ICCJ. Decizia nr. 1567/2013. Penal. Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1567/2013
Dosar nr. 1244/36/2011
Şedinţa publică din 09 mai 2013
Prin Sentinţa penală nr. 69/P din 12 iulie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a achitat-o pe inculpata G.D., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.G. din infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Inculpatul T.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul T.G., în luna aprilie 2007, i-a oferit fotografia sa numitului T.N. în scopul plăsmuirii de autor necunoscut a cărţii de identitate seria X1 nr. X2 pe numele de B.G., persoană decedată la 14 mai 1999, pentru ca ulterior, la data de 18 aprilie 2007, să se prezinte sub această identitate falsă la biroul notarial al inculpatei D.G., şi să-i vândă părţii vătămate L.C.S. apartamentul proprietatea defunctului din oraşul Cernavodă.
Inculpatul T.G., la termenul din 28 februarie 2012, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, sens în care îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora urmează a fi judecat.
Judecătorul fondului a constatat, după ce în prealabil a audiat martorii în acuzare (G.L., I.P.M., Ş.G. şi C.I.F.), că faptele şi vinovăţia inculpatului T.G. sunt dovedite, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanţei.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului T.G. de a-i oferi lui T.N. poza sa în scopul plăsmuirii unei cărţi de identitate pe numele B.G., persoană decedată, act pe care l-a folosit ulterior la biroul notarului public, unde şi-a declinat o identitate falsă, a completat cu date false cererea prin care a solicitat redactarea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, consemnând, în mod necorespunzător adevărului la subsolul cererii că declară "pe propria răspundere că a primit în întregime preţul vânzării", inducând-o, totodată, în eroare, pe partea vătămată căreia i-a vândut apartamentul defunctului, deşi în realitate nu era proprietarul imobilului şi a contrafăcut semnătura acestuia pe actul autentic, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune în convenţii şi fals material în înscrisuri oficiale.
Judecătorul fondului a mai reţinut că prezentarea sub o identitate falsă la notariat, însoţită de folosirea cărţii de identitate contrafăcute se circumscriu doar conţinutului constitutiv al infracţiunii de fals privind identitatea, astfel că s-a schimbat încadrarea juridică în sensul menţinerii infracţiunii prevăzute de art. 293 C. pen., nu şi a infracţiunii de uz de fals.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.G. au fost avute în vedere circumstanţele personale, respectiv vârsta de 63 de ani, lipsa antecedentelor penale, conduită bună avută anterior comiterii faptelor, precum şi poziţia de recunoaştere necondiţionată a acţiunilor sale infracţionale, în raport de care s-au reţinut dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar şi ale art. 81 C. pen., fiind suspendată condiţionat executarea pedepsei rezultante.
În ceea ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei G.D., constând în încălcarea din culpă a îndatoririlor de serviciu ce-i reveneau, în calitate de notar public, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare şi concretizată în faptul că nu a observat în cartea de identitate prezentată de coinculpat menţiunea de municipiu trecută pentru oraşul Cernavodă, lipsa numărului străzii de domiciliu, dar şi împrejurarea că actul de identitate trebuia să prevadă valabilitate permanentă, întrucât potrivit codul numeric personal titularul acestuia împlinise vârsta de 55 ani, judecătorul fondului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, sub aspectul formei vinovăţiei cerute de lege.
În concret, inculpata a produs probe din care rezulta că în dreptul oraşului Cernavodă figurează pe internet menţiunea municipiu, iar verificând fotografia din cartea de identitate a constatat că nu era lipită, prezentând trăsături asemănătoare cu cele ale persoanei care s-a prezentat la biroul notarial, fără să poată compara menţiunile din cuprinsul actului de identitate cu informaţiile din baza de date privind Evidenţa Persoanelor a Centrului Naţional de Administrare, la care au acces doar din anul 2009 notarii publici în virtutea protocolului încheiat cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, acordând, însă, o atenţie deosebită cărţii funciare a imobilului ce urma să facă obiectul tranzacţiei.
S-a mai reţinut că pentru a fi în prezenţa infracţiunii de neglijenţă în serviciu este obligatoriu ca sub raport subiectiv inculpata să fi acţionat din culpă când şi-a încălcat îndatoririle de serviciu, adică să fi prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor specifice a acestei infracţiuni, dar să fi crezut, fără temei, că acestea nu se vor produce, ori să nu le fi prevăzut deşi trebuia şi putea să le prevadă.
Or, inculpata G.D. s-a apreciat că şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, analizând toate actele depuse de coinculpatul cu ocazia redactării contractului de vânzare-cumpărare, adică contractul de vânzare-cumpărare încheiat de RA - GCL Cernavodă, document transcris la Notariatul de Stat în anul 1992, fişa tehnică de calcul, planul cadastral şi certificatul de atestare fiscală, toate actele fiind emise în lunile martie şi aprilie 2007, deci cu puţin timp înainte de încheierea tranzacţiei între partea vătămată şi T.G., precum şi actele de identitate ale părţilor, fără să constate aspecte care să-i trezească suspiciuni cu privire la validitatea acestora, în condiţiile în care nu erau vizibile modificări, ştersături, adăugiri, cu atât mai mult cu cât stabilirea caracterului fals al cărţii de identitate s-a făcut de experţii criminalişti.
S-a mai constatat că inculpata a solicitat părţilor toate actele ce îi erau necesare pentru încheierea contractului, respectiv titlul de proprietate al imobilului, extrasul de carte funciară, certificat de sarcini şi certificat de atestare fiscală, acte prezentate în original, o parte dintre acestea fiind emise de organe ale statului în baza aceleiaşi cărţi de identitate false, astfel că nu i se poate imputa acesteia neglijenţă în realizarea îndatoririlor de serviciu, motiv pentru care s-a impus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului T.G. şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultate în raport de amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de acesta (6 infracţiuni dintre care unele de pericol, altele de prejudiciu); desfiinţarea cărţii de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G. în condiţiile art. 348 C. proc. pen. şi condamnarea inculpatei G.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen., întrucât acesta a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv culpa, în realizarea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu având în vedere că în raport de aptitudinile şi pregătirea sa putea să constate că actul de identitate este fals.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Dintr-o analiză a întregului material probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, Înalta Curte constată că, în mod corect judecătorul fondului a stabilit faptele şi vinovăţia inculpatului T.G., apreciind, totodată, că inculpata G.D. nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv culpa, în realizarea atribuţiilor specifice activităţii de notar pentru a se reţine în sarcina sa infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen.
Astfel, la data de 18 aprilie 2007, inculpatul T.G. s-a prezentat la biroul notarial al inculpatei G.D., unde folosindu-se de o carte de identitate contrafăcută, a cărei plăsmuire i-o solicitase în prealabil lui T.N., şi-a declinat identitatea falsă de B.G., a completat cu date nereale cererea prin care a solicitat redactarea şi autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, consemnând, în mod necorespunzător adevărului la subsolul cererii că declară "pe propria răspundere că a primit în întregime preţul vânzării" şi a indus-o în eroare pe partea vătămată L.C.S. căreia i-a vândut apartamentul defunctului, deşi nu era proprietarul imobilului, contrafăcând, totodată, semnătura acestuia pe actul autentic.
Probele administrate în cauză (declaraţiile martorilor G.L., I.P.M., Ş.G. şi C.I.F., înscrisuri, raportul de expertiză criminalistică, declaraţiile celor doi inculpaţi, procese-verbale) susţin în întregime împrejurările faptice reţinute faţă de inculpatul T.G., motiv pentru care prima instanţă aplicând procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, a procedat în mod legal când a dispus schimbarea încadrării juridice, constatând că fapta acestuia de a se prezenta sub o identitate falsă la notariat, prin folosirea unei cărţi de identitate contrafăcute realizează doar conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals privind identitatea, în care este absorbită acţiunea de uz de fals.
Ca atare, în drept, faptele inculpatului T.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune în convenţii şi fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen., art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen.
Referitor la critica parchetului, Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de fond nu a făcut o corectă individualizare sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului T.G.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanţei atributul de a proporţionaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta şi făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancţiunea să fie capabilă să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
În acest context, poziţia procesuală constant sinceră a inculpatului T.G. care, de altfel, a fost deja valorificată în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime şi lipsa antecedentelor penale nu se înfăţişează ca împrejurări suficient de relevante pentru a justifica suspendarea executării pedepsei rezultante doar în condiţiile art. 81 C. pen., în raport de amploarea activităţii infracţionale (6 infracţiuni distincte, dintre care 5 de pericol şi una de rezultat), gravitatea faptelor şi nu în ultimul rând importanţa valorilor sociale lezate prin comiterea lor, respectiv încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor cu însuşire probatorie şi ocrotirea integrităţii patrimoniului persoanei fizice, aspecte care, din contră, impun anumite măsuri de supraveghere şi majorarea termenului de încercare.
Toate aceste consideraţi justifică aplicarea dispoziţiilor art. 861 - 863 C. pen., tratamentul sancţionator pe lângă rolul de constrângere având şi o finalitate de exemplaritate, iar felul şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât să convingă inculpatul de necesitatea respectării legii şi evitării în viitor de a comite fapte penale.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea pedepselor în cuantumul stabilit de judecătorul fondului, urmând însă ca executarea pedepsei rezultante să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, întrucât numai o asemenea sancţiune penală este în măsură să asigure reeducarea inculpatului T.G. şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanţa rezolvă din oficiu acţiunea civilă atunci când repararea pagubei este desfiinţarea totală a unui înscris.
Având în vedere că Judecătoria Medgidia constatase cu titlu definitiv, prin Sentinţa civilă nr. 837/C/2010, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în oraşul Cernavodă, judeţul Constanţa, act autentificat la Biroul Notarului Public G.D., judecătorul fondului trebuia să desfiinţeze în totalitate mijlocul fraudulos de care s-a servit inculpatul T.G. în realizarea activităţii de inducere în eroare a părţii vătămate L.C.S., respectiv cartea de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G., motiv pentru care şi sub acest aspect recursul parchetului este întemeiat.
Pentru a exista infracţiunea de neglijenţă în serviciu este necesar ca îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu de către un funcţionar să se realizeze din culpă.
În speţă, inculpata G.D. a întocmit şi autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care a atestat în fals că B.G., persoană decedată la data de 14 mai 1999, i-a vândut părţii vătămate L.C.S. imobilul din oraşul Cernavodă, judeţul Constanţa, în realitate înstrăinarea făcându-se de inculpatul T.G.
Deşi cartea de identitate folosită de vânzător era falsă; actul nu i-a ridicat suspiciuni inculpatei G.D. cu privire la autenticitate, întrucât avea aplicată fotografia coinculpatului şi nu prezenta modificări, ştersături sau adăugiri vizibile, astfel că a aceasta nu putea să prevadă consecinţele încheierii contactului de vânzare-cumpărare.
Prezentarea de către inculpatul T.G. a actelor în original, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de RA - GCL Cernavodă, document transcris la Notariatul de Stat în anul 1992, a extrasului de carte funciară, a fişei tehnice de calcul, a planului cadastral şi a certificatului de atestare fiscală, ultimele fiind eliberate la sfârşitul lunii martie - începutul lui aprilie, deci într-o perioadă apropiată ca timp de data tranzacţiei (18 aprilie 2007), a făcut să întărească convingerea inculpatei G.D. că persoana care le deţine este adevăratul proprietar.
Validitatea actului de identitate putea fi verificată la acel moment doar prin simpla parcurgere, notarul public neavând la îndemână posibilitatea de a studia baza de date a Centrului Naţional de Administrare privind Evidenţa Persoanelor, acces care însă în prezent permite constatarea oricăror nereguli privitoare la identitatea persoanelor care apelează la serviciile notariale, inclusiv cele referitoare la rangul localităţii care figurează ca loc al naşterii sau al emiterii şi la durata de valabilitate în raport cu vârsta titularului.
În plus, manoperele de plăsmuire ale actului de identitate au fost constatate doar de experţii criminalişti, fiind astfel nevoie de pregătirea şi experienţa specialiştilor în materie pentru depistarea falsului.
În aceste condiţii nu i se poate imputa inculpatei G.D. că a acţionat cu neglijenţă sau nebăgare de seamă în realizarea îndatoririlor specifice funcţiei de notar la momentul verificării actelor, inclusiv a cărţii de identitate, care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în raport de condiţiile concrete şi de pregătirea sa, inculpata G.D. nu a acţionat sub aspectul laturii subiective cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru a fi realizat conţinutul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, motiv pentru care în mod corect judecătorul fondului a achitat-o, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte.
Pentru considerentele anterior dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte sentinţa şi rejudecând, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., pe un termen de încercare de 7 ani, pe parcursul căruia se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., va desfiinţa cartea de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G., urmând să menţină celelalte dispoziţii ale hotărâri atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchet de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 69/P din 12 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În baza art. 861 - art. 862 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, lunar, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 348 C. proc. pen., dispune desfiinţarea totală a cărţii de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi G.D. şi T.G., în sumă de 75 RON, respectiv 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1830/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 1570/2013. Penal. Infracţiuni la regimul... → |
|---|
