ICCJ. Decizia nr. 1306/2013. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1306/2013
Dosar nr. 38711/131/2012
Şedinţa publică din data 15 aprilie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 764 din 05 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 320 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 334 C. proc. pen. s-au respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpaţii C.L. şi V.I., de schimbare a încadrării juridice dată faptelor din infracţiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunile de trafic ilicit de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.L. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul C.L. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit b) C. pen.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale menţionate, inculpatului C.L. fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.L.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,d upă executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului V.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului V.I.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 319.11 grame pulbere conţinând cocaină cu concentraţie de 97,34%, cu păstrarea cantităţii de 5,01 grame pulbere conţinând cocaină cu concentraţie de 97,34% depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 12 iulie 2012.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea unei cutii din carton, precum şi a celor două boxe audio de culoare neagră, a unui subwoofwer-ui, a unui mausoptic şi a unei tastaturi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 18 septembrie 2012.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.I. a sumei de 170 euro, echivalent în lei la data plăţii efective.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului instituit conform Ordonanţei nr. 156/D/P/2012 din data de 13 iulie 2012 şi executat conform procesului-verbal întocmit la data de 19 iulie 2012
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.L. a sumei de 1.050 euro, compusă din 10 bancnote a 100 euro şi o bancnotă de 50 de euro, a unui telefon mobil, a unei cartele S.I.M., a unui telefon iPhone 3 de culoare neagră cu cartelă S.I.M., având număr de apel X şi a unei cartele reîncărcabile Focus Sat. (dovada din 19 iulie 2012)
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului instituit conform procesului-verbal întocmit la data de 19 iulie 2012 şi, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul V.I. a unui telefon, a unei cartele S.I.M. Cosmote (dovada din 19 iulie 2012) şi a sumei de 350 lei.
S-a dispus ca măsura dispusă să fie comunicată I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. pentru a proceda conform art. 444 C. proc. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcţionarea S.N.D.G.J. s-a dispus prelevarea probelor biologice de la cei doi inculpaţi
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 11.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 156/D/P/2012 din 03 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor V.I. şi C.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
în fapt, prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi că, la data de 04 iulie 2012, au adus în România o cantitate de 324,63 grame cocaină cu o concentraţie de 97,34%, din Paraguay, droguri ce au fost ascunse într-un colet. Totodată că, după ce drogurile au fost expediate din Bucureşti către Municipiul Târgu Jiu, la data de 10 iulie 2012, cei doi inculpaţi s-au prezentat la O.P. nr. 4 din Târgu Jiu şi au intrat în posesia coletului în care se afla substanţa ce a înlocuit în mod autorizat drogurile, planificând să livreze în continuare cocaina altor membri ai reţelei.
Astfel, în luna martie 2012, inculpatul V.I. s-a deplasat in Italia, în oraşul Varese, unde a locuit timp de o lună la fratele său, V.D.
Prin intermediul martorei Ş.M.S. (care era prietena lui V.D.), inculpatul V.I. l-a cunoscut pe „C." (care era coleg de serviciu cu martora Ş.M.S.).
Numitul „C." i-a spus inculpatului V.I. că se ocupă cu afaceri vizând drogurile şi că ar vrea să încerce ruta Paraguay-România. Ca urmare, i-a propus acestuia să-i trimită două colete în care urma să fie disimulată o cantitate de droguri de câte maxim 100 de grame." In aceleaşi împrejurări, „C." i-a spus inculpatului V.I. că ii va da suma de 3.000 de euro atunci când coletele vor ajunge în România şi va intra în posesia drogurilor. Inculpatul a fost de acord cu propunerea numitului „C." şi, după ce s-a întors în România, a luat legătura cu P.M. (mama concubinei sale) şi cu inculpatul C.L., zis „P." (vărul său), cărora le-a propus să primească în calitate de destinatari cele două colete, lucru cu care aceştia au fost de acord. Apoi inculpatul i-a transmis datele de identificare ale celor doi numitului „C.", pentru a le trece pe două colete, indicandu-i totodată numărul său de telefon - X pentru a fi contactat atunci când coletele ajung în România.
La data de 04 iulie 2012, de la aeroportul din Frankfurt - Germania a fost adus la Aeroportul Internaţional Henry Coandă Bucureşti cu avionul companiei Tarom, coletul destinat inculpatului C.L. în urma efectuării unui control de către lucrătorii de poliţie, în coletul menţionat a fost găsită disimulată într-o boxă audio cantitatea de 324,63 grame cocaină cu o concentraţie de 97,34%. După substituirea autorizată a drogurilor, la data de 09 iulie 2012, coletul a fost predat de către lucrătorii de poliţie unităţii poştale nr. 4 din Tg. Jiu în vederea livrării supravegheate a acestuia.
În urma primirii avizelor poştale, la data de 10 iulie 2012, inculpaţii şi numita P.M. s-au deplasat la O.P. nr. 4 din Târgu-Jiu, unde au fost întocmite formalităţile de predare a celor două colete, care au intrat în posesia inculpaţilor. în urma verificării, în coletul destinat numitei P.M. lucrătorii de poliţie nu au găsit droguri, constatându-se că acest colet a ajuns la destinaţie cu o greutate mai mică decât cea iniţială.
În prezenţa celor doi inculpaţi a fost verificat şi coletul ce avea ca destinatar pe inculpatul C.L. şi s-a constatat că in interior se aflau o tastatură, un mouse, ziare mototolite, o cutie neagră cu două boxe audio şi o unitate, în interiorul căreia, într-un locaş special constituit, se afla o pungă transparentă, învelită în indigo, cu o substanţă pulverulentă de culoare albă, asemănătoare celei substituite autorizat, ce conţinea cocaină.
Situaţia de fapt a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verb al de prindere în flagrant, procesul-verb al de substituire în mod autorizat a drogurilor ascunse în coletul ce avea ca destinatar pe inculpatul C.L., procesele-verbale consemnând rezultatul investigaţiilor efectuate de lucrătorii operativi ai poliţiei judiciare, procesele-verbale de consemnare a datelor existente în memoria telefoanelor mobile ridicate de la inculpaţi, depoziţiile martorilor asistenţi, procesele-verbale de consemnare a comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Bucureşti în urma solicitării formulate de organul de urmărire penală, actele transmise de autorităţile germane referitoare la coletul de cocaină, procesele - verbale întocmite în urma activităţii de supraveghere operativă, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor V.I. şi C.L.
La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2012, după citirea rechizitoriului, inculpaţii, asistaţi de apărătorii aleşi, au arătat că doresc ca judecarea procesului să aibă loc potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Ca urmare, instanţa a procedat la audierea acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. pen., declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei sub formă de proces - verbal.
Urmare poziţiei procesuale exprimate de cei doi inculpaţi aflaţi în stare de arest, apărătorii inculpaţilor şi reprezentantul Ministerului Public au arătat că cererea de judecare a cauzei în baza procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. este admisibilă, apărătorii celor doi inculpaţi solicitând apoi, în temeiul dispoziţiilor art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000, în infracţiunile de trafic ilicit de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) al Legii nr. 143/2000.
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală prin raportare la dispoziţiile art. 320 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 03 iulie 2012, lucrătorii operativi ai poliţiei din structura I.G.P.R. - D.C.C.O., Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul C.L., zis „P.", domiciliat în localitatea Lăzăreşti, oraş Bumbeşti - Jiu, Jud. Gorj, destinatar al unui colet descoperit pe Aeroportul din Frankfurt/Main, Germania, în care se află o cantitate de cocaină, urma să introducă respectivele droguri în România.
În baza cercetărilor premergătoare efectuate s-a reţinut că membrii unei reţele bine organizate expediaseră din Paraguay către cei doi inculpaţi o anumită cantitate de cocaină ascunsă într-un colet.
Conform adresei O.C.V. din cadrul Aeroportului Frankfurt/Main, Germania din data de 02 iulie 2012, la data de 30 iunie 2012, în cadrul camerei de control, în încăperile C.P.I.F.E., într-o corespondenţă E.M.S. din Paraguay au fost descoperite cea 300 grame cocaină brut. Conform constatărilor agentului prezent, corespondenţa conţinea un mous de calculator, o tastatură de calculator şi trei boxe împachetate separat. La radiografierea boxelor de dimensiuni diferite, în partea laterală a boxei mari, s-a observat o masă neobişnuită. Conform aceluiaşi proces-verbal (filele 159-160 dosar de urmărire penală), după îndepărtarea peretelui s-a găsit un pachet împachetat cu hârtie albastră, conţinând o substanţă albă, sub formă de praf. Testul efectuat asupra acestei substanţe de către agentul constatator privind existenţa drogurilor, conform procedurii E.S.A. a ieşit pozitiv pentru cocaină. Expeditorul corespondenţei era: A.A.B., T.A. - Paraguay, iar destinatarul - L.C., Lăzăreşti, Bumbeşti P.U., Gorj, România.
Conform datelor de corespondenţă, aceasta a fost predată în Paraguay la data de 22 iunie 2012. Din actele întocmite de autorităţile germane rezultă că în baza acestei situaţii de fapt s-a solicitat autorităţilor române competente efectuarea unei transmiteri controlate a drogurilor în discuţie.
La data de 04 iulie 2012, ora 15.12, coletul menţionat împreună cu corespondenţa de expediere a sosit cu avionul companiei Tarom, de la Aeroportul din Frankfurt/Main, Germania, destinatarul coletului în care se afla cocaina fiind inculpatul C.L.
Fiind o situaţie de urgenţă, conform art. 91 alin. (2) C. proc. pen., deoarece conform procedurilor existente în materie, corespondenţa şi coletul urmau să fie livrate destinatarului C.L., prin intermediul Poştei Române, iar reţinerea şi deschiderea acestora era necesară în vederea identificării tuturor participanţilor la săvârşirea faptei şi a stabilirii complete a situaţiei de fapt, precum şi pentru administrarea probelor necesare, prin Ordonanţa nr. 136/A/2012 din data de 04 iulie 2012, ora 12.50, s-a dispus reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror altor corespondenţe ori obiecte, inclusiv coletul poştal, toate adresate inculpatului C.L. pentru o durată de 48 de ore, respectiv de la data de 04 iulie 2012, ora 14.30, până la data de 06 iulie 2012, ora 14.30.
În baza acestei autorizaţii au fost reţinute actele de expediere şi coletul având ca destinatar pe numitul C.L.
Controlul efectuat de lucrătorii poliţiei judiciare asupra acestui colet a confirmat precizările autorităţilor de resort germane. Astfel, în urma efectuării controlului asupra coletului, a fost găsită disimulată într-o boxă audio cantitatea brută de 332,6 grame cu substanţă pulverulentă, care în urma testării s-a dovedit a fi cocaină, ambalată într-o pungă din material plastic transparent.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 iulie 2012 întocmit de L.C.A.P.D. (filele 134-135 dosar de urmărire penală): „proba înaintată în cauza privind pe C.L. şi alţii este constituită din 324,63 grame pulbere care conţine cocaină cu o concentraţie în cocaină de 97,34 %±-2%."
Având în vedere existenţa indiciilor cu privire la comiterea unei fapte de trafic internaţional de droguri de mare risc, pentru stabilirea completă a situaţiei de fapt, identificarea tuturor participanţilor şi probarea faptelor comise, prin ordonanţa din data de 04 iulie 2012, ora 13.15, s-a dispus efectuarea unei livrări supravegheate, cu substituirea cantităţii de substanţe stupefiante.
S-a procedat în consecinţă la punerea în executare a dispoziţiilor acestei ordonanţe, cocaina fiind înlocuită cu o altă substanţă ce nu conţine stupefiante, iar la data de 09 iulie 2012, s-a procedat la predarea coletului către C.N.P.R. - C.R.T. Bucureşti, cu scopul de a-l livra la U.P. nr. 4 din Tg. Jiu, astfel încât acesta să ajungă la destinatarul înscris pe colet, respectiv inculpatul C.L.
După ce coletul a fost predat C.R.T. Bucureşti, acesta a fost apoi transportat către municipiul Tg. Jiu, astfel încât să intre în posesia destinatarului.
La data de 09 iulie 2012, numita P.M. a primit avizul pentru un colet şi, în aceeaşi zi, inculpatul V.I. s-a deplasat cu aceasta la O.P. nr. 4 din Tg. Jiu pentru a-l ridica. La O.P. li s-a comunicat să vină în ziua următoare, respectiv marţi, pentru a li se preda coletul.
Conform propriilor sale declaraţii, tot la data de 09 iulie 2012, inculpatul V.I. a fost contactat de lucrători ai O.P. pentru a i se comunica sosirea coletului expediat pe numele inculpatului C.L.
Ca urmare a faptului că, potrivit înţelegerii, inculpaţii V.I. şi C.L. urmau a se deplasa împreună cu P.M. pentru a ridica ambele colete, în cauză s-a procedat la efectuarea unei supravegheri operative de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei judiciare.
Din procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit a rezultat că, în jurul orei 10.45, la O.P. nr. 4 din Târgu Jiu au ajuns inculpatul V.I. împreună cu P.M. (mama concubinei inculpatului V.I.), cu un autoturism taxi de culoare roşie. Aceştia au coborât din maşină, iar inculpatul a aşezat-o pe numita P.M. pe o bancă din apropierea O.P. şi a revenit la autoturism, deplasându-se apoi la domiciliul inculpatului C.L. pentru a-l aduce şi pe acesta la sediul O.P. Pe traseu, inculpatul V.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.L. pentru a-i comunica faptul că pachetul pe care trebuia să-l ridice ajunsese, fiind necesară prezenţa sa la sediul O.P.. în jurul orei 12.00, cei doi inculpaţi au ajuns cu autoturismul inscripţionat „taxi" în apropierea de O.P. nr. 4 Tg Jiu, unde au coborât şi s-au deplasat la o berărie situată vizavi de oficiu, unde au discutat aproximativ 5 minute, cei doi mergând apoi în locul unde inculpatul V.I. a lăsat-o pe P.M.. După ce s-au întâlnit cu numita P.M., aceasta, împreună cu inculpatul C.L., au intrat în clădirea O.P., inculpatul V.I. rămânând să aştepte în faţa clădirii.
După un interval de aproximativ 10 minute, inculpatul C.L. a ajutat-o pe P.M. să iasă din oficiu, lăsând-o cu inculpatul V.I., după care a intrat din nou în O.P. şi imediat, în jurul orei 12.10, a ieşit cu două colete, unul având ca destinatar pe inculpatul C.L., iar celălalt pe numita P.M.
Inculpatul V.I. avea numărul de telefon al taximetristului cu care s-a deplasat iniţial şi, deoarece acesta i-a spus că pleacă într-o cursă la Râmnicu Vâlcea, după ce inculpatul C.L. a lăsat coletele lângă bancă, s-a deplasat către un taximetru care staţiona în apropiere.
Din conţinutul aceluiaşi proces - verbal,pe toată perioada în care C.L. şi P.M. s-au aflat în sediul O.P. din Târgu Jiu, numitul V.I. s-a aflat în imediata apropiere a O.P. şi părea foarte agitat. În jurul orei 12.10, în momentul în care cele trei persoane menţionate se întâlnesc, în faţa O.P. nr. 4 din Târgu Jiu, s-a decis intervenirea pentru prinderea în flagrant a celor trei persoane menţionate." (proces -yerbal filele 187-189 dosar de urmărire penală).
Cu respectarea procedurilor specifice, lucrătorii operativ ai poliţiei aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu au intervenit, însă în timp"'ce strigau „Stai! Poliţia!", inculpatul V.I. a fugit cu telefonul mobil în mână, fiind oprit după câţiva metri de către lucrătorii poliţiei, moment în care au constatat că nu mai avea asupra sa respectivul telefon mobil.
După ce lucrătorii de poliţie i-au oprit pe cei doi inculpaţi şi pe numita P.M., aceştia au fost conduşi împreună cu cele două colete la sediul I.J.P. Gorja unde, în prezenţa martorilor asistenţi nominalizaţi în procesul-verbal, numita P.M. a desfăcut coletul cu număr de identificare C.P., ocazie cu care s-a (constatat că în interiorul acestuia se aflau următoarele bunuri: un filtru pentru aspirator, o pereche de pantofi tip sport, o" pungă de ceai, un încărcător electric şl ziare mototolite" folosite pentru protecţia bunurilor expediate. întrebată cu privire la destinaţia şi provenienţa acestui colet, P.M. a declarat verbal că nu ştie de mde este, iar destinatarul real al acestui colet este inculpatul V.I.
În acelaşi proces-verbal întocmit la data de 10 iulie 2012 rezultă că în prezenţa numiţilor V. și C.L., precum şi a lucrătorului vamal N.A.S. şi a lucrătoarei din cadrul O.P. nr. 4 din Târgu Jiu, numita M.D., s-a procedat ra-i.eXeetuarea unui control asupra coletului, al cărui destinatar era numitul C.L., ocazie cu care au fost găsite următoarele bunuri: o tastatură, un mause, mai multe ziare mototolite pentru protejarea conţinutului, precum şi o cutie neagră în care se aflau două boxe şi o unitate de subwoofer, în interiorul subw ofer-ului, înfosiin locaş construit în peretele acestuia, a fost descoperită o pungă transparentă, învelită în indigo, ce conţinea un praf de culoare albă, aceeaşi substanţă substituită confort-procesului verbal din data de 06 iulie 2012 întocmit la sediul Aeroportului Internaţional București Otopeni."
Despre acest colet, inculpatul C.L. a declarat că îi aparţine tot inculpatului V.I., acesta din urmă fiind destinatarul real.
De asemenea, întrebat fiind despre conţinutul celor două colete, inculpatul V.I. a declarat că îi aparţin, fiindu-i trimise de un cetăţean italian pe care îl cunoaşte doar sub apelativul „C." Cu ocazia efectuării percheziţiei corporale asupra inculpatul V.I. s-a constatat că acesta nu mai avea asupra sa aparatul telefonic cu care a ţinut legătura cu destinatarii coletelor, motiv pentru care s-a constituit o echipă în scopul cercetării zonelor de pe traseul urmat de V.I. din momentul iniţierii acţiunii de prindere în flagrant până în momentul prinderii propriu - zise a acestuia. In urma cercetării acestor zone, la aproximativ 100 de metri de locul prinderii, în iarbă, a fost identificat telefonul şi cartela S.I.M. Cosmote, cu privire la care inculpatul V.I. a declarat că îi aparţine.
Situaţia de fapt reţinută în procesul - verbal de prindere în flagrant este confirmată prin declaraţiile inculpatul V.I., acesta recunoscând încă din stadiul incipient al cercetării faptul că a fost implicat în activitatea având ca obiect transportul unor substanţe stupefiante din străinătate pe teritoriul României. Astfel, audiat la data de 11 iulie 20-12 orele 03.00 - 03.40, după prinderea în flagrant, inculpatul V.I. a arătat că, în cursul lunii martie 2012, s-a deplasat în Italia, în oraşul Varese, unde a locuit aproximativ o lună la fratele său geamăn - V.D., care locuieşte împreună cu prietena sa, pe nume Ş.M.S. în com. Rancio sat. Valcovia, provincia Divarese, ocazie cu care l-a cunoscut pe „C.", de profesie medic, coleg de serviciu cu Ş.M.S. Conform declaraţiilor inculpatului V.I.: „C. mi-a spus că se ocupă cu drogurile şi ar vrea să probeze acest drum din Paraguay în România. C. mi-a spus că pune în cele două colete 50 de grame, maxim 100 de grame de droguri şi îmi poate da 3.000 euro, pentru ambele colete, atunci când i le predau. După Paşti am revenit în România şi am luat legătura cu C.L. şi P.M., întrebându-i dacă pot primi nişte colete pe numele lor şi le-am spus că trebuie să primesc nişte colete, dar că voi pleca din ţară şi să le primească pe numele lor. Ei au fost de acord; ''le-am luat datele şi le-am transmis lui C. în Italia. După aproximativ două luni, C. mi-a spus că au plecat coletele din Paraguay, la diferenţă de 4 zile unul faţă de altul. Eu i-am anunţat pe C.L. şi pe P.M. că au plecat coletele din Paraguay. Pe C.L. l-am sunat în mai multe rânduri şi i-am spus să plece de acasă, că o să-l anunţ eu când vine coletul în România. Eu lui C. i-am dat numărul meu de telefon şi l-a trecut pe ambele colete. I-am spus lui C.L. că în cazul în care îi vine un aviz prin poştă să mă anunţe. I-am spus lui C.L. că în colet se află aparatură electronică, boxe, dar nu i-am precizat că sunt şi droguri. La fel i-am spus şi soacrei mele, P.M. C. mi-a spus că drogurile sunt în ambele colete în care se află aparatură electronică. (...) Luni 09 iulie 2012, soacra mea a primit avizul la un colet, m-am dus la poştă cu ea. De la poştă mi-a spus să vin marţi ca să ne dea coletul. Tot marţi am fost contactat de la poştă şi mi-a spus că a venit coletul pe numele lui C.L. Marţi dimineaţa m-am dus cu soacra mea la poştă, am lăsat-o acolo şi m-am dus cu un taxi ca să-l iau pe C.L. ca să vină să-mi ridice coletul. L-am sunat la telefon pe C.L. şi i-am spus că am fost anunţat că a venit coletul și vin să-l iau de acasă. Eu şi C.L. am mers cu acel taxi la poştă, unde ne aştepta soacra mea. C.L. şi soacra mea au intrat în poştă, iar eu am rămas afară. Soacra mea a ieşit singură din poştă, am aşezat-o pe bancă, iar C.L. a venit cu ambele colete la banca unde stătea soacră mea cu mine. Eu aveam numărul de telefon al taximetristului cu, care am venit şi, pentru că mi-a spus că pleacă într-o altă cursă la Vâlcea, după ce C.L. a lăsat coletele lângă bancă, m-am dus către un taxi din apropiere. După ce am parcurs câţiva metri a apărut poliţia."
S-a reţinut că premeditarea activităţii infracţionale de către inculpatul V.I. este demonstrată de existenţa unei planificări extrem de detaliate a activităţii de transport a substanţei stupefiante, conform declaraţiilor inculpatului acesta având interdicţie de a desface coletele trimise din Paraguay, urmând a fi remunerat cu o sumă substanţială de bani pentru participarea la efectuarea acestui transport. In cadrul aceleiaşi declaraţii, inculpatul V.I. a arătat că „C. mi-a spus să nu umblu să desfac coletele, dar să-l anunţ când le am acasă, că el vine urgent cu avionul să le ia şi îmi va da cei 3.000 de euro promişi. În acest interval, „C." i-a dat băiatului S. sau S., suma de 200 de euro pe care mi i-a trimis în România, eu primind 170 de euro, restul fiind comisionul de trimitere. Aceşti bani au fost trimişi pe numele meu şi i-am ridicat personal de la B.C.R. zona C.A.M. din Tg. Jiu prin W.U."
Cu referire la remuneraţia cuvenită inculpatului C. Li viu, inculpatul V.I. a arătat că „i-am promis lui C.L. că îi fac şi lui cinste pentru că primeşte acel colet. Nu i-am spus vreo sumă de bani."
Declaraţiile inculpatului V.I. au fost confirmate prin conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza Ordonanţei nr. 134/A/2012 din data de 03 iulie 2012 şi apoi a autorizaţiei din 06 iulie 2012 eliberate de Tribunalul Bucureşti (fila 27 dosar de urmărire penală). Astfel, referindu-se la introducerea cocainei în România prin disimularea drogurilor în respectivul colet poştal, la data de 04 iulie 2012, ora 11.25, de la postul telefonic X, inculpatul V.I., localizat în zona localităţii Tg. Cărbuneşti, Jud. Gorj, a luat legătura cu o persoană de sex feminin, aflată la postul telefonic X, căreia i-a comunicat: „am fost până la poştă, aici", apoi persoana de sex feminin l-a întrebat: „şi ce au spus?" iar inculpatul i-a răspuns : „ce să spună, că n-a sosit nimic la ei, iar dacă o să vină, vine la destinaţie".
Tot la data de 04 iulie 2012, ora 13.32, inculpatul V.I., aflat la postul telefonic X, a fost contactat de la postul telefonic cu numărul de apel X, ocazie cu care a vorbit cu fiul său „David", apoi cu părinţii săi, iar la finalul convorbirii - cu inculpatul C.L.. Din analiza conţinutului acestei convorbiri rezultă şi implicarea inculpatului C.L. în comiterea actelor ilicite, limbajul folosit demonstrând respectarea unor reguli de comunicare nescrise, de ordin conspirativ, prin care erau comunicate informaţii relevante pentru reuşita activităţii infracţionale. Din convorbirea telefonică interceptată rezultă că inculpatul C.L. îi spune lui V.I. : „Măi, vezi că am treabă cu tine când va sosi, trebuie să mergi marţi până la Sadu" iar inculpatul V.I. îi răspunde: „trebuie să fii o ţâră." De asemenea, la întrebarea inculpatului V.I.: „ Ce ai făcut? Ai primit vreun aviz, care e treaba, spune-mi!", inculpatul C.L. îi răspunde: „Nu pot ca să-ţi spun la telefon, acum, lasă că o să-ţi spun eu, când vei veni!" Tot în cadrul aceleiaşi convorbiri, inculpatul V.I. îi comunică inculpatului C.L. că a vorbit cu directorul poştei şi situaţia „ e pe aşteptare".
Acelaşi stil conspirativ de comunicare este folosit şi în conţinutul convorbirii purtate la data de 05 iulie 2012, ora 16.45.11:
C.L.: Ce faci, măi Ioane, măi?
V.I.: Ce.uite! stau acasă, stau şi aştept!
C.L.: He, he-he-he!
V.I.: trebuie să apară zilele acestea, trebuie să apară! înţelegi!
C.L.: El te-a sunat? Ce a zis, i-a dat, ai auzit?
V.I.: I-a dat vere, i-a dat!
C.L. Zău!
V.I.: I-a dat vere, i-a dat, de pe 8-9 au dat drumul. De luna trecută, înţelegi?Deci trebuie să apară, trebuie să apară!
C.L.: Dar de ce durează aşa de mult. (...)!
V.I.: Apăi durează, durează, căci e traseul lung; e lung traseul!.înţelegi?
C.L.: Şi?
V.I.: Zilelele astea, zilele astea, trebuie să apară! Cel târziu, cel târziu, săptămâna care vine trebuie să apară! înţelegi?"
Din analiza conţinutului aceleiaşi convorbiri a mai rezultat şi imposibilitatea inculpatului V.I. de a părăsi teritoriul ţării până la primirea substanţelor stupefiante expediate de persoana pe care o cunoscuse în Italia:
V.I.: Păi uite, eu am stat după treaba asta, şi uite, stau, căci m-am încurcat cu treaba asta şi trebuie să stau.
C.L.: Hai mă şi fa combinaţia asta, că, să mor, de nu merg şi eu cu tine, acolo! Du-te şi i-a legătura, acolo.
V.I.: Iau, iau legătura cu el şi.
C.L.: Românul este acolo?
V.I.: Nu, românul este aici, dar mă trimite la oamenii lui, acolo înţelegi? Nu-i, el este italian!
C.L.: Păi ia vezi, măi băiatule, ce faci, căci să-nebunesc de nu voi veni! Mă vere, eşti şi nebun la cap, să dea dracu peste mine dacă tu, eu, nu ştiu.Ai înnebunit!
V.I.: Şi se face treabă, ce spune băiatul acela?
C.L.: Păi cum, vere, Să-nebunesc dacă o merge, auzi, decât, pericol! Şi de muncă, de nu găseşti, auzi, de nu o fi jale, acolo, ce este! Să ştii, şi tu! Şi ştii că acolo se plăteşte"
La data de 09 iulie 2012, ora 09.22.41, inculpatul V.I., aflat la postul telefonic, a luat legătura cu inculpatul C.L., comunicându-i: „băi băiatule, fii cu grijă că azi trebuie să vină, maxim mâine, trebuie să vină aviz acasă, înţelegi, că uite, mie mi-a venit şi merg să-l iau."
Din analiza coroborată a materialului probator existent la dosar a rezultat că ulterior acestei ultime convorbiri la care s-a făcut referire în paragraful precedent, numita P.M., destinatara formală a celui de-al doilea colet, a primit avizul de sosire a coletului, iar în scurt timp urma să vină şi avizul aferent coletului expediat către C.L.. Conform convorbirii telefonice purtate pe data de 09 iulie 2012, ora 22.31, inculpatul V.I. l-a întrebat pe inculpatul C.L. dacă „a venit ceva, vreun aviz", răspunsul fiind negativ. În cursul aceleiaşi discuţii, inculpatul V.I. i-a comunicat inculpatul C.L.: „mie mi-a venit unul şi trebuie să merg să-l iau mâine.şi să te aştepţi şi tu că îţi vine acelaşi îmi dai de acela, când îţi vine ăla îmi dau" (...).
S-a apreciat că pregătirea celor doi inculpaţi pentru ridicarea în condiţii sigure a celor două colete este demonstrată şi prin aceste convorbiri, în care este folosit un limbaj codificat, fiind evitată prezentarea la telefon a unor detalii care ar facilita depistarea de către autorităţilor cu atribuţii pe linia combaterii traficului cu substanţe stupefiante. În contextul faptelor comise în acest mod, folosirea limbajului codat şi stabilirea unor reguli clare de acţiune reprezintă principii de la care nu se poate admite nici un fel de derogare, astfel încât, în absenţa altor mijloace de probă decât interceptările convorbirilor telefonice, demonstrarea activităţii infracţionale ar fi extrem de dificilă. Nu se poate concepe că în condiţiile unor astfel de comunicări ar putea exista referiri exprese la primirea unui colet cu droguri de mare risc sau la suma de bani cuvenită pentru participarea la activitatea de transport a substanţelor stupefiante, persoanele implicate în astfel de fapte fiind obligate să găsească noi modalităţi şi expresii de comunicare în scopul înşelării vigilenţei autorităţilor.
Astfel, în urma convorbirilor purtate între cei doi inculpaţi, la data de 10 iulie 2012, ora 11.08, după sosirea coletului cu substanţa substituită la O.P. nr. 4 din Tg. Jiu, inculpatul V.I. l-a contactat pe inculpatul C.I., cei doi purtând următoarea conversaţie:
V.I.: Mă, băiatule, îmbracă-te, căci vin după tine. Iată! Sunt pe drum, căci a sosit, ăla!
C.L.: ce?
V.I.: A sosit acela şi trebuie să-l ridici! Uite că eu vin după tine, sunt pe drum!
C.L.: Păi tu de unde ştii?
V.I.: Păi nu ştii, frate, că eu mi-am dat numărul şi urma să mă sune pe mine?Nu-ţi aminteşti că ţi-am zis: măi te anunţ eu!
C.L.: Ei!
V.I.: Căci eu îi dădusem numele tău, ştii, doar!
C.L.: Da!
V.I.: Şi, m-a sunat: Uite ai acela, uite aşa şi aşa, la ora unu, să vii să-l ridici!", înţelegi?" Şi uite: sunt cu maşina, vin după tine!
C.L.: Hai!
V.I.: Hai! Pregăteşte-te, ca să nu stăm mult, căci întârziem!"
Totodată, s-a apreciat că modul de acţiune folosit de cei doi inculpaţi anterior ridicării coletului şi deplasării în locul de unde au ridicat coletul în care se afla substanţa substituită, comportamentul adoptat pe timpul în care se aflau în zona O.P. nr. 4, raportat la modul în care cei doi au comunicat anterior intrării în posesia coletului, demonstrează cu certitudine că ambii inculpaţi aveau cunoştinţă de conţinutul coletului trimis din Paraguay. Faptul că inculpatul C.L. ezita a comunica telefonic relaţiile solicitate de coinculpatul V.L. („nu pot ca să-ţi spun la telefon, acum, lasă că o să-ţi spun eu, când vei veni"), raportat la folosirea unui limbaj codat, susţin ipoteza conform cu care inculpatul C.L. a avut cunoştinţă de faptul că se transportă un colet conţinând substanţe stupefiante. Poziţia acestuia de implicare în activitatea infracţională este demonstrată de faptul că, urmare a ridicării unui colet de la O.P. urma să obţină şi un folos material, acesta fiind singura motivaţie credibilă faţă de gestul său de a accepta să fie trecut pe coletele expediate din Paraguay ca şi destinatar final al substanţelor stupefiante. în condiţiile în care cele două colete expediate din Paraguay nu aveau dimensiuni sau greutăţi de natură a impune participarea şi a unei alte persoane la activitatea de ridicare de la O.P., având în vedere că planul stabilit prevedea ca inculpatul V.I. să nu fie cel care ridică efectiv coletul conţinând substanţele stupefiante, tocmai pentru a nu fi identificat şi depistat de organele poliţiei, împrejurări pe care inculpatul C.L. le-a cunoscut şi acceptat fără rezerve, demonstrează cu certitudine implicarea acestuia în activitatea infracţională pentru care este cercetat în cauză. Neexistând nicio împrejurare obiectivă de natură a-l împiedica pe inculpatul V.I. să-şi ridice pachetele expediate din Paraguay, acceptând ca numele său să fie trecut pe coletul expediat la rubrica destinatar final şi comunicând în mod sistematic prin folosirea unui limbaj codat, inculpatul C.L. a cunoscut şi acceptat faptul că se implică în mod benevol într-o activitate având ca obiect traficul internaţional cu substanţe interzise, având indicii extrem de temeinice şi cu privire la cantitatea ce urma să fie primită, respectiv „o ţâră".
Modalitatea în care cei doi au conceput planul infracţional, comunicând în limbaj codat şi alegând să se deplaseze la O.P. nr. 4 din Tg. Jiu însoţiţi de P.M., o persoană aflată la o vârsta venerabilă, cu privire la care nimeni nu s-ar fi gândit că merge la poştă pentru a ridica un colet conţinând cocaină, demonstrează de asemenea că inculpaţii au urmărit introducerea pe teritoriul României a unei cantităţi de substanţe stupefiante, manevrele folosite fiind menite a evita vigilenţa organelor de resort de pe teritoriul Statului Român. De altfel, în absenţa sesizării din partea autorităţilor germane care au descoperit coletul în aeroport, importul acestei cantităţi de cocaină ar fi avut toate şansele să rămână nedescoperit, aducând astfel un profit substanţial reţelei de traficanţi, aflate într-o căutare continuă de noi pieţe de desfacere a produselor de acest gen achiziţionate din zona Americii Latine.
S-a mai reţinut că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au fost confirmate prin declaraţiile date de cei doi inculpaţi în faţa instanţei de judecată. Astfel, la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2012 inculpatul C.L. a arătat că doreşte să fie aplicată procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., relativă la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, recunoscând şi regretând faptele pentru care a fost trimis în judecată, conştientizând gravitatea acestora. La rândul său, şi inculpatul V.I. a arătat că doreşte să fie judecat în temeiul aceleiaşi proceduri, recunoscând că a contribuit la transportul unei cantităţi de droguri la solicitarea persoanei cunoscute sub apelativul de „C."
Cei doi inculpaţi au arătat însă în apărare că nu aveau cunoştinţă de natura drogurilor trimise, neavând cunoştinţă că era vorba de cocaină, respectiv de un drog de mare risc, ci doar cunoşteau că este vorba de un pachet cu droguri. în consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 3201 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 334 C. proc. pen., inculpaţii, prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 în infracţiunile de trafic ilicit de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) al Legii nr. 143/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa a reţinut că cele două infracţiuni reţinute în concurs, în sarcina fiecărui inculpat prin actul de sesizare a instanţei, se pot comite numai cu intenţie directă sau indirectă. Intenţia presupune cunoaşterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanţelor la care se referă acţiunea sa.
Din analiza dispoziţiilor art. 51 C. pen. a rezultat că eroarea de fapt înlătură agravarea,când poartă asupra unor circumstanţe de agravare ale unei infracţiuni intenţionate, iar când poartă asupra circumstanţei agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită din culpă, va duce la înlăturarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a stării, situaţiei, împrejurării ce constituie circumstanţă de agravare nu este ea însăşi rezultatul culpei. In cauză, mijloacele de probă demonstrează existenţa cel puţin a unei intenţii indirecte în comiterea faptelor de trafic de droguri de mare risc. In speţă se cunoştea că este vorba de o cantitate mică - „o ţâră" conform discuţiilor telefonice dintre inculpatul V.I. şi inculpatul C.L., respectiv 50-100 de grame potrivit declaraţiilor inculpatului V.I., („C. mi-a spus că pune în cele două colete 50 de grame, maxim 100 de grame droguri şi îmi poate da 3.000 de euro pentru ambele colete atunci când i le predau"), iar suma de bani promisă era la un nivel care nu putea lăsa nici un dubiu că se dorea transportarea unei cantităţi de droguri de mare risc.
Prin cantitatea ce urma să fie adusă în România, raportat la suma de bani cuvenită, cei doi inculpaţi au comis infracţiunile având ca obiect material drogurile de mare risc, acceptând eventualitatea că în coletul ridicat de la O.P. se află droguri de mare risc. Un alt element de ordin probator care permite reţinerea acestei concluzii este chiar declaraţia inculpatului V.I., declaraţie conform căreia persoana care i-a propus să participe la activitatea infracţională este „C.", de profesie medic, coleg de serviciu cu Ş.M.S. Acest aspect, raportat la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, conform cu care concentraţia cocainei este 97,34%+2% demonstrează că era vorba de o cocaină folosită în scopuri farmaceutice, numai această substanţă având o concentraţie atât de ridicată. Prin urmare provenienţa exotică şi filiera de transport, raportate la cantitatea şi la beneficiile materiale obţinute în urma implicării în activitatea infracţională sunt date care demonstrează că inculpaţii au acceptat eventualitatea ca în colet să se afle un drog specific Americii Latine, obţinut numai din frunze care se pot găsi în acel loc.
Faptul că în mijloacele de probă existente la dosarul de urmărire penală nu se face referire expresă la noţiunea de cocaină, sau la sintagma de drog de mare risc nu poate reprezenta o împrejurare de natură să conducă la înlăturarea circumstanţei agravante prev. de art. 2 alin. (2) şi de art. 3 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în condiţiile în care persoanele implicate în asemenea activităţi infracţionale sunt informate cu privire la tehnicile de investigare folosite pentru prinderea şi depistarea lor, astfel încât folosesc un limbaj codat, accesibil doar persoanelor iniţiate şi se supun unor reguli de conspirativitate, iar identificarea şi prinderea autorilor de către organele judiciare sunt în consecinţă serios afectate.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 constă în săvârşirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activităţi: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea, ori orice alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc.
Transportul ilicit de droguri reprezintă acea operaţiune prin care drogurile sunt deplasate dintr-un loc în altul pe teritoriul unui stat sau dintr-o ţară în alta, prin orice mijloace de transport, inclusiv prin intermediul serviciilor poştale, în condiţiile în care atât expeditorul iniţial cât şi destinatarul final cunoscut conţinutul coletului expediat.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 presupune săvârşirea fără drept a uneia din următoarele activităţi: introducerea în ţară, scoaterea din ţară, importul sau exportul de droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului naţional. Introducerea constă în acea acţiune prin care drogurile de risc sau de mare risc pătrund în ţară, în cauză, conform mijloacelor de probă administrate, prin expedierea din Paraguay, prin intermediul serviciilor poştale către România, a cantităţii de cocaină descoperite iniţial de autorităţile germane.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că, în drept faptele inculpatului Caldarâm Liviu, constând în aceea că, la data de 04 iulie 2012, împreună cu inculpatul V.I., a adus în România o cantitate de 324,63 grame cocaină cu o concentraţie de 97,34%, pe calea aerului, din Paraguay, droguri ce au fost ascunse într-un colet, iar după ce aceste droguri au plecat din Bucureşti către Municipiul Târgu Jiu, la data de 10 iulie 2012, cei doi inculpaţi s-au prezentat la O.P. nr. 4 din Tg. Jiu şi au intrat în posesia coletului în care se afla substanţa ce a înlocuit în mod autorizat drogurile, planificând să livreze în continuare cocaina altor membri ai reţelei în vederea comercializării, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Deopotrivă, faptele inculpatului V.I. constând în aceea că, la data de 04 iulie 2012, împreună cu inculpatul C. Ion, a adus în România o cantitate de 324,63 grame cocaină cu o concentraţie de 97,34%, pe calea aerului, din Paraguay, droguri ce au fost ascunse într-un colet, iar după ce aceste droguri au plecat din Bucureşti către Municipiul Târgu Jiu, la data de 10 iulie 2012, cei doi inculpaţi s-au prezentat la O.P. nr. 4 din Tg. Jiu şi au intrat în posesia coletului în care se afla substanţa ce a înlocuit în mod autorizat drogurile, planificând să livreze în continuare cocaina altor membri ai acestei reţele în vederea comercializării, au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că vinovăţia celor doi inculpaţi îmbracă forma intenţiei indirecte prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.e, aceasta fiind demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale întocmite, depoziţiile martorilor asistenţi, interceptările convorbirilor telefonice, toate coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi.
Totodată, prima instanţă a înlăturat ca fiind neîntemeiate apărările inculpaţilor conform cărora nu ar fi avut cunoştinţă despre faptul că în colet se aflau droguri de mare risc, reţinând în acest sens că cei doi au premeditat comiterea activităţii infracţionale, ceea ce demonstrează cu certitudine existenţa unei intenţii, modul în care faptele au fost proiectate demonstrând şi existenţa unei forme de pregătire în comiterea infracţiunilor la regimul substanţelor stupefiante, fiecare inculpat având un rol bine determinat în conţinutul activităţii infracţionale, modul de acţiune fiind conceput şi supravegheat de o anumită persoană, cercul de persoane cunoscute de cei implicaţi în mod direct în activitatea infracţională fiind extrem de redus, astfel încât riscul deconspirării să fie cât mai mic. Or, un asemenea mod de operare demonstrează apartenenţa celor implicaţi la o subcultură infracţională mult mai complexă, dovadă şi faptul că unul din iniţiatorii activităţii se află în Italia, nefiind cunoscut decât sub apelativul de „C."
În consecinţă instanţa a mai reţinut că cei doi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză prezintă un grad ridicat de potenţial criminogen.
Astfel, cu referire la inculpatul C.L., instanţa a reţinut că deşi acesta nu este cunoscut cu antecedente penale şi nu a mai fost cercetat într-un alt dosar penal, precum inculpatul V.I., faptele reţinute în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, gradul de potenţial criminogen fiind demonstrat în cazul acestuia prin apartenenţa la subcultura bazată pe risc. Cunoscând riscurile pe care le impunea implicarea sa într-o activitate având ca obiect tranzacţionarea unei cantităţi relativ mari de cocaină, în condiţiile în care avea o situaţie materială relativ bună, potrivit propriilor sale declaraţii - soţia fiind plecată la muncă în Norvegia, de unde contribuia activ la creşterea şi educarea copiilor, inculpatul C.L. a acceptat totuşi să urmeze invitaţia adresată de inculpatul V.I., fiind de acord să figureze în calitate de destinatar final al coletului expediat din Paraguay şi să se prezinte la O.P. nr. 4 din Tg Jiu, în vederea ridicării acestuia, contând cu certitudine pe un profit mult mai mare, posibil de obţinut prin distribuirea cantităţii de heroină către alte persoane implicate în acelaşi gen de activitate.
În raport cu datele anterior prezentate, instanţa a apreciat că numai aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie este de natură a contribui la realizarea scopului educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză nu este vorba de o infracţiune de trafic stradal, având ca obiect doze de cocaină destinate consumatorilor individuali, ci de o cantitate de 324,63 grame de heroină, astfel încât se poate reţine că persoanele implicate în activitatea infracţională aparţin unui alt segment de traficanţi decât cel care are sarcina de a distribui dozele confecţionate către consumatori, respectiv acelui segment de participanţi la activitatea infracţională care devine identificabil numai în urma unei activităţi extrem de ample a organelor de urmărire penală, activitate implicând cooperare internaţională cu alte autorităţi judiciare şi introducere de investigatori sub acoperire.
Totodată, instanţa de fond a mai avut în vedere faptul că în urma colaborării cu autorităţile germane, a fost descoperită o cantitate de cocaină prin intermediul căreia se dorea testarea unui traseu de transport pe ruta Paraguay - România şi verificarea unei potenţiale pieţe, cantitatea nefiind destinată unui număr mare de consumatori, membrii reţelei urmând a decide abia ulterior dacă vor mai putea folosi această rută şi ce cantitate vor trimite. în aceste împrejurări, s-a apreciat că regimul sancţionator trebuie să reflecte nu numai periculozitatea infracţiunilor care aduc atingere uneia dintre valorile cele mai importante, respectiv stării de sănătate a populaţiei, ci se impune ca acesta să aibă şi un efect profund descurajant pentru persoanele dispuse să se implice pe viitor în astfel de activităţi, indiferent de beneficiile care ar putea fi astfel obţinute.
În egală măsură, în procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut şi poziţia procesuală adoptată de ambii inculpaţi, în privinţa inculpatului V.I. reţinând şi rolul mai important în derularea activităţii infracţionale pe care l-a avut acesta .
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V., instanţa de fond a valorificat poziţia sinceră şi cooperantă a acestuia, cât şi lipsa antecedentelor penale ca şi circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii V.I. şi C.L., criticând-o, în principal, sub aspectul greşitei încadrări juridice date faptelor, cu argumentarea că probatoriul administrat în cauză nu face dovada faptului că ar fi cunoscut natura drogurilor, iar în subsidiar, sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor, solicitând a se da valoarea adecvată datelor personale favorabile, cu consecinţa reducerii suplimentare a pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 367 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii V.I. şi C.L. împotriva sentinţei penale nr. 764 din 05 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a apelanţilor inculpaţi.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada prevenţiei, de la 11 iulie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 475 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, dispunându-se ca onorariul parţial al apărătorilor din oficiu pentru ambii inculpaţi, în cuantum de câte 75 lei, să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
În considerentele acestei hotărâri, zhstanţa de prim control judiciar a reţinut că judecătorul fondului a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, recunoscută de inculpaţi în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., din care rezultă că, în ziua de 4 iulie 2012, inculpaţii C.L. şi V.I. au adus din Paraguay în România cantitatea de 324,63 grame cocaină cu concentraţia de 97,34%o, disimulate într-un colet, pe care l-au ridicat în ziua de 10 iulie 2012 de la O.P. nr. 4 din Tg. Jiu, cu intenţia de a-l preda mai departe membrilor reţelei infracţionale.
Critica inculpaţilor referitoare la greşita încadrare juridică dată faptelor, în sensul reţinerii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, deşi nu s-a făcut dovada că ar fi cunoscut natura drogurilor aduse în ţară, a fost apreciată ca fiind nefondată, reţinându-se în acest sens că inculpaţii au fost de acord să preia coletul ce conţinea droguri, indiferent de împrejurarea că nu le-a fost adusă la cunoştinţă natura drogului. Recunoscând că urmau să preia un colet ce conţine droguri, inculpaţii au acceptat posibilitatea ca aceste droguri să fie de orice natură, de risc ori de mare risc, cu atât mai mult cu cât pentru serviciul prestat trebuiau să încaseze suma de 3.000 euro, o sumă foarte mare raportat la cantitatea de droguri disimulată în colet şi care, în mod evident, le oferea un indiciu evident asupra naturii drogului. Ca atare, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, acceptând posibilitatea ca în colet să se afle droguri de orice categorie.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor sub aspectul cuantumului şi al omisiunii instanţei de fond de a reţine circumstanţe atenuante în cauză, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a aplicat ambilor inculpaţi circumstanţe atenuante, respectiv art. 74 alin. (1) lit. a)) şi c) C. pen. în favoarea inculpatului C. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în favoarea inculpatului V.I., reducând pedepsele sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator (şi acesta redus ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.).
În raport cu gradul de pericol social extrem al faptelor, reflectat prin modul concret de comitere-trafic de droguri transfrontalier, cantitatea mare de droguri traficată şi natura drogului-cocaină, instanţa de apel a apreciat că nu se justifică a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor şi, prin urmare, nici o reducere suplimentară a pedepselor aplicate acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.L. şi V.I.
Inculpatul C.L. şi-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi din infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu consecinţele fireşti şi în planul stabilirii sancţiunii penale, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, ca urmare a unei juste valorificări a circumstanţelor reale ale cauzei şi a datelor favorabile privind persoana sa.
În argumentare, în sfera primului caz de casare, inculpatul a susţinut că în cauză nu s-a dovedit faptul că ar fi avut cunoştinţă că drogurile care se găseau în coletele ridicate făceau parte din categoria drogurilor de risc sau de mare risc. Doar faptul că au fost găsite asupra sa drogurile respective, în momentul în care a fost surprins de organele de poliţie, nu poate conduce la concluzia că a avut intenţia săvârşirii faptelor reţinute în actul de inculpare.
A mai susţinut că din depoziţia inculpatului V.I., care nu a fost infirmată de niciun mijloc de probă, rezultă că în momentul în care acesta a stat de vorbă cu cetăţeanul italian, i s-a propus să transporte două colete care conţineau aproximativ câte 100 grame de droguri, fără a i se aduce la cunoştinţă natura şi denumirea drogurilor.
În subsidiar, în sfera celui de al doilea caz de casare, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca urmare a unei juste evaluări a datelor favorabile privind persoana sa - aflat la prima confruntare cu legea penală, tată a doi copii pe care îi are în întreţinere, persoană liniştită, care se bucură de apreciere în rândul persoanelor apropiate.
Aceleaşi cazuri de casare şi aceleaşi argumente a invocat şi inculpatul V.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi din infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu consecinţele fireşti şi în planul sancţiunii penale, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, ca urmare a unei juste valorificări a circumstanţelor reale ale cauzei şi a datelor favorabile privind persoana sa.
Suplimentar, inculpatul V.I. a invocat, în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., omisiunea reţinerii în favoarea sa a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, susţinând că încă din faza incipientă a cercetării penale a recunoscut şi a arătat în detaliu care era rolul său în cadrul activităţii infracţionale, punându-se la dispoziţia organelor de anchetă în vederea identificării cetăţeanului italian.
În aceleaşi sens a arătat că, în situaţia în care procurorul i-ar fi dat posibilitatea să îl contacteze telefonic pe cetăţeanul italian - adevăratul destinatar al drogurilor, ar fi putut contribui la reţinerea acestuia la moemnetul înmânârii coletelor.
Examinând hotărârea atacată prin raportare la motivele de recurs invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 17,17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpaţii V.I. şi C.L. ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în raport cu data pronunţării deciziei atacate, 21 decembrie 2012, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 2/2013.
În acest context, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul procesului penal şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei în planul acţiunii penale, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de cei doi inculpaţi, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate:
1. Cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;
În sfera acestui caz de casare, reiterând argumentele invocate în faţa instanţei de apel, inculpaţii au susţinut că încadrarea juridică dată faptelor este injustă întrucât nu s-a făcut dovada certă a faptului că aveau cunoştinţă de natura drogurilor conţinute în cele două colete, astfel încât nu le poate fi reţinută în sarcină săvârşirea formei agravate a infracţiunilor de trafic de droguri şi trafic internaţional de droguri.
În consecinţă, inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor, în sensul reţinerii formei prevăzute de alin. (1) al art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000.
Critica este neîntemeiată.
Prioritar, Înalta Curte apreciază că susţinerile inculpaţilor privind greşita încadrare juridică dată faptelor ridică problema legitimităţii unei astfel de solicitări în procedura prevăzută de art 3201 C. proc. pen., dat fiind faptul că, deşi art. 3201 alin. (6) C. proc. pen. permite aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi fundamentată pe contestarea inexistenţei elementului material al infracţiunii, întrucât aceasta ar însemna o recunoaştere parţială a faptelor, împrejurare ce face inaplicabila procedura prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În al doilea rând, Înalta Curte apreciază că susmenţionata critică este nefondată, argumentele expuse de instanţele de fond şi de apel în acest sens fiind pe deplin valabile. Se reţine în acest sens că solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice dată faptelor este nesustenabilă întrucât probatoriul administrat în cauză face dovada certă a faptului că aceştia au cunoscut că pachetele pe care urmau să le primescă din Paraguay conţineau droguri, acceptând astfel, implicit, posibilitatea ca acestea să conţină droguri de orice natură. în plus, aşa cum corect au reţinut şi instanţele de fond şi de apel, datele privind ţara de provenienţă a drogurilor - Paraguay, renumită pentru traficul de cocaină, suma însemnată de bani ce urma a fi obţinută de inculpaţi ca beneficiu pentru primirea coletelor, în raport cu cantitatea relativ mică de droguri traficate, dar şi conduita inculpaţilor care relevă o anumită familiaritate în pregătirea unor activităţi ilicite de traficare de droguri, conduc la ideea că aceştia au realizat şi au acceptat posibilitatea ca cele două colete să conţină şi droguri de mare risc.
Aşa fiind, probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine faptul că inculpaţii V.I. şi C.L. şi-au manifestat acordul de a prelua coletele ce conţineau droguri, în schimbul primirii sumei de 3.000 euro, acceptând astfel posibilitatea ca în colete să se afle droguri de mare risc. în consecinţă, aceştia au acţionat cu intenţie indirectă, eventuala lor incertitudine cu privire la natura drogurilor efectiv traficate neputând avea efecte asupra încadrării juridice a faptelor, atâta vreme cât s-a făcut dovada certă că aceştia au acceptat necondiţionat să preia coletele conţinând droguri.
De altfel, practica şi doctrina au statuat că înlăturarea aplicării circumstanţelor agravante care însoţesc o infracţiune intenţionată poate fi determinată numai de eroarea de fapt invincibilă asupra aspectelor care au efect agravant. Aceasta exclude îndoiala, adică cunoaşterea nesigură a rezultatului faptei, dar care este conceput ca posibil sau probabil.
Cum în cauză, aşa cum s-a argumentat anterior, nu s-a făcut dovada erorii invincibile în care s-ar fi aflat inculpaţii cu privire la natura drogurilor aflate în cele două colete, Înalta Curte constată că solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice dată faptelor este neîntemeiată.
Astfel, se constată că instanţa de fond şi, ulterior, şi instanţa de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii.
2. Cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.;
În sfera acestui caz de casare, inculpaţii au criticat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, susţinând că datele favorabile privind persoana lor nu au fost suficient valorificate.
Critica este neîntemeiată.
Operaţiunea de individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele având în vedere natura şi importanţa valorii sociale ocrotite prin dispoziţiile penale încălcate şi gravitatea urmărilor, raportat la efectele consumului de droguri asupra sănătăţii populaţiei, gradul ridicat de pericol social ce rezultă din modalitatea concretă de săvârşire a faptei şi cantitatea de droguri introduse în ţară, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor - respectiv conduita avută înainte şi după săvârşirea faptelor şi atitudinea procesuală pe parcursul procesului penal.
În acest sens, făcând o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, instanţele au apreciat în mod just că aplicarea unor pedepse reduse sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi, ajustate potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. (situate între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 8 luni în cazul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv între 10 ani şi 16 ani şi 8 luni în cazul infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi dispunerea executării pedepsei rezultante în regim penitenciar constituie expresia unei juste individualizări a pedepsei, apte să asigure realizarea scopului acesteia, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În afara criteriilor de individualizare judiciară anterior menţionate, la stabilirea cuantumului pedepselor, instanţele au dat eficienţă atât efectelor circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reţinută în favoarea ambilor inculpaţi în raport cu atitudinea deosebit de sinceră şi cooperantă a acestora pe parcursul întregului proces penal, dar şi celorlalte date privind persoana inculpaţilor-profilul socio - moral şi conduita exemplară predilictuală a inculpatului C.L. fiind reţinută ca îmbrăcând în conţinut circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., circumstanţele personale favorabile astfel cum au fost descrise anterior nejustificând o reducere mai mare a pedepselor.
Practic, aplicarea unori pedepse într-un cuantum mai redus ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen. şi ar constitui o manifestare de clemenţă nejustificată, în raport cu natura şi gravitatea deosebită a faptelor comise şi cu persoana inculpaţilor, care nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial şi ar afecta nivelul încrederii societăţii în actul de justiţie, chemat să dea o ripostă fermă şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.
Deopotrivă, Înalta Curte constată că în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanţele au valorificat în mod adecvat şi gradul de participare efectivă a inculpaţilor la săvârşirea faptelor deduse judecăţii, rolul principal al inculpatului V.I. - care a intrat în legătură cu persoana cunoscută sub apelativul „C.", fiind de acord să participe la transportului drogurilor către România şi să iniţieze şi o altă persoană care să-i asigure un grad de protecţie în faţa autorităţilor, figurând, totodată, ca şi destinatar final al coletelor expediate din Paraguay - în derularea faptelor prohibite reflectându-se în pedeapsa mai mare aplicată acestuia, în raport cu coinculpatul C.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În consecinţă, în raport de argumentele prezentate, nefiind justificată reţinerea altor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate acestora sunt just individualizate, aspectele privind situaţia familială a inculpatului C.L. fiind corect valorificate prin aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite.
3. Cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;
În cadrul acestui caz de casare, inculpatul V.I. a criticat omisiunea reţinerii şi aplicării în favoarea sa a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, arătând că a manifestat, încă din debutul cercetărilor, o totală disponibilitate pentru colaborarea cu organele de anchetă, în vederea identificării cetăţeanului italian cunoscut sub apelativul „C."
Critica este neîntemeiată.
Beneficiul reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 devine aplicabil atunci când persoana cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în timpul urmăririi ppnale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Or, în cauză, aşa cum evidenţiază însăşi recurentul inculpat V.I., disponibilitatea acestuia pentru acordarea sprijinului necesar identificării de către organele de anchetă a cetăţeanului italian susmenţionat a rămas la nivel de proiect, datele furnizate de inculpat nefiind apte şi suficiente să servească la descoperirea şi trimiterea în judecată a altor persoane care au participat la fapte care sunt incriminate în Legea nr. 143/2000.
În consecinţă, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea în favoarea inculpatului V.I. a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, critica subscrisă cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. fiind neîntemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt neîntemeiate şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.L. şi V.I. împotriva Deciziei penale nr. 367 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la 15 aprilie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.L. şi V.I. împotriva Deciziei penale nr. 367 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 iulie 2012 la 15 aprilie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 575 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2013. SECŢIA PENALĂ. Consumul ilicit de... | ICCJ. Decizia nr. 1311/2013. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
