ICCJ. Decizia nr. 146/2013. Penal
| Comentarii |
|
Petiționarul B.C. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
La data de 30 decembrie 2011, persoana vătămată B.C., din municipiul Moinești, județul Bacău, a înaintat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în care solicita a se efectua cercetări față de C.A., C.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece la data de 20 iulie 2011 completul de judecată format din cei trei judecători mai sus menționați, au pronunțat decizia penală nr. 365 din 20 iulie 2011 a Tribunalului Galați prin care i-au respins persoanei vătămate recursul ca fiind tardiv formulat.
Aceasta a apreciat faptul că tardivitatea invocată de instanță nu corespunde adevărului, greșit a fost reținut de instanță acest aspect care i-a adus o atingere intereselor personale.
în continuare, aceasta motivează de ce, în accepțiunea sa, instanța a greșit când a decis că recursul e tardiv, calculând pe ore și zile punctul său de vedere.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni pentru următoarele motive:
Latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu presupune ca, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, funcționarul să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos și prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
S-a arătat că în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, magistrații, judecători, trebuie să aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilirea pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispoziției legale la cazul concret. Având în vedere acest specific al activității judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare și aplicare a legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanție a justițiabililor față de asemenea erori, astfel, hotărârile instanței de judecată sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. în fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate, inclusiv cu privire la competența organelor care se pronunță în cauză.
Acesta este singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați.
Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluției date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control a soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții. Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în "verbum regens" indicat de lege, și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții.
în concluzie, s-a arătat că în prezenta cauză, opinia completului de judecată nu poate fi cenzurată de procuror, ca urmare a plângerii persoanei vătămate, acest atribut aparținând în exclusivitate instanței de control ierarhic superior.
Nu s-au identificat indicii privind existența vreunui act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșite de cei trei judecători. Criticile persoanei vătămate se referă la o activitate, o hotărâre a acestora pe care procurorul nu o poate analiza sau schimba.
Simplul fapt că aceste critici sunt formulate prin intermediul unei plângeri penale, nu e de natură a schimba atribuțiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.
Față de cele expuse în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
împotriva acestei rezoluții, s-a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați peste termenul prevăzut de lege.
Prin rezoluția nr. 597/II/2/2011 din data de 28 iunie 2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012.
Pentru a dispune astfel, primul procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.C., în termen legal.
Invocând prevederile art. 278 C. proc. pen., petentul a solicitat să se constate că în cauză sunt suficiente temeiuri care atestă existența faptei și vinovăția celor trei judecători sub aspectul infracțiunii sesizate.
S-a constatat că plângerea petentului B.C. este nefondată.
Prin plângerea penală formulată la data de 27 decembrie 2011, petentul B.C. a solicitat efectuarea cercetărilor penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în motivarea plângerii, petentul a susținut că cei trei judecători, constituiți în completul de judecată care a judecat ca instanță de recurs dosarul penal al Tribunalului Galați, și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul pronunțării sentinței penale nr. 365 din 20 iulie 2011 în sensul că au constatat în mod greșit că recursul promovat în cauză era tardiv formulat.
în raport de susținerile petentului, s-a apreciat că în mod corect prin rezoluția criticată s-a reținut că în cauză nu sunt indicii care să ateste existența infracțiunii sesizată.
în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluției dată de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții.
Scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu.
întrucât în cauză nu a fost identificat nici un astfel de act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, în mod corect s-a reținut că nu există indicii care să ateste săvârșirea infracțiunii sesizată, de către cei trei judecători.
Pentru aceste considerente,apreciindu-se că în cauză cercetările sunt complete, plângerea petentului B.C. a fost respinsă ca nefondată.
împotriva rezoluției nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat, în condițiile art. 2781C. proc. pen., plângere la instanța de judecată, invocând aceleași motive ca în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin sentința penală nr. 142/F din 20 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.A., C.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că plângerea nu este fondată.
Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a susținerilor petentului, conform art. 2781alin. (7) C. proc. pen., Curtea de Apel a constată că aspectele prezentate de petiționar nu se confirmă, iar acesta în fața instanței de judecată nu a prezentat vreo probă din care să reiasă veridicitatea celor susținute.
Faptul că petentul este nemulțumit de hotărârea adoptată de o instanță, legea îi oferă posibilitatea de a o ataca în căile ordinare sau extraordinare, iar faptul că acesta consideră că instanțele de judecată ar fi falsificat o serie de acte din dosar îi conferă posibilitatea de a formula plângere penală în acest sens.
Toate acestea urmează a fi probate cu acte și martori, situație ce nu s-a întâmplat prin plângerea de față, simplele afirmații neavând forță probantă în orice acțiune în justiție.
împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform motivelor depuse în scris la dosar. A arătat că probele existente la dosar nu au fost corect analizate de procuror, astfel că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin plângerea penală formulată la data de 27 decembrie 2011, petiționarul B.C. a solicitat efectuarea cercetărilor penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în motivarea plângerii, petiționarul a susținut că cei trei judecători, constituiți în completul de judecată care a judecat ca instanță de recurs dosarul penal al Tribunalului Galați, și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul pronunțării sentinței penale nr. 365 din 20 iulie 2011 în sensul că au constatat în mod greșit că recursul promovat în cauză era tardiv formulat.
Prin rezoluția nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.A., C.L. și C.C. de la Tribunalul Galați pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.C., în termen legal, iar prin rezoluția nr. 597/II/2/2011 din data de 28 iunie 2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012.
împotriva rezoluției nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat, în condițiile art. 2781C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanța de judecată, invocând aceleași motive ca în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
în cauză, petiționarul B.C. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
în consecință, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 144/2013. Penal → |
|---|
