ICCJ. Decizia nr. 1536/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1536/2013
Dosar nr. 489/39/2012
Şedinţa publică din 7 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul A.P., împotriva rezoluţiei nr. 348/P/2011 din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a rezoluţiei din 18 mai 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost „obligat petentul să plătească intimatului A.B.S.D. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, numitul A.P., domiciliat fn localitatea H., comuna P., judeţul Botoşani, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de subcomisarul A.B.S.D. şi inspectorului M.L.C. din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.
Din cuprinsul plângerii a rezultat că faptele reclamate constau în aceea că în seara zilei de 27 februarie 2010, cu prilejul unui control efectuat la sediul SC S.N. SRL Horodiştea, ofiţerii de poliţie sus menţionaţi ar fi încălcat normele procedurale legale cu privire la cercetarea penală, săvârşind acte de abuz în serviciu şi fals în acte publice.
Avându-se în vedere calitatea de ofiţeri de poliţie a persoanelor reclamate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, prin ordonanţa nr. 433/P/2011, a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, care prin ordonanţa nr. 673/P/2011 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde s-a înregistrat dosarul penal cu numărul de mai sus, având ca obiect efectuarea de cercetări faţă de A.B.S.D. şi M.L.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 348/P/2011 din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.B.S.D. şi M.L.C., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu exista.
În motivarea acestei soluţii procurorul de caz a reţinut că numitul A.P. din localitatea H., comuna P., judeţul Botoşani, este proprietarul imobilului în care îşi are sediul SC S.N. SRL Horodiştea, societate ce are ca-obiect principal de activitate „baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”, susnumitul având şi calitatea de administrator al societăţii.
În seara zilei de 27 februarie 2010, în cadrul unor acţiuni tematice vizând respectarea prevederilor Legii nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, o echipă mixtă de control condusă de subcomisar A.B.S.D. şi inspector M.L.C. din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Botoşani, a efectuat o verificare pe linia respectării Legii nr. 8/1996 la barul aparţinând SC S.N. SRL Horodiştea.
Împreună cu poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoşani, la activitatea de control au mai participat lucrătorii Postului de Poliţie Păltiniş, lucrători de poliţie de la Poliţia Municipiului Dorohoi, care arondează comuna P., lucrători ai poliţiei de frontieră şi ai jandarmeriei, însă activităţile de verificare pe linia respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 au fost efectuate exclusiv de către poliţiştii Serviciului de Investigare a Fraudelor în prezenţa administratorului societăţii A.P., precum şi a gestionarului de la bar, identificat în persoana numitului V.G.
Cu ocazia verificărilor, s-a constatat că la barul societăţii, prin intermediul unui calculator, era difuzată muzică în scop ambiental, întrucât în local era organizată discotecă. În urma verificării calculatorului s-a constatat că acesta avea instalat sistemul de operare W., pentru care, la momentul controlului, administratorul societăţii nu a prezentat autorizarea din partea titularului de drepturi.
De asemenea, administratorul societăţii nu a putut prezenta autorizaţiile necesare în vederea difuzării muzicii în scop ambiental, invocând că deţine contract încheiat cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Asociaţia pentru Drepturi de Autor, dar care s-ar afla la contabilul societăţii şi a precizat că nu avea cunoştinţă despre alte licenţe necesare difuzării de muzică la bar prin intermediul calculatorului. Totodată, la bar au fost identificate 26 CD-uri pe care erau inscripţionate menţiuni cu privire la genul de muzică ce le-ar conţine.
Întrucât au rezultat indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni privind încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în cauză s-a încheiat un proces-verbal de constatare în care s-au consemnat activităţile desfăşurate, precum şi ridicarea, în vederea continuării cercetărilor, a unităţii centrale a calculatorului şi a celor 26 discuri optice, obiecte ce au fost sigilate în prezenţa administratorului A.P. şi a gestionarului V.G.
Procesul-verbal a fost încheiat în două exemplare, din care unul a fost înmânat administratorului. Fiecare exemplar a fost semnat separat atât de organele de cercetare penală, respectiv ofiţerii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoşani, cât şi de către administratorul A.P., însă martorul V.G. a semnat doar pe unul din exemplarele procesului-verbal, respectiv cel care a rămas la organele de cercetare penală, astfel că administratorul societăţii a primit un exemplar al procesului-verbal ce conţinea doar semnătura sa şi semnăturile organelor de cercetare penală.
Procesul-verbal de control a stat la baza înregistrării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a Dosarului penal nr. 90/P/2010, în care s-au efectuat cercetări faţă de A.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de deţinere de mărfuri pirat în scopul utilizării prin comunicare publică, comunicare publică în scop comercial a operelor purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimţământul titularilor şi reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, infracţiuni incriminate de Legea nr. 8/1996.
Pe timpul cercetărilor din dosarul penal sus menţionat, profitând de faptul că pe exemplarul procesului-verbal ce i-a fost înmânat nu se afla semnătura gestionarului V.G., numitul A.P. i-a luat gestionarului o „declaraţie” în care acesta preciza că nu ar fi semnat nici celălalt exemplar al procesului-verbal.
După aceasta, numitul A.P. a reclamat faptul că semnătura gestionarului V.G., de pe exemplarul procesului-verbal aflat la dosarul penal, ar fi fost falsificată de către organele de control. Însă, în urma cercetărilor s-a constatat că această sesizare este nefondată, din probele administrate rezultând că gestionarul V.G. a semnat personal exemplarul procesului-verbal de control aflat la Dosarul penal nr. 90/P/2010.
Astfel, în declaraţia dată, V.G. a arătat că a semnat personal originalul procesului-verbal încheiat la data de 27 februarie 2010 la SC S.N. SRL Horodiştea, iar exemplarul doi (copie la indigo) nu a mai apucat să-l semneze, deoarece în acel moment proprietarul barului A.P. a început să se certe cu lucrătorii de poliţie.
Din cercetări a mai rezultat că Dosarul penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani a fost soluţionat prin ordonanţa din 27 aprilie 2011, în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a înv. A.P. pentru infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. (2), art. 140 alin. (1) lit. a) şi lit. c) şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 800 RON.
Plângerea, împotriva soluţiei procedurale sus menţionate, formulată de către numitul A.P. a fost respinsă, ca nefondată, prin ordonanţa nr. 913/II/2 din 16 mai 2011 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani.
Din probele administrate în cauză, s-a constatat că aspectele semnalate de petent în plângerea formulată împotriva subcomisarului A.B.S.D. şi inspectorul M.L.C., nu se confirmă, întrucât activităţile desfăşurate de către aceştia cu ocazia controlului din 27 februarie 2010 la SC S.N. SRL Horodiştea, cât şi activităţile de cercetare penală din Dosarul nr. 90/P/2010 s-au efectuat în limita competenţelor şi cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, în lipsa unor date ori indicii concrete, din care să rezulte neîndeplinirea, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, nu s-a putut reţine în sarcina lucrătorilor de poliţie sus menţionaţi săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen., în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, nu s-a putut reţine în sarcina lucrătorilor de poliţie nominalizaţi în plângere săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece, aşa cum rezultă din probe, această faptă nu a fost comisă.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urrnăririi penale amintite, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.P., susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât probele administrate în cauză nu au fost interpretate corect.
Prin rezoluţia nr. 197/11/2/2012 din 18 mai 2012 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către petentul A.P. împotriva rezoluţiei din 20 aprilie 2012, dispusă în dosarul penal cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe A.B.S.D. subcomisar şi M.L.C. inspector, ambii în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani, faţă de care s-au efectuat verificări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen.
Examinând soluţia dispusă, din perspectiva motivelor invocate de către petent, procurorul ierarhic superior a constatat că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care, plângerea a fost respinsă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, procurorul ierarhic superior a reţinut că la data 27 februarie 2010, cu ocazia efectuării unui control tematic la societatea comercială administrată de către petent, SC S.N. SRL Horodiştea, făptuitorii au constatat fapte de natură penală prevăzute de Legea nr. 8/1996, întocmit procesul-verbal din aceeaşi dată, care a constituit şi actul de sesizare pentru cercetările efectuate ulterior în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, soluţionat prin ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală a petentului, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni la această lege şi aplicarea în sarcina acestuia a unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă.
S-a apreciat că susţinerile petentului cu privire la contrafacerea semnăturii martorului V.G. pe exemplarul procesului-verbal care i-a fost înmânat acestuia sunt neadevărate, aşa cum, de altfel, arată şi gestionarul în declaraţia olografă.
Cât priveşte modul în care făptuitorii au desfăşurat activitatea de verificare în timpul controlului efectuat,s-a reţinut că în mod corect s-a apreciat că din verificările efectuate nu rezultă indicii că aceştia nu şi-au îndeplinit sau şi-au îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, dovada în acest sens constituind-o şi faptul că actele întocmite au fost folosite şi ca mijloace de probă în Dosarul penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, în cauză fiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiilor dispuse în cauză, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petentul A.P., aceasta fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 489/39/2012.
S-a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 348/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Instanţa de fond examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate constată următoarele:
Actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimaţilor A.B.S.D. şi M.L.C., ambii ofiţeri de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-au efectuat cercetări (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. şi fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen.) şi, drept urmare, instanţa apreciază că din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluţia din 18 mai 2012, este temeinică şi legală.
Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcţionarului public care, cu intenţie, efectuându-şi atribuţiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existenta acestei infracţiuni era necesar ca intirnatii, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, cu intenţie, să nu fi îndeplinit un act sau să îl fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului.
Infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespurrzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. Prin urmare, pentru existenţa acestei infracţiuni era necesar ca intimaţii, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, cu intenţie, în înscrisurile întocmite în Dosarul nr. 90/P/2010 să fi atestat fapte sau împrejurări nereale sau să omită atestarea unora reale.
Or, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanţa de fond a constatat că în cauză nu sunt indicii şi elemente care să justifice existenţa unei fapte penale în sarcina intimaţii A.B.S.D. şi M.L.C., în legătură cu modul de derulare a procedurilor în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, întrucât aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în limitele prevăzute de lege şi nu au falsificat nici un înscris.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că din actele dosarului rezultă că în seara zilei de 27 februarie 2010, o echipă formată din lucrători de poliţie din cadrul I.P.J. Botoşani, din care făceau parte şi intimaţii, a desfăşurat o acţiune de control pe linia respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 la barul aparţinând SC S.N. SRL Horodiştea, al cărei asociat era petentul.
Cu prilejul controlului s-a constatat că în barul amintit era difuzată muzică în scop ambiental (fără autorizarea titularilor de drepturi), fiind descoperite totodată un număr de 26 de discuri optice cu muzică, din care 7 CD-uri (conţinând 384 opere muzicale) piratate.
Cu acest prilej, cei doi intimaţi au întocmit un proces-verbal în două exemplare, din care unul a fost înmânat petentului.
Fiecare exemplar a fost semnat separat atât de intimaţi cât şi de către petent, însă martorul V.G. a semnat doar pe unul din exemplarele procesului-verbal, respectiv pe cel care a rămas la intimaţi, astfel că petentul a primit un exemplar al procesului-verbal ce conţinea doar semnătura sa şi semnăturile intimaţilor. Tot cu prilejul controlului amintit au fost ridicate unitatea centrală a PC-ului de pe care era difuzată muzica şi discurile optice găsite la faţa locului, în vederea expertizării.
Urmare a celor constatate s-a format Dosarul penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani cu numărul amintit din data de 27 aprilie 2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracţiunile prevăzute de art. 140 lit. a), art. 140 lit. c), art. 1399 şi art. 1396 din Legea nr. 8/1996, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni). Totodată s-a aplicat petentului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 RON.
Instanţa de fond a apreciat că din situaţia de fapt, în mod succint expusă, nu rezultă vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu ale intimaţilor şi nici că aceştia ar fi falsificat procesul-verbal de constatare întocmit.
Totodată, prima instanţă a mai reţinut că susţinerile petentului în sensul că intimaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu prin aceea că nu şi-au declinat identitatea completă din cartea de identitate (A.S. în loc de A.B.S.D.), că au intrat în bar şi abia după aceea l-au chemat, că nu au solicitat Registrul Unic de Control al unităţii, nu au fost dovedite de actele premergătoare efectuate în cauză. Mai mult, aceste pretinse încălcări ale atribuţiilor de serviciu, în eventualitatea în care ar fi fost dovedite, nu ar fi fost apte a produce o vătămare a intereselor legale ale petentului. Nici susţinerile petentului că intimaţii au comis mai multe falsuri cu prilejul întocmirii procesului verbal din data de 27 februarie 2010 (că eronat el a fost trecut ca administrator al societăţii deşi era doar asociat unic, că s-a consemnat eronat că în bar erau 80-90 de persoane, că eronat s-a consemnat că ar fi vorba despre un club de noapte şi nu despre un bar şi că gestionarul V.G. nu ar fi semnat procesul-verbal de control) sunt neîntemeiate.
De asemenea, instanţa de fond a mai apreciat că aspectul lipsei semnăturii numitului V.G. de pe un exemplar al procesului-verbal de control a fost pe deplin lămurit de declaraţia acestuia, în care arată că nu a semnat decât exemplarul procesului-verbal luat de intimaţi, iar celelalte aspecte semnalate nu pot fi considerate falsuri ci, eventual erori materiale sau de apreciere.
Cu privire la invocarea de către petent a unor nereguli în ceea ce priveşte modul de expertizare a unităţii centrale a PC-ului ridicat din barul său, instanţa de fond a apreciat că aceste operaţiuni nu au presupus fapte ale intimaţilor, fiind realizate de către experţi O.R.D.A. Mai mult, aceste pretinse nereguli privind activitatea de expertizare a mediilor de stocare ridicate de la petent trebuiau invocate în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului din Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani şi nu în acest cadru procesual. Practic, în cauză, petentul, uzând de plângerea penală formulată şi de procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., tinde să obţină modificarea unor soluţii ce îi sunt nefavorabile (în alt cadru procesual decât cel prevăzut de lege).
Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligaţiilor profesionale în raport cu petentul ori consemnarea unor aspecte nereale în înscrisurile întocmite de către intimaţii A.B.S.D. şi M.L.C. în efectuarea activităţilor anterior amintite şi care să se circumscrie continuturilor constitutive ale infracţiunilor reclamate (de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de fals intelectual), instanţa de fond a apreciat că în mod corect, prin rezoluţia atacată s-a reţinut incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., „fapta nu există”.
În consecinţă, instanţa de fond, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul A.P., împotriva rezoluţiei din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a rezoluţiei din 18 mai 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Dosar nr. 489/39/2012.
La termenul stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 7 mai 2013, Înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 3851, art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de petentul A.P. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3855 alin. ultim C.proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil,
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penale, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces. Dispoziţiile arţ. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Pe de altă parte, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionară să fie inadmisibil.
Rezultă, astfel că sentinţa penală nr. 96 din 7 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.P. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 7 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1652/2013. Penal → |
|---|
