ICCJ. Decizia nr. 1312/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1312/2013
Dosar nr. 569/97/2012
Şedinţa publică din 15 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată că, prin sentinţa penală nr. 126 din 5 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.D.P., domiciliat în Orăştie, recidivist, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud, arestat în altă cauză la:
- 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 12/2010 a Judecătoriei Orăştie, definitivă la data de 13 aprilie 2010, în pedepsele componente de: 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere de nici o categorie, prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere de nici o categorie, prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere de nici o categorie, prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ale cărui numere provizorii au expirat, prev. şi ped. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prev. şi ped. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 10 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen.,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare pentru infracţiunea de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. şi ped. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturîndu-se sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele sus menţionate cu pedeapsa stabilită în cauză şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
2. B.S. (fostă A.), domiciliată în Orăştie, jud. Hunedoara, fără antecedente penale) la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev.de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 74, 76 lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.D.P. şi B.S. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.I.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2011 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat în favoarea statului, de la fiecare inculpat, suma de câte 4.400 euro.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare statului, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 26/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, înregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr. 569/97/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.S. şi B.D.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
S-a reţinut în sarcina inculpatului B.D.P. că, în cursul anului 2009, a recrutat, prin promisiunea obţinerii unui loc de muncă în străinătate, pe victima L.I., persoană neşcolarizată şi cu o situaţie materială precară, a transportat-o pe banii lui în Italia, a cazat-o la o casă închiriată de el în Cerignola, i-a luat acesteia actul de identitate şi a forţat-o să se prostitueze în folosul lui, beneficiind apoi de sumele de bani obţinute de victimă prin prostituţie.
În sarcina inculpatei B.S. s-a reţinut că, în cursul aceluiaşi an 2009, la solicitarea fratelui ei, inculpatul B.D.P., l-a ajutat pe acesta să o exploateze sexual pe victima L.I., mai precis a supravegheat-o pe aceasta pe stradă, în Italia, în vederea practicării prostituţiei, raportându-i fratelui ei ce face victima, iar după plecarea în ţară a inculpatului B.D.P. a cazat-o în continuare pe victima L.I. în locuinţa acestuia din Cerignola, locuinţă ce a rămas în grija sa, beneficiind în continuare de banii obţinuţi din prostituţie de victimă.
Partea vătămată L.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.
Din declaraţia părţii vătămate L.I., declaraţiile martorilor H.M. şi L.R., procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice, declaraţiile inculpatului, precum şi din celelalte acte şi lucrări ale dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Dosarul de faţă a fost disjuns din Dosarul nr. 26D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia, dosar care, la rândul său, a fost disjuns din Dosarul nr. 44D/P/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet. în acest din urmă dosar, prin rechizitoriul emis la data de 29 martie 2010, au fost trimişi în judecată un număr de 83 de inculpaţi, unii în stare de arest preventiv, pentru infracţiuni de constituire grup infracţional organizat, constituire grup infracţional nestructurat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism şi prostituţie, activităţile infracţionale fiind comise atât în ţară cât şi în străinătate - Italia, Germania, Franţa şi Austria. Intre persoanele trimise în judecată s-au numărat şi inculpaţii B.D.P. şi B.S.. La momentul emiterii rechizitoriului nr. 44D/P/2009, deoarece cu privire la fapta de trafic de persoane comisă faţă de partea vătămată L.I., cercetarea nu a fost finalizată, cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor.
După cum s-a reţinut în rechizitoriul nr. 44D/P/2009 din 29 martie 2010 (cauza aflându-se în faza de apel, pe rolul Curţii de apel Alba Iulia), inculpatul B.D.P. împreună cu alţii inculpaţi, ca M.I., C.S., etc, a constituit o gruparea infracţională organizată cu preocupări pe linia traficului de persoane, traficului de minori, proxenetismului şi prostituţiei, atât în interiorul tării cât şi în ţări ca Italia, Franţa, etc. Gruparea infracţională care a acţionat pe relaţia Italia şi-a desfăşurat activităţile principale în zona oraşului Cerignolla, provincia Foggia. Tinerele se prostituau în parcările din Cerignolla, la drumurile care ducea spre Foggia şi Canosa di Puglia, fiind supravegheate de către proxeneţi, uneori fiind transportate acasă la clienţi. Prostituatele lucrau "pe posturi" bine stabilite şi după un orar stabilit de către proxeneţii români, aceşti din urmă plătind taxe de protecţie unor cetăţeni italieni de naţionalitate albaneză, care controlau piaţa de prostituţie şi proxenetism din oraşul Cerignola. în Italia gruparea a avut în legătură mai multe prostituate şi de asemenea au fost exploatate sexual mai multe victime, între care s-a numărat şi persoana vătămată L.I.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauza de faţă, a reieşit că, în cursul lunii iunie 2009, după ce numita N.A.L., care anterior a fost exploatată sexual de către inculpatul B.D.P., iniţial în ţară şi apoi în Cerignola, Italia, a fugit de la acesta, inculpatul a revenit din Italia în România pentru a recruta o altă victimă pe care să o transporte în Italia în vederea exploatării sexuale. Ajuns în ţară, inculpatul B.D.P. a recrutat, prin promisiunea găsiri unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată L.I., profitând şi de situaţia acesteia, şi anume persoană neşcolarizată, fără venituri.
După recrutare, L.I. a fost cazată de către inculpatul B.D.P. la locuinţa sa din Orăştie, unde inculpatul locuia împreună cu numitele H.M. (sora sa) şi L.R. (mama). Aici, partea vătămată a locuit timp de vreo două zile, după care a plecat în Italia, împreună cu inculpatul B.D.P., cu un autocar al firmei A., costul biletelor de transport fiind suportat de către inculpatul B.D.P.. Cu autocarul, cei doi au mers până la Foggia, unde au fost aşteptaţi de alţi membrii ai grupării infracţionale, care i-au transportat cu un autoturism până la Cerignola. În acest oraş, L.I. a fost cazată la o casă pe care inculpatul B.D.P. o avea închiriată. în Italia se afla, la acel moment, şi inculpata B.S., soră cu inculpatul B.D.P., care se prostitua în folosul grupării infracţionale. Inculpata locuia şi ea, împreună cu concubinul ei, în aceeaşi casă închiriată de către inculpatul B.D.P.
Odată ajunsă în Italia, victima a fost pusă într-o situaţie de totală dependenţă faţă de inculpat, fiindu-i luate actele de identitate. După ce a ajuns în Italia, inculpatul i-a spus părţii vătămate adevăratul motiv pentru care ea a fost adusă în Italia, spunându-i că trebuie să se prostitueze pentru el. Aceasta a fost trimisă la stradă pentru a se prostitua, sub supravegherea inculpatei B.S., care i-a explicat ce trebuie să facă şi i-a comunicat tarifele practicate în zonă. Deoarece în prima zi, L.I., deşi ieşise la stradă împreună cu inculpata B.S., a refuzat să se prostitueze, seara, cea din urmă l-a informat pe fratele ei B.D.P. despre cele întâmplate, astfel că acesta a bătut-o pe L.I. Ulterior, partea vătămată a acceptat să practice prostituţia, în zilele următoare ieşind la stradă cu inculpata B.S., aceasta având şi rolul de a o supraveghea. În fiecare seară inculpatul B.D.P. îi lua fetei banii obţinuţi de la clienţi.
După trei săptămâni de când se afla în Italia cu partea vătămată L.I., inculpatul B.D.P. a revenit în ţară, pe L.I. lăsând-o în Italia în grija surorii sale, inculpata B.S.. La plecarea în ţară, inculpatul a luat cu el actele de identitate ale părţii vătămate, aceasta fiind obligată să rămână în Italia şi să se prostitueze în continuare, în folosul inculpatului.
Ulterior, timp de aproximativ o lună, partea vătămată L.I. a locuit în Cerignola, tot în casa închiriată pe numele inculpatului B.D.P., însă doar cu inculpata B.S. şi cu concubinul acesteia. In continuare, partea vătămată s-a prostituat împreună cu inculpata B.S., banii obţinuţi din prostituţie fiindu-i luaţi de această dată de către inculpata B.S., o parte din bani fiind apoi trimişi în ţară fratelui ei, inculpatul B.D.P.
După aproximativ o lună de la plecarea din Italia a inculpatului B.D.P., la locuinţa acestuia din Cerignola, urmare a unor discuţii anterioare avute cu B.D.P., a sosit numitul Lupu Petru Alin şi concubina acestuia. La câteva zile după aceea, inculpata B.S. a plecat din Italia în România, împreună cu concubinul ei, iar partea vătămată L.I. a continuat să se prostitueze în Italia, sub supravegherea lui L.P.A.. După câteva zile de la plecarea în ţară a inculpatei B.S., victima L.I. i-a denunţat pe L.P.A. şi pe concubina acestuia la poliţia italiană, astfel că cei doi au fost arestaţi, iar partea vătămată a fost internată într-un centra de protecţie a victimelor. Ulterior, L.P.A. şi concubina acestuia, numita C.L.R., au fost condamnaţi de instanţele italiene la închisoare cu detenţie pentru fapta comisă faţă de partea vătămată L.I., încadrarea fiind de proxenetism în formă agravantă cu ţinerea victimei în stare de sclavie.
Instanţa de fond a reţinut că din discuţiile telefonice interceptate în Dosarul nr. 44D/P/2009 a rezultat, în mod cert, starea de fapt expusă anterior şi a considerat că elocvente sunt,. în acest sens, discuţiile purtate la data de 25 august 2009, ora 22:14:22, între inculpatul B.D.P. zis D.B. aflat în România, de la postul telefonic X, cu partea vătămată L.I. aflată în Italia, la postul telefonic X.
Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, pericolul social concret al acesteia, împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele şi persoana inculpaţilor.
În cazul inculpatului B.D.P. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., acesta recunoscând total şi necondiţionat săvârşirea faptei şi solicitând judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Totodată, pentru acelaşi inculpat, s-a reţinut şi faptul că infracţiunea a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., faţă de fapta pentru care B.D.P. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 315/1997 a Tribunalului Hunedoara la pedeapsa de 5 ani închisoare, din care s-a liberat condiţionat la data de 29 noiembrie 2000, cu un rest neexecutat de 605 zile închisoare.
În cazul inculpatei B.S. s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale şi s-a dat eficienţă efectelor acestor circumstanţe prev. de art. 76 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata B.S., solicitând admiterea căii de atac exercitate, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi rejudecând, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că nu are antecedente penale şi are cinci copii minori în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 134/A din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata B.S. împotriva sentinţei penale 126 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, şi s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată şi nu se impune a fi modificată. în acest sens, a considerat că instanţa de fond a ţinut seama la individualizarea pedepsei de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi a reţinut în favoarea inculpatei şi circumstanţe atenuante, pedeapsa aplicată fiind apropiată de minimul special.
Ca urmare, având în vedere şi gravitatea faptei, s-a apreciat că reducerea pedepsei nu ar îndeplini dublul scop al acesteia, astfel cum este stabilit de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata B.S., pe motive de netemeinicie.
Astfel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., recurenta a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, iar, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte faptul că este autoarea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
Examinând decizia penală atacată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpata B.S. ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Cu privire la eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menţionat că acesta poate fi incident în cauză numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată în apel este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă şi anume, să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei.
Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.
În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute, niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.
Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea de către inculpata B.S. a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de traficul de persoane poate fi comisă în mai multe modalităţi alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acesteia. Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, infracţiunea este mai gravă dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună
Esenţial pentru existenţa infracţiunii este scopul urmărit prin realizarea acţiunilor mai sus indicate, şi anume exploatarea persoanei victimă a infracţiunii.
În ceea ce priveşte noţiunea de „exploatare", aceasta este definită de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 ca fiind şi executarea de servicii în mod forţat sau obligarea la practicarea prostituţiei, ori efectuarea unor activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Revenind la cauză, se constată că, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpata B.S. a negat săvârşirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, aceasta relatând că, în cursul anului 2009, a fost în Italia şi a stat în locuinţa închiriată de fratele său, inculpatul B.D.P. în momentul în care partea vătămată L.I. a venit în Italia, inculpata a susţinut că ea s-a mutat la numitul C.S. Inculpata a mai precizat că a practicat prostituţia alături de partea vătămată L.I. şi că nu a obligat-o în niciun moment pe aceasta să întreţină relaţii sexuale.
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, martorul B.P., concubinul inculpatei B.S., a relatat că „după plecarea lui B.P. în ţară, am revenit în locuinţa în care acesta a locuit în Italia şi am stat împreună cu partea vătămată L.I. şi inculpata B.S. în acea locuinţă".
Partea vătămată fiind audiată în faza de urmărire penală a relatat că, ajunsă în Italia, s-a cazat în apartamentul pe care D.B. îl avea închiriat, acolo aflându-se deja B.S. şi concubinul său, B.P., iar o perioadă au locuit toţi şase în apartament. A mai arătat, totodată, că „atunci când am ajuns în Cerignolla, D.B. mi-a spus că el m-a adus în Italia Ia prostituţie şi că trebuie să mă prostituez pentru el. Am fost trimisă la stradă împreună cu B.S., aceasta din urmă trebuia să aibă grijă de mine şi să îmi arate cum trebuie să procedez. Eu m-am aşezat pe bordură şi am început să plâng şi în acea zi nu am fost cu niciun client. Seara când am ajuns acasă, B.S. i-a spus fratelui ei că eu nu am fost cu clienţi. Acesta s-a supărat şi m-a bătut, m-a lovit cu pumnii şi picioarele . în prezenţa lui B.S. Când mergeam pe stadă nu aveam acte deloc asupra mea şi eram supravegheată de B.S."
În declaraţia sa, partea vătămată L.I. a mai confirmat faptul că, atunci când B.D. a plecat în ţară „m-a lăsat în grija lui B.S. Banii câştigaţi de mine îmi erau luaţi de S. când ajungeam acasă".
De asemenea, şi inculpatul B.D.P. a arătat că, atunci când a plecat din Italia, sora sa, inculpata B.S., a continuat să o cazeze şi să o supravegheze pe partea vătămată L.I., în scopul exploatării ei sexuale.
Martora O.G. a confirmat faptul că partea vătămată L.I. a lucrat pentru B.D.P. La un moment dat, B.D.P. a venit în ţară, „iar în Italia a rămas să o supravegheze pe L.I., sora lui B., pe nume B.S. pe care am recunoscut-o din fotografie. B.S. lua bani din prostituţie de L.I., acest ultim aspect îl ştiu de la L.I."
Toate aceste probe confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi cea de prim control judiciar, care au stabilit că, în cursului anului 2009, la solicitarea fratelui ei B.D.P., inculpata B.S. l-a ajutat pe acesta să o exploateze sexual pe victima L.I., asigurând supravegherea părţii vătămate în stradă, în vederea practicării prostituţiei, raportându-i fratelui ei ce face victima, apoi, după plecarea în ţară a inculpatului B.D.P., a cazat-o în continuare pe victimă la locuinţa acestuia din Cerignola, locuinţa ce a rămas în grija sa, perioadă de timp în care a beneficiat de sumele de bani obţinute de partea vătămată din prostituţie, o parte din bani fiind trimişi fratelui ei în România.
Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanţă deplină între cele reţinute de instanţele inferioare şi dovezile administrate, nefiind indicată de către inculpată şi nici identificată de instanţa de recurs vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat afirmată de prima instanţă ori cea de prim control judiciar sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neputând fi reţinute criticile formulate de recurentă sub acest aspect.
În consecinţă, constatând, faţă de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B. (fostă A.) S. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Va constata că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, precum şi suma de 150 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă L.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B. (fostă A.) S. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, precum şi suma de 150 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă L.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2013. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... | ICCJ. Decizia nr. 2825/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
