ICCJ. Decizia nr. 1711/2013. Penal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1711/2013
Dosar nr. 6150/100/2011
Şedinţa publică din 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 668 pronunţată la data de 13 iunie 2012 de Tribunalului Maramureş în Dosarul nr. 6150/100/201 au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpatul F.V.R., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. şi respectiv, de reţinere a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul F.V.R., domiciliat în Comuna Recea, sat Lăpuşel, jud. Maramureş, la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare, pt. săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin acesta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de 24 de ore, din data de 20 mai 2011.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul F.V.R. prin încheierea penală din data de 18 iulie 2011.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a sentinţei, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic ala acestuia în S.N.D.G.J.
A fost condamnat inculpatul T.C., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Recea, sat Lăpuşel, jud. Maramureş, la următoarele pedepse:
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen.,s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
A fost condamnat inculpatul P.G., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Recea, sat Lăpuşel, jud. Maramureş, la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
A fost condamnat inculpatul P.C., fără antecedente penale, domiciliat în comuna Recea, sat Lăpuşel, jud. Maramureş, la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen.,s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
S-au respins acţiunile civile formulate de părţile civile C.V.A., cu domiciliul procesual ales în comuna Recea, sat Bozînta Mică, jud. Maramureş şi C.V.G., domiciliat în comuna Recea, sat Bozînta Mică, jud. Maramureş.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul F.V.R. la plata către partea civilă S.J.U. "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 5.675,51 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate C.V.A., precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea corpurilor delicte înregistrate în registrul special al instanţei la poziţia nr. 30/2011 până la soluţionarea definitivă a cauzei, după care se vor restitui părţii vătămate C.V.G..
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata către stat a câte 800 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 10 mai 2011 în jurul orei 22,00 inculpaţii F.V.R., T.C., P.G.V. şi P.C.I. se deplasau cu autoturismul în satul Lăpuşel, jud. Maramureş, maşina fiind condusă de inculpatul T.C.
La momentul când inculpaţii au ajuns la intersecţia cu D.E. 58, aceştia au fost opriţi de părţile vătămate C.V.A. şi C.V.G., care făceau parte dintr-un grup mai mare de cetăţeni de etnie rromă şi care se deplasau cu o căruţă.
Din declaraţiile inculpaţilor, coroborate conform art. 69 C. proc. pen. cu cele ale părţilor vătămate, a rezultat că partea vătămată C.V.G. i s-a adresat inculpatului T.C. care era la volanul autoturismului şi i-a cerut să îl ducă pe C.V.A. în Baia Mare.
Inculpatul T.C. i-a răspuns părţii vătămate că îl duce dacă îi plăteşte suma de 20 lei, iar la răspunsul lui C.V.G. că „are doar 2 lei", între părţi a început o dispută.
Potrivit declaraţiilor persoanelor audiate în cauză, inculpatul T.C. a coborât din autoturism şi a început să îl lovească pe C.V.G., moment în care a intervenit şi C.V.A. şi la rândul lor l-au agresat pe inculpat.
În acest context, din autoturism au coborât şi inculpaţii F.V.R., P.G.V. şi P.C.I., iar între aceştia şi grupul părţilor vătămate a izbucnit o altercaţie, fiecare dintre părţi fiind lovită cu pumnii şi picioarele şi respectiv cu obiecte contondente, o rangă şi ilişul (scândura pe care se stă) căruţei (filele 58-62, 75, 76).
În raport de aceste aspecte, instanţa a reţinut că declaraţiile inculpaţilor şi ale părţilor vătămate se coroborează cu menţiunile actelor medico-legale depuse la dosar, rezultând că între părţi a existat un conflict spontan, în cadrul căruia acestea şi-au aplicat reciproc lovituri.
De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că inculpaţii i-au agresat nu numai pe C.V.A. şi C.V.G., ci şi pe persoanele de sex feminin care făceau parte din grupul acestora. Astfel, martora D.A.M. a precizat că a văzut un bărbat coborând din autoturism şi aducând injurii părţilor vătămate şi că partea vătămată C.S. a strigat „nu da că am copil în braţe", iar martorul S.C. a arătat că a văzut un autoturism care urmărea 3-4 persoane de etnie rromă, printre care şi o femeie, aceştia ascunzându-se pe o stradă lăturalnică (filele 216, 221 dosar urmărire penală).
Din declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţia inculpatului F.V.R. a rezultat că, în contextul altercaţiei izbucnite între părţi, la un moment dat C.V.A. a fugit în direcţia localităţii Bozânta Mică, fiind urmărit de inculpaţii F.V.R. şi P.G.V.
La momentul când inculpaţii au ajuns-o pe partea vătămată C.V.A., acesta s-a împiedicat şi a căzut la pământ, iar inculpatul F.V.R. l-a lovit în cap cu ilişul de la căruţă (panou de scânduri). Partea vătămată a reuşit să se ridice şi a fugit, însă la scurt timp şi-a pierdut cunoştinţa, fiind găsit de martorul M.A.A.
Inculpaţii F.V.R. şi P.G.V. s-au întors la locul în care se aflau inculpaţii T.C. şi P.C.I. şi împreună au răsturnat căruţa ce aparţinea părţilor vătămate C.V.G. şi C.S., i-au izbit lateralele cu obiecte dure şi i-au tăiat cauciucurile cu un cuţit. Inculpaţii au dezlegat calul de la căruţă, iar inculpatul T.C. a desprins hamaşamentul şi 1-a pus în portbagajul autoturismului, transportându-l la locuinţa sa.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului F.V.R., constând în acea că la data de 10 mai 2011, într-un loc public, i-a aplicat părţii vătămate C.V.A. o lovitură în cap cu un panou din scânduri în greutate de 5,325 kg, cauzându-i leziuni traumatice -plagă parieto - temporală stângă, fractură cu înfundare şi hematom extradural consecutiv - care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
La încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului şi în considerarea cererii de schimbare a acestei încadrări, instanţa a reţinut următoarele:
Pentru stabilirea existentei la infracţiunea de omor, a fost necesară lămurirea cauzei sub aspectul poziţiei psihice avută de făptuitor faţă de consecinţele faptei săvârşite, respectiv dacă acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei ş a urmărit sau acceptat acest rezultat.
Potrivit doctrinei penale, reflectată în mod constant în jurisprudenţa instanţelor, la stabilirea poziţiei psihice a făptuitorului faţă de rezultatul faptei săvârşite trebuie avute în vedere împrejurările comiterii cesteia, caracteristicile obiectului vulnerant folosit, zona vizată de lovituri ş intensitatea şi numărul acestora.
În cauza de faţă, din probele administrate a rezultat că inculpatul F.V.R., în vârstă de 28 de ani şi cu o constituţie fizică robustă i-a aplicat victimei C.V.A., în timp ce acesta era căzut la pământ, două lovituri cu un panou de scânduri. Una dintre lovituri a fost aplicată în zona toracelui şi a produs o echimoză dreptunghiulară pectoral stângă, iar a doua în cap, provocând o „plagă parieto-temporală stângă, fractură cu înfundare sub adiacentă şi hematom extradural consecutiv", leziune care a fost primejdioasă pentru viaţa victimei (fila 66 dosar urmărire penală).
De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că obiectul vulnerant folosit de inculpat avea o lungime de 95,7 cm şi o greutate de 5,325 kg, aspecte care coroborate cu natura şi gravitatea leziunii provocate relevă că intensitatea loviturii aplicate a fost deosebit de ridicată.
În consecinţă, având în vedere că inculpatul a folosit un obiect vulnerant susceptibil să producă leziuni grave şi că a aplicat o lovitură de mare intensitate într-o zonă vitală a corpului părţii vătămate, instanţa a reţinut că acesta a prevăzut posibilitatea suprimării vieţii victimei şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat, fapta fiind comisă în forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, conform art. 11 pct. 1 lit. b) C. pen.
De asemenea, în raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului F.V.R., constând în aceea că, la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpaţii T.C., P.G.V. şi P.C.I., în timp ce se aflau pe str. Gării din localitatea Lăpuşel, au iniţiat o altercaţie cu un grup de cetăţeni de etnie rromă, exercitând acte de violenţă asupra acestora, proferând injurii şi ameninţări şi urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului F.V.R. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a reparat prejudiciul cauzat achitând părţilor vătămate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. instanţa a condamnat inculpatul la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen., respectiv reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi cu înlăturarea pedepsei complementare privativă de drepturi conform art. 76 alin. (3) C. pen.
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., obligativitatea reducerii pedepsei sub minimul special fiind înlăturată conform art. 80 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor, circumstanţiat prin împrejurările şi modul în care acestea au fost comise, respectiv faptul că şi părţile vătămate au avut o conduită necorespunzătoare şi i-au agresat pe inculpaţi; faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a depus eforturi consistente pentru repararea prejudiciului cauzat, precum şi comportarea sinceră a acestuia pe parcursul procesului.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanţa a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic ala acestuia în S.N.D.G.J.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului T.C., constând în aceea că la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpaţii F.V.R., P.G.V. şi P.C.I., în timp ce se aflau pe în localitatea Lăpuşel, au iniţiat o altercaţie cu un grup de cetăţeni de etnie romă, exercitând acte de violenţă asupra acestora, proferând injurii şi ameninţări şi urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului care în aceleaşi împrejurări a sustras harnaşamentul de la căruţa părţilor vătămate C.V. şi C.S., în scopul însuşirii pe nedrept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că acesta nu a fost cunoscut cu antecedente penale şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. instanţa a condamnat inculpatul la următoarele pedepse:
-1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, particularizat prin împrejurările şi modul de comitere, într-un loc public, inculpaţii au agresat grupul din care făceau parte şi persoane de sex feminin, au distrus căruţa acestora şi au tulburat ordinea şi liniştea publică, dar totodată şi faptul că inculpatul nu a fost cunoscut cu antecedente penale având anterior o conduită corespunzătoare şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În raport de starea de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului P.G.V., constând în aceea că la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpaţii F.V.R., T.C. şi P.C.I., în timp ce se aflau pe în localitatea Lăpuşel, au iniţiat o altercaţie cu un grup de cetăţeni de etnie rromă, exercitând acte de violenţă asupra acestora, proferând injurii şi ameninţări şi urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că acesta nu era cunoscut cu antecedente penale şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, particularizat prin împrejurările şi modul de comitere, într-un loc public, inculpaţii au agresat grupul din care făceau parte şi persoane de sex feminin, au distrus căruţa acestora şi au tulburat ordinea şi liniştea publică, dar totodată şi faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale având anterior o conduită corespunzătoare şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
În temeiul art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului P.C. luliu, constând în aceea că la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpaţii F.V.R., T.C. şi P.G.V., în timp ce se aflau în localitatea Lăpuşel, au iniţiat o altercaţie cu un grup de cetăţeni de etnie rromă, exercitând acte de violenţă asupra acestora, proferând injurii şi ameninţări şi urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că acesta nu era cunoscut cu antecedente penale şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, particularizat prin împrejurările şi modul de comitere, într-un loc public, inculpaţii au agresat grupul din care făceau parte şi persoane de sex feminin, au distrus căruţa acestora şi au tulburat ordinea şi liniştea publică, dar, totodată, şi faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale având anterior o conduită corespunzătoare şi o comportare sinceră pe parcursul procesului.
În temeiul art. 71 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În cazul fiecăruia dintre inculpaţi, pentru realizarea scopului şi funcţiilor prevăzute de art. 52 C. pen., instanţa a dispus executarea pedepselor aplicate în regim privativ de libertate, având în vedere modul în care faptele reţinute în sarcina acestora au fost săvârşite şi care relevă un grad sporit de agresivitate al acestora şi lipsa oricărui respect faţă de normele care caracterizează ordinea de drept şi convieţuirea socială, în general.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că prin înscrisul aflat la fila 259 dosar urmărire penală, inculpatul F.V.R. şi partea vătămată C.V.A. au încheiat o tranzacţie, ultimul precizând că nu mai are nici o pretenţie civilă de la inculpat.
În consecinţă, în aplicarea principiului disponibilităţii, solicitarea părţii vătămate C.V.A., în sensul obligării inculpatului F.V.R., precum şi a celorlalţi inculpaţi la plata sumei de 100 milioane lei vechi nu a putut fi admisă, în cazul primului producându-şi efectele tranzacţia încheiată la data de 24 mai 2011, iar în cazul celorlalţi inculpaţi, întrucât în sarcina acestora nu a fost reţinută comiterea vreunei fapte ilicite faţă de partea vătămată, lipsind astfel una dintre condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii lor civile delictuale.
De asemenea, în cazul pretenţiilor civile formulate de partea vătămată C.V.G., în sensul obligării inculpatului T.C. la plata sumei de 10 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea hamului sustras, instanţa a reţinut că, potrivit înscrisului aflat la fila 168 dosar urmărire penală şi susţinerilor părţii vătămate, bunul sustras i-a fost restituit în cursul procesului, astfel încât acţiunea civilă a fost respinsă, prejudiciul fiind reparat în natură.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa de fond a obligat inculpatul F.V.R. la plata către partea civilă S.J.U. "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 5.675,51 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate C.V.A., precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea efectivă.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel în termen inculpaţii F.V.R., T.C., P.G. şi P.C.I.
Inculpatul F.V.R. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiune de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât din raportul de expertiză judiciară rezultă că nu poate fi stabilit cu precizie dacă leziunile traumatice ale victimei s-au produs prin cădere sau prin lovire activă, iar acest dubiu trebuie să-i profite inculpatului; s-a precizat că intenţia inculpatului a fost de a pedepsi victima pentru că anterior l-a lovit.
Sub un alt aspect a învederat că se prevalează de cauza. legală de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 C. proc. pen. şi a susţinut că se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, pentru că s-a împăcat sub aspectul laturii civile cu partea vătămată, care, aşa cum rezultă din raportul de analiză, a refuzat internarea şi prezentând tendinţe de disimulare crescută a simptomelor.
A mai menţionat că inculpaţii veneau cu maşina de la pescuit, când partea vătămată şi însoţitorii săi aflaţi într-o căruţă le-au făcut semn să oprească şi le-au cerut să-l ducă pe un prieten de-al lor la Baia-Mare; inculpatul T.C. le-a spus că nu-l duce doar pentru 2 lei, moment în care a fost înjurat şi lovit cu o rangă mică; numitul C.V. l-a lovit pe inculpatul F.V.R. cu o scândură în spate, iar inculpatul când s-a ridicat a luat scândura, a alergat după C.A. - partea vătămată şi l-a lovit de două ori cu scândura în spate, după care victima s-a împiedicat şi a căzut la pământ.
Inculpaţii T.C., P.G. şi P.C.I. au invocat motive comune de apel, respectiv înlăturarea disp. art. 75 lit. a) şi art. 80 C. pen. şi suspendarea executării pedepselor, arătând că, în primul rând, conflictul dintre cele două grupuri a fost spontan, iar pentru existenţa agravantei trebuie ca mai multe persoane să contribuie la săvârşirea faptei, pe când, în fapt, fiecare inculpat a lovit separat câte una dintre persoanele cu căruţa.
De asemenea, au mai solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că au recunoscut în mod constant săvârşirea faptelor, însă doar datorită intereselor procesuale ale coinculpatului F.V.R. nu a fost incident în speţă art. 3201 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 228/A din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 668 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş, care a fost desfiinţată în parte, doar sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor rezultante, şi rejudecând:
În baza art. 86: C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului F.V.R. pe durata termenului de încercare de 7 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 1 (un) an închisoare aplicate inculpaţilor T.C., P.G.V. şi P.C.I. pe durata câte unui termen de încercare de 5 ani.
S-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. faţă de fiecare inculpat apelant.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, pe care inculpaţii apelanţi nu au contestat-o, stare de fapt potrivit căreia, în data de 10 mai 2011, la ora 22.00, în satul Lăpuşel inculpatul T. a oprit autoturismul la semnul părţii vătămate C.V.A., care era însoţit de mai multe persoane -şi aceasta i-a cerut să o ducă până la Baia Mare; inculpatul a refuzat, a fost înjurat, iar când s-a dat jos din maşină a fost lovit de partea vătămată; în sprijinul acestuia au venit şi restul inculpaţilor, care au început să se bată cu grupul din căruţă.
S-a apreciat că susţinerea apelanţilor, în sensul că fiecare inculpat a lovit separat persoanele din afara maşinii, motiv pentru care ar trebui înlăturată, circumstanţa agravantă prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, nu corespunde realităţii, deoarece, chiar din declaraţiile inculpaţilor rezultă că au intervenit împreună în sprijinul inculpatului T.
În continuare, partea vătămată a fugit, însă a fost urmărită de către inculpaţii F.V.R. şi P.G.V., iar când aceasta s-a împiedicat şi a căzut, primul a lovit-o în cap cu ilişul de la căruţă, după care a reuşit să se ridice şi să fugă iarăşi, apoi şi-a pierdut cunoştinţa.
Inculpatul a detaliat inclusiv în faţa primei instanţe (fila 58) că intenţia lui a fost de a lovi peste spate partea vătămată, pentru că şi inculpatul, la rândul lui fusese lovit cu ilişul tot peste spate, însă partea împiedicându-se şi fiind în cădere, a fost nimerită în cap, motiv pentru care s-a apreciat că fapta inculpatului a fost comisă cu intenţie indirectă.
S-a reţinut că urmările lovirii au fost consemnate în raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel (fila 125), raport ce a concluzionat că victimei i-a fost cauzat un traumatism cranio-cerebral şi trei echimoze: una pectoral stânga, alta la cotul stâng şi a treia, o echimoză orbito-palpebrală stânga şi în unghi drept la ochiul drept; s-a specificat că prima leziune a pus în primejdie viata victimei.
Instanţa de apel nu a primit critica invocată de către inculpatul F.V.R., în sensul că ar exista dubiu în privinţa originii leziunii ce i-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate - faţă de menţiunile de la pct. 4 al concluziilor expertizei - apreciind, totodată că nu se poate considera nici că fapta a fost săvârşită cu praeterintenţie, reţinând că ilişul, denumire a panoului din spatele căruţei (fila 3 dos. fond), este alcătuit din patru scânduri cu lungimea maximă de 95,7 cm, lăţimea maximă de 44,3 cm, grosimea de 2,5 cm şi masa de 5,325 g, constituie un obiect apt să pună în primejdie viaţa persoanei care este lovită cu acesta, chiar dacă lovitura ar fi aplicată peste spate, deoarece, din fotografii (filele 42-43 d.u.p.), rezultă că prezintă cuie ale căror vârfuri ascuţite nu erau îndoite în întregime.
Ca atare, s-a apreciat că fapta nu poate fi încadrată în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., ci astfel cum a considerat şi prima instanţă, în tentativă de infracţiune de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că, justificat prima instanţă a motivat că nu este incidenţă circumstanţa atenuantă a comiterii faptei în stare de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece impresia inculpatului că victima ar putea avea un cuţit asupra ei nu reprezintă o împrejurare care să-l fi tulburat atât de tare, încât să-l determine la lovirea victimei deja căzute; pe de altă parte, după cum rezultă din propria declaraţie a inculpatului, nu partea vătămată l-a lovit cu ilişul, ci un însoţitor al acestuia pe care a reuşit "cu mâinile goale" să-l trântească la pământ.
După lovirea victimei, inculpatul F.V.R. împreună cu inculpatul P.G.V. s-au întors la căruţa părţii vătămate şi cu ceilalţi doi coinculpati T.C. şi P.C.I. au răsturnat căruţa victimei, i-au tăiat cauciucurile, au dezlegat calul şi i-au dat drumul, iar inculpatul T.C. a desprins harnaşamentul şi l-a dus acasă, aspect care se încadrează în infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu reţinerea circumstanţei agravante a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. fiind coautori, iar fapta descrisă a inculpatului T.C., în infracţiunea de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.
Apărarea inculpatului, în sensul că fapta de a exercita acte de violenţă asupra însoţitorilor părţii vătămate, de a-i înjura şi ameninţa, precum şi de a distruge căruţa s-ar încadra în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen., s-a apreciat că nu este întemeiată, deoarece fapta nu s-a rezumat la o încăierare în care să nu să poată fi evidenţiată contribuţia fiecărui inculpat, şi nu s-a redus doar la lovirea unor persoane.
În ceea ce priveşte individualizarea cuantumului pedepselor aplicate, s-a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale şi speciale prev. de art. 72 C. pen., precum şi toate împrejurările ce au fost reţinute în mod diferenţiat drept circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.
Afirmaţia inculpaţilor apelanţi, în sensul că pedepsele trebuie reduse ca urmare a reţinerii în apel a disp. art. 3201 C. proc. pen., s-a apreciat că nu este întemeiată, deoarece aceştia au arătat în faţa primei instanţe că nu înţeleg să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen. (fila 63, verso).
S-a reţinut că apelurile acestora sunt fondate, sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepselor rezultante aplicate, apreciindu-se că se impune suspendarea sub supraveghere a acestora, întrucât pronunţarea condamnării constituie un avertisment sufficient pentru aceştia şi că nu vor mai comite fapte penale.
S-a avut în vedere că inculpaţii nu au antecedente penale, iar în privinţa inculpatului F.V.R., s-a reţinut că infracţiunea cea mai grea, de tentativă la omor calificat, a fost comisă cu intenţie indirectă, dar şi împrejurarea ce rezultă din ancheta socială (fila 73) că, deşi era angajat în străinătate, s-a întors în ţară pentru a avea grijă de mama sa de 57 de ani, care este nevăzătoare (fila 74), astfel încât poate fi considerat o persoană responsabilă din punct de vedere social.
Aşa fiind, în baza prev. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a admis apelurile şi a suspendat sub supraveghere pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepselor aplicate la care a adăugat un interval de 4 ani.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind criticată sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului F.V.R., apreciindu-se că nu se impunea suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată acestui inculpat.
Înalta Curte, examinând recursul, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Prin urmare, sub aspectul cuantumului, dar şi a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.
În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de apel, că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie de către inculpatul F.V.R., pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Astfel, datele personale ale inculpatului F.V.R. evidenţiază posibilitatea reală a reeducării acestuia şi fără privare de libertate, măsurile de supraveghere cărora urmează a se supune fiind o garanţie în sensul formării unei atitudini de respect faţă de ordinea de drept, în caz contrar existând oricând posibilitatea de a se dispune executarea pedepsei prin privare de libertate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul F.V.R.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul F.V.R.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 mai 2013
← ICCJ. Decizia nr. 1651/2013. Penal. Infractiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 1719/2013. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
---|