ICCJ. Decizia nr. 1719/2013. Penal. Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1719/2013
Dosar nr. 3714/1/2012
Şedinţa publică din 21 mai 2013
Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţiei în anulare de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 10 februarie 2009 pronunţată de Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatului A.D.C. la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare (6 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, inculpatului punându-i-se în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a constatat că SC A.A. SA Sucursala Sfântu-Gheorghe nu are calitate de asigurător în cauză.
În baza art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul SC A.R.O. SA Sucursala Sfântu Gheorghe a fost obligat să plătească părţii civile G.V. suma de 5.000 lei cu titlu daune morale şi părţii civile S.C.J.U. Braşov suma de 1.401,27 lei cheltuieli de spitalizare pentru G.V.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând individualizarea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, şi inculpatul, care a solicitat achitarea pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă.
Prin Decizia penală nr. 28 din 07 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, sens în care a suspendat sub supraveghere executarea acesteia, respingând calea de atac exercitată de inculpat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 3261 din 22 septembrie 2010, admiţând recursul inculpatului a casat hotărârea, trimiţând cauza spre rejudecare către Curtea de Apel Braşov, urmând să fie analizate toate criticile invocate de acesta în motivele de recurs.
Instanţa supremă a avut în vedere că inculpatul a fost asistat de o persoană care nu a dobândise calitatea de avocat potrivit Legii nr. 51/1995, împrejurare ce echivalează cu lipsa de apărare în apel.
Prin Decizia penală nr. 83/A din 06 iulie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile parchetului şi al inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.D.C.
Prin Decizia penală nr. 1519 din 10 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 9422/62/2007 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva deciziei menţionate, la data de 17 mai 2012, a formulat contestaţie în anulare inculpatul A.D.C., invocând dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 lit. f) C. proc. pen., respectiv lipsa plângerii prealabile în cazul infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. şi lipsa procesului de sesizare din oficiu pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, organele de urmărire penală nefiind sesizate în mod legal pentru faptele reţinute în sarcina sa, instanţa de fond nefiind legal sesizată, soluţia pronunţată având la bază o gravă eroare de fapt.
Examinând cererea de contestaţie în anulare, sub aspectul admisibilităţii în principiu, în conformitate cu dipoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute la lit. a)-e).
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a)-c) şi e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, instanţa este obligată să examineze dacă cererea priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar, toate aceste condiţii trebuind a fi îndeplinite cumulativ.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen. este formală, întrucât motivele menţionate de contestator nu se circumstantiază acestor dispoziţii legale, acestea constituind, în realitate, apărări care au fost invocate şi pe parcursul procesului penal şi reiterare pe calea contestaţiei în anulare, la dosarul cauzei neexistând probe în sensul existenţei vreunei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i)1 C. proc. pen.
Ca urmare, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. privind admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A.D.C.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A.D.C., împotriva Deciziei penale nr. 1519 din 10 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 9422./62/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 mai 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1720/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
