ICCJ. Decizia nr. 1264/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1264/2013

Dosar nr. 2475/114/2012

Şedinţa publică din 11 aprilie 2013 Completul compus din:

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Prin sentinţa penală nr. 101 din 07 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat, între alţii, inculpatul O.E.E., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lif. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.E.E. reţinerea şi arestul preventiv de la 11 aprilie 2012 până la data punerii în libertate.

S-a luat act de renunţarea inculpatului O.E.E. la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

S-a admis în principiu cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de către inculpatul O.E.E., iar pe fond a fost admisă dispunându-se, în conformitate cu art. 160⁸ a alin. (2), rap. la art. 160² C. proc. pen., punerea în libertate provizorie pe cauţiune a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22 emis la 11 aprilie 2012 de către Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 1874/114/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 1608a alin. (3), rap. la art. 160² alin. (3) C. proc. pen., pe durata liberării provizorii pe cauţiune inculpatului i-au fost impuse inculpatului respectarea obligaţiilor: să nu depăşească limita teritorială a judeţului Buzău, cu excepţia situaţiilor în care trebuie să se prezinte la instanţa de judecată sau la organele de urmărire penală, după prealabila încunoştinţare a organelor de supraveghere ale poliţiei, pe bază de documente justificative; să se prezinte la organele de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliţia comunei Vipereşti, judeţul Buzău, desemnat ca organ de supraveghere de către Tribunalul Buzău, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Buzău; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1604 alin. (2), rap. la art. 160² alin. (31) C. proc. pen. s-a impus ca, pe durata liberării provizorii pe cauţiune, inculpatul O.E.E. să nu se apropie de inculpatul V.l., de martorii P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. şi P.C., de membrii familiilor acestora şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

În baza art. 1602 alin. (32), art. 160¹⁰alin. (2), rap. la art. 160⁵ alin. (5) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului O.E.E. cu privire la încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin, nerespectarea acestora având ca efect revocarea liberării provizorii, luarea măsurii arestării preventive şi nerestituirea cauţiunii de 35.000 lei care se face venit la bugetul de stat.

S-a constatat totodată că suma de 10.000 lei a fost restituită denunţătorului P.V., în conformitate cu art. 255 alin. (5) C. pen.

A fost obligat inculpatul O.E.E. la 5.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Martorul P.V. este proprietarul unei ferme de animale (de 150 de capre) pentru întreţinerea cărora a încheiat cu Primăria com. Vipereşti, jud. Buzău, contractul de arendă din 21 ianuarie 2010, având ca obiect 40 ha. de teren, categoria de folosinţă păşune, primăria fiind reprezentată, la semnarea contractului, de către inculpatul O.E.E. Arendarea suprafeţei respective a stat ulterior la baza obţinerii de către martorul P.V. a unor subvenţii anuale de la A.P.I.A. Pătârlagele, în 2010 şi 2011, în valoare de mai multe zeci de mii de lei, bani plătiţi în tranşe, destinaţi efectuării lucrărilor de îngrijire şi întreţinere a păşunii (de ex. 57552.52 lei pentru campania din 2010).

La data de 17 februarie 2012, martorul P.V. a formulat un denunţ înregistrat la I.P.J. Buzău, S.I.F., prin care aducea la cunoştinţă organelor de urmărire penală că inculpatul O.E.E., primarul comunei, i-a pretins sume de bani, brânză şi iezi pentru a nu-i anula contractul de arendă încheiat cu primăria în baza căruia obţinea subvenţii de ia A.P.I.A. Pătârlageîe. Denunţătorul a mai susţinut că inculpatul O.E.E. a acţionat cu complicitatea martorului M.I. (funcţionar public în cadrul A.P.I.A. Buzău) care îi comunica data efectuării plăţilor pentru a-i facilita alegerea momentului exercitării acţiunilor de pretindere a banilor.

În procedura pentru acordarea sprijinului financiar fermierilor s-a prevăzut, pentru anul 2012, obligativitatea depunerii unei adeverinţe eliberate de către Primăria Vipereşti prin care să se ateste suprafaţa de teren utilizată în baza contractului de arendare. în aceste condiţii, la data de 7 martie 2012, martorul s-a deplasat la sediul Primăriei Vipereşti solicitându-i inculpatului O.E. eliberarea adeverinţei necesare pentru reînnoirea cererii de acordare a subvenţiei. Inculpatul i-a dat un răspuns evaziv, precizându-i că este suficient timp, făcând, totodată, menţiunea că trebuie să sosească mai întâi banii pe care fermierul îi primea cu titlul de subvenţie de la A.P.I.A. în seara aceleaşi zile, inculpatul O.E.E. şi martorul M.I. (funcţionar la A.P.I.A. Pătârlagele) au purtat o discuţie telefonică, inculpatul interesându-se de momentul până la care martorul P.V. poate să depună cererea pentru obţinerea subvenţiei.

La data de 2 aprilie 2012 martorul P.V. a fost contactat telefonic de către inculpatul V.l. care i-a amintit despre plăţile ce urmează să se facă ce către A.P.I.A., de faptul că primarul i-a solicitat să poarte discuţia respectivă, precizându-i rolul de intermediar pe care îl are între martor şi inculpatul O.E.

În cadrul întâlnirii dintre martorul P.V. şi inculpatul V.l. din data de 4 aprilie 2012, inculpatul i-a precizat că suma de bani pe care trebuie să o pregătească pentru a obţine adeverinţa ce-i era necesară este 10.000 lei şi nu 7.000 lei cum ştia martorul. Discuţii cu privire la suma de bani pe care trebuia să o dea martorul s-au purtat, la telefon, din iniţiativa inculpatului V.l. şi în data de 5 aprilie 2012.

Virarea sumei de 40.000 lei din subvenţia aferentă anului 2011 s-a făcut în contul martorului P.V. la data de 9 aprilie 2012, martorul primind şi o invitaţie pentru a se prezenta la sediul A.P.I.A. Pătârlagele la data de 11 aprilie 2012 pentru a depune actele necesare constituirii dosarului de acordare a subvenţiei pentru anul 2012, inclusiv a unei adeverinţe ce trebuia eliberată de către primărie cu privire la suprafaţa de teren utilizată cu titlul de păşune.

Martorul P.V. s-a prezentat la Primăria Vipereşti, la data de 10 aprilie 2012, în jurul orelor 12,55, solicitând eliberarea adeverinţei menţionate anterior. întrucât inculpatul O.E.E. lipsea din instituţie, a fost contactat telefonic de către casierul primăriei, martorul V.F., care i-a făcut cunoscută prezenţa martorului.

Inculpatul i-a precizat martorului V.F. că P.V. trebuie să facă ceea ce i-a spus.

Denunţătorul I-a contactat personal pe inculpatul O.E. precizându-i că a venit „pregătit", fiind îndrumat de către acesta să predea banii martorului D.I.

Inculpatul O.E. a întreprins şi acţiuni prin care funcţionarii primăriei au fost atenţionaţi să nu-i elibereze adeverinţa denunţătorului (este situaţia uneia dintre secretarele primăriei, martora N.C., a martorului V.F.). întrucât martorul P.V. a susţinut că va preda banii doar dacă obţine în schimb adeverinţa, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoştinţă inculpatului O.E. de către martorul D.I. Inculpatul O.E. I-a sunat pe martor, în jurul orelor 15,22, solicitându-i ca în aceeaşi seară să aducă suma de 20.000 lei, urmând ca a doua zi dimineaţa să primească adeverinţa solicitată.

În final, în seara de 10 aprilie 2012, inculpatul V.I. şi denunţătorul au convenit să se întâlnească într-un local public din oraşul Pătârlagele pentru a discuta despre condiţiile emiterii adeverinţei.

În tot acest timp, inculpatul V.I. l-a contactat pe inculpatul O.E. precizându-i că fermierul nu are decât suma de 10.000 lei şi că doreşte să se întâlnească într-un loc public.

Realizarea flagrantului s-a efectuat într-o staţie Peco din oraşul Pătârlagele, prin imobilizarea autoturismului, (înmatriculat în Bulgaria), condus de către martorul P.C. (cumnatul inculpatului V.I.), Suma de 10.000 lei a fost găsită într-un plic de culoare albă, format A4, cu inscripţia B.R.D., unitate bancară de care denunţătorul ridicase banii în aceeaşi zi. Pe mâna stângă a inculpatului V.I. s-au descoperit urme şi microparticule de substanţă fluorescentă evidenţiate în lumina ultravioletă.

Infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., se poate comite în patru modalităţi alternative de către funcţionarul care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul elementului material al infracţiunii, s-a apreciat că inculpatul O.E.E. a comis acţiuni de pretindere a sumei de 7.000 lei de la martorul P.V., cu ajutorul inculpatului V.I., care i-a transmis martorului ulterior că suma a fost majorată la 10.000 lei.

Acţiunea de pretindere s-a realizat în mod stăruitor, martorul prezentându-se de mai multe ori la Primăria Vipereşti pentru a obţine o adeverinţă necesară în vederea întocmirii dosarului de acordare a subvenţiei, eliberarea acestei adeverinţe fiind condiţionată de remiterea sumei de bani solicitată. Solicitarea clară a inculpatului O.E.E. a fost întărită şi de tergiversarea întocmirii documentului solicitat; acest aspect era adus la cunoştinţă funcţionarilor primăriei care aveau obligaţia să nu întocmească adeverinţa cerută de către denunţător.

Acţiunea de pretindere a îndeplinit şi condiţiile concomitente prevăzute de norma de incriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, respectiv: pretinderea a avut ca obiect sume de bani al cărei cuantum a fost transmis iniţial cu ajutorul inculpatului V.I. iar ulterior, la data de 10 aprilie 2012, în mod direct de către inculpatul O.E.; în aceste condiţii se va reţine că pretinderea a avut loc atât în mod direct cât şi indirect; banii pretinşi nu i se cuveneau inculpatului O.E., aceştia fiind un contraechivalent al conduitei pe care inculpatul se angaja să o aibă pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu; acţiunea de pretindere ce realizează elementul material al infracţiunii de luare de mită şi transmiterea acesteia cu ajutorul inculpatului V.l., dar şi în mod direct, a avut loc anterior îndeplinirii îndatoririi de serviciu a inculpatului O.E.E.; actul pentru a cărei îndeplinire au fost pretinse sumele de bani, respectiv menţinerea contractului de arendare nr. 1/2010 şi eliberarea unei adeverinţe care să ateste că martorul P.V. avea un contract de arendare a suprafeţei de 40 hectare păşune încheiat cu Primăria Vipereşti şi exploata acest teren, făcea parte din îndatoririle de serviciu ale inculpatului O.E.E.; acest înscris trebuia să fie întocmit de către referentul D.R. iar, ulterior, semnat de către primar.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că infracţiunea de luare de mită a fost comisă cu intenţie directă calificată prin scopul urmărit, respectiv acela de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale primarului Comunei Vipereşti care avea la data comiterii faptei calitatea cerută de lege, respectiv aceea de funcţionar, fiind întrunite cerinţele legale cu privire ia subiectul activ calificat.

Inculpatul V.l. a comis, cu intenţie, acţiuni prin care a ajutat la comiterea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul O.E.E., fiind îndeplinite cerinţele art. 26 C. pen. cu privire la participaţia penală sub forma complicităţii materiale.

Acţiunile de ajutor comise de către inculpatul V.l. au presupus contactarea de mai multe ori a martorului P.V., în perioada ianuarie aprilie 2012, comunicarea sumei pretinse de către inculpatul O.E., iniţial în cuantum de 7.000 lei, apoi majorată la 10.000 lei.

Contribuţia inculpatului V.l. în calitate de complice la comiterea infracţiunii de luare de mită a fost efectivă, inculpatul atenţionându-l pe martor că nu va putea beneficia de menţinerea contractului de arendare şi de dreptul la primirea subvenţiei în cazul în care nu va îndeplini cerinţele primarului, acţiuni ce trebuiau să fie de natură să-l determine pe martorul P.V. să acţioneze în sensul remiterii sumei de bani.

Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui, aspecte ce rezultă din condiţiile concrete în care s-a comis infracţiunea de către inculpatul V.l., astfel cum s-a stabilit pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză.

Vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunea de luare de mită şi complicitate la această faptă a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile martorilor P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. şi P.C., procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental din 7 martie 2012, 4 aprilie 2012, 10 aprilie 2012, înregistrate în baza autorizaţiei din 2012, emisă de către Tribunalul Buzău, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate la posturile telefonice utilizate de către inculpatul O.E.E. şi martorii M.I. şi P.V., interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor din 2012, emise de către Tribunalul Buzău, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile inculpaţilor, înscrisurile privind contractul de arendă şi documentaţia privind subvenţia primită de la A.P.I.A. Pătârlagele de către martorul P.V.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, cu incidenţa dispoziţiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al infracţiunii de luare de mită, comisă în participaţie de către cei doi inculpaţi, inculpatul O.E.E. în calitate de autor iar inculpatul V.l. în calitate de complice, s-a ţinut seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările comiterii infracţiunii şi de urmarea produsă, respectiv: importanţa valorilor sociale lezate care sunt cele referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a unităţilor publice, relaţii care implică îndeplinirea cu probitate şi corectitudine a îndatoririlor profesionale; conţinutul concret al infracţiunii comise determinat de comiterea unor acţiuni insistente de pretindere, direct sau indirect a sumei de bani, de tergiversarea eliberării adeverinţei solicitate de către martorul P.V. astfel încât acesta să adopte conduita urmărită de către inculpaţi; la acestea adăugându-se şi împrejurările în care inculpatul O.E.E. a făcut cunoscut angajaţilor primăriei (casier, secretar, referent cadastru) faptul că martorul P.V. nu poate primi adeverinţa solicitată până nu face ceea ce i-a solicitat. în concret, aşa cum rezultă din declaraţia martorului D.R., referent cadastru la Primăria Vipereşti, fermierul nu putea primi adeverinţa întrucât, conform precizării primarului „nu a cotizat"; acelaşi inculpat a susţinut în prezenţa martorilor S.C. şi D.R. că subvenţia primită de către martorul P.V. de la A.P.I.A. este „o pălărie prea mare pentru el" solicitându-i primului dintre martori să-i transmită fermierului că trebuie să dea suma de 20.000 lei.

Toate aceste aspecte au fost reţinute de către tribunal ca împrejurări ce imprimă faptei unei caracter grav, inculpatul O.E. făcând publică intenţia de a pretinde sume de bani de la martorul P.V., cuantumul sumei pretinsă cu titlul de mită, de 20.000 lei, ce reprezenta jumătate din suma pe care martorul P.V. o primise la data de 9 aprilie 2012 cu titlul de subvenţie de la A.P.I.A. Pătârlagele; calitatea de primar a unei localităţi rurale pe care inculpatul O.E.E. a folosit-o în scopul obţinerii unor sume de bani necuvenite, acţiunile de pretindere a sumelor de bani desfăşurându-se cu referire la atribuţiile sale şi într-o instituţie publică unde exercitarea obligaţiilor de serviciu trebuie să se facă cu corectitudine şi în interesul comunităţii; inculpatul O.E.E., prin angajarea mai multor persoane în activitatea infracţională, prin modul în care a condiţionat exercitarea atribuţiilor de serviciu, a indus în rândul comunităţii ideea că poate realiza orice acţiune după bunul plac, chiar şi în condiţiile în care denunţătorul îşi exprimase intenţia de a aduce această situaţie la cunoştinţa organelor judiciare; atitudinea psihică pe care au avut-o inculpaţii faţă de fapta comisă, cu referire specială la inculpatul V.l., care, deşi auziseră de intenţia martorului P.V. de a denunţa comportamentul primarului (intenţie concretizată, făcută aproape publică cu mult înainte, fila 39 vol. l) au înţeles să continue activitatea infracţională; curajul cu care a acţionat inculpatul O.E.E.; faptul că a tergiversat eliberarea adeverinţei, iar din transcrierea convorbirilor telefonice a rezultat că avea o atitudine sfidătoare faţă de denunţător şi inducea această stare şi faţă de ceilalţi angajaţi ai primăriei care cunoşteau deja motivul pentru care denunţătorul se prezenta în mod repetat la primărie; perioada mare de timp în care inculpaţii au comis acţiunile de pretindere a sumei de bani, ceea ce relevă gradul ridicat de adeziune psihologică la fapta de luare de mită; atitudinea inculpatului V.l. care a recunoscut comiterea faptei încă de la începutul cercetărilor penale şi a contribuit la stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă infracţiunea; faptul că inculpaţii nu au mai fost anterior condamnaţi, au copii minori în întreţinere şi au solicitat ca judecata cauzei să se facă în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen.

Conduita inculpaţilor anterior comiterii faptei ca şi cea adoptată după începerea urmăririi penale, datele ce caracterizează persoanele inculpaţilor au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor pentru infracţiunea comisă, fără a se reţine aceste împrejurări, în conformitate cu art. 74 C. pen., ca şi circumstanţe atenuante, nefiind relevate aspecte care să impună reţinerea şi acestor cauze de atenuare a pedepsei.

Faţă de cele mai sus expuse s-a dispus în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. condamnarea inculpatul O.E.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale, avându-se în vedere că inculpatul a înţeles să folosească în interes propriu calitatea de primar pentru a obţine venituri necuvenite.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen.; pedeapsă ce s-a dispus a se executa, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale.

Faţă de toate împrejurările ce caracterizează pericolul concret ridicat al infracţiunii comise de către inculpatul O.E.E., rezonanţa socială a infracţiunii determinată de calitatea inculpatului dar şi de faptul că acesta a antrenat în comiterea acestei infracţiuni mai multe persoane, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta comisă, relevată de actele repetate de pretindere a sumei de bani şi celelalte aspecte menţionate anterior cu privire la persoana inculpatului, tribunalul a constatat că scopul pedepsei se poate realiza doar prin executarea acesteia în regim de detenţie.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.E.E. reţinerea şi arestul preventiv de la 11 aprilie 2012 la data punerii în libertate.

S-a luat act de renunţarea inculpatului O.E.E. la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

S-a admis în principiu cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de către inculpatul O.E.E. motivat de faptul că sunt îndeplinite condiţiile legaie cu privire la titularul cererii, depunerea cauţiunii de 35.000 lei şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de luare de mită situate sub 18 ani închisoare.

Întrucât inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii de luare de mită, a solicitat ca judecata cauzei să se desfăşoare în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen., nu a mai comis anterior alte fapte penale, nefiind date în dosarul de urmărire penală din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, reţinând că judecata cauzei s-a desfăşurat pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, tribunalul a constatat că cererea de liberare provizorie pe cauţiune este întemeiată, astfel că a fost admisă, în conformitate cu art. 1608a alin. (2), rap. la art. 1602 C .proc. pen., dispunându-se punerea în libertate provizorie pe cauţiune a inculpatului O.E.E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22 emis la 11 aprilie 2012 de către Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 1874/114/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 160⁸ alin. (3), rap. la art. 160² alin. (3) C. proc. pen., s-a impus inculpatului respectarea obligaţilor pe durata liberării provizorii pe cauţiune, respectiv: să nu depăşească limita teritorială a judeţului Buzău, cu excepţia situaţiilor în care trebuie să se prezinte la instanţa de judecată sau la organele de urmărire penală, după prealabila încunoştinţare a organelor de supraveghere ale poliţiei, pe bază de documente justificative; să se prezinte la organele de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliţia comunei Vipereşti, judeţul Buzău, desemnat ca organ de supraveghere de către Tribunalul Buzău, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Buzău; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1604 alin. (2), rap. la art. 1602 alin. (31) C. proc. pen. s-a impus ca, pe durata liberării provizorii pe cauţiune, inculpatul O.E.E. să nu se apropie de inculpatul V.l., de martorii P.V., D.I., M.I., D.R., N.C., S.C., B.T. şi P.C., de membrii familiilor acestora şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

În baza art. 1602 alin. (3), art, 160¹⁰alin. (2), rap. la art. 160⁵ alin. (5) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului O.E.E. cu privire la încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin, nerespectarea acestora având ca efect revocarea liberării provizorii, luarea măsurii arestării preventive şi nerestituirea cauţiunii de 35.000 lei care se face venit la bugetul de stat.

În baza art. 160^2bC. proc. pen., s-a dispus ca Poliţia comunei Vipereşti să verifice periodic respectarea obligaţiilor impuse inculpatului, iar în cazul în care se constată încălcări ale acestora va sesiza de îndată instanţa de judecată.

În baza art. 350 alin. (7), rap. la art. 1605 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe s-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 35.000 lei, consemnată la C.E.C. Bank, pe numele inculpatului O.E.E., la dispoziţia Tribunalului Buzău.

În conformitate cu art. 255 alin. (3) şi (5) C. pen. s-a constatat că suma de 10.000 lei a fost restituită martorului P.V. care a denunţat organelor judiciare fapta de luare de mită anterior ca acestea să se fi sesizat pentru această infracţiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alţii, inculpatul O.E.E., criticând-o, în principal, sub aspectul individualizării pedepselor şi a modalităţii de executare.

În motivarea apelului, inculpatul O.E.E. susţine că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare şi a fost aplicată ţinându-se seama de natura infracţiunii (de corupţie) şi pentru a da un exemplu opiniei publice pentru fermitatea cu care s-a acţionat.

Mai susţine inculpatul, prin apărătorul său, că pedeapsa aplicată a fost dată sub presiunea mediatică pentru că a fost pronunţată în perioada campaniei privind alegerile locale. Totodată nu s-a ţinut seama de persoana sa pentru a se face o corectă individualizare a pedepsei (vârstă, conduită anterioară, aspecte familiale etc).

De asemenea inculpatul solicită un tratament egal cu al coinculpatului, respectiv aplicarea disp. art. 81 sau 86¹, mai ales că a executat în stare de arest preventiv o parte din pedeapsa aplicată.

Examinând hotărârea atacată în aport de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanţa de apel a constat că apelurile sunt nefondate, respingându-le prin Decizia penală nr. 172 din 22 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Ape! Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că, în faţa primei instanţe inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor imputate prin actul de sesizare şi nesolicitând administrarea altor probe.

În aceste condiţii, instanţa de apel a verificat dacă prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor art. 320¹alin. (1) - (4) C. proc. pen., în sensul că, pe lângă recunoaşterea faptelor şi nesoiicitarea de probe, la dosarul de urmărire penală trebuie să existe şi probe concludente care să conducă la concluzia indubitabilă, certă, că inculpaţii au comis faptele şi că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor imputate.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală instanţa de apel reţine, în esenţă, că inculpatul apelant O.E.E., în calitate de primar al com. Vipereşti, judeţul Buzău a pretins, prin intermediul coinculpatului V.l., martorului denunţător P.V. sume de bani, pentru a nu-i anula un contract de arendă (nr. 1 din 21 ianuarie 2010) încheiat de primărie şi în baza căruia martorul obţinea piăţi (subvenţii) prin programul A.P.I.A.

Denunţătorul era direct interesat de obţinerea unei adeverinţe de la primărie, în vederea depunerii la dosarul pentru acordarea de subvenţii, iar inculpatul O.E.E. i-a transmis, prin intermediar, că va putea intra în posesia acestei adeverinţe contra unei sume de bani (7.000 aşa cum reiese din declaraţia martorului P.V. şi a coinculpatului V.l.). Ulterior, suma de bani solicitată de primar a fost modificată de la 7.000 lei la 10.000 lei.

Deşi martorul denunţător s-a prezentat „pregătit" la primărie pentru a ridica adeverinţa, angajaţii acesteia, ce puteau face acest lucru, respectiv N.C. şi V.F., au fost anunţaţi de inculpatul O.E.E. să nu elibereze adeverinţa fără acordul său. În aceste condiţii martorul a luat legătura telefonic cu inculpatul care a condiţionat eliberarea adeverinţei de remiterea sumei de 20.000 lei.

În ziua de 10 aprilie 2012 inculpatul V.l. şi denunţătorul au stabilit să se întâlnească pentru a conveni detaliile eliberării adeverinţei, astfel că, după înţelegerea dintre cei doi inculpatul a urcat în autoturism, având asupra sa un plic cu suma de 10.000 lei, plic ce a fost găsit cu ocazia flagrantului asupra acestuia.

Detaliile punerii la cale a acestei operaţiuni ilicite de obţinere a sumei de bani de către inculpatul O.E.E., au fost stabilite şi prin intermediul convorbirilor telefonice purtate de către martor cu ambii inculpaţi (convorbiri interceptate de organele de urmărire penală în baza autorizaţiilor telefonice emise de Tribunalul Buzău).

În concluzie, instanţa de apel a constatat că la dosarul de urmărire penală sunt probe suficiente care conduc la reţinerea stării de fapt de mai sus şi detaliată în cuprinsul considerentelor sentinţei, iar faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul O.E.E.) şi respectiv de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul V.l.).

În legătură cu individualizarea pedepsei, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. Astfel, s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 la 12 ani închisoare, iar reduse cu 1/3 conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 2 la 8 ani închisoare), de gradul de pericol social al faptelor şi persoana inculpaţilor.

Instanţa de apel şi-a însuşit aspectele reliefate în considerentele sentinţei, în sensul că fapta comisă de inculpatul O.E.E. prezintă un grad ridicat de pericol social ce necesită, pentru atingerea scopului pedepsei, aplicarea unei sancţiuni privative de libertate, întrucât prin comiterea ei inculpatul a afectat grav relaţiile sociale privind încrederea ce se acordă funcţiei publice deţinute, precum şi a alegătorilor din comună (el ocupând o funcţie electivă).

De asemenea, judicios s-a ţinut seama de cuantumul sumei pretinsă martorului (20.000 lei) din care acesta a remis 10.000 lei, de insistenţa inculpatului O.E.E. de obţinere a banilor şi condiţionarea emiterii unei adeverinţe la care avea dreptul martorul.

Instanţa de apel a constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională prin pretinderea şi insistenţa lui asupra martorului pentru a-i remite bani în schimbul adeverinţei, dar şi prin angrenarea inculpatului V.l. în această activitate ilicită.

În aceste condiţii, critica inculpatului O.E.E. privind reducerea pedepsei şi suspendarea ei (condiţionată ori sub supraveghere) nu poate fi reţinută. Pedeapsa aplicată de prima instanţă (4 ani închisoare) nu este greşit individualizată, în sensul că ar fi prea mare (fiind orientată chiar la jumătatea maximului special redus), dacă se are în vedere că el a fost ales primar pentru a-şi ajuta consătenii, iar nu pentru a obţine de la ei beneficii necuvenite.

Modalitatea de comitere a infracţiunii (prin pretindere, iniţiativă ca aparţine subiectului activ a cărei funcţie o scoate la vânzare), demonstrează că inculpatul are o lipsă totală de consideraţie faţă de relaţiile sociale lezate, dar şi faţă de oprobriul public al alegătorilor. Ori tocmai comportamentul său inadecvat unui funcţionar ales electiv face ca fapta comisă să aducă prejudicii considerabile relaţiilor de serviciu şi încrederii publice în instituţia primarului.

Se mai poate reţine că inculpatul O.E.E. a fost cel care l-a cooptat în planul său şi pe inculpatul V.I., iar acesta (deşi nu s-a dovedit că ar fi avut vreun beneficiu material) a acceptat să-i dea ajutorul necesar având legătura cu denunţătorul.

Susţinerea inculpatului O.E.E. în sensul că, prima instanţă a făcut un tratament inegal al pedepsei aplicate celor doi, nu poate fi primită de instanţa de apel, întrucât şi contribuţia acestora la săvârşirea faptei este diferită.

În primul rând, inculpatul O.E.E. este cel care a luat hotărârea de a solicita bani pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, iar în al doilea rând, el avea posibilitatea de a condiţiona eliberarea adeverinţei. Nu în ultimul rând, funcţia deţinută de către inculpat impunea un comportament exemplar atât în societate cât şi în relaţiile de serviciu, relaţii ce au fost grav afectate.

Inculpatul V.I. nu a fost decât un intermediar, fără a deţine vreo funcţie ale căror relaţii să le pericliteze în mod direct.

Individualizarea pedepsei se face ţinând seama nu numai de circumstanţele personale ale inculpaţilor, care au avut o conduită bună anterior faptei, ci, aşa cum a detaliat prima instanţă şi de datele faptice ale speţei (funcţia deţinută, suma pretinsă, actul ce trebuia îndeplinit, modul de acţiune, perioada infracţională, curajul de care a dat dovadă cei doi inculpaţi etc).

În concluzie, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt corect individualizate (chiar şi în condiţiile reţinerii disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.).

De asemenea instanţa de apel a apreciat, pentru motivele expuse la individualizare, că scopul pedepsei nu poate fi atins, în cazul în care inculpatul O.E.E. decât prin executarea efectivă.

Un aspect inadecvat, dar care nu conduce la desfiinţarea hotărârii, mai ales că este în favoarea apelantului inculpat O.E.E. este aplicarea prin sentinţă a dispoziţiilor art. 160²şi urm. C. proc. pen., privind liberarea provizorie pe cauţiune, faţă de dispoziţiile art. 350 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul O.E.E., care, prin apărătorii săi aleşi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţei de fond şi apel şi rejudecând : reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul O.E.E. este întemeiat, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen., iar instanţele au aplicat o pedeapsă mult prea aspră raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului : conduita inculpatului anterior comiterii faptei ca şi cea adoptată după începerea urmăririi penale, faptul nu au mai fost anterior condamnat, că are un copil minor în întreţinere, are o viaţă de familie exemplară, se bucură de respectul localnicilor, este cunoscut ca o persoană onorabilă, onestă, un bun edil al comunei, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, solicitând ca judecata cauzei să se facă în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, aceasta trebuie să reflecte gradul de pericol social a! faptelor şi să asigure reeducarea infractorului, astfel încât înalta Curte apreciază că scopul acesteia poate fi atins numai prin privarea de libertate, singura aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de instanţe, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpaţilor.

Elemente de circumstanţiere ce au stat la baza individualizării judiciare a pedepsei formează convingerea înaltei Curţi că finalitatea pedepsei înscrisă în art. 52 C. pen., nu poate fi atinsă decât prin executarea prin privare de libertate, deoarece a dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă scopul (constrângerea, reeducarea şi prevenţia). Aceasta, întrucât infracţiunea săvârşită de către recurentul inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social şi, ca atare, nu se impune suspendarea executării pedepsei.

Faţă de toate acestea se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului O.E.E.

Ca atare, criticile formulate de inculpat, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate.

Faţă de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d) din acelaşi cod urmează a admite recursul inculpatului, a casa, în parte, decizia atacată şi sentinţa primei instanţe şi rejudecând, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de artr.254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi va menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul O.E.E. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 22 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală nr. 101 din 7 iunie 2012 şi rejudecând:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de artr.254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1261/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1303/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1260/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 C.p.), deţinerea de instrumente în vedere ICCJ. Decizia nr. 1261/2013. Penal