Astfel, acesta a menţionat că a dat bani investigatorului sub acoperire în două ocazii ( în cadrul aceleiaşi audieri, atrăgându-i-se atenţia că prin rechizitoriu se reţine că ar fi remis bancnote falsificate investigatorului în 3 ocazii, primele două remiteri având loc în cursul aceleiaşi zile, inculpatul a menţionat că, într-adevăr, aşa au stat lucrurile), de fiecare dată banii fiind puşi în plicuri, inculpatul necunoscând că în plic se află bancnote falsificate. Se constată că, practic, inculpatul a invocat existenţa unei erori de fapt cu privire la un element constitutiv esenţial al infracţiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., ş anume, cu privire la bunul ce a făcut obiectul punerii în circulaţie, consecinţa juridică în situaţia în care s-ar fi reţinut ca fiind conforme cu realitatea susţinerile inculpatului, fiind achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ca urmare a incidenţei cauzei care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută de art. 51 C. pen. Se constată că imediat după ce a susţinut că nu a cunoscut că în plicurile remise în cele două ocazii se află bani falşi, inculpatul a revenit şi a declarat că, de fapt, cu ocazia celei de-a doua remiteri, a observat că în plic se află bani falşi. Cerându-i-se explicaţii cu privire la modul în care a aflat că bancnotele aflate în acest al doilea plic erau falsificate, inculpatul a pretins că a putut observa acest lucru pentru că investigatorul a scos banii din plic şi i-a introdus în alt suport. întrucât era greu de acceptat că bancnotele a căror punere în circulaţie se dorea erau atât de grosolan contrafăcute încât acest aspect să se constate în scurtul răgaz necesar pentru pretinsa mutare a banilor în cauză din plic într-un alt suport, instanţa a adresat inculpatului întrebarea dacă a fost, totuşi, apt să sesizeze acest aspect în intervalul scurt necesar schimbării amplasamentului bancnotelor, răspunsul inculpatului, complet nesatisfăcător, demonstrând şi el nesinceritatea inculpatului, care a pregătit pentru audiere o versiune neconformă cu realitatea, gândită să îi creeze o situaţie procesuală mai avantajoasă, fără, însă, a anticipa întrebările care i-au fost adresate, pentru care nu avea pregătite răspunsuri logice şi credibile. Astfel, inculpatul a răspuns că organele de poliţie i-au spus atunci când a fost reţinut că banii erau falşi. Or inculpatul invocase o cunoaştere a caracterului fals al bancnotelor remise în cea de-a doua ocazie, chiar de la momentul remiterii, nu o informare a sa cu privire la acest aspect ulterior săvârşirii faptei. Că inculpatul era pe deplin conştient că îi remite investigatorului bancnote contrafăcute rezultă nu doar din declaraţia inculpatului dată în faţa procurorului în data de 13 decembrie 2011, pe formular tipizat, sau din declaraţia investigatorului de la termenul din 31 iulie 2012, ci, mai ales din înregistrările audio în mediul ambiental al celor două întâlniri din data de 04 octombrie 2011, replicile esenţiale în acest sens fiind redate mai sus (e suficient să amintim că în timpul întâlnirii când a avut loc prima remitere, inculpatul C.N. îi vorbeşte investigatorului despre locul „unde se fac banii"). Simplul fapt că pentru o sumă de bani în monedă naţională se primea, drept contraprestaţie, o sumă mai mică de bani ( la prima întâlnire se vorbeşte despre un preţ reprezentând 30%, cu privire la care părţile se puseseră de acord anterior), tot în monedă naţională, ar fi trebuit să constituie un indiciu puternic chiar şi pentru o persoană neavizată. Afirmaţia inculpatului de la termenul din 09 martie 2012, conform căreia nu a avut nicio datorie la J., vine să demonstreze că în cadrul celei de-a doua întâlniri, inculpatul a folosit un limbaj codat, cele 10 bancnote pe care Ie-a numărat şi apoi Ie-a remis investigatorului, nereprezentând o datorie, aşa cum acesta s-a exprimat în cadrul discuţiei („Bine, hai,hai să îţi dau datoria, ia mâna, mă.1, 2, 3, 4,5, 6, 7, 8, 9, 10, milioane, OK."). Faptul că, în realitate, investigatorul i-ar fi dat lui 10 milioane, şi că acea sumă de bani a fost numărată cu aceeaşi ocazie, mai întâi de investigator, iar apoi de inculpat, este contrazis nu doar de declaraţia investigatorului din faza judecăţii şi de cea a inculpatului din faza urmăririi penale, dar chiar de convorbirea al cărui conţinut a fost prezentat anterior, care conţine afirmaţia inculpatului în sensul că îi dă datoria investigatorului, urmată de numărarea de către inculpat a unei sume de bani. Se remarcă incapacitatea inculpatului de a da o explicaţie, oricare ar fi fost ea, a propriei afirmaţii înregistrate în data de 04 octombrie 2011, cu ocazia celei de-a doua remiteri de bancnote, şi anume, că i-ar da o datorie lui J. Astfel, cerându-i-se să explice această repiică, inculpatul a afirmat că nu îşi explică de ce i-ar fi spus lui J. în cadrul acestei convorbiri că îi dă datoria.

Faptele de punere în circulaţie de bancnote falsificate în cupiură de 100 de lei, reţinute în sarcina inculpatului C.N. prin rechizitoriu, rezultă întocmai şi din declaraţia dată de investigatorul sub acoperire „J." în faza judecăţii, la termenul din 31 iulie 2012, neconcordanţe fiind doar în privinţa datelor când a achiziţionat de la inculpat cele 14 bancnote. Faptul că investigatorul a ezitat în privinţa datelor când au avut loc remiterile de bancnote nu constituie un indiciu al nesincerităţii investigatorului, acest aspect fiind explicabil faţă de intervalul de timp care a trecut de la aceste fapte, în care investigatorul a fost cu certitudine implicat în alte activităţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Astfel, iniţial, investigatorul a menţionat că a achiziţionat bancnote falsificate în cupiură de 100 lei de la inculpatul C.N. în trei ocazii, prima întâlnire avută cu acesta, la restaurantul M.D. s din zona T.G., având loc la sfârşitul lunii octombrie 2011. Ulterior, în cadrul aceleiaşi audieri, investigatorul a învederat că impresia sa este că, totuşi, întâlnirile sale cu inculpatul C.N. au avut loc în luna septembrie a anului 2011, o ultimă întâlnire cu acesta având loc în data de 25 octombrie 2011, la benzinăria O.M.V. de pe Şoseaua X, cu ocazia acestei întâlniri neachiziţionând bancnote de la inculpat. De asemenea, după ce a relatat că primele două tranzacţii au avut loc în cursul aceleiaşi zile, a menţionat că întâlnirea în cadrul căreia a achiziţionat ultimele 3 bancnote, ar fi avut loc după aproximativ o săptămână, ceea ce nu este riguros exact, întâlnirea în cauză având loc peste două zile.

În data de 31 octombrie 2011, investigatorul „J." a cumpărat de la inculpatul C.N. o bancnotă în cupiură de 100 lei, pentru care a plătit suma de 50 lei.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa are în vedere buletinul de expertiză din 01 noiembrie 2011 emis de B.N.R.-Direcţia emisiune, tezaur şi casierie-Serviciul emisiune (fila 88 vol. I d.u.p.), care a concluzionat, cu privire bancnota remisă în data de 31 octombrie 2012, că „este o contrafacere şi nu are putere circulatorie", declaraţia investigatorului sub acoperire „J." dată în faza judecăţii, convorbirea în mediu ambiental efectuată cu ocazia întâlnirii din data de 31 octombrie 2011, transcrisă în conţinutul procesului-verbal de la filele 86-91 vol. II d.u.p., şi, în parte, declaraţiile date de inculpatul C.N. în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii.

Din analiza declaraţiilor date de inculpatul C.N. pe parcursul procesului, a rezultat că acesta a negat în mod constant că în mod intenţionat i-ar fi vândut investigatorului în data de 31 octombrie 2011 bancnota falsificată în cauză, acesta prezentând o explicaţie diferită pentru faptul că a remis investigatorului o bancnotă de 100 lei, şi că a primit de la acesta o bancnotă de 50 lei. Astfel, în faţa procurorului, în data de 13 decembrie 2011, inculpatul a menţionat că se ocupă cu intermedierea vânzărilor de telefoane mobile, în aceâte împrejurări cunoscându-l şi pe un taximetrist pe nume G., căruia, spre sfârşitul lunii octombrie 2011, i-a vândut un telefon mobil, primind de la acesta o bancnotă de 100 de lei, cu titlu de preţ. A doua zi, în data de 31 octombrie 2011, a remarcat faptul că bancnota pe care o primise de la G. era deteriorată în partea din mijloc, fapt pentru care l-a căutat pe G., şi, după ce l-a găsit, ia atras atenţia asupra acestui aspect, G. spunându-i că îi va da alţi bani pentru telefon. în aceeaşi zi, la aproximativ o jumătate de oră, G. l-a sunat şi i-a propus să se întâlnească la complexul M.L. de pe Calea X, propunere acceptată de inculpat. în timp ce beau o cafea a venit un tânăr pe care G. i l-a prezentat ca fiind prieten al său. Din discuţiile purtate ulterior în taximetrul lui G. a rezultat că acel tânăr îi poate schimba bancnota respectivă, G. spunând că îi va da 80 de lei. în cele din urmă, tânărul i-a dat doar 50 de lei, inculpatul i-a remis acestuia bancnota ruptă, după care s-au despărţit. După acest moment, inculpatul a fost sunat din nou de G. care i-a spus inculpatului că îi va da prietenului său numărul de telefon al inculpatului, lucru acceptat de inculpat. A doua zi inculpatul ar fi fost sunat de prietenul lui G. de pe nr. de telefon X şi au discutat despre diferite tipuri de „combinaţii" nelegale, inclusiv despre sume de bani. Aceste discuţii au avut loc la momentul întâlnirii de la L.C. Cu această ocazie a aflat că bancnota în cupiură de 100 lei pe care i-o remisese respectivului era falsă, acesta întrebându-l dacă îi poate furniza şi alte astfel de bancnote. Inculpatul a declarat că i-a spus acelui bărbat că îi poate face rost de sume mari de bani, la paritatea de 50%, la finalul întâlnirii stabilind să primească o sumă de 2.000 de lei, în schimbul căreia să îi remită bancnote contrafăcute în valoare totală de 4.000 de lei.

Declaraţia dată în faza judecăţii de inculpat cu privire la această faptă este în linii mari aceeaşi, sesizându-se unele diferenţe. Astfel, dacă în faza urmăririi penale inculpatul a menţionat că ar fi observat a doua.zi că bancnota remisă de numitul G., identificat în faza judecăţii în persoana martorului S.G., este ruptă, din dedjaraţia dată la termenul din 06 aprilie 2012 rezultă că atât remiterea bancnote! şi constatarea faptului că li aceasta estej-deteriorată, ca, de altfel, şi întâlnirea celor doi, la care a apărui şi prietenul lui S.G., au avut loc în aceeaşi zi. în faza judecăţii, acesta menţionează expres că nu a cunoscut faptul că bancnota de 100 de lei este falsificată, până în momentul în care acest lucru i-a fost spus de numitul J. Această explicaţie dată de inculpat faptului că a remis investigatorului o bancnotă de 100 lei şi că a primit, cu aieeaşi ocazie, de la investigator, suma de 50 de lei, este contrazisă nu numai de declaraţia dată de investigatorul sub acoperire „J." în faza judecăţii, ci şi de convorbirea în mediu ambiental efectuată cu ocazia întâlnirii din data de 31 octombrie 2011, transcrisă în conţinutul procesului-verbal de la filele 86-91 vol. II d.u.p.

Din analiza acestei înregistrări audio, a rezultat că încă de la prima întâlnire, când inculpatul i-a remis investigatorului suma de 100 lei, cei doi au discutat despre remiterea de către inculpat către investigator, contra cost, a unor bancnote falsificate. Astfel, investigatorul îşi manifestă preocuparea cu privire la calitatea produselor pe care ar urma să i le remită inculpatul, şi la eventuala denunţare a sa de către inculpat şi persoanele cu care acesta colabora.

Tribunalul apreciază că se poate reţine, fără riscul de a se greşi, că produsele în discuţie sunt bancnote falsificate, având în vedere că în discuţiile înregistrate anterior, purtate de investigator cu inculpatul C.N., cel dintâi menţiona că bancnotele falsificate pe care discutau să i le remită C.N. urmau să fie introduse la o bancă, evident, prin casieria acesteia (astfel, în momentul în care, cu ocazia primei întâlniri din data de 04 octombrie 2011, inculpatul C.N. îi propune investigatorului să meargă „în ţară" împreună, pentru a pune în circulaţie bancnotele, investigatorul răspunde: „ Băăă, ce să facem în ţară?. când e banca aici, eşti nebun, la cap, nu faceţi voi cât poate să bage omul meu, mergem în ţară să ce, să plasăm una câte una").

În ceea ce priveşte afirmaţia inculpatului cum că numărul său de telefon i-ar fi fost comunicat investigatorului de către martorul S.G., care i-ar fi cerut în acest sens acordul prealabil al inculpatului, ulterior primei întâlniri în cadrul căreia inculpatul îi remisese investigatorului bancnota falsificată, acesta este contrazisă în mod flagrant de înregistrarea audio în cauză, din transcrierea acesteia rezultând că la solicitarea investigatorului adresată în mod nemijlocit în cadrul acestei prime întâlniri, inculpatul personal i-a dictat investigatorului numărul său de telefon.

Se observă că încă din faza urmăririi penale inculpatul C.N. a menţionat că folosea acest număr de telefon de aproximativ doi-trei ani.

Faptul că investigatorul a fost cunoscut de inculpat prin intermediul unei alte persoane rezultă şi din faptul că, în momentul în care investigatorul se oferă să îi comunice inculpatului numărul său de telefon, astfel încât inculpatul să fie cel care îl contactează („la telefonul meu, şi notează, mă suni, frate, eu nu te deranjez"), inculpatul a menţionat că nu e nevole, pentru că va lua numărul de telefon „de la ăsta".

După acest schimb de replici, fără a i se adresa întrebări în acest sens, inculpatul îi comunică investigatorului faptul că are un milion, moment în care acesta îi aduce la cunoştinţă că la început nu poate să ia aşa mult şi că doreşte să vadă o mostră şi, eventual, să o cumpere.

Este vorba, în consecinţă, de achiziţionarea unor sume de bani, neputând, în aceste condiţii, să fie vorba decât despre bani contrafăcuţi.

În continuare, rezultă că investigatorul analizează mostra pe care i-o prezintă inculpatul, şi este mulţumit de modul în care acesta arată (de aptitudinea acesteia de a crea impresia că este o bancnotă autentică). Inculpatul îi cere investigatorului părerea cu privire culoarea bancnotei şi îşi exprimă convingerea că investigatorul nu ar putea găsi una mai bună şi că îi poate demonstra chiar în momentul respectiv că dacă merg să pună în circulaţie bancnota, aceasta ar fi acceptată fără probleme.

Dacă referitor la partea de început a înregistrării s-ar putea invoca, deşi opinia instanţei nu este în acest sens, caracterul echivoc al discuţiei, şi anume, că nu există certitudinea că produsele despre care se discută sunt bancnotele falsificate, orice îndoieli se risipesc în momentul în care investigatorul, fără a genera o reacţie de opoziţie din partea inculpatului, foloseşte în mod expres noţiunea de „Bani" şi, în continuare, cere informaţii cu privire la serie. Astfel, după ce inculpatul C.N. laudă din nou aspectul convingător al mostrei („ Uite, o să vezi, cât ar fi de al dracu, e perfectă marfa. Poate să stea prea atent., dar îi ia sigur."), investigatorul afirmă următoarele: „Banii arată bine, făcuţi frumos puşi, puşi pachete, ca la bancă. Numai seria asta o ai? Mai ai şi alte serii?." Inculpatul confirmă că are şi alte serii.

Deşi iniţial inculpatul a menţionat că mostra nu se dă, la insistenţele investigatorului care a justificat că, pentru a face o comandă consistentă, cei interesat de cumpărarea bancnotelor falsificate, şi pe care el îl reprezenta, doreşte să vadă personal cum arată marfa, pentru a se convinge de calitatea ei, inculpatul îi remite bancnota, care a făcut ulterior obiectul expertizării.

Ar rezulta că inculpatul C.N. ar fi avut asupra sa mai multe bancnote de 100 lei, dar acest lucru nu este cert, şi, oricum, acest aspect nu se reţine în actul de sesizare, certă fiind remiterea unei singure bancnote, la preţul de 50 lei, bancnotă care ulterior a fost expertizată, stabilindu-se că este contrafăcută.

Este adevărat, fapt susţinut şi de inculpat, că s-a discutat şi de tranzacţii cu alte tipuri de bunuri, precum şi despre remiterea de euro şi dolari.

Din analiza proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice aflate în volumul IV d.u.p., a rezultat că în data de 09 noiembrie 2011, înainte de a se întâlni cu investigatorul, inculpatul, care folosea nr. de telefon X, a purtat mai multe convorbiri cu „J.", care folosea nr. de telefon Y, în cadrul cărora investigatorul şi-a anunţat revenirea în Bucureşti, faptul că aşteaptă să fie contactat de inculpat pentru a se întâlni (procesul-verbal de la fila 142), iar într-o convorbire ulterioară, fiind contactat de inculpat, investigatorul i-a menţionat inculpatului că va veni să se întâlnească într-un loc unde rezultă că s-au mai întâlnit (procesul-verbal de la fila 145). între timp, inculpatul apelase pe numărul de telefon X, o persoană de sex masculin, din discuţie rezultând că aceştia urmau să se întâlnească, potrivit unei înţelegeri prealabile.

Din convorbirea telefonică transcrisă în procesul-verbal de la fila 146, rezultă că inculpatul şi bărbatul care folosea numărul de telefon X, ajunseseră la destinaţia avută în vedere, şi, aflaţi la o oarecare distanţă unul de altul astfel încât să se justifice folosirea telefonului, aşteptau venirea unei persoane care se pare că întârzia, din înregistrările ulterioare rezultând că este vorba despre investigatorul J.

S-a constatat că imediat după această convorbire, inculpatul îl contactează pe investigator, care îl spune unde se află pe traseul înspre locul de întâlnire (procesul-verbal de la fila 147).

Că persoana despre care discutau anterior inculpatul cu bărbatul neidentificat este investigatorul, a rezultat din convorbirea pe care inculpatul o poartă imediat după cea prezentată mai sus, când inculpatul îi comunică bărbatului respectiv ceea ce tocmai îi comunicase investigatorul, şi anume, că urcă panta „la B.".

În urma analizei în paralel a înregistrării audio în mediu ambiental efectuate cu ocazie întâlnirii dintre inculpat şi investigator din data de 09 noiembrie 2011, transcrise în conţinutul procesului-verbal aflat la filele 92-95 vol. II d.u.p., şi a înregistrării convorbirii telefonice transcrise în cuprinsul procesului-verbal de la fila 149 vol. IV d.u.p., se constată că inculpatul poartă convorbirea telefonică respectivă, cu acelaşi bărbat rămas neidentificat, în timp ce se află împreună cu investigatorul.

Din analiza înregistrării audio în mediu ambiental a rezultat că, încă de la bun început, inculpatul îi comunică investigatorului că nu are banii contrafăcuţi asupra sa. Astfel, acesta menţionează „nu am mortul pe mine", exprimare regăsită şi în alte dialoguri înregistrate în prezenta cauză (spre exemplu, cu inculpatul C.N.: la fila 74 vol. II d.u.p., inculpatul întreabă „ şi eu ce fac, mă, stau cu mortul în casă"), din context rezultând că sunt avute în vedere bancnotele falsificate. Inculpatul pretinde că „omul" a făcut „ 50 de bucăţi", exprimându-şi acordul să primească chiar şi o plată parţială, urmând ca restul preţului să fie achitat cu ocazia viitoarei tranzacţii. întrebat fiind de investigator cât trebuie să îi dea „acum", inculpatul răspunde că 12 milioane, investigatorul fiind de acord cu preţul. Acesta din urmă îi cere inculpatului să îi dea marfa. Inculpatul îi arată investigatorului o bancnotă de tipul celor pe care pretinde că le-ar fi adus pentru acesta, lăudând calitatea execuţiei acestora, care ar face greu de sesizat falsul, fiind chiar dispus să facă un test constând în punerea acesteia în circulaţie („ Uite, dacă vezi cum arată te ia stomacul.a făcut şi acela transparent."; „jur că mergi cu mine în magazin acum şi o schimb."; „uite, zici că e originală dacă o pui una lângă alta. nu se cunoaşte"). Investigatorul este de acord cu calitatea sporită a contrafacerii: „Da, mă, e bună." Inculpatul îi spune investigatorului cum vrea el să se producă tranzacţia, şi anume, investigatorul să îi remită lui preţul, după care să se ducă la „omul" asupra cărora se află bancnotele contrafăcute, şi să intre în posesia acestora. Inculpatul i-l şi arată investigatorului pe omul asupra căruia s-ar afla plicul cu bani, persoană pe care investigatorul confirmă că o vede.

Faptul că o a treia persoană, este vorba despre utilizatorul postului telefonic X, se afia în apropiere, în raza vizuală a inculpatului şi investigatorului şi că acesta avea cunoştinţă despre motivul întâlnirii celor doi, de faptul că inculpatul urma să-i spună investigatorului că plicul cu bani se află asupra sa, precum şi de faptul că acesta s-a implicat în inducerea în eroare a investigatorului, arătându-i acestuia din urmă, la solicitarea inculpatului, plicul în care s-ar fi aflat bancnotele contrafăcute, rezultă şi din convorbirea telefonică pe care inculpatul o poartă cu această persoană în prezenţa investigatorului, înainte ca investigatorul să se îndepărteze de inculpat pentru a intra în posesia banilor contrafăcuţi ( procesul-verbal de la fila 149 vol. IV d.u.p.).

Iniţial investigatorul nu este de acord cu propunerea inculpatului, exprimându-şi temerea că, după ce ar primi banii, inculpatul ar putea să fugă, fără ca el să mai intre în posesia mărfii („Nu frate, mă duc la om şi îi dau banii, nu fac aşa.tu zici, îmi laşi banii, şi poate tu fugi,.şi eu ce fac."), şi avansează ideea ca un prieten de-al său să vină să stea lângă inculpat până când investigatorul intră în posesia mărfii („Aşa pot să îmi aduc şi eu om lângă tine, un tovarăş de-al meu să stea lângă tine, până iau banii, frate vino încoace, stai lângă om aicia, dacă tu pleci cu banii").

Inculpatul şi-a explicat solicitarea prin faptul că doreşte să elimine riscul de a fi prins în flagrant după primirea preţului şi remiterea bancnotelor contrafăcute, îi dă asigurări investigatorului că nu va pleca şi reuşeşte, în cele din urmă să îşi impună punctul de vedere.

În ceea ce priveşte suma de bani remisă de investigator inculpatului, Tribunalul a reţinut că este vorba despre 12 milioane lei vechi, chiar dacă inculpatul C.N. a susţinut, atât cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, cât şi cu ocazia audierii de către instanţă că a primit suma de 1100 lei. Instanţa a avut în vedere, pe de o parte, înregistrarea audio în mediu ambiental din data de 09 noiembrie 2011. Astfel, este adevărat că în partea de început a înregistrării, după ce inculpatul C.N. îi spune investigatorului că trebuie să îi dea 12 milioane (J.: „ frate, eu câţi bani trebuie să îţi dau acum."; C.N.: „12 milioane" ), investigatorul îi spune acestuia că îi va da cu ocazia respectivă 11 milioane lei („îţi dau 11 acum, mai îmi laşi şi mie"), dar, datorită neînţelegerilor care apar pe parcursul întâlnirii, discuţia cu privire la preţ a fost reluată. Mai întâi investigatorul încearcă să obţină acordul inculpatului de a- da acestuia doar 7 milioane, iar restul să îi dea celui de la care urma să primească bancnotele falsificate, după intrarea în posesia acestora, însă inculpatul nu a fost de acord.

Din replicile ulterioare nu rezultă că investigatorul ar fi remis o sumă mai mică, acesta fiind de acord cu cele propuse de inculpat.

În susţinerea ideii,că investigatorul a remis inculpatului C.N. în data de 09 noiembrie 2011 suma de 12 milioane lei, instanţa reţine şi declaraţia investigatorului J., dată la termenul din 31 iulie 2012, când acesta a afirmat că suma pe care i-a remis-o inculpatului cu acea ocazie a fost de 1.200 lei, dar şi adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală din 13 august 2012, aflată la fila 56 vol. II din dosarul instanţei, conform căreia „suma de 1.200 lei folosită de către investigatorul J. şi însuşită fără drept de către inculpatul C.N. a fost restituită parchetului de către aparţinătorii inculpatului". Or, dacă inculpatul ar fi primit de la investigator doar suma de 1.100 lei, nu se înţelege de ce aparţinătorii acestuia ar fi restituit organelor de urmărire penală suma de 1.200 lei.

Faptul că inculpatul nu a avut intenţia de a remite investigatorului J. prin intermediul utilizatorului postului telefonic X, bancnotele contrafăcute pentru care acesta i-a plătit suma de 1.200 lei, rezultă nu doar din declaraţiile inculpatului, ci şi din convorbirile telefonice transcrise în conţinutul proceselor-verbale aflate la filele 150 şi următoarele vol. IV d.u.p. Astfel, inculpatul, imediat ce investigatorul s-a îndepărtat de el pentru a lua bancnotele de la persoana rămasă neidentificată, a purtat o convorbire telefonică cu persoana respectivă, spunându-i că el va pleca de îndată ce va pleca „fraieru", iar după ce a constatat că investigatorul a plecat, i-a spus şi interlocutorului să se „tireze", stabilind să se întâlnească ulterior. Dacă această persoană s-ar fi deplasat în apropierea locului de întâlnire al inculpatului şi investigatorului cu intenţia sinceră de a remite bancnotele contrafăcute investigatorului, o astfel de solicitare din partea inculpatului, ar fi trebuit să o surprindă, or nimic de acest tip nu rezultă din înregistrarea convorbirii telefonice transcrise în cuprinsul procesului-verbal de la fila 150 vol. IV d.u.p.

În continuare, inculpatul C.N. poartă pe rând convorbiri telefonice cu investigatorul şi, respectiv, cu utilizatorul postului telefonic X, celui dintâi dându-i asigurări că persoana de la care se înţeleseseră să ridice banii era în continuare în zonă, deşi investigatorul nu reuşea să o găsească, iar în conversaţiile cu persoana neidentificată manifestându-se din ce în ce mai impacientat şi mai iritat de faptul că aceasta nu îşi face mai repede apariţia cu taxiul pentru a-l pentru a-l lua şi pe inculpat de la faţa locului (procesele-verbale de la filele 151-157 vol. IV d.u.p.).

Tocmai pentru că nu intenţiona să îi remită, indirect, investigatorului vreo bancnotă contrafăcută, inculpatul i-a spus investigatorului să se ducă la locul unde se afla pretinsul deţinător al acestora cu autoturismul, fiind evident că posibilităţile investigatorului de a păstra contactul vizual cu cel în cauză şi de a-l urmări de îndată ce ar fi observat că acesta se îndepărtează de locul unde ar fi trebuit să se întâlnească erau, în acest fel, mult reduse.

Din convorbirea telefonică transcrisă în conţinutul procesului-verbal de la fila 153 vol. IV d.u.p., rezultă că investigatorul s-a deplasat, într-adevăr, cu autoturismul, la locul de întâlnire.

În cursul serii investigatorul îl apelează pe inculpat şi îl ameninţă că se va răzbuna dacă nu îi restituie banii pe care i-i remisese ( procesul-verbal de la filele 159-162 vol. IV d.u.p.). Se constată că inculpatul pretinde că persoana de la care investigatorul ar fi trebuit să primească banii ar fi avut impresia că investigatorul este „gabor", motiv pentru care a fugit, dar nu consideră că s-ar impune să restituie investigatorului banii pe care acesta din urmă i-i dăduse.

Având în vedere declaraţia inculpatului din faza urmăririi penale, în care acesta a recunoscut că în momentul în care a luat decizia de a-l înşela pe J. a apelat la prietenul său „M.", care folosea numărul de telefon X pentru a-i ajuta să ia banii şi să-l păcălească pe investigator („întrucât nu aveam suma de bancnote false promisă, am apelat la prietenul meu M., având număr de telefon X pentru a mă ajuta să iau banii şi să-l păcălim pe prietenul lui G."), precum şi că acesta s-a deplasat la faţa locului, fiindu-i indicat investigatorului de către inculpat şi fugind la semnalul dat de acesta din urmă, dar şi declaraţia investigatorului sub acoperire „J.", înregistrarea audio în mediu ambiental şi înregistrările convorbirilor telefonice anterior menţionate, instanţa apreciază ca fiind contrară realităţii declaraţia inculpatului din faza judecăţii, conform căreia în data de 09 noiembrie 2011 nu s-ar fi aflat nicio persoană în apropierea locului de întâlnire dintre investigator şi inculpat, pe care să o fi adus cu el pentru a-l păcăli pe investigator, singura explicaţie pe care instanţa o găseşte pentru această poziţie vădit nesinceră a inculpatului, fiind aceea că nu a dorit ca prin declaraţiile sale să mai contribuie ia identificarea şi, eventual, tragerea la răspundere penală a prietenului său.

Prin ordonanţa din 10 noiembrie 2011, procurorul a introdus în cauză pe investigatorul sub acoperire cu nume de cod „V." şi pe colaboratorul cu identitate protejată „N.", stabilind activităţile pe care aceştia le puteau desfăşura, şi perioada de autorizare, de 60 de zile, începând cu data de 10 noiembrie 2011 (filele 97-99 vol. II d.u.p.).

Tribunalul a reţinut că în data de 10 noiembrie 2011, colaboratorul „N." s-a întâlnit cu incuipaţii B.S., zis „S.", şi B.N. zis „N." sau „P.", cu ocazia acestei întâlniri stabilindu-se ca inculpaţii să îi vândă bancnote falsificate în valoare totală de 3.000 de lei, la preţul de 750 lei, colaboratorul remiţându-le suma de 100 lei cu titlu de avans. în data de 12 noiembrie 2011, colaboratorul cu identitate protejată „N." s-a întâlnit în zona Gării de Nord cu inculpatul B.N., ocazie cu care colaboratorul a primit de la inculpat bancnote contrafăcute în valoare totală de 3.000 lei, şi i-a remis acestuia diferenţa de preţ, de 650 lei.

Tribunalul a avut în vedere procesul-verbal întocmit în data de 10 noiembrie 2011 în cuprinsul căruia s-a consemnat declaraţia colaboratorului „N." cu privire la cele întâmplate cu ocazia întâlnirii din aceeaşi dată cu inculpaţii B.S. şi B.N. ( fila 100 vol. II d.u.p.). în dovedirea remiterii celor 30 de bancnote în cupiură de câte 100 lei, de către inculpatul B.N. colaboratorului „N." în data de 12 noiembrie 2011, instanţa are în vedere procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală întocmit în aceeaşi dată, aflat la fila 101 a vol. II d.u.p. De asemenea, la reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa are în vedere, în parte, şi declaraţiile inculpaţilor B.S. şi B.N., în ciuda contradicţiilor sesizate. Astfel, prin declaraţia dată de inculpatul B.N. în data de 13 decembrie 2011 în faţa procurorului (filele 39-42 vol. I d.u.p.), acesta a menţionat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că a falsificat, începând cu luna septembrie 2011, bancnote cu serie, şi că nu a făcut acest lucru decât împreună cu B.S., folosind de fiecare dată laptopul acestuia din urmă. în faza judecăţii, inculpatul B.N. a revenit parţial asupra declaraţiei din faza urmăririi penale şi a răspuns la întrebări cu privire la cele trei tranzacţii cu colaboratorul „N.", unele dintre afirmaţiile sale fiind contrazise de alte mijloace de probă, unele obiective, cum ar fi înregistrări ale convorbirilor telefonice, urmând a fi înlăturate de către instanţă. Astfel, dacă în faza urmăririi penale inculpatul declarase că încă din primăvara anului 2011 luase decizia, împreună cu inculpatul B.S., să contrafacă bancnote în cupiură de 100 lei, până în septembrie 2011 seria folosită fiind X, iar din septembrie 2011, de fiecare dată colaborând cu inculpatul B.S., prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a prezentat o implicare mult restrânsă a coinculpatului B.S. în activitatea infracţională. Astfel, a menţionat că a început să colaboreze cu inculpaiul B.S. doar din luna septembrie a anului 2011, având nevole de sprijinul acestuia în activitatea de imprimare, folosindu-se şi de laptopul respectivului. Cu toate că vorbeşte despre o colaborare începând cu luna septembrie 2011, precizează în cadrul aceleiaşi declaraţii, că, de fapt, doar în două ocazii a fost ajutat de inculpatul B.S. să imprime bancnotele, prima dată, în cazul pachetului de 40 de bancnote, iar a doua oară, în cazul pachetului de 160 de bancnote. Nu se înţelege, în aceste condiţii, în ce a constat colaborarea cu inculpatul B.S. în lunile septembrie şi octombrie 2011, în condiţiile în care cele două pachete de bancnote menţionate de inculpatul B.N., au fost confecţionate în lunile noiembrie şi decembrie 2011. Inculpatul B.N. a adăugat, totuşi, că, la un moment dat, pentru că nu a avut timp, l-a rugat pe acesta să meargă să ia de la „N." o sumă de bani cu titlu de avans, nefiind sigura dacă pentru pachetul de 30, sau pentru pachetul de 40 de bancnote, spunându-i inculpatului B.S. pentru ce sunt banii respectivi. Inculpatul a recunoscut că a vândut în trei ocazii, colaboratorului „N." bancnote în cupiură de 100 de lei. Cerându-i-se explicaţii, faţă de faptul că în rechizitoriu se reţine că, în data de 10 noiembrie 2011, la întâlnirea în cadrul căreia colaboratorul „N." a achitat avansul, ar fi fost prezent şi inculpatul B.S., inculpatul B.N. a menţionat că acest lucru este adevărat, dar că inculpatul B.S. nu s-a implicat în discuţie, rămânând la o distanţă de 3-4 metri de el.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S., în declaraţia olografă dată în data de 13 decembrie 2011 (fila 14 vol. I d.u.p.), inculpatul a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. cu 7-8 luni de zile înainte, prin urmare, în perioada aprilie-mai 2011, şi la rugămintea acestuia l-a ajutat să imprime un proiect pentru o prietenă, în acest scop deplasându-se acasă la inculpat, cu laptopul personal. La două-trei zile inculpatul B.N. l-a rugat să-i împrumute calculatorul său pentru a copia imagini scanate cu o bancnotă de 100 de lei. Copierea s-a făcut de pe un stick pe care l-a primit de la acesta. Inculpatul a precizat că după ce a copiat imaginile, l-a ajutat pe inculpat de maxim trei ori să le printeze. După ce Ie-a printat, şi-a luat calculatorul şi a plecat acasă. Inculpatul mai menţionează că la un moment dat, acelaşi B.N. l-a rugat să dea un plic unui bărbat pe care nu-l cunoştea, el neştiind ce conţine plicul, tot atunci trimiţându-l să se întâlnească cu o persoană care i-a dat nişte bani pe care i i-a dat lui B.N. În declaraţia pe care inculpatul a dat-o în aceeaşi zi în faţa procurorului (filele 15-17 vol. II d.up.) a prezentat diferit anumite aspecte. în primul rând a pretins că-l cunoştea pe inculpatul B.N. de aproximativ un an de zile. Acesta a menţionat expres că în cursul lunii septembrie 2011, inculpatul B.N. l-a rugat să îl ajute să falsifice bancnote în cupiură de 100 de lei. El a fost de acord şi s-a deplasat la B.N. cu laptop-ul, de câte ori era nevole, pentru imprimarea bancnotelor contrafăcute. Ar fi falsificat împreună cu B.N. în jur de 200 bancnote de 100 de lei, ocupându-se de imprimarea şi, apoi, de decuparea bancnotelor. Inculpatul a recunoscut că la începutul lunii noiembrie 2011, la sugestia lui B.N., s-a întâlnit cu o persoană necunoscută, despre care ştia că este un potenţial cumpărător de bani falşi. El a primit suma de 400 lei, din care el a păstrat un milion, iar restul de trei milioane a rămas la B.N. Urmare a primirii acestei sume, B.N. l-a chemat a doua zi la locuinţa de pe strada L.R., ocazie cu care a imprimat un număr de 30 de bancnote. într-o altă zi s-a întâlnit cu aceeaşi persoană, ocazie cu care i-a dat acesteia un plic sigilat, bănuind că în plic se află bani contrafăcuţi. Şi în data de 12 decembrie 2011 s-a dus acasă la B.N., ocazie în care acesta a falsificat aproximativ 200 de bancnote. Inculpatul a mai pretins că nu ştie ce a făcut inculpatul B.N. cu banii contrafăcuţi în compania sa, şi nu l-a întrebat pe acesta căror persoane Ie-a vândut banii, el primind pentru colaborare suma de 15-20 de milioane. în faza judecăţii, inculpatul a dat o declaraţie care conţine, de asemenea, unele deosebiri faţă de cele declarate anterior. Astfel, a recunoscut că a participat la falsificarea a 245 de bancnote în cupiură de 100 lei. De asemenea, a încasat avansul pentru 30 de bancnote a 100 lei. A menţionat că la imprimarea bancnotelor s-a folosit un laptop al său, dar că nu a desfăşurat alte activităţi înainte sau după imprimarea bancnotelor (totuşi, anterior menţionase că se ocupa şi de decuparea acestora). Acesta a afirmat că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. în perioada ianuarie-februarie 2011. Inculpatul a contestat că, în data de 16 noiembrie 2011, ar fi încasat avansul pentru pachetul de 40 de bancnote. Acesta a mai menţionat că nu a achiziţionat niciodată materialele necesare falsificării de bancnote. A recunoscut că anterior încasării avansului pentru cele 30 de bancnote, s-a întâlnit cu „V." şi cu „N.", dar întâlnirea fusese stabilită de B.N., el stând mai de parte de cei trei. Prin urmare, s-ar fi întâlnit cu „N." şi cu „V." doar în două ocazii. Totuşi, a recunoscut că a purtat convorbirea transcrisă în procesul verbal de la filele 102-103 vol. II d.u.p. ( Cu „N.", în data de 16 noiembrie 2011), adăugând, însă, că până la urmă, bancnotele nu au fost remise. Nu a remis niciodată bancnote contrafăcute.

Revenind la tranzacţia desfăşurată în intervalul 10-12 noiembrie 2011, instanţa a reţinut următoarele: prezenta atât a inculpatului B.S., cât şi a inculpatului B.N. la întâlnirea care a avut loc în data de 10 noiembrie 2012 cu colaboratorul „N.", ocazie cu care acesta din urmă a achitat un avans de 100 lei, rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor B.N. şi B.S. Astfel, la termenul din 09 martie 2012, inculpatul B.N. a recunoscut că în data de 10 noiembrie 2011, când s-a întâlnit cu „N." pentru a încasa o sumă de bani cu titlu de avans, a fost însoţit şi de inculpatul B.S., inculpatul B.N. precizând că inculpatul B.S., deşi cunoştea care este motivul întâlnirii, nu s-a implicat în discuţie, rămânând la o distanţă de 3-4 metri ( aceste precizări referitoare la participarea inculpatului B.S. la întâlnirea din data de 10 noiembrie 2011 au fost făcute de inculpat urmare a întrebării adresate de instanţă, menţiunile făcute din proprie iniţiativă cu privire ia colaborarea sa cu inculpatul B.S. neconţinând referiri şi la participarea la această întâlnire). La rândul său, inculpatul B.S. a declarat în faţa instanţei la termenul din 06 aprilie 2012, că a încasat avansul pentru pachetul de 30 de bancnote, după care a precizat că a participat, împreună cu inculpatul B.N., la două întâlniri cu colaboratorul,. N." şi investigatorul „V.", prima anterioară menţionat că a fost ajutat de inculpatul B.S. să imprime cele 40 de bancnote, iar, la un moment dat, pentru că el nu avea timp, l-a rugat pe acesta să meargă să ia de la colaboratorul „N." o sumă de bani cu titlu de avans, fără să poată, însă, preciza dacă era pentru pachetul de 30, sau pentru pachetul de 40 de bancnote, adăugând că i-a spus acestuia pentru ce erau banii respectivi. întrucât în continuare a declarat că în data de 10 noiembrie 2011 a participat şi el la întâlnirea cu colaboratorul „N.", când a primit un avans, se poate concluziona că încasarea avansului exclusiv de către inculpatul B.S., la rugămintea sa, a avut loc cu ocazia tranzacţiei având ca obiect cele 40 de bancnote. Inculpatul a mai afirmat că nu a primit niciodată comenzi de bancnote prin intermediul inculpatului B.S.. Afirmaţiile sale sunt flagrant contrazise de înregistrarea convorbirii telefonice purtate de colaboratorul „N." cu inculpatul B.S. în data de 16 noiembrie 2011, transcrise în procesul-verbal de la fila 196 vol. IV d.u.p., invocată mai sus, în cadrul acelei convorbiri telefonice colaboratorul comandând confecţionarea chiar a celor 40 de bancnote în posesia cărora a intrat în ziua următoare. Aducându-i-se la cunoştinţă inculpatului conţinutul acestei convorbiri, faţă de afirmaţia pe care o făcuse referitor la primirea de comenzi prin intermediul lui B.S., inculpatul B.N. a afirmat că anterior acelei convorbiri, el însuşi discutase cu numitul „N." Pe lângă faptul că această afirmaţie a inculpatului nu se coroborează cu alte mijloace de probă, instanţa o înlătură şl pentru următoarele considerente: se constată că după ce colaboratorul îi spune inculpatului B.S. că vrea şi e! „40 de bucăţi", inculpatul menţionează că ar fi fost bine dacă ar fi lansat această solicitare mai devreme, astfel încât „Piticu" să apuce să cumpere materialele necesare, întrucât magazinul de unde le achiziţionează este „tocmai în Crângaşi" şi se închide la cinci. Or, dacă, într-adevăr ar fi avut loc anterior o discuţie între colaborator şi inculpatul B.N. cu privire ia aceste 40 de bancnote, firesc ar fi fost ca, urmare a celor menţionate de inculpatul B.S., colaboratorul să îl informeze că a vorbit deja cu inculpatul B.N. De altfel, dacă această discuţie ar fi avut loc, nu se înţelege de ce ar mai fi iniţiat colaboratorul o nouă discuţie şi cu inculpatul B.S., şi nu a lămurit cu inculpatul B.N. aspecte legate de termenul de livrare şi de modalitatea de efectuare a plăţii. Instanţa apreciază că susţinerea inculpatului B.N. în sensul că ar fi avut deja loc o discuţie între el şi colaboratorul „N." cu privire la cele 40 de bancnote, a fost o încercare nereuşită de a convinge că nu a minţit atunci când a afirmat că nu a primit niciodată comenzi prin intermediul inculpatului B.S. La momentul afirmării faptului că nu a primit niciodată comenzi prin intermediul inculpatului B.S., instanţa are convingerea că inculpatul B.N. a fost animat de intenţia care l-a caracterizat pe parcursul întregii audieri, şi anume, de a minimiza contribuţia inculpatului B.S. la contrafacerea bancnotelor şi punerea în circulaţie a acestora. în continuarea declaraţiei, inculpatul pretinde că el i-ar fi cerut inculpatului B.S. să încerce să obţină de la „N.", în avans, întreaga contravaloare a celor 40 de bancnote. Instanţa nu va reţine ca fiind conformă cu realitatea această susţinere, în condiţiile în care, din convorbirea telefonică anterior invocată rezultă cu certitudine că „N." este cel care a avansat propunerea de a achita preţul integral, după ce inculpatul B.S. îi spuse să aducă „două, trei", cât are şi el. Faptul că avansul plătit a fost de 400 de lei, nu de 450 cum menţionează inculpatul, rezultă din înregistrarea audio în mediu ambiental transcrisă în procesul-verba! de la fila 103 vol. II d.u.p. (avem în vedere cea de-a doua filă cu nr. 103).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S., în declaraţia dată în faţa procurorului în data de 13 decembrie 2011 a menţionat că într-o zi de la începutul lunii noiembrie 2011 s-a întâlnit, la sugestia inculpatului B.N., cu o persoană necunoscută, ştiind că respectivul este un potenţial cumpărător de bani falşi. A primit de la acesta suma de bani de 400 lei, din care şi-a oprit 100 iei, iar restul i-au revenit lui B.N. După primirea acestei sume, inculpatul B.N. l-a chemat a doua zi la locuinţa din str. L.R. şi el a prinîat un număr de 30 de bancnote. Ca prim aspect, nu există certitudine că persoana necunoscută este unul şi acelaşi cu colaboratorul „N.", având în vedere că în faza judecăţii, inculpatul a declarat că, atât el cât şi inculpatul B.N. îl cunoşteau de mai mult timp pe „N.". în ipoteza în care inculpatul a ascuns acest adevăr procurorului, instanţa reţine că poate fi o confuzie pe care inculpatul o face referitor la tranzacţii, având în vedere că probatoriul este în sensul că pentru a încasa avansul aferent celor 30 de bancnote, inculpatul B. nu s-a întâlnit singur cu „N.", ci a fost însoţit de inculpatul B.N. în faţa instanţei, inculpatul a negat că în data de 16 noiembrie 2011 ar fi încasat avansul pentru cele 40 de bancnote. După ce i s-a dat citire înregistrării convorbirii de la filele 102 şi 103 vol. !! d.u.p., inculpatul a arătat că recunoaşte că a avut loc această convorbire, dar că, în cele din urmă, bancnotele nu au fost remise. Această afirmaţie este contrazisă de declaraţiile investigatorului „V.", colaboratorului „N." şi inculpatului B.N.

Instanţa a reţinut că în data de .20 noiembrie 2011, investigatorul „V.", însoţit de informator, s-au întâlnit cu inculpatul B.N. căruia i-au dat suma de 1.000 lei cu titlu de avans pentru achiziţionarea de bancnote contrafăcute în valoare totală de 20.000 de lei, urmând ca la remiterea acestora să achite şi diferenţa de 4.000 lei. în data de 13 decembrie 2011, informatorul „N." s-a întâlnit cu inculpatul B.N., căruia i-a dat suma de 3000 lei, primind în schimb 160 bancnote contrafăcute, în cupiură de 100 lei, având seria X.

Cu ocazia audierii sale la termenul din 28 septembrie 2012, investigatorul sub acoperire „V." a prezentat această tranzacţie în deplină conformitate cu situaţia de fapt reţinută mai sus. Astfel, acesta a învederat că în data de 20 noiembrie 2011, în jurul orei 16:30, el şi colaboratorul „N." s-au întâlnit cu inculpatul B.N. căruia colaboratorul i-a remis suma de 1000 de lei cu titlu de avans pentru 200 de bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute, diferenţa de preţ ce mai rămăsese de achitat fiind de 4.000 lei. A rămas stabilit ca inculpatul B.N. să îi contacteze telefonic în câteva zile, când va fi în măsură să le remită aceste bancnote. Acest lucru s-a întâmplat peste câteva zile, când s-au întâlnit cu el, colaboratorul a primit un număr de 160 de bancnote în cupiură de 100 iei, contrafăcute şi a remis inculpatului o sumă de bani care a fost imediat găsită asupra iui de organele de urmărire penală care au participat la flagrantul organizat cu acea ocazie,

Într-adevăr, în data de 13 decembrie 2011, cu ocazia remiterii de către inculpatul B.N. a celor 160 de bancnote falsificate şi a primirii de către acesta din partea colaboratorului „N." a diferenţei de preţ de 3.000 lei, organele de urmărire penală au organizat un flagrant, aspectele constatate cu această ocazie fiind consemnate în procesul-verbal întocmit în aceeaşi dată, semnat şi de către inculpat, aflat ia filele 1 şi 2 vol. II d.u.p., precum şi în procesul-verbal întocmit tot în data de 13 decembrie 2011, aflat la fila 3 vol. III d.u.p. Se constată că inculpatul, asupra căruia au fost găsite 6 bancnote în cupiură de 500 lei, ale căror serii au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a declarat că suma găsită asupra sa, a fost primită de la un individ căruia ştie că i se spune „A.", şi că această sumă ar reprezenta „o datorie mai veche". Potrivit aceluiaşi proces-verbal, inculpatul a fost imobilizat de organele de poliţie în scara blocului, situat pe strada L.R. Din procesul-verbal aflat la fila 3 vol. III d.u.p. rezultă că bancnotele în valoare totală de 16000 lei, pe care inculpatul Ie-a remis colaboratorului, aveau seria X. Aceste 160 de bancnote în cupiură de 100 lei au fost supuse expertizării de către B.N.R. - Direcţia emisiune, tezaur şi casierie-Serviciul emisiune, prin Buletinul de expertiză din 13 decembrie 2011, această instituţie concluzionând că „bancnotele prezentate spre expertizare sunt false şi nu au putere circulatorie" (fila 92 vol. I d.u.p.).

Şi colaboratorul cu identitate protejată „N." menţionează în faţa instanţei că a cumpărat bani falsificaţi de trei ori de la inculpaţii B. şi B., ultima tranzacţie având ca obiect un număr de 160 de bancnote în cupiură de 160 de lai. Acesta a adăugat că banii falsificaţi au fost primiţi întotdeauna de la inculpatul B.N., şi că inculpatului B.S. i-a remis în două din cele trei ocazii avansul, din analiza anterioară a materialului probator administrat în cauză rezultând că este vorba despre primele două tranzacţii, nu şi despre cea din perioada 20 noiembrie 2011-13 decembrie 2011.

La reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa are în vedere şi faptul că în data de 12 decembrie 2011, inculpatul B.N. purtase două convorbiri telefonice cu colaboratorul „N." (filele 298 şi 299 vol. IV d.u.p.; deşi în procesele verbale nu se menţionează că utilizatorul postului telefonic X ar fi colaboratorul „N.", instanţa are în vedere alte procese verbale în cuprinsul cărora apare această menţiune, spre exemplu, cel de la fila 175 vol. IV d.u.p.) din care rezultă că inculpatul B.N. nu îi poate furniza, din 300, decât un număr de 160 de bancnote, pe care ar fi în măsură să i le remită în dimineaţa zilei următoare. La rândul său, „N." arată că va lua şi el legătura „cu omu"(probabil se referă la ivestigatorul „V." care era cunoscut ca fiind cel pentru care „N." procura bancnotele) „să aducă mai puţin", referirea fiind, probabil, la diferenţa de preţ (în continuare, cei doi discută despre cât ar mai avea „N." să îi dea inculpatului B.N., de unde rezultă că un avans se achitase). După efectuarea calculelor, inculpatul B.N. îi transmite colaboratorului „J." că mai are să îi dea 30 de milioane.

Că aspectele învederate de investigatorul sub acoperire „V." cu privire la valoarea avansului sunt conforme cu realitatea rezultă şi din faptul că se constată că de fiecare dată, preţul total pretins pentru bancnotele falsificate de inculpaţii B.N. şi B.S. a fost de 25% din valoarea nominală a bancnotelor, în cazul a 160 de bancnote, acesta fiind de 4.000 de lei.

În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpaţilor B.S. şi B.N. referitor la această tranzacţie, instanţa reţine următoarele: în faţa instanţei inculpatul B.N. a recunoscut că a fost ajutat de inculpatul B.S. ia imprimarea celor 160 de bancnote şi la decuparea acestora („în cazurile în care mă ajuta la printare, inculpatul B. m-a ajutat şi la decuparea bancnotelor, potrivit indicaţiilor mele"). In ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S., acesta a recunoscut participarea la falsificarea a 245 de bancnote în cupiură de 100 de lei, prin aceea că laptopul său a fost folosit la imprimarea acestora. Se constată că acesta este numărul total al bancnotelor care, potrivit rechizitoriului, au fost achiziţionate de investigatorii sub acoperire „J." şi „V." şi de colaboratorul „N." de la inculpaţii C.N., C.N., B.N. şi B.S.. Menţionarea, imediat după recunoaşterea implicării în falsificarea a 245 de bancnote, a celor 160 de bancnote după remiterea cărora, inculpatul B.N. a şi fost prins în flagrant, nu poate avea decât semnificaţia că aceste 160 de bancnote fac parte din cele 245 de bancnote invocate de inculpat. De altfel, în faza urmăririi penale, inculpatul B.S. declarase că în data de 12 decembrie 2011 s-a dus la B.N. acasă, ocazie cu care au fost falsificate aproximativ 200 de bancnote.

Tribunalul a reţinut că şi ceie 15 bancnote în cupiură de 100 de lei, având seria X, vândute în datele de 04 octombrie 2011, 06 octombrie 2011 şi, respectiv, 31 octombrie 2011, de inculpaţii C.N. şi respectiv C.N., au fost falsificate tot de inculpaţii B.N. şi B.S., pentru argumentele ce vor fie expuse în continuare. în primul rând, instanţa are în vedere raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 8 din 03 februarie 2012 al S.R.I. - U.M. X Bucureşti, aflat la filele 93-111 vol. I d.u.p., potrivit căruia bancnotele imprimate aflate în litigiu au fost realizate de acelaşi falsificator sau grup de falsificatori. Or, se constată că în cap. I al raportului de constatare tehnico-ştiinţifică sunt enumerate (la lit. a, vv, x, y, z şi z1), toate cele 245 de bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute, ce fac obiectul cauzei. Se constată că aceste bancnote au aceeaşi serie cu cele 70 de bancnote contrafăcute de cei doi inculpaţi, remise colaboratorului „N." de inculpatul B.S. în datele de 12 noiembrie 2011 şi 17 noiembrie 2011. Atât pe baza declaraţiilor inculpaţilor B.S. şi B.N. date în faza urmăririi penale, cât şi pe baza declaraţiilor date în faza judecăţii, se pote reţine că în luna septembrie 2011 aceştia colaborau la falsificarea de bancnote în cupiură de 100 de lei cu seria X, data când au fost contrafăcute cele 15 bancnote vândute de inculpaţii C.N. şi C.N. investigatorului „J.", putându-se presupune că este ulterioară debutului acestei colaborări, din materialul probator administrat în cauză rezultând că aceste contrafaceri aveau loc doar în urma unei comenzi, şi la scurt timp de la primirea comenzii respective, astfel că este greu de presupus că bancnote contrafăcute puse în vânzare în cursul lunii octombrie ar fi fost confecţionate anterior lunii septembrie. Deşi a contestat orice legătură cu inculpaţii C.N. şi C.N., pe care i-ar fi văzut pentru prima dată la momentul arestării, inculpatul B.N. nu exclude posibilitatea ca bancnotele contrafăcute achiziţionate de investigatorul „J." să fi fost contrafăcute tot de el, dar nu poate să explice cum au ajuns în posesia inculpaţilor C.N. şi B.S. ( în faza urmăririi penale, inculpatul B.N. afirmase că el nu a falsificat bancnote, decât împreună cu inculpatul B.S.). La rândul său, inculpatul B.S. a menţionat la termenul din 28 septembrie 2011 că activitatea infracţională pe care recunoaşte că a desfăşurat-o, constă în participarea la falsificarea a 245 de bancnote în cupiură de 100 lei.

Din analiza dispozitivului rechizitoriului a rezultat că toţi cei patru inculpaţi au fost trimişi în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

La rubrica „în drept" a rechizitoriului se menţionează, sub acest aspect, următoarele:

- în cazul inculpatului B.N.: în perioada februarie-decembrie 2011 ar fi constituit împreună cu inculpatul B.S. un grup criminal organizat în scopul comiterii infracţiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003;

- în cazul inculpatului B.S.: în perioada februarie-decembrie 2011 ar fi constituit împreună cu inculpatul B.N. un grup criminal organizat în scopul comiterii infracţiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003;

- în cazul inculpatului C.N.: în perioada septembrie-decembrie 2011 a aderat/sprijinit grupul criminal constituit din inculpaţii B.N. şi B.S. în scopul comiterii infracţiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003;

- în cazul inculpatului C.N.: în perioada octombrie 2011 a aderat/ sprijinit grupul criminal constituit din inculpaţii B.N. şi B.S. în scopul comiterii infracţiunii grave prev. de art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003.

Infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constă în „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup". In condiţiile în care şi art. 323 C. pen.

Incriminează asocierea sau iniţierea constituirii unei asociaţii în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni (altele decât cele menţionate de art. 167 C. pen.), precum şi aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, iar articolul 8 din Legea nr. 39/2003 prevede că „ iniţierea, constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.", era firesc ca legiuitorul să prezinte foarte clar caracteristicile grupului infracţional organizat, pentru ca distincţia dintre acesta şi o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni avută în vedere de art. 323 C. pen., să fie una foarte clară, respectându-se în acest fel condiţia previzibilităţii legii.

Într-adevăr, la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 este definită noţiunea de grup infracţional organizat. Rezultă următoarele condiţii pentru reţinerea existenţei unui astfel de grup infracţional organizat: - grupul să fie structurat;

- grupul să fie format din trei sau mai multe persoane; -grupul să existe pentru o anumită perioadă şi să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; -grupul să nu fie format ocazional în scopul comiterii imediate a unora sau mai multor infracţiuni;

- grupul să aibă continuitate, o structură determinată şi roluri prestabilite pentru membrii săi.

La lit. b) a art. 2 din Legea nr. 39/2003 sunt enumerate limitativ infracţiunile care fac parte din categoria infracţiunilor grave, printre acestea, la pct. 7, fiind menţionată şi „falsificarea de monede sau de alte valori". In cazul de faţă, se constată că în chiar cuprinsul actului de sesizare a instanţei se reţine că grupui infracţional organizat ar fi fost constituit din două persoane, este vorba despre inculpaţii B.S. şi B.N., nefiind, astfel, întrunită condiţia ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoan (apreciem criticabilă reţinerea constituirii grupului în intervalul februarie-decembrie 2011, în condiţiile în care, dacă s-ar accepta ca reală această situaţie de fapt, s-ar ajunge la concluzia că anterior finalizării procesului de constituire, cei doi membri ai grupului săvârşeau deja infracţiunea ce reprezenta scopul constituirii grupului; probabil că procurorul a avut în vedere luna februarie 2011, ca moment al constituirii grupului, intervalul februarie-decembrie 2011 reprezentând durata de activitate a acestui grup). Nu se poate reţine că această condiţie ar fi fost întrunită prin aderarea la grup sau sprijinirea celor doi inculpaţi, membrii ai grupului, de către inculpaţii C.N. şi C.N. (se constată că la descrierea faptelor celor doi procurorul menţionează două variante alternative ale elementului material al infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deşi pe baza probatoriului ar fi trebuit să opteze, lăsând la latitudinea instanţei stabilirea formei concrete pe care a îmbrăcat-o activitatea infracţională a celor doi), întrucât modalităţile alternative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi anume, aderarea şi sprijinirea, presupun preexistenta unui grup infracţional care să întrunească toate condiţiile grupului infracţional organizat, prevăzute de articolul 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Or, nici procurorul nu reţine că grupul infracţional pe care l-ar fi sprijinit, sau la care ar fi aderat inculpaţii C.N. şi C.N., ar fi fost constituit din măcar trei persoane, şi nici probatoriul administrat în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii nu permite reţinerea unei astfel de situaţii de fapt.

În aceste condiţii, instanţa a schimbat încadrarea juridică în cazul tuturor celor patru inculpaţi, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. (în cazul inculpaţilor B.N., C.N. şi C.N., instanţa este cea care a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică, în cazul inculpatului B.S., acesta, prin apărător, fiind cel care a formulat propunerea de schimbare de încadrare juridică, mai întâi la termenul din 06 aprilie 2012, verbal, solicitarea consemnându-se în încheierea de şedinţă, iar ulterior, la termenul din 31 iulie 2012, prin cerere scrisă depusă la dosar - fila 16 vol. II dosar instanţă).

Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţa a concluzionat că se poate reţine în sarcina inculpaţilor B.S. şi B.N. faptul că în cursul anului 2011 au constituit o asociere în scopul falsificării de bancnote şi punerii în circulaţie a acestora pentru obţinerea în mod ilicit de venituri, scop pe care l-au şi materializat. Această asociere a funcţionat cel puţin începând cu luna septembrie 2011, activitatea ilicită ce a constituit scopul asocierii încetând doar la momentul reţinerii celor doi membri ai acesteia. Instanţa nu poate reţine ca probat, mai presus de orice îndoială, faptul că asocierea s-ar fi constituit anterior lunii septembrie 2011, pentru că la dosar nu există decât o singură probă în acest sens, şi anume, declaraţia dată de inculpatul B.N. în faţa procurorului în data de 13 decembrie 2011, asupra căreia acesta a revenit ulterior, şi care, oricum, nu se corobora cu alte mijloace de probă, aşa cum impune art. 69 C. proc. pen. în acea declaraţie, inculpatul menţiona, într-adevăr, că „în primăvara anului 2011" (deci nu în luna februarie, aşa cum se reţine în actul de sesizare a instanţei) a luat hotărârea, împreună cu B.S., să falsifice monedă naţională în cupiură de 100 de lei. Acesta a menţionat şi că până în luna septembrie 2011 au falsificat bancnote în cupiură de 100 de lei, având seria X, pe care le-au vândut lui G.M. zis „T.", lui C.V., numitului „A.", căruia i-a vândut bancnote şi în data de 13 decembrie 2011 şi altor persoane despre care nu-şi aminteşte. în luna septembrie ar fi hotărât să producă o schimbare, întrucât imprimanta folpsită la imprimarea, pe hârtie obişnuită de xerox, a bancnotelor cu seria X, se stricase, luând decizia să achiziţioneze alt tip de imprimantă la care putea folosi hârtie de calc. Se deduce că din momentul respectiv a schimbat şi seria bancnotelor, optând pentru seria X. Inculpatul a mai precizat că nu a falsificat bani cu cele două serii decât împreună cu inculpatul B.S.

În faza judecăţii, inculpatul a revenit asupra unor aspecte ţinând de debutul asocierii cu inculpatul B.S. Astfel, a contestat cele menţionate în faţa procurorului, arătând că nu este adevărat că în primăvara anului 2011 ar fi decis, împreună cu inculpatul B.S., să falsifice monedă naţională în valoare de 100 de lei. Acesta a pretins că a colaborat cu inculpatul B.S. doar din luna septembrie 2011. şi acest lucru s-a întâmplat doar de două ori. De asemenea, contrar celor susţinute în faţa procurorului, a pretins că a contrafăcut bancnote cu seria terminată în grupul de cifre „1188" şi anterior lunii septembrie 2011, prin urmare, se deduce că fără colaborarea inculpatului B.S., deşi iniţial declarase că nu a falsificat bani cu seria X decât împreună cu inculpatul B.S.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S., acesta a declarat în faţa procurorului în declaraţia olografă dată în data de 13 decembrie 2011, că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. cu 7-8 luni de zile înainte, deci în perioada aprilie-mai 2011. Deşi recunoaşte că la un moment dat a acceptat să ajute la imprimarea de bancnote, în acest scop fiind folosit laptopul său, nu se poate plasa în timp exact acest moment: astfel, inculpatul rezultă că la o dată neprecizată după momentul când s-au cunoscut, s-au întâlnit întâmplător şi inculpatul B.N. l-a rugat să-l ajute împrumutându-i calculatorul pentru a printa un proiect pentru o prietenă. Fiindu-i teamă să-i lase laptopul, s-a dus personal cu aparatul la locuinţa din strada X. Propunerea de a participa cu laptop-ul la imprimarea de bancnote a fost făcută la două-trei zile de la momentul respectiv.

În declaraţia dată de inculpatul B.S. în faţa procurorului la data de 13 decembrie 2011, acesta a menţionat că-l cunoaşte pe inculpatul B.N. de aproximativ un an de zile, deci, de la un moment anterior celui precizat în declaraţia olografă. De data aceasta inculpatul precizează expres momentul când a acceptat propunerea inculpatului B.N. de a participa împreună cu acesta la falsificarea bancnotelor în cupiură de 100 de lei. în faza judecăţii, inculpatul precizează că l-a cunoscut pe inculpatul B.N. în perioada ianuarie-februarie 2011, şi a luat decizia de a falsifica împreună bancnote în perioada noiembrie-decembrie 2011.

Din coroborarea acestei declaraţii, Tribunalul a apreciat, aşa cum a arătat anterior, că debutul activităţii inculpaţilor constând în confecţionarea împreună de bancnote falsificate, se poate reţine a fi avut loc cel târziu în luna septembrie 2011, în condiţiile în care ambii inculpaţi menţionează acest moment în câte o declaraţie. Chiar dacă este posibil ca activitatea inculpaţilor să fi debutat anterior acestui moment, fapt care ar explica declaraţia dată de inculpatul B.N. în faţa procurorului, iar menţionarea lunii septembrie de către inculpatul B.S. în faţa instanţei, să fi fost rezultatul luării la cunoştinţă, odată cu întreg materialul de urmărire penală, şi de declaraţia dată în faza urmăririi penale de către inculpatul B.S. (acesta din urmă a fost audiat la un alt termen de către instanţă, după inculpatul B.N., ocazie cu care a menţionat perioada noiembrie-decembrie 2011), nu sunt alte probe în acest sens, cu care declaraţia inculpatului B.N. dată în faza urmăririi penale să se coroboreze.

Este adevărat că în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că, la începutul anului 2011, inculpatul B.N. a hotărât împreună cu prietenul său, inculpatul B.S. să constituie un grup criminal în scopul falsificării de monedă naţională. Cei doi au decis să se ocupe de contrafacerea bancnotelor, iar alte persoane de punerea în circulaţie, sens în care au achiziţionat materiale necesare contrafacerii bancnotelor în cupiură de 100 lei. începând cu lunile ianuarie/februarie 2011, cei doi inculpaţi au falsificat bancnote în cupiură de 100 lei cu seriile X şi Y, în aceeaşi perioadă inculpaţii falsificând şi bancnota în cupiură de 200 lei cu seria Z. Se constată, însă, că probatoriul pe baza căruia procurorul a reţinut această situaţie de fapt nu se regăseşte la dosar. După prezentarea acestor elemente de fapt, procurorul a precizat, la pagina 2 a rechizitoriului, că „referitor la contrafacerea bancnotelor în cupiură de 100 lei cu seriile X şi Y, respectiv în cupiură de 200 lei cu seria Z, urmează a fi dispusă disjungerea cauzei şi cercetarea inculpaţilor într-o cauză separată" ( este adevărat că la pct. III din dispozitivul rechizitoriului se regăseşte o menţiune foarte generală despre „disjungerea cauzei cu privire la inculpaţi/învinuiţi/făptuitori", „sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 282 alin. (1) C. pen. şi 282 alin. (20 C. pen.") . Chiar şi în ipoteza unei disjungeri, la dosarul din care s-a dispus disjungerea se păstrează, de regulă, în original, actele procedurale referitoare la faptele şi persoanele cu privire la care se dispune disjungerea, acest lucru neîntâmplându-se în cazul de faţă.

În actul de sesizare, închirierea garsonierei dintr-un bloc de locuinţe de pe strada L.R. din sectorul 3 al mun. Bucureşti (adresa completă str. L.R., sector 3, Bucureşti) ar fi constituit primul pas în punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale comune a celor doi asociaţi („Inculpaţii B.N. şi B.S. au procedat în primă fază la închirierea unei garsoniere, loc în care să-şi desfăşoare activitatea"-pagina 2 rechizitoriu). Instanţa a constatat că nu s-a reuşit probarea faptului că această garsonieră ar fi fost închiriată împreună de cei doi inculpaţi, că aceştia ar fi luat decizia de a o închiria special pentru a servi drept loc unde să se poată desfăşura nestingherită activitatea de contrafacere. Astfel, inculpaţii au contestat în faţa instanţei aceste aspecte (în faza urmăririi penale se pare că nu le-au fost adresate întrebări referitor la aceste aspecte). Astfel, la termenul din 09 martie 2012, inculpatul B.N. a menţionat că apartamentul de pe strada L.R. cu privire la care în rechizitoriu se reţine că ar fi fost închiriat de el împreună cu inculpatul B.S., în realitate a fost închiriat de el şi de concubina sa M.S. în luna mai 2011, contractul de închiriere al acestui apartament fiind semnat în calitate de chiriaşi, de el şi concubina sa. De asemenea, inculpatul a mai menţionat că închirierea apartamentului nu a avut nicio legătură cu desfăşurarea activităţii de falsificare de monedă. La rândul său, la termenul din 06 aprilie 2012, inculpatul B.S. a declarat că nu a avut nicio implicare în închirierea garsonierei unde se reţine că au fost falsificate bancnotele, el mergând doar să-l viziteze pe inculpatul B.N. la acea adresă. Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 01 iunie 2012, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Asociaţia de proprietari a imobilului de la adresa str. L.R., sector 3, Bucureşti, pentru a comunica data de la care acesta a locuit efectiv la adresă şi, eventual, titlul în baza căruia a locuit, în cazul existenţei unui astfel de titlu, solicitându-se comunicarea lui instanţei. La adresa instanţei s-a primit răspunsul Asociaţiei de Proprietari, de pe str. L.R., sector 3, Bucureşti ( fila 263 vol. I dosar instanţă), potrivit căreia inculpatul B.N. a locuit în apartament de la data încheierii contractului de închiriere, şi anume, 24 aprilie 2011, până în luna februarie 2012. Odată cu adresa au fost înaintate contractul de donaţie autentificat prin încheierea de autentificare din 09 noiembrie 2009 ( filele 265-267 vol. I dosar instanţă), şi contractul de închiriere a apartamentului în cauză, valabil de la 29 aprilie 2011 la 28 aprilie 2012, semnat în calitate de chiriaş doar de inculpatul B.N. (filele 268-269 vol. I dosar instanţă).

Este adevărat că la percheziţia domiciliară efectuată la adresă în data de 13 decembrie 2011 (procesul-verbal şi planşa foto aferentă se găsesc la filele 24-30 şi, respectiv, 33-44 vol. III d.u.p.) s-au regăsit numeroase dovezi ale activităţii infracţionale desfăşurate în incinta acelei garsoniere, dar acest lucru nu probează că a fost închiriată urmarea acordului inculpaţilor B.S. şi B.N., în scopul folosirii sale ca locaţie unde să se desfăşoare activitatea de contrafacere de bancnote.

În ceea ce priveşte activităţile desfăşurate de cei doi inculpaţi în cadrul asocierii, instanţa a reţinut că activitatea de aprovizionare cu materialele necesare contrafacerii cădea, în principal, în sarcina inculpatului B.N., amândoi inculpaţii participau la confecţionarea bancnotelor, folosind în acest scop şi laptopul de culoare negru-bronz, aparţinând inculpatului B.S. (pentru activitatea de imprimare a bancnotelor), încasarea avansului de la cumpărători se făcea de ambii inculpaţi, împreună sau separat, remiterea bancnotelor contrafăcute şi încasarea diferenţei de preţ făcându-se de inculpatul B.N.

În ceea ce priveşte aprovizionarea cu materialele necesare falsificării bancnotelor, inculpatul B.N. a declarat încă din faza urmăririi penale că doar ei s-a ocupat de acest aspect: „ Şi în cazul în care am falsificat bani cu seria X şi Y, eu am procurat toate materialele necesare falsificării banilor". în faza judecăţii, inculpatul a declarat că, atât anterior lunii septembrie 2011, cât şi ulterior, ei s-a ocupat de procurarea materialelor necesare falsificării bancnotelor. La întrebarea instanţei, inculpatul B.N. a declarat că este sigur că nu i-a cerut niciodată inculpatului B. să-i cumpere materialele de care avea nevole la falsificarea bancnotelor, după care a adăugat că nu este exclus ca acesta să-i fi adus vreun pix, vreo coală, dacă locul de unde le putea cumpăra era în drumul său spre el. în continuare a precizat că este posibil să-i fi cerut, dacă avea nevole pe moment, iar înculpatul B.S. era în drum spre el, să-i aducă astfel de materiale, dar nu era sarcina sa de a contribui în mod constant cu astfel de materiale la fabricarea bancnotelor. Se constată revenirea asupra declaraţiei iniţiale, de excludere a posibilităţii de a-i.fi cerut vreodată inculpatului B.S. să îi achiziţioneze materiale necesare confecţionării bancnotelor. Motivul pentru care instanţa a insistat mai mult asupra acestui aspect, această insistenţă fiind, probabil, cea care l-a determinat pe inculpatul B.N. să-şi nuanţeze declaraţia, este faptul existenţei la fila 209 a vol. IV d.u.p., a transcriserii unei convorbiri telefonice iniţiate în data de 17 noiembrie 2011 de inculpatul B.N., în cadrul căreia acesta îi solicită inculpatului B.S. ca, în ipoteza în care trece pe la Complexul comercial U., să cumpere de la magazinul D. folie transparentă, autocolantă, întrucât ei nu a găsit. Inculpatul B.S. îi răspunde că va căuta.

În ceea ce priveşte poziţia inculpatului B.S. cu privire la acest aspect, acesta a declarat încă din faza urmăririi penale că nu s-a ocupat de achiziţionarea materialelor folosite în vederea falsificării de bancnote, adăugând, chiar, că nu ştie de unde erau cumpărate acele obiecte folosite la falsificarea banilor. în faza judecăţii, cerându-i-se explicaţii faţă de conţinutul convorbirii telefonice transcrise în conţinutul procesului-verbal de la fila 209 a vol. IV d.u.p., acesta a răspuns că folia autocolantă respectivă nu era destinată a fi folosită la falsificarea de bancnote. Instanţa apreciază ca nesinceră această susţinere a inculpatului, în condiţiile în care acesta nu a explicat ia ce urma să fie folosită foiia respectivă, inculpatul B.N. recunoscuse, practic, faptul că s-a mai întâmplat să îi solicite inculpatului B.S. să îi aducă diferite materiale necesare contrafacerii, chiar şi în mod excepţional, iar făptui folosirii de folie adezivă autocolantă transparentă pentru reproducerea porţiunilor transparente ale bancnotelor, rezultă atât din declaraţia dată de inculpatul B.N. în faţa procurorului în data de 13 decembrie 2011, când descrie pe larg etapele contrafacerii, dar şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 februarie 2012, în cuprinsul căruia, la cap. II, pct. 6 se menţionează că „ bancnotele contrafăcute descrise la pct. a, w, x, y, z, z1, au fereastră transparentă decupată artizanal. Peste acest decupaj sunt suprapuse folii transparente auto-adezive individuale (una pe avers şi una pe revers)." În plus, se constată că inculpatul B.N. avea nevole de aceste folii transparente auto-colante, tocmai în data de 17 noiembrie 2011, când a avut loc remiterea a 40 de bancnote contrafăcute colaboratorului „N."

Nesinceritatea inculpatului B.S. a rezultat şi din faptul că, deşi susţinea în faţa procurorului că nu ştie de unde erau cumpărate obiectele folosite la falsificarea banilor, în cadrul convorbirii telefonice purtate cu colaboratorul „N." în data de 16 noiembrie 2011, transcrise în procesul-verbal de la fila 196 vol. IV d.u.p., invocată mai sus, după ce colaboratorul a comandat confecţionarea a „40 de bucăţi", inculpatul B.S. a menţionat că ar fi fost bine dacă ar fi lansat această solicitare mai devreme, astfel încât „P." să apuce să cumpere materialele necesare, întrucât magazinul de unde le achiziţionează este „tocmai în Crângaşi" şi se închide la cinci.

Tribunalul a reţinut şi că există probe că ambii inculpaţi erau proprietarii acestor materiale, chiar dacă erau achiziţionate în principal de inculpatul B.N., ambii suportând financiar costul achiziţionării lor. Relevantă atât pentru acest aspect, dar şi pentru lămurirea rolului deţinut de inculpatul B.S. în contrafacerea bancnotelor, îl deţine convorbirea telefonică purtată de acesta cu inculpatul B.N. în data de 26 noiembrie 2011, începând cu ora 01:33, transcrisă în procesul-verbal aflat la filele 216-218 vol. IV d.u.p. Rezultă că inculpatul B.S. propune o nouă metodă, mai eficientă, de confecţionare a bancnotelor, care presupune mai puţin efort şi costuri mai reduse.

Din discuţia purtată de cei doi; a rezultat că materialele pe care le foloseau la confecţionarea bancnotelor le aparţineau amândurora, şi cheltuielile cu confecţionarea bancnotelor erau suportate de amândoi. Spre exemplu, inculpatul B.S. se interesează dacă mai au anumite materiale, pe care ar urma să le folosească la producerea bancnotelor potrivit noii metode, şi, spre finalul convorbirii, arată că noul procedeu va presupune costuri mai mici ( pe care rezultă că le suportau împreună), reducerea cantităţii de materiale folosite.

Faptul că laptopul de culoare negru-bronz, găsit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.S. ( procesul-verbal se află la filele 153-157 vol. Ill d.u.p.) a fost folosit în activitatea de contrafacere, cu ajutorul acestuia imprimându-se bancnotele în cauză, rezultă din declaraţiile inculpaţilor B.S. şi B.N.. Astfel, la termenul din 01 iunie 2012, cei doi inculpaţi sunt audiaţi sub acest aspect, inculpatul B.N. menţionând că laptopul folosit la falsificarea bancnotelor era marca Acer, culoarea pe care acesta a precizat că ar fi avut-o aparatul în cauză („culoarea cromului") corespunzând celei avute de aparatul ridicat de la domiciliul inculpatului B.S.. La rândul său, acesta din urmă a declarat că laptopul ridicat de la domiciliul său este cel pe care l-a folosit împreună cu inculpatul B.N. la falsificarea bancnotelor. Instanţa a apreciat că probatoriul administrat permite a se reţine faptul că inculpatul B.S. nu s-a limitat la a pune la dispoziţia coinculpatului laptopul personal de care acesta din urmă să se folosească la falsificarea de bancnote, ci el însuşi, împreună cu inculpatul B.N., a utilizat laptopul în acest scop, implicându-se nemijlocit în activitatea de falsificare. Se observă că însăşi exprimarea inculpatului B.S. de la termenul din 01 iunie 2012 este în acest sens: „laptopul marca Acer care a fost ridicat de la domiciliul meu, este cel pe care l-am folosit împreună cu inculpatul B.N. la falsificarea bancnotelor (...)". O afirmaţie având acelaşi sens, a implicării nemijlocite în activitatea de falsificare, face inculpatul şi în faza urmăririi penale: „Eu împreună cu B. am falsificat bancnote de 100 lei". Cu aceeaşi ocazie, menţionează expres că el s-a ocupat de partea iniţială a procesului de contrafacere, şi anume, el imprima colile format A4 pe care se aflau cele 3 imagini cu bancnote copiate, faţă-verso. La rândul său, inculpatul B.N. a declarat în faţa instanţei că a avut nevole de ajutorul lui B.S. în activitatea de imprimare, aceasta fiind foarte anevoloasă şi, de asemenea, a folosit laptopul inculpatului B.S.

De asemenea, instanţa a reţinut că din numeroasele operaţiuni succesive pe care le presupunea obţinerea unei bancnote falsificate, inculpatul B.S. s-a ocupat şi cu decuparea bancnotelor imprimate pe coiiie având format A4. Această situaţie de fapt este reţinută de instanţă pe baza declaraţiei pe care însuşi inculpatul B.S. a dat-o în faza urmăririi penale (a menţionat că s-a ocupat „şi de decuparea bancnotelor de pe coala A4"), şi a declaraţiei date de inculpatul B.N. în faza judecăţii (acesta a afirmat că, în situaţiile în care inculpatul B. îl ajuta la printare, îl ajuta şi la decuparea bancnotelor, conform indicaţiilor pe care i le dădea). în această situaţie, instanţa apreciază ca nesinceră poziţia inculpatului B.S. din faza judecăţii, contrară celei din faza urmăriri penale, conform căreia în afară de imprimare, nu ar fi desfăşurat nicio altă activitate (legată de contrafacerea bancnotelor), nici înainte, nici după momentul imprimării.

Faptul că inculpatul B.S. participa nemijlocit la activitatea desfăşurată acasă la inculpatul B.N., rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de inculpatul B.S. cu un anume „P." Astfel, după ce inculpatul spune că face treabă, replica interlocutorului este „Aa.la Piticu", inculpatul confirmând acest lucru, precum şi faptul că fac treabă (fila 179 vol. IV).

Implicarea inculpatului B.S. în confecţionarea bancnotelor falsificate rezultă şi din convorbirea telefonică pe care acesta o poartă în data de 24 noiembrie 2011 cu inculpatul B.N., transcrisă în procesul-verbal de la fila 213 vol. IV d.u.p., în cadrul căreia inculpatul B. îi spune inculpatului B. să se trezească pentru că au treabă până în seara zilei respective, şi anume, să aibă „300 până la opt, la nouă", iar în momentul în care inculpatul B. opinează că nu este posibil acest lucru, inculpatul B. răspunde „Păi, măcar două sute", această a doua variantă părându-i-se inculpatului B. plauzibilă.

În ceea ce priveşte raporturile dintre cei doi inculpaţi, instanţa nu a reţinut existenţa unei anumite subordonări a unuia dintre cei doi faţă de celălalt, ci mai degrabă, existenţa unei relaţii de colaborare de pe poziţii egale. Elocvent este faptul că impresiile create celor cu care au intrat în contact în activitatea de punere în vânzare de bancnote contrafăcute se întâmplă să fie chiar diametral opuse. Astfel, colaboratorul cu identitate protejată „N." a declarat la termenul din 28 septembrie 2012 că impresia pe care a avut-o a fost că inculpatul B.S. îi spunea inculpatului B.N. ce anume are de făcut. în momentul în care i s-a cerut să precizeze dacă a asistat ia vreo discuţie în cadrul căreia B.S. să-i fi trasat sarcini lui B.N. de pe o poziţie de superioritate, colaboratorul a menţionat că nu s-a întâmpiat acest iucru, iar întrebat de instanţă ce anume i-a produs această impresie, colaboratorul a menţionat că nu poate să precizeze, că, pur şi simplu, aşa i s-a părut. în ceea ce-l priveşte pe investigatorul sub acoperire „V." audiat la acelaşi termen, acesta a menţionat că, B.N. îi prezenta pe inculpatul B.S. ca fiind „copilul lui", persoana care-şi desfăşura activitatea sub coordonarea lui şi care-i făcea diferite servicii şi a adăugat că a dedus care sunt raporturile dintre cei doi inculpaţi din discuţiile purtate de aceştia cu colaboratorul, dar şi din convorbirile telefonice purtate de colaborator cu cei doi inculpaţi. Instanţa constată că nici înregistrările convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental nu relevă subordonarea unuia dintre cei doi faţă de celălalt, aceştia acţionând ca asociaţi egali şi în mod egal implicaţi şi interesaţi de bunul mers al „afacerii" pe care o puseseră pe picioare. Tribunalul apreciază ca nesinceră poziţia inculpatului B.S. referitoare la beneficiile obţinute de pe urma implicării sale în această activitate infracţională, cu atât mai mult cu cât se şi contrazice. Astfel, dacă în faza urmăririi penale inculpatul a afirmat că a primit de la coinculpatul B.N. suma de 15-20 milioane pentru ajutorul acordat la imprimarea bancnotelor, în faza judecăţii a susţinut că nu a avut nici un beneficiu material de pe urma acestei activităţi infracţionale. în concluzie Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului B.N. de a fi constituit o asociere cu inculpatul B.S. cel târziu în cursul lunii septembrie 2011, în scopul contrafacerii de bancnote şi punerii lor în circulaţie, asociere care a persistat până la momentul reţinerii celor doi inculpaţi în data de 13 decembrie 2011, şi care a presupus o colaborare de pe poziţii de egalitate a celor doi asociaţi şi acţionarea după un anumit tipar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În consecinţă, aşa cum s-a arătat anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., iar în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., îl va condamna pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare. La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea concretă a infracţiunii, dată de scopul asocierii, constând în săvârşirea unor infracţiuni prezentând o gravitate sporită, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că falsificarea de monede sau de alte valori a fost menţionată expres de legiuitor, în Legea nr. 39/2003, printre infracţiunile grave. Periculozitatea persoanei care comite această infracţiune este dată de acceptarea fără nici un fel de remuşcare a prejudicierii celor care primesc în schimbul produselor livrate, serviciilor prestate sau cu alt titlu, în loc de monede, aceste hârtii lipsite de valoare circulatorie. Punerea în circulaţie de monede falsificate este de natură şi să afecteze încrederea în autenticitatea acestor mijloace de plată. La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere şi importanţa pe care declaraţiile inculpatului au avut-o în lămurirea situaţiei de fapt sub anumite aspecte, fără a se putea vorbi despre o atitudine sinceră care să atragă aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special, în condiţiile în care acesta a avut o poziţie oscilantă în privinţa rolului inculpatului B.S. în cadrul grupării, în faza judecăţii, pe fondul prieteniei existente între cei doi, încercând să minimizeze importanţa participării acestuia, în scopul obţinerii unui tratament sancţionator cât mai favorabil pentru acesta din urmă. Tribunalul nu a reţinut în defavoarea inculpatului faptul că anterior a suferit două condamnări, aşa cum rezultă din copia de pe cazierul judiciar aflat la dosar la fila 43 vol. I d.u.p., întrucât, potrivit aceluiaşi înscris, prin sentinţa penală nr. 794 din 23 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, inculpatul a fost reabilitat judecătoreşte, ceea ce are ca efect încetarea decăderilor, interdicţiilor şi incapacităţilor rezultând din condamnare (art. 133 C. pen.).

În baza art. 71 C. pen., Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare. Tribunalul apreciază, având în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de faţă, ar constitui o măsură disproporţionată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporţională o astfel de interdicţie, în situaţiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcţie publică deţinută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democraţiei, ceea ce nu se poate reţine în cauza de faţă.

Interzicerea, în baza art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. nu se justifică, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârşirea infracţiunii de o funcţie pe care o ocupa, o profesie pe care o exercita sau o activitate pe care o desfăşura. Interdicţia, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, este, în cazul de faţă, nejustificată, Tribunalul apreciind că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, nu probează că acesta ar fi inapt să exercite în concordanţă cu interesele persoanelor ocrotite, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen.

Fapta inculpatului B.N. de a falsifica acele 245 de bancnote în cupiură de 100 lei, cumpărate în intervalul 04 octombrie 2011-13 decembrie 2011, de investigatorul „J." de la inculpaţii C.N. şi C.N., şi de investigatorul „V." şi colaboratorul „Neiu" de la inculpaţii B.N. şi B.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunii de falsificare de monede în formă continuată, prev. de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Tribunalul, faţă de intervalul scurt de timp şi modalitatea similară de operare, apreciază că se poate reţine existenţa unei rezoluţii infracţionale unice. Instanţa îl va condamna pe inculpatul B.N., sub aspectul acestei infracţiuni, la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni. La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere numărul destul de mare de bancnote contrafăcute într-un interval scurt de timp, caracterul specializat, organizat care a caracterizat activitatea de falsificare a bancnotelor desfăşurată de inculpat ( instanţa are în vedere instanţa a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori. La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere atât gravitatea acestei fapte, deţinerea a numeroase instrumente şi materiale necesare procesului de falsificare constituind un prim pas, esenţial, pentru contrafacerea propriu-zisă, pregătirea desfăşurării unei astfel de activităţi presupunând acceptarea producerii consecinţelor negative pe care le determină punerea în circulaţie a monedeior contrafăcute, dar şi atitudinea parţial sinceră a inculpatului, care a încercat să convingă organele judiciare de absoluta neimplicare a inculpatului B.S. în procurarea instrumentelor şi materialelor necesare contrafacerii.

Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului B.S. de a fi constituit o asociere cu inculpatul B.N. cel târziu în cursul lunii septembrie 2011, în scopul contrafacerii de bancnote şi punerii lor în circulaţie, asociere care a persistat până la momentul reţinerii celor doi inculpaţi în data de 13 decembrie 2011, şi care a presupus o colaborare de pe poziţii de egalitate a celor doi asociaţi şi acţionarea după un anumit tipar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de-art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În consecinţă, pentru motivele arătate anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a admis cererea formulată de inculpatul B.S. şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., iar, în baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea concretă a infracţiunii, dată de scopul asocierii, constând în săvârşirea unor infracţiuni prezentând o gravitate sporită, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că falsificarea de monede sau de alte valori a fost menţionată expres de legiuitor, în Legea nr. 39/2003, printre infracţiunile grave în accepţiunea actului normativ respectiv. Periculozitatea persoanei care comite această infracţiune este dată de acceptarea fără nici un fel de remuşcare a prejudicierii celor care primesc în schimbul produselor livrate, serviciilor prestate sau cu alt titlu, în loc de monede, aceste hârtii lipsite de valoare circulatorie. Punerea în circulaţie de monede falsificate este de natură şi să afecteze încrederea în autenticitatea acestor mijloace de plată. La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut aspecte importante pentru stabilirea situaţiei de fapt, fără a se putea vorbi despre o atitudine sinceră care să atragă aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special, în condiţiile în care acesta a avut o poziţie oscilantă în privinţa rolului său în cadrul grupării, în faza judecăţii, încercând să minimizeze importanţa participării sale, în scopul obţinerii unui tratament sancţionator cât mai favorabil. Instanţa are în vedere şi faptul că în cursul anului 2011, inculpatului îi mai fusese aplicată o amendă administrativă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, ca urmare a unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, menţionându-se în copia de pe cazierul judiciar aflat la dosar (fila 21 vol. I d.u.p.), atât dispoziţiile legale referitoare la forma continuată a infracţiunii, cât şi cele privitoare la concursul de infracţiuni. Prin urmare, inculpatul nu doar că nu a înţeles semnificaţia actului de clemenţă al organului judiciar, dar a ales să persevereze în săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, cu infracţiuni de o gravitate mult sporită, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege. A

În baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

Trimiterea în judecată a inculpatului B.S. s-a dispus şi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de fapta de a fi falsificat, în perioada septembrie-decembrie 2011, un număr de 245 bancnote în cupiură de 100 lei. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., susţinând că participaţia sa îmbracă forma complicităţii, nu a autoratului. Tribunalul, în baza art. 334 C. pen. Pen., a respins ca neîntemeiată această solicitare, şi să îl condamne pe inculpat în temeiul art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare: autoratul presupune, potrivit art. 24 C. pen., săvârşirea în mod nemijlocit a faptei prevăzute de legea penală. în cazul în care, prin natura sa, acţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii presupune mai multe operaţiuni, care trebuie efectuate într-o anumită ordine pentru atingerea unui anumit rezultat, persoana care nemijlocit îndeplineşte una sau unele dintre acele operaţiuni este autor la infracţiunea respectivă, nu complice. în cazul de faţă, contrafacerea bancnotelor a presupus parcurgerea mai multor etape, care rezultă atât din declaraţia dată în faţa procurorului în data de 13 decembrie 2011, de inculpatul B.N., dar şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 februarie 2012. Potrivit celor de mai sus, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului B.S. participarea nemijlocită atât la imprimarea bancnotelor ( nu doar prin punerea la dispoziţie a laptopului său), cât şi la decuparea acestora de pe coala format A4 introdusă în imprimantă, acţiunile sale completându-se cele ale inculpatului B.N. pentru atingerea rezultatului prefigurat, şi anume, realizarea unor bancnote în cupiură de 100 de lei, care să aibă un aspect apt să convingă că ar constitui bancnote autentice emise de statul român.

Tribunalul a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de falsificare de monede în formă continuată. La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere gravitatea faptei date de acceptarea în momentul punerii în aplicare a rezoluţiei infracţionale, a producerii consecinţelor negative pe care le determină punerea în circulaţie a monedelor contrafăcute, numărul destul de mare de bancnote contrafăcute într-un interval scurt de timp, atitudinea de recunoaştere doar în parte a contribuţiei sale la desfăşurarea acestei activităţi infracţionale (aşa cum s-a arătat, dacă în faza urmăririi penale menţionase că s-a ocupat nu doar de imprimare, ci şi de decuparea bancnotelor imprimate, în faza judecăţii, a pretins că în afară de imprimare nu ar mai fi desfăşurat alte activităţi pe care le presupunea contrafacerea), precum şi aspectele, expuse în cazul infracţiunii precedente, decurgând din aplicarea unei amenzi administrative în data de 24 martie 2011, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Inculpatul B.S. a fost trimis în judecată şi sub aspectul infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se sprijinul acordat la punerea în circulaţie de bancnote falsificate, prin primirea, în datele de 10 noiembrie 2011 şi 16 noiembrie 2011 a avansului pentru un număr de 30 şi, respectiv, 40 de bancnote contrafăcute, în cupiură de 100 lei, de la colaboratorul „N.". Probatoriul analizat mai sus este în sensul primirii de către inculpat de la colaboratorul „N." a avansului în cuantum de 100 lei, în data de 10 noiembrie 2011, şi de 400 lei, în data de 16 noiembrie 2011, pentru contrafacerea a unui număr de 30 de bancnote remise de inculpatul B.N. colaboratorului în data de 12 noiembrie 2011, şi, respectiv, de 40 de bancnote remise de inculpatul B.N. colaboratorului în data de 17 noiembrie 2011. în plus, comanda colaboratorului pentru pachetul de 40 de bancnote a fost transmisă inculpatului B.N. prin intermediul inculpatului B.S.. Tribunalul a apreciat că aceste fapte ale inculpatului B.S. constituie un ajutor la activitatea de punere în circulaţie a bancnotelor contrafăcute specific complicităţii anterioare, primirea avansului constituind o etapă obligatorie premergătoare remiterii. Tribunalul a apreciat că intervalul scurt de timp dintre actele materiale, precum şi modul similar de a acţiona justifică reţinerea formei continuate. Tribunalul a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată. La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere gravitatea, argumentată mai sus, a faptei de punere în circulaţie de bancnote falsificate, la săvârşirea repetată a căreia inculpatul B.S. a înţeles să participe, ale cărei consecinţe Ie-a acceptat, aspectele decurgând din aplicarea unei amenzi administrative în data de 24 martie 2011, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, atitudinea oscilantă a inculpatului, aşa cum a fost aceasta prezentată mai sus, dar şi ponderea mai redusă a contribuţiei acestuia, comparativ cu cea a autorului B.N., la punerea în circulaţie a bancnotelor contrafăcute (de altfel, în sarcina inculpatului B.N. s-a reţinut şi punerea în circulaţie, fără implicarea inculpatului B.S., a celor 160 de bancnote cu seria X).

Inculpatul B.S. a fost trimis în judecată şi sub aspectul infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori prev. de art. 285 C. pen., fapta fiind descrisă la rubrica „în drept" a rechizitoriului în felul următor: „în perioada 03-05 iunie 2011 şi, ulterior, în cursul lunilor februarie-decembrie 2011a fabricat/deţinut instrumente/materiale cu scopul de a sen/i la falsificarea monedelor de hârtie ( ferestre de plastic, imprimantă, cutter, vopsea, cartuşe toner, hârtie A4)". Tribunalul nu a regăsit în cuprinsul actului de sesizare a instanţei o altă referire la intervalul 03 - 05 iunie 2011, nerezultând, în acest fel, de ce procurorul a ales să evidenţieze acest interval din cel mai amplu (februarie-decembrie 2011) în care a reţinut, oricum, că inculpatul a desfăşurat activitatea sus-menţionatâ. Acest aspect, la care se adaugă menţiunea că intervalul 03-05 iunie 2011 ar fi nu inclus în Intervalul februarie-decembrie 2011, ci anterior acestuia, creează convingerea instanţei că menţionarea intervalului 03 - 05 iunie 2011 în contextul sus-menţionat, este rezultatul unei erori materiale. Tribunalul a apreciat ca fiind criticabilă descrierea activităţii infracţionale în modalitatea „a fabricat/deţinut instrumente/materiale", o astfel de formulare având sensul că inculpatul a desfăşurat fie activitatea de fabricare, fie pe cea de deţinere, şi că acesta a fabricat sau deţinut fie instrumente, fie materiale, părând că procurorul nu a reuşit să stabilească conţinutul concret al activităţii infracţionale a inculpatului. în cuprinsul actuiui de sesizare ar fi trebuit să se menţioneze, ca rezultat al analizei materialului probator administrat în cauză, dacă activitatea inculpatului a constat în fabricare sau în deţinere, sau atât în fabricare, cât şi în deţinere, şi dacă bunurile care au fost fabricate şi/sau deţinute, sunt fie din categoria instrumentelor, fie din cea a materialelor, fie din ambele categorii. Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa nu a putut reţine, pe baza probatoriului administrat în cauză, o activitate infracţională a inculpatului B.S. anterioară lunii septembrie 2011.

Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, acesta, personal, achiziţionând, chiar şi ocazional, excepţional, materiale necesare contrafacerii bancnotelor., şi suportând, împreună cu inculpatul B.N. contravaloarea instrumentelor şi materialelor achiziţionate. în ceea ce priveşte laptopul de culoare negru-bronz, aparţinând inculpatului B.S., deşi acesta a fost folosit la contrafacerea bancnotelor, nu se poate reţine că ar fi fost deţinut în vederea contrafacerii, afectarea acestuia activităţii de contrafacere constituind unica raţiune a dobândirii şi/sau neînstrăinării acestuia. Potrivit înscrisurilor de la dosar (fila 226 vol. I dosar instanţă) şi susţinerilor petentei B.L., mama inculpatului, acest laptop a fost achiziţionat de mama inculpatului în data de 06 decembrie 2010 şi donat ulterior inculpatului.

În consecinţă, în baza art. 285 C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul B.S. ia pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii. La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere atât gravitatea acestei fapte, deţinerea a numeroase instrumente şi materiale necesare procesului de falsificare constituind un prim pas, esenţial, pentru contrafacerea propriu-zisă, pregătirea desfăşurării unei astfel de activităţi presupunând acceptarea producerii consecinţelor negative pe care le determină punerea în circulaţie a monedelor contrafăcute, atitudinea constant nesinceră a inculpatului, aspectele decurgând din aplicarea unei amenzi administrative în data de 24 martie 2011, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, precum şi faptul că, într-adevăr, achiziţionarea efectivă a instrumentelor şi materialelor necesare contrafacerii se făcea, în principal, de inculpatul B.N..

Conform celor arătate anterior, cu motivaţia expusă la momentul analizării condiţiilor grupului infracţional organizat reglementat de Legea nr. 39/2003, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., atât în cazul inculpatului C.N., cât şi în cazul inculpatului C.N..

De asemenea, în cazul ambilor inculpaţi, instanţa a pronunţat o soluţie de achitare sub aspectul infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Tribunalul a reţinut că o aderare la o asociere conformă art. 323 C. pen., sau o sprijinire a acestei asocieri,, presupune, mai întâi, cunoaşterea existenţei acestei asocieri, apoi, luarea deciziei de aderare sau sprijinire a acestei asocieri şi, în cele din urmă, punerea în executare a acestei rezoluţii infracţionale. în cazul de faţă nu există probe că inculpaţii C.N. şi C.N. i-ar cunoaşte pe membrii asociaţiei constituite în vederea săvârşirii de infracţiuni, şi anume, inculpaţii B.S. şi B.N., şi nici că aceştia din urmă i-ar cunoaşte pe inculpaţii C.N. şi C.N.. Astfel, pe de o parte, inculpaţii C.N. şi C.N. au contestat faptul că i-ar cunoaşte pe inculpaţii B.N. şi B.S.. Inculpatul B.N. a menţionat în faţa instanţei că pe inculpaţii C. şi C. i-a cunoscut cu ocazia privării sale de libertate în prezenta cauză, iar inculpatul B.S. a declarat la termenul din 06 aprilie 2012 că i-a cunoscut pentru prima dată cu ocazia audierilor ( 13 decembrie 2011). Pe e altă parte, nici celelalte mijloace de probă de la dosar nu permit a se concluziona în sens contrar. Spre exemplu, nu există convorbiri telefonice purtate de inculpaţii C.N. şi C.N. cu inculpaţii B.S. sau B.N. Este adevărat că la vol. IV al dosarului de urmărire penală se află transcrierea unor convorbiri telefonice purtate de un anume „V.", utilizator al postului telefonic 0761.179.140, inclusiv cu inculpatul B.S., fiind menţionat şi inculpatul B.N., pentru care se foloseşte porecla, „Piti" ( procesul-verbal de la fila 166). Deşi şi inculpatul C.N. a folosit apelativul de „V." în raporturile cu investigatorul „J.", probatoriul administrat nu a confirmat că el ar fi utilizatorul postului telefonic. Astfel, inculpatul C.N. a recunoscut, încă din faza urmăririi penale, utilizarea în perioada care interesează cauza doar a postului telefonic cu nr. X. În plus, la solicitarea instanţei de a se preciza dacă transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală, purtate de un anume V. de pe un alt număr de telefon decât cel recunoscut de inculpat, sunt depuse la dosar ca probe în dovedirea acuzaţiilor aduse inculpatului C.N., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală a comunicat prin adresa din 27 iunie 2012, că „în activitatea infracţională probată de elementele de fapt/mijloacele de probă indicate/consemnate prin intermediul poliţistului sub acoperire, inculpatul C.N. a folosit numai cartela S.S.M.I., având alocat nr. de apel X" (fila 258 vol. I dosar instanţă).

Convorbirile înregistrate nu permit a se stabili legătura dintre inculpaţii C. şi C., pe de o parte, şi B. şi B., pe de altă parte.

Astfel, din analiza convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.N. în data de 04 octombrie 2011 cu puţin timp înainte de cea de-a doua întâlnire din ziua respectivă cu investigatorul „J.", transcrise în cuprinsul proceselor-verbale de la filele 82 şi 84 vol. IV d.u.p., au rezultat indicii că persoana care se ocupa de contrafacerea bancnotelor sau de la care inculpatul primea aceste bancnote folosea numărul de telefon X, care nu s-a probat că ar fi fost folosit de inculpaţii B.S. sau B.N., necunoscându-se utilizatorul ( având în vedere că s-a stabilit că bancnotele vândute de inculpatul C. investigatorului „J." au fost contrafăcute de inculpaţii B. şi B., utilizatorul postului telefonic, nu putea fi decât un intermediar, bineînţeles, exceptând situaţia în care acest număr a fost, totuşi, folosit de inculpaţii B. sau B. şi aspectul acesta a rămas necunoscut organelor de urmărire penală).

Din analiza convorbirilor transcrise în conţinutul proceselor verbale de la filele 82, 87 şi 88 vol. IV d.u.p., a rezultat că o persoană care avea cunoştinţă de activitatea desfăşurată de inculpatul C.N. este utilizatorul postului telefonic, care, la solicitarea inculpatului, s-a deplasat în apropierea locului în care inculpatul s-a întâlnit cu investigatorul „J." în a doua ocazie în data de 04 octombrie 2011, şi care l-a aşteptat să vină de la această întâlnire. Probatoriul administrat nu a lămurit nici identitatea acestei persoane.

Nici utilizatorul postului telefonic pe care, potrivit procesului-verbal de la fila 114 vol. IV d.u.p.), inculpatul C.N. l-a apelat în data de 24 ianuarie 2011 (în ziua precedentă întâlnirii cu investigatorul „J."), şi căruia inculpatul îi cere să îi dea trei mostre pentru a le prezenta unui bărbat care venise din străinătate şi cu care urma să se întâlnească nu a fost identificat. Situaţia este similară şi în privinţa utilizatorului postului telefonic, interesat de modul în care se vor împărţi banii „dacă se face treabă" (proces-verbal fila 121 vol. IV d.u.p.). Din convorbirea telefonică transcrisă în procesul-verbal de la fila 122 vol. IV d.u.p. rezultă că utilizatorul postului telefonic era, la rândul său, un intermediar.

Din menţiunile aceluiaşi utilizator al postului telefonic, a rezultat că bancnotele ar urma să fie primite de la un anume G., persoană de asemenea neidentificată, despre care nu se poate stabili dacă era persoana care contrafăcea bancnotele, sau tot un intermediar: „ m-a sunat şi G. Acum, a zis că tocmai, peste câteva zile îmi aduce ce trebuie".

Este adevărat că la fila 208 vol. IV d.u.p. se regăseşte transcrierea unei convorbiri telefonice purtate de inculpatul C.N., cu utilizatorul unui post telefonic, în cadrul căreia acesta din urmă îl menţionează pe un anume P., dar nu există nicio certitudine că este vorba despre inculpatul B.N., iar discuţia nu este despre punerea în circulaţie de monede falsificate.

De altfel, chiar şi în rechizitoriu se invocă faptul că inculpaţii C. şi C. au primit bancnotele falsificate nu direct de la inculpaţii B. şi B., ci prin intermediul numitului C.I.N. în dovedirea acestei susţineri, în rechizitoriu se invocă analiza traficului telefonic al posturilor telefonice interceptate.

La vol. IV al dosarului de urmărire penală se află mai multe convorbiri telefonice purtate de un anume „N." (este adevărat că există dovada că utilizatorul acestui post telefonic se numeşte N., unul dintre interlocutori adresându-i-se cu acest nume-fila 227 vol. IV d.u.p.9), de pe nr. de telefon X, inclusiv cu inculpatul B.S. (filele 177, 178) şi B.N. (fila 257), dar nu şi între această persoană şi inculpaţii C.N. şi C.N. De asemenea, în convorbirile purtate de acest „N." nu sunt menţionaţi inculpaţii C.N. şi C.N. Pe lângă faptul că nu se probează legătura între utilizatorul postului telefonic şi inculpaţii C.N. şi C.N., nu s-a reuşit nici probarea faptului că această persoană este numitul C.I.N. Astfel, cu ocazia efectuării în data de 13 decembrie 2011, ia adresa de domiciliu a numitului C.I.N., a unei percheziţii domiciliare, nu a fost găsită cartela telefonică având alocat numărul de mai sus (filele 141-144 vol). în conţinutul procesului-verbal de percheziţie domiciiiară se menţionează că la adresă a fost găsită numita C.F., mama celui în cauză, care a declarat că fiul său este plecat de aproximativ 4 luni de zile în Australia, lucrând pe un vas de croazieră, la cazino. Dacă afirmaţia acesteia este conformă cu realitatea, devine evident că utilizatorul postului telefonic sus menţionat nu poate fi C.I.N., în condiţiile în care convorbirile înregistrate sunt purtate în luna decembrie 2011, dintr-una din convorbiri (ce transcrisă în procesul-verbal de la fila 218 vol. IV d.u.p., rezultând că persoana respectivă se află în ţară). Audiat în cadrul cercetării judecătoreşti la termenul din 04 mai 2012, martorul C.I.N. contestă faptul că i-ar cunoaşte pe inculpaţii din cauză, arată, în concordanţă cu cele învederate de mama sa organelor de urmărire penală, că a părăsit teritoriul României în data de 12 septembrie 2011, cu destinaţia Australia, ţară pe teritoriul căreia a intrat în data de 13 septembrie 2011, iar, începând cu data de 14 septembrie 2011, timp de 7 luni, până în data de 18 aprilie 2012 a lucrat pe un vas de croazieră denumit Pacific Sun, sub pavilion maltez. Acesta a contestat faptul, susţinut de inculpatul B.N. în faza urmăririi penale, cum că acesta din urmă i-ar fi vândut bani falsificaţi. A mai adăugat că în ultimii 14 ani a folosit doar numărulde telefon X, că nu-l cunoaşte pe utilizatorul postului telefonic Y şi că apropiaţii nu i se adresează cu prenumele N., nici el nerecomandându-se cu acest prenume.

În ceea ce priveşte data când martorul a declarat că a revenit în ţară, instanţa constată că este în concordanţă cu menţiunile făcute de mama martorului cu ocazia demersurilor efectuate în faza urmăririi penale pentru punerea în executare a mandatului de aducere emis pe numele său, aceasta menţionând că se va întoarce în România în luna martie sau aprilie 2012 (fila 147 vol. III d.u.p.).

Instanţa a constatat că martorul C.I.N. a prezentat un set de înscrisuri care sunt în concordanţă cu susţinerile sale.

În ceea ce priveşte faptul că, în faza urmăririi penale, inculpatul B.N. a declarat că a vândut bancnote falsificate cu seria X, printre alţii, şi lui C.I.N., instanţa reţine că, pe de o parte, această declaraţie nu se coroborează cu alte mijloace de probă, aşa cum impune art. 69 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, la dosarul de urmărire penală nu se regăseşte un act procedural care să ateste că inculpatul B.N. l-ar fi recunoscut din grup pe numitul C.I.N.

În concluzie, instanţa a constatat că probatoriul administrat nu permite să se reţină îndeplinirea în cauză a condiţiilor aderării la o asociere constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, sau a sprijinirii unei astfel de asocieri.

Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată şi sub aspectul infracţiunii de punere în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că acesta, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pus în circulaţie în datele de 4 şi 6 octombrie 2011, cu intenţie, un număr de 14 bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute. Probatoriul administrat permite reţinerea punerii în vânzare de către inculpat a celor 14 bancnote, prin trei acte de vânzare ( două în data de 04 octombrie 2011, fiind vorba mai întâi de o bancnotă, apoi de 10 bancnote, iar unul în 06 octombrie 2011, fiind vorba despre 3 bancnote) către investigatorul sub acoperire „J." Instanţa, faţă de intervalul scurt de timp în care s-au desfăşurat cele trei acte de punere în vânzare, şi modul similar de operare, a apreciat că sunt întrunite condiţiile reţinerii formei continuate a acestei infracţiuni. Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani şi 6 luni, având în vedere numărul nu foarte ridicat al bancnotelor contrafăcute puse în circulaţie, dar şi atitudinea procesuală oscilantă (acesta a prezentat în faţa instanţei o versiune flagrant neconformă cu realitatea), gravitatea faptei de punere în circulaţie de bancnote falsificate, dată atât de afectarea încrederii publicului în autenticitatea bancnotelor oficiale, dar şi de faptul prejudicierii celor care, necunoscând caracterul contrafăcut, ajung în posesia acestora, precum şi menţiunile din copia cazierului judiciar al inculpatului. Astfel, în datele de 10 decembrie 2010 şi 27 aprilie 2011 i-au fost aplicate amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi, respectiv, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, inculpatul neînţelegând semnificaţia actului de ciemenţă al organelor de urmărire penală, trecând la săvârşirea unei infracţiuni mult mai grave. în ceea ce priveşte condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 81/1995 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţa nu o poate avea în vedere în defavoarea inculpatului, sub aspectul acestei condamnări intervenind reabilitarea de drept.

Inculpatul C.N. a .fost trimis în judecată şi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen.; cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că în data de 31 octombrie 2011 a pus în circulaţie o bancnotă de 100 lei, contrafăcută, iar în data de 09 noiembrie 2011 a luat de la investigatorul „J." suma de 1.200 lei, contravaloarea a 30 de bancnote contrafăcute în cupiură de 100 lei. La rubrica „în drept, procurorul a omis să mai menţioneze că aceste 30 de bancnote contrafăcute nu au ajuns în posesia investigatorului „J.". Tribunalul a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen. (tapta din data de 31 octombrie 2011) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. ( tapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat schimbe încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, având în vedere că, dacă în data de 31 octombrie 2011, într-adevăr, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire „J." o bancnotă contrafăcută de 100 lei, la preţul de 50 lei, în data de 09 noiembrie 2011 nu a avut loc o încercare nereuşită, din motive străine de volnţa inculpatului C.N., de vânzare şi, prin urmare, punere în circulaţie a 30 de bancnote contrafăcute, inculpatul C.N. acţionând de la bun început cu intenţia de a-l induce în eroare pe investigator cu privire la faptul că remiterea bancnonelor contrafăcute, după plata preţului, chiar va avea loc. în baza art. 282 alin. (2) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punerea în circulaţie de monedă falsificată, fapta acestuia din data de 31 octombrie 2011, de punere în circulaţie a unei o bancnote contrafăcute de 100 lei, prin vinderea acestuia investigatorului sub acoperire „J.", la preţul de 50 lei, fiind probată.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere faptul că este vorba despre o singură bancnotă contrafăcută, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale ( ceea ce nu justifică reţinerea în beneficiul său a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., neîncăicarea legii penale constituind o conduită obişnuită, firească a membrilor societăţii), precum şi atitudinea nesinceră a acestuia care dat o explicaţie neconformă realităţii a faptului remiterii bancnotei investigatorului „J." şi primirii de la acesta, cu aceeaşi ocazie, a sumei de 50 de lei, explicaţie prin care a urmărit o disculpare a sa.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011). Astfel, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei probatoriului privitor la această faptă, inculpatul C.N. a urmărit şi reuşit să-l inducă în eroare pe investigatorul sub acoperire „J.", cu privire la intenţia sa ca, după primirea preţului de 1.200 lei, să-i asigure investigatorului intrarea în posesia unui număr de bancnote contrafăcute.

Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată şi sub aspectul infracţiunii de punere în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. ari. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că acesta, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pus în circulaţie în datele de 4 şi 6 octombrie 2011, cu intenţie, un număr de 14 bancnote în cupiură de 100 lei, contrafăcute. Probatoriul administrat permite reţinerea punerii în vânzare de către inculpat a celor 14 bancnote, prin trei acte de vânzare ( două în data de 04 octombrie 2011, fiind vorba mai întâi de o bancnotă, apoi de 10 bancnote, iar unul în 06 octombrie 2011, fiind vorba despre 3 bancnote) către investigatorul sub acoperire „J." Instanţa, faţă de intervalul scurt de timp în care s-au desfăşurat cele trei acte de punere în vânzare, şi modul similar de operare, a apreciat că sunt întrunite condiţiile reţinerii formei continuate a acestei infracţiuni. Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani şi 6 luni, având în vedere numărul nu foarte ridicat al bancnotelor contrafăcute puse în circulaţie, dar şi atitudinea procesuală oscilantă ( acesta a prezentat în faţa instanţei o versiune flagrant neconformă cu realitatea), gravitatea faptei de punere în circulaţie de bancnote falsificate, dată atât de afectarea încrederii publicului în autenticitatea bancnotelor oficiale, dar şi de faptul prejudicierii celor care, Recunoscând caracterul contrafăcut, ajung în posesia acestora, precum şi menţiunile din copia cazierului judiciar a! inculpatului. Astfel, în datele de 10 decembrie 2010 şi 27 aprilie 2011 i-au fost aplicate amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi, respectiv, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1) din O.U.G. 195/2002, inculpatul neînţelegând semnificaţia actului de clemenţă al organelor de urmărire penală, trecând la săvârşirea unei infracţiuni mult mai grave. în ceea ce priveşte condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 81/1995 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţa nu o poate avea în vedere în defavoarea inculpatului, sub aspectul acestei condamnări intervenind reabilitarea de drept.

Inculpatul C.N. a fost trimis în judecată şi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că în data.de 31 octombrie 2011 a pus în circulaţie o bancnotă de 100 lei, contrafăcută,, iar în data de 09 noiembrie 2011 a luat de la investigatorul „J." suma de 1200 lei, contravaloarea a 30 de bancnote contrafăcute în cupiură de 100 lei. La rubrica „în drept, procurorul a omis să mai menţioneze că aceste 30 de bancnote contrafăcute nu au ajuns în posesia investigatorului „J." Tribunalul a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, din art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 282 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat schimbe încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, având în vedere că, dacă în data de 31 octombrie 2011, într-adevăr, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire „J." o bancnotă contrafăcută de 100 lei, la preţul de 50 lei, în data de 09 noiembrie 2011 nu a avut loc o încercare nereuşită, din motive străine de volnţa inculpatului C.N., de vânzare şi, prin urmare, punere în circulaţie a 30 de bancnote contrafăcute, inculpatul C.N. acţionând de la bun început cu intenţia de a-l induce în eroare pe investigator cu privire la faptul că remiterea bancnonelor contrafăcute, după plata preţului, chiar va avea loc. în baza art. 282 alin. (2) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. ia pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punerea în circulaţie de monedă falsificată, fapta acestuia din data de 31 octombrie 2011, de punere în circulaţie a unei o bancnote contrafăcute de 100 lei, prin vinderea acestuia investigatorului sub acoperire „J.", la preţui de 50 lei, fiind probată.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere faptul că este vorba despre o singură bancnotă contrafăcută, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (ceea ce nu justifică reţinerea în beneficiul său a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a C. pen., neîncălcarea legii penale constituind o conduită obişnuită, firească a membrilor societăţii), precum şi atitudinea nesinceră a acestuia care dat o explicaţie neconformă realităţii a faptului remiterii bancnotei investigatorului „J." şi primirii de la acesta, cu aceeaşi ocazie, a sumei de 50 de lei, explicaţie prin care a urmărit o disculpare a sa.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., Tribunalul a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011). Astfel, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei probatoriului privitor ia această faptă, inculpatul C.N. a urmărit şi reuşit să-l inducă în eroare pe investigatorul sub acoperire „J.", cu privire la intenţia sa ca, după primirea preţului de 1.200 lei, să-i asigure investigatorului intrarea în posesia unui număr de bancnote contrafăcute, pe care acesta urma să le ridice de la un cunoscut al inculpatului, prezent în apropierea locului de întâlnire cu investigatorul, în raza vizuală a celor 2.

Pentru a se reţine că ar fi fost vorba despre o tentativă la infracţiunea de punere în circulaţie de monedă falsificată (momentul consumării este cel al remiterii monedei falsificate), ar fi trebuit ca neintrarea investigatorului în posesia bancnotelor contrafăcute să fi avut o cauză străină de persoana inculpatului (spre exemplu, o intervenţie a organelor de poliţie), or, din înregistrările audio transcrise la dosar, rezultă că inculpatul a urmărit de la început inducerea în eroare a investigatorului. De altfel, nici măcar nu există certitudinea că în plicul arătat de la distanţă de colaboratorul inculpatului s-ar fi aflat vreo bancnotă contrafăcută.

Faptul că ulterior incidentului din 09 noiembrie 2011 inculpatul şi investigatorul poartă mai multe convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpatul pretinde că nu este exclusă o colaborare viitoare, cu eventuala despăgubire a investigatorului, nu este de natură să producă vreo consecinţă în privinţa încadrării juridice a faptei din data de 09 noiembrie 2011, singura care prezintă relevanţă în cauză fiind atitudinea subiectivă a inculpatului în momentul săvârşirii faptei.

Tribunalul a apreciat că se impune reţinerea şi a alin. (3) al art. 215 C. pen., având în vedere că inducerea în eroare a intervenit cel puţin cu prilejul executării contractului încheiat de inculpat şi investigator (este vorba despre un contract bilateral sinalagmatic, părţile angajându-se la prestaţii reciproce care îşi aflau cauza în prestaţia cocontractantului), faptul că este vorba despre o înţelegere ilicită neprezentând importanţă sub acest aspect. La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere valoarea redusă a prejudiciului, faptul restituirii sumei încasate pe nedrept organelor de urmărire penală, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar şi perseverenţa infracţională a acestuia ( a comis această infracţiune la 9 zile de la comiterea infracţiunii de punere în circulaţie de monede falsificate), implicarea unei alte persoane în activitatea infracţională, fapt de natură să sporească îndrăzneala şi şansele de reuşită ale acesteia, acţionarea potrivit unui plan bine pus la punct, precum şi atitudinea parţial nesinceră a inculpatului care, în faţa instanţei, a contestat, în contradicţie flagrantă cu mijloace de probă obiective (înregistrări ale convorbirilor telefonice, înregistrare audio în mediu ambiental), că ar mai fi fost ajutat de o altă persoană la comiterea faptei, contestând un element de fapt important în procesul de individualizare a pedepsei, şi urmărind protejarea respectivei persoane.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., Tribunalul a confiscat de la inculpaţii B.N. şi B.S. următoarele bunuri: -cele 85 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, care au făcut obiectul buletinelor de expertiză întocmite de B.N.R., din 05 octombrie 2011, din 06 octombrie 2011, din 01 noiembrie 2011, din 14 noiembrie 2011 şi din 18 noiembrie 2011; -cele 160 bancnote falsificate în cupiură de 100 lei, cu seria X, care au făcut obiectul buletinului de expertiză întocmit de B.N.R., din 13 decembrie 2011; - suma de 5.750 lei reprezentând contravaloarea bancnotelor falsificate remise cumpărătorului, colaboratorul cu identitate protejată „N." în datele de 12 noiembrie 2011, 17 noiembrie 2011 şi 13 decembrie 2011 ( este de presupus că şi la momentul punerii în circulaţie a celor 15 bancnote achiziţionate, în cele din urmă, de investigatorul „J.", cei doi au încasat sume de bani de la cumpărători, dar întrucât suma totală nu se poate determina, nu se poate dispune confiscarea).

Instanţa a avut în vedere că aceste bancnote sunt rezultatul activităţii de contrafacere desfăşurate împreună de cei doi inculpaţi, iar în ceea ce priveşte sumele de bani, reprezintă contravaloarea acestor bancnote, şi nu sunt indicii cu privire la modul în care cei doi au împărţit banii obţinuţi.

În baza art. 118 alin. (1) tit. b) şi f) C. pen., Tribunalul a confiscat de la inculpatul B.N., următoarele bunuri:

- telefon marca LG, de culoare argintie, (acesta a fost ridicat din garsoniera situată pe strada L.R., şi, potrivit adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.CO.T.-Structura centrală aflată la filele 256-259 vol. I dosar instanţă, a fost folosit cu cartela telefonică având număr alocat X, inculpatul folosindu-se de această cartelă la săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată-spre exemplu, convorbirea de la fila 209 vol. IV d.u.p.) ;

- cartelă S.I.M. având alocat nr. X (potrivit adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.CO.T.- Structura centrală aflată la filele 256-259 vol. I dosar instanţă, această cartelă a fost găsită la controlul corporal efectuat asupra inculpatului în data de 13 decembrie 2011, introdusă într-un telefon, şi a fost folosită în activitatea infracţională pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată-spre exemplu, convorbirea de la fila 298 vol. IV d.u.p.);

- următoarele bunuri ridicate în data de 13 decembrie 2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa mun. Bucureşti, str. L.R., sector 3:

- 3 (trei) coli format A4 având imprimate imaginile aversului a 3 bancnote din cupiura de 100 euro, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 5 (cinci) coii format A4 având imprimate imaginea aversului şi/sau imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu seria X, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coii format A4 având imprimate imaginile aversului unei bancnote din cupiura de 10 lei, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coaiă format A4 având imprimate pe faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei cu seria 065A1891188, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 29 (douăzecişinouă) de coli tip foaie de calc, format A4, având imprimată imaginea reversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu seria X, ambalate în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11 . - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 3 (trei) coli tip foaie de calc, format A4, având imprimate imaginile reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei, cu seria X, ambalate în plic de.culoare aibă care prezintă menţiunea „Cifra 11 . -găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală format A4 având imprimată pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 11. - găsite într-o pungă în bibliotecă";

- 1 (una) coală tip foaie de calc, format A4, având imprimată pe faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a 3 bancnote din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalată în plic de culoare albă care prezintă menţiunea „Cifra 1 -pe imprimanta aflată pe birou";

- 2 (două) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanţă de culoare albă, ambalate în plic alb cu menţiunea „Cifra 1 - pe imprimanta aflată pe birou";

- 3 (trei) coli format A4, imprimată cu imaginea aversului unei bancnote / două bancnote din cupiura de 100 lei, ambalate în plic de culoare albă cu menţiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie1";

- 2 (două) coli format A4, imprimate pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului unei/a trei bancnote din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalate în plic de culoare albă, care cu menţiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 1 (una) coală format A4, imprimată pe o faţă imaginea aversului şi pe verso imaginea reversului a două bancnote din cupiura de 100 lei cu seriile X şi Y, ambalată în plic de culoare albă cu menţiunea „marcaj 4 - sertarul biroului în mapă din hârtie";

- 5 (cinci) bancnote din cupiura de 200 lei, fără fereastră decupată, toate cu seria X, ambalate în plic de culoare albă cu menţiunea „10 - în agendă sertar T.V";

- 1 (una) bancnotă din cupiura de 100 lei cu seria X, ambalată în plic de culoare albă cu menţiunea „10 - în agendă sertar T.V."; u") 1 (una) jumătate dintr-o coală format A4 imprimată cu imaginea aversului unei bancnote din cupiura de 100 lei, cu fereastră de culoare neagră, ambalată în plic de culoare albă cu menţiunea „10 - în agendă sertar T.V.";

- 31 (treizecişiunu) coli tip foaie de calc, format A4, vopsite cu o substanţă de culoare albă, ambalate în plic de culoare maro cu menţiunea „31. coli. pe birou";

- 1 (una) imprimată model cu cabluri de alimentare şi conectare la P.C.,;

- 1 (una) imprimată cu cabluri de alimentare şi conectare la P.C.:

- 1 (una) imprimată, cu cabluri de alimentare şi conectare la P,C.;

- 1 (una) imprimată, cu cabluri de alimentareşi conectare la P.C.;

- 1 (unu) scanne;

- 1 (unu) scanner;

- 1 (una) imprimantă, împreună cu cabluri de alimentare;

- 1 (una) imprimantă;

- o sticluţă din material plastic, transparent, conţinând aproximativ 200 mlichid incolor;

- o sticlă din material plastic, transparent, care prezintă o etichetă de culoare verde cu inscripţia „Ulei de in fiert 1 ce conţine aproximativ 500 ml lichid de culoare maro;

- un recipient de formă dreptunghiulară, din material plastic, opac, de culoare albă, care prezintă o etichetă de culoare albă cu inscripţia „Tempera alb de titan",

- 5 (cinci) paint-markere de culoare albă;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare albă;

- un instrument de scris cu bilă, cu pastă de culoare argintie;

- o mină ce conţine pastă de culoare albă, cu capătul superior lipit în mai multe straturi leucoplast;

- 1 (una) cutie din material plastic, de culoare argintie;

- un cartuş cu cerneală de culoare Cyan, reumplut la firma SC A.D.M.D.G. SRL;

- un trafalet de lăţime aproximativă de 10 cm, cu tăviţă de aplicare de culoare albastră, pe ambele existând urme de vopsea albă;

- două cutii de vopsea de 1 litru;

- o planşă de polistiren expandat de dimensiuni aproximative de 60 x 125 cm, pe care erau fixate 10 coli tip hârtie de calc, format A4, vopsite cu o substanţă de culoare albă;

- o cutie de culoare verde, inscripţionată S.T.R.8, ce conţine cuttere, pixuri de diferite culori, creioane, radiere şi forfecuţe. Tribunalul a avut în vedere faptul că, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 2012, aceste bunuri, găsite în garsoniera închiriată de inculpatul B.N. cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 decembrie 2011, au fost, unele dintre ele, folosite la contrafacerea bancnotelor, altele, doar apte să fie folosite în acest sens, constituie obiectul infracţiunii prev. de art. 285 C. pen. De asemenea, parte din aceste bunuri reprezintă rezultatul încercărilor făcute de inculpaţi pentru obţinerea unor bancnote contrafăcute cât mai apropiate de versiunea oficială, instanţa apreciind că deţinerea acestora este contrară legii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului B.N. următoarele bunuri: suport cartelă Cosmote având nr. alocat X; cartela cu seria X; telefonul marca N. Suportul de cartelă Cosmote şi cartela, au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011 la garsoniera închiriată de inculpatul B.N., şi nu sunt motive pentru a reţine că ar fi fost folosite în activitatea infracţională pentru care acesta a fost trimis în judecată, sau că s-ar impune pentru vreun alt motiv confiscarea lor potrivit art, 118 C. pen. în ceea ce priveşte telefonul mobil marca N., acesta a fost găsit cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului B.N. în data de 13 decembrie 2011. Deşi în acest telefon, la momentul respectiv, a fost găsită cartela S.I.M., având alocat nr. X, cartelă folosită în activitatea infracţională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, nici din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura centrală aflată la filele 256-259 vol. I dosar instanţă, şi nici din alte mijloace de probă nu rezultă că această cartelă era introdusă la momentul folosirii în scop infracţional în telefonul în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.S. următoarele bunuri:

- laptop de culoare negru-bronz, cu acumulator, mouse şi husă; -cartela S.I.M. Cosmote; -cartelă S.I.M. Frog. Confiscarea laptopului se datorează folosirii acestuia la falsificarea tuturor ceior 245 de bancnote ce fac obiectul cauzei, fiind esenţial în procesul de contrafacere. Faptul că inculpatul B.S. este proprietarul acestui bun, nu părinţii lor, a fost tranşat la termenul din 01 iunie 2012, când instanţa a soluţionat cererea formulată de petenţii B.L. şi B.F., de restituire a acestui bun, instanţa reţinând că inculpatul este proprietarul bunului, în condiţiile în care petenta B.L., personal, în şedinţă publică, a învederat că, deşi a achiziţionat bunul împreună cu soţul său, au l-au donat inculpatului, transmiţând, în acest fel dreptul de proprietate inculpatului. De altfel, însuşi inculpatul B.S. menţionase acest aspect în faza urmăririi penale, cu ocazia unei cereri adresate procurorului, de efectuare a unei percheziţii informaţie asupra acestui laptop, în cuprinsul cererii specificând că laptopul este proprietatea sa (fila 119 vol. I d.u.p.). în aceste condiţii, Tribunalul a reţinut că menţiunea din cererea depusă la dosar la termenul din 06 aprilie 2012 (fila 120 vol. I dosar instanţă), de către inculpatul B.S., conform căreia părinţii săi sunt proprietarii laptopului, este contrară realităţii.

Confiscarea cartelelor S.I.M. sus-menţionate se justifică prin faptul folosirii lor în activitatea infracţională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, aşa cum a rezultat cjin analiza înregistrărilor convorbirilor telefonice transcrise în conţinutul proceselor-verbale aflate în vol. IV d.u.p. în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului B.S. următoarele bunuri:

- telefonul mobil Samsung,; -plic plastic de culoare roşie;

- decizia nr. 152325 a Casei de Pensie a M.A.I. pe numele C.l. din comuna Bogaţi, judeţul Argeş;

- o copie de pe buletinul de identitate al numitului B.G.L.; - un cupon de pensie pe numele C.l.;

- un certificat de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Local Bucureşti Sector 4 pe numele B.G.L.; -3 card-uri de memorie pentru telefon; - o cartelă Cosmote Frog; - top de hârtie, incomplet; - Decizia nr. 171302 din 14 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4 pe numele S.Ş.;

- un contract de vânzare-cumpărare încheiat între Ş.M. şi soţii P.Ş. şi M. privind un teren în suprafaţă de 208 mp situat în comuna Pantelimon;

- o coală A4 cu antetul Biroului Notarial Public I.A.C. având aplicate 3 ştampile cu antetul notarului diferite;

- 2 coli A4 având aplicate fiecare o ştampilă a firmelor SC V.E. SRL şi SC D. SRL;

- o coală A4 având xeroxată o fişă de înmatriculare cu datele şi ştampila firmei SC B. SRL;

- 2 fişe fiscale tip 210 ce privesc firma SC D. SRL şi pe angajatul C.A.;

- o adeverinţă ce-l priveşte pe P.Ş. emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la data de 18 februarie 2011;

- o coală A4 având xeroxată o încheiere de autentificare la Biroul Notarial M.D. din 19 noiembrie 2001;

- 6 copii xerox de pe cărţile de identitate ale următoarelor persoane:

- D.C.G.;

- P.M.;

- C.A.;

- D.M.l.;

- L.M.;

- l.G.

Tribunalul a avut în vedere că aceste bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.S., a căror restituire nu rezultă din actele dosarului de urmărire penală, nu au legătură cu activitatea infracţională a inculpatului care face obiectul cauzei, şi nici nu se încadrează într-o altă ipoteză de confiscare dintre cele reglementate de art. 118 C. pen.

Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011 la domiciliul inculpatului B.S., în apartament a fost găsită suma totală de 2.005 lei, din care 220 lei în posesia inculpatului, iar diferenţa, în posesia părinţilor inculpatului, întreaga sumă fiind ridicată de organele de urmărire penală. Prin cererea depusă la dosar la termenul din 06 aprilie 2012, aflată la fila 119 vol. I dosar instanţă, petenţii B.F. şi B.L. au solicitat, între altele, restituirea sumei de 2.005 lei, pretinzând că banii le aparţin. în drept, au fost invocate prevederile art. 109 alin. (4) C. proc. pen. Prin încheierea din 01 iunie 2012, Tribunalul a admis cererea, în parte, cu privire la diferenţa dintre suma de 2.005 lei şi suma de 220 lei găsită asupra inculpatului (1.785 lei), întrucât organele de urmărire penală nu aveau nicio dovadă la momentul reţinerii sumei, dovadă care nu există la dosar nici la momentul soluţionării cererii, în sensul că acea sumă ar fi fost a inculpatului, şi s-ar fi aflat în mod accidental în momentul respectiv asupra petenţilor. Prin urmare, nu se poate reţine că acea sumă de bani ar avea vreo legătură cu cauza, fiind întrunite condiţiile art. 109 alin. (4) teza I C. proc. pen. La acelaşi termen s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală, pentru a se solicita înaintarea la dosar a recipisei de consemnare a sumei de 2.005 lei ridicate de la domiciliul inculpatului B.S. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011, sau comunicarea datelor necesare restituirii sumei de 1785 lei. în urma emiterii acestei adrese, la dosar a fost primită adresa din 2012 din data de 27 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală, prin care se comunicau, în mod surprinzător, următoarele: „întrucât pe parcursul desfăşurării urmăririi penale nu au fost stabilite elemente care să conducă la aprecierea obţinerii în mod ilicit a sumei respective, la data de 14 iunie 2012 s-a procedat la predarea întregii sume, respectiv, 2.005 lei, către B.L., mama inc. B.S." Astfel, se constată că suma restituită de procuror depăşeşte cuantumul sumei a cărei restituire a fost dispusă de instanţă, ca singur organ judiciar competent să se pronunţe în faza judecăţii asupra oricărui aspect ce priveşte cauza. Restituirea de către procuror a sumei de 220 lei ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la inculpat, este lipsită de temei juridic şi, este, probabil, rezultatul unei erori cu pnvire la cuantumul sumei a cărei restituire a fost aprobată de instanţă. Instanţa nu ar fi dispus restituirea acestei sume de bani, ci, dimpotrivă, confiscarea ei (art. 109 alin. (4) teza finală C. proc. pen.).

Faţă de faptul restituirii către petenta B.L. a întregii sume de bani ridicate de la domiciliul inculpatului din mun. Bucureşti, sector 3, instanţei nu îi rămâne decât posibilitatea de a lua act de acest aspect.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., Tribunalul a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 420 lei obţinută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru cele 14 bancnote falsificate vândute (aşa cum s-a reţinut anterior, preţul plătit pentru fiecare bancnotă a fost de 30 lei).

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului C.N. telefonul mobil marca L.G., cartelă S.I.M. Cosmote, având alocat nr. tel X. Faţă de menţiunile cuprinse în adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală, având din 27 iunie 2012 (filele 256-259 vol. I dosar instanţă), terminalul mobil şi cartela în cauză, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 13 decembrie 2011 la domiciliul acestuia din localitatea Bragadiru, jud. Ilfov, nu au fost folosite în activitatea infracţională pentru care instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului C.N.. De altfel, în convorbirile telefonice purtate de inculpat, transcrise în cuprinsul proceselor-verbale aflate la vol. IV d.u.p., acesta a folosit o altă cartelă S.I.M., având alocat numărul X.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., tribunalul a confiscat de la inculpatul C.N.:

- cartela Cosmote, având număr apel X (atât potrivit declaraţiilor inculpatului, adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, având nr. 1840 din 27 iunie 2012, cât şi potrivit proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate la vol. IV d.u.p., această cartelă SIM a fost folosită de inculpat în activitatea infracţională pentru care instanţa va pronunţa condamnarea sa);

- suma de 50 lei obţinută de la investigatorul sub acoperire „J." pentru bancnota falsificată vândută în data de 31 octombrie 2011. în ceea ce priveşte suma de 1200 lei remisă de investigatorul „J." inculpatului C.N. în data de 09 noiembrie 2011, în urma adresei emise de instanţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T.-Structura centrală a confirmat prin adresa din 13 august 2012, că „suma de 1.200 lei folosită de către investigatorul J. şi însuşită fără drept de către inc. C.N., a fost restituită parchetului de către aparţinătorii inculpatului" (fila 56 vol. I dosar instanţă).

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit inculpatului C.N. telefonul Nokia, telefonul Nokia, de culoare predominant argintie, şi cartela Cosmote, având nr. de apel X ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din mun. Bucureşti, sector 5, unde inculpatul locuia fără forme legale, întrucât probatoriul administrat (adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală din 27 iunie 2012 (filele 256-259 vol. I dosar instanţă, procese-verbale de redare convorbiri telefonice) acestea nu au fost folosite în activitatea infracţională pentru care instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit numitului C.l. elefonul Nokia şi cartela Cosmote, cu nr. apel X, ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din mun. Bucureşti, sector 5, unde inculpatul C.N. locuia fără forme legale, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că ar exista vreo legătură între acest bun şi infracţiunile cu care instanţa a fost sesizată.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Tribunalul a restituit numitului S.I. telefonul Nokia de culoare argintiu cu negru, şi cartela Cosmote, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din mun. Bucureşti, sector 5, unde inculpatul C.N. locuia fără forme legale, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că ar exista vreo legătură între aceste bunuri şi infracţiunile cu care instanţa a fost sesizată.

La stabilirea cuantumului sumelor la care inculpaţii au fost obligaţi cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, instanţa are în vedere că pentru termenul din 02 iulie 2012, cheltuielile judiciare avansate de stat, cad exclusiv în sarcina inculpatului C.N., lipsa de apărare a acestuia de la termenul din 29 iunie 2012, fiind cea care a impus fixarea termenului intermediar din data de 02 iulie 2012, necesar discutării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi, astfel încât aceasta să nu înceteze de drept.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpaţii B.N., B.S., C.N. şi C.N., iar, prin Decizia penală nr. 353/ A din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi B.N., B.S., C.N., C.N., împotriva sentinţei penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală, împotriva sentinţei penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi rejudecând pe fond, majorează pentru fiecare inculpat, cu câte 5.000 lei, cheltuielile judiciare către stat, la care au fost obligaţi prin sentinţa primei instanţe. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele: Cu excepţia inculpatului C.N., ceilalţi inculpaţi au recunoscut comiterea infracţiunilor în faza urmăririi penale.

Faptele penale imputate inculpaţilor au fost complet dovedite prin probele administrate care au fost corect coroborate de către prima instanţă, în sensul celor arătate mai sus.

Şi pedepsele aplicate fiecărui inculpat sunt temeinic individualizate, în raport de contribuţia fiecăruia la comiterea infracţiunilor, cât şi de datele ce-l caracterizează pe fiecare inculpat. în raport de acestea, Curtea apreciază că sub acest aspect, toate apelurile sunt nefondate, pedepsele aplicate fiind apte să asigure reeducarea inculpaţilor, în condiţii de detenţie.

În mod greşit instanţa de fond a obligat inculpaţii doar la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza cercetării judecătoreşti, omiţând total obligarea acestora la achitarea sumei de 20.000 RON reprezentând cheltuielile judiciare stabilite în cursul urmăririi penale şi cuprinse în dispozitivul actului de sesizare a instanţei.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.S. este nefondată, întrucât acesta s-a implicat în calitate de autor falsificarea bancnotelor. Instanţa reţine că din numeroasele operaţiuni succesive pe care le presupunea obţinerea unei bancnote falsificate, inculpatul B.S. s-a ocupat şi cu decuparea bancnotelor imprimate pe colile având format A4. Această situaţie de fapt este reţinută de instanţă pe baza declaraţiei pe care însuşi inculpatul B.S. a dat-o în faza urmăririi penale ( a menţionat că s-a ocupat „şi de decuparea bancnotelor de pe coala A4"), şi a declaraţiei date de inculpatul B.N. în faza judecăţii (acesta a afirmat că, în situaţiile în care inculpatul B. îl ajuta la printare, îl ajuta şi la decuparea bancnotelor, conform indicaţiilor pe care i le dădea). în această situaţie, instanţa apreciază ca nesinceră poziţia inculpatului B.S. din faza judecăţii, contrară celei din faza urmăriri penale, conform căreia în afară de imprimare, nu ar fi desfăşurat nicio altă activitate (legată de contrafacerea bancnotelor), nici înainte, nici după momentul imprimării.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii B.N., B.S., C.N., C.N.

Concluziile apărătorilor inculpaţilor, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privesc pedepsele rezultante aplicate tuturor inculpaţilor, se constată că acestea au fost just şi corect individualizate, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, atât gradul de pericol generic, cât şi cel concret, dar şi persoana inculpaţilor, aflaţi la prima abatere de natură penală.

Gravitatea concretă a infracţiunilor comise este dată de scopul asocierii, constând în săvârşirea unor infracţiuni prezentând o gravitate sporită, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că falsificarea de monede sau de alte vaiori a fost menţionată expres de legiuitor, în Legea nr. 39/2003, printre infracţiunile grave, numărul destul de mare de bancnote contrafăcute într-un interval scurt de timp, caracterul specializat, organizat care a caracterizat activitatea de falsificare a bancnotelor, afectarea încrederii populaţiei în autenticitatea monedei naţionale, deţinerea a numeroase instrumente şi materiale necesare procesului de falsificare constituind un prim pas, esenţial, pentru contrafacerea propriu-zisă, pregătirea desfăşurării unei astfel de activităţi presupunând acceptarea producerii consecinţelor negative pe care le determină punerea în circulaţie a monedelor contrafăcute.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, ci şi cu periculozitatea socială a infractorului, aceasta fiind dată de acceptarea fără nici un fel de remuşcare a prejudicierii celor care primesc în schimbul produselor livrate, serviciilor prestate sau cu alt titlu, în loc de monede, aceste hârtii lipsite de valoare circulatorie; totodată punerea în circulaţie de monede falsificate este de natură să afecteze încrederea în autenticitatea acestor mijloace de plată.

De asemenea Înalta Curte apreciază că, în mod corect, ambele instanţe au avut în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului B.N., în condiţiile în care acesta a avut o poziţie oscilantă în privinţa rolului inculpatului B.S. în cadrul grupării, în faza judecăţii, pe fondul prieteniei existente între cei doi, încercând să minimizeze importanţa participării acestuia, în scopul obţinerii unui tratament sancţionator cât mai favorabil pentru acesta din urmă; atitudinea oscilantă a inculpatului B.N. în privinţa rolului său în cadrul grupării, în faza judecăţii, încercând să minimizeze importanţa participării sale, în scopul obţinerii unui tratament sancţionator cât mai favorabil, precum şi faptul că acesta a continuat să persevereze în săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, cu infracţiuni de o gravitate mult sporită, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege; împrejurarea că inculpatului C.N. i-au fost aplicate amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi, respectiv, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1) din O.U.G. 195/2002, acesta neînţelegând semnificaţia actului de clemenţă al organelor de urmărire penală, trecând la săvârşirea unei infracţiuni mult mai grave; atitudinea nesinceră a inculpatului C.N. care dat o explicaţie neconformă realităţii a faptului remiterii bancnotei investigatorului „J." şi primirii de la acesta, cu aceeaşi ocazie, a sumei de 50 de lei, explicaţie prin care a urmărit o disculpare a sa, precum şi perseverenţa infracţională a acestuia (a comis această infracţiune la 9 zile de la comiterea infracţiunii de punere în circulaţie de monede falsificate), implicarea unei alte persoane în activitatea infracţională, fapt de natură să sporească îndrăzneala şi şansele de reuşită ale acesteia, acţionarea potrivit unui plan bine pus la punct, precum şi atitudinea parţial nesinceră a inculpatului care, în faţa instanţei, a contestat, în contradicţie flagrantă cu mijloace de probă obiective (înregistrări aîe convorbirilor telefonice, înregistrare audio în mediu ambiental), că ar mai fi fost ajutat de o altă persoană la comiterea faptei, contestând un element de fapt important în procesul de individualizare a pedepsei, şi urmărind protejarea respectivei persoane.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepselor (solicitată de inculpaţii C.N. şi C.N.), Înalta Curte apreciază că scopul acestora poate fi atins numai prin privarea de libertate, singura aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de instanţe, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpaţilor.

În cauză, pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor au fost just individualizate şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii sau majorării cuantumului acestora sau al aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen.

În consecinţă, criticile formulate de parchet şi de inculpaţi, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., nu pot fi primite.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de parchet şi de inculpaţi.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi B.N., B.S. şi C.N. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentul inculpat C.N. va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii B.N., B.S., C.N. şi C.N.

Împotriva Deciziei penale nr. 353/ A din 18 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la 11 aprilie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi B.N., B.S. şi C.N. la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.N. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1089/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1261/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1260/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 C.p.), deţinerea de instrumente în vedere