ICCJ. Decizia nr. 1484/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1484/2013
Dosar nr. 6130/121/2012
Şedinţa publică din 29 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/CC din 21 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 512/2011 a Tribunalului Galaţi formulată de revizuentul S.T.P.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul - condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin referatul nr. 599/111 din 6 din 24 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost sesizat Tribunalul Galaţi cu privire la cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T.P. împotriva sentinţei penale nr. 512 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în Dosarul nr. 10204/121/2010.
Prin cererea formulată, revizuentul a solicitat reaudierea tuturor martorilor din lucrări, şi anume C.C., M.V., P.L., P.I., A.A., P.A., I.C., B.C.A., I.V., pentru a-şi dovedi nevinovăţia, astfel încât instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să se dispună achitarea, pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Prin referatul întocmit în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de către revizuentul S.T.P.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T.P., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 512 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10204/121/2010, s-a dispus schimbarea de încadrare juridică, din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul S.T.P. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus condamnarea acelaşi inculpat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi alin. (2)1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, în pedepsele componente:
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
- 452 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galaţi.
Conform art. 33 lit. a) - 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S.T.P., prin sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi cu pedepsele aplicate prin această hotărâre, respectiv 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale şi cu pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit, a) teza a II-a b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 452 zile rămas neexecutat din totalul de pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galaţi, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galaţi.
Conform art. 39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011, dată de la care mandatul de arestare preventivă din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galaţi a fost pus în executare.
Prin Decizia penală nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 512/2011. a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare s-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi, inculpatul S.T.P. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei din 2010 emis de Judecătoria Galaţi în baza sentinţei penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galaţi, şi emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei hotărâri.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.T.P.
Prin Decizia penală nr. 584 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a casat în parte atât sentinţa instanţei de fond, cât şi decizia pronunţată în apel, însă doar în privinţa modalităţii de aplicare a pedepselor complementare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Pentru a dispune aceste soluţii, instanţele au reţinut, în fapt, că, la data de 23 iulie 2010, în jurul orelor 18.00, profitând de imposibilitatea părţii vătămate M.N., în vârstă de 8 ani, de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, inculpatul S.T.P. a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta în subsolul blocului şi în aceste împrejurări a deposedat-o de un lănţişor cu medalion şi o brăţară din aur în valoare de 1.200 lei.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţele de control judiciar, au analizat şi coroborat probele administrate în cauză, respingând motivat cererile succesive formulate de inculpatul S.T.P., în sensul de a se dispune achitarea. Astfel, instanţele au constatat că vinovăţia inculpatului rezultă cu certitudine din probele existente în cauză, inclusiv din depoziţiile martorilor, a căror reaudiere s-a solicitat prin cererea de revizuire, simplele susţineri ale inculpatului fiind puerile, lipsite de suport probator, tendenţioase şi făcute cu scopul de a denatura adevărul, neputând astfel fi luate în considerare.
Analizând motivele invocate de revizuent în cererea formulată, instanţa de fond a reţinut că acestea nu se încadrează printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar admisibilitatea ei presupune existenţa unuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Analiza situaţiei de fapt şi a probelor din dosar a fost făcută deja de către instanţele de judecată, care s-au pronunţat în ceea ce priveşte vinovăţia revizuentului.
În raport cu precizările făcute de revizuent prin cererea formulată, instanţa de fond a constatat că motivele de revizuire invocate de acesta nu se regăsesc în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. Chiar dacă s-ar admite, formal, că motivele invocate s-ar circumscrie cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat că, de fapt, revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci a solicitat doar reaudierea martorilor, în pofida faptului că depoziţiile acestora sunt cunoscute deja de către instanţă, fiind avute în vedere la pronunţarea hotărârii.
Or, în mod constant în practica judiciară şi în literatura juridică s-a subliniat că, pe calea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu se poate obţine o prelungire a probatorului ori o reapreciere a pedepsei aplicate prin hotărârea de bază, ci revizuirea trebuie să conducă la o soluţie diametral opusă celei dispuse prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Pe calea revizuirii, în lipsa apariţiei unor fapte sau împrejurări noi, nu se poate proceda la o reapreciere a probelor administrate şi, implicit, nici a pedepsei aplicate prin sentinţa de condamnare, întrucât s-ar înfrânge astfel autoritatea de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Având în vedere că, prin Decizia nr. 60 din 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă", instanţa a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T.P..
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel revizuentul S.T.P., reiterând motivele invocate în faţa instanţei de fond.
Prin Decizia penală nr. 267/A din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.T.P.
Pentru a decide astfel, verificând cererea de revizuire, instanţa de apel a apreciat că, în mod corect instanţa de fond a constatat că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc între cazurile limitativ şi expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen. şi, conformându-se Deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată într-un recurs în interesul legii, a respins ca inadmisibilă cererea.
Astfel, s-a reţinut că, din conţinutul prevederilor menţionate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, din cauza necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de faţă, condamnatul susţinând că ar fi fost condamnat în baza unor declaraţiilor mincinoase ale martorilor C.C., M.V., P.L., P.I., A.A., P.A., I.C., B.C.A., I.V., a căror reaudiere a solicitat-o.
Revizuentul a susţinut că nu este vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, solicitând reaudierea martorilor din acte, cu alte cuvinte rejudecarea cauzei. Or, susţinerile acestuia au fost cunoscute, împrejurările săvârşirii faptei fiind evaluate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţele de control judiciar.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul S.T.P., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât prin reaudierea unor martori îşi va putea demonstra nevinovăţia.
Înalta Curte, examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de către revizuent S.T.P., este incident în situaţia când se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei pe fond şi în cadrul căilor ordinare de atac.
Revizuirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţe şi nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate. în caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se transforme într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Astfel, este inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se obţină o prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Înalta Curte constată că, respingând cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 512 din 21 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10204/121/2010 formulată de revizuentul S.T.P., instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale menţionate, întrucât nu s-a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.T.P.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.T.P. împotriva Deciziei penale nr. 267/A din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 14/2013. Penal. îndreptare eroare materială... → |
|---|
