ICCJ. Decizia nr. 1727/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1727/2013

Dosar nr. 7241/101/2010

Şedinţa publică din 22 mai 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 164 din 30 iunie 2011, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost cercetaţi inculpaţii D.N., B.Ş.D., T.N.R. şi D.M., din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost cercetaţi inculpaţii D.N., B.Ş.D., T.N.R. şi D.M., din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 C. pen., în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 C. pen.

A. în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 39 alin. (1) şi 6, art. 75 alin. (1) lit. c) şi art. 78 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N., domiciliat în com. Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, recidivist, la 6 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care se va executa în conformitate cu prevederile art, 66 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 39 alin. (1) şi (6), art. 75 alin. (1) lit. c) şi art. 78 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestui inculpat prin sentinţele penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu - Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (definitivă la 01 februarie 2011, prin nerecurare) şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (definitivă prin respingerea recursului acestui inculpat, prin Decizia penală nr. 825/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara).

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate faţă de acest inculpat prin aceste sentinţe penale.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) rap. la art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului D.N. prin prezenta sentinţă, cu pedepsele aplicate acestuia prin sentinţele penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu - Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (de 1,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. ) şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), urmând ca inculpatul D.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu interzicerea ca pedeapsa accesorie a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 rap. la art. 36 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 14 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 1755/313/2009 (definitivă la data de 10 februarie 2010, prin neapelare).

În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. 153 din 20 ianuarie 2011 (definitivă prin nerecurare).

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii, de la 23 august 2009 la 24 august 2009 şi de la 03 iunie 2010 la 04 iunie 2010.

S-au anulat mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu - Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (definitivă la 01 februarie 2011, prin nerecurare) şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (definitivă prin respingerea recursului acestui inculpat, prin Decizia penală nr. 825/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara) şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

B. în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c), art. art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.D., domiciliat în com. Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, fără antecedente penale, 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi 2 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe o durată de 5 ani - care constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. rap. la art. 356 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul B.Ş.D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

e) - să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M.

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii, de la 03 iunie 2010 şi până la 04 iunie 2010.

C. în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c), art. art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.N.R., domiciliat în com. Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86 şi art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe o durată de 6 ani - care constituie termen de încercare.

În baza art. 86 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. rap. la art. 356 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul T.N.R. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

e) - să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M.

În baza art. 86 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii, de la 03 iunie 2010 şi până la 04 iunie 2010.

D. În baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d), art. 80, art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M., domiciliat în com. Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, fără antecedente penale, la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 110¹ C. pen., cu referire la art. 103 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani.

Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor D.M. va fi încredinţată părinţilor acestuia - D.A. şi D.N.l., cărora li pune în vedere că au îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui şi că au obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

După împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul D.M. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii prev. de art. 86³ C. pen., respectiv:

a) - să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) - să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

e) - să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 86⁴ alin. (2) C. pen. şi art. 110¹ alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii, de la 03 iunie 2010 şi până la 04 iunie 2010.

În baza art. 14 şi urm., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 şi urm. C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă, formulată de partea civilă B.A.M., prin reprezentanţii săi legali, Ş.M.L. şi B.Ş.

Au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii D.N., B.Ş.D., T.N.R. şi D.M. (în cazul acestuia din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.N.l.) să plătească acestei părţi civile suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a respins cererea părţii civile B.A.M., privind acordarea sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune materiale.

A fost obligat inculpatul D.N. la 1.200 lei, inculpatul B.Ş.D. la 900 lei, din care 600 lei, inculpatul T.N.R. la 900 lei, inculpatul D.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.N.l., la 900 lei, cheltuieli judiciare statului.

Au fost obligaţi inculpaţii D.N., B.Ş.D., T.N.R. la plata către partea civilă B.A.M. a câte 200 lei, reprezentând onorariu avocat.

A fost obligat inculpatul D.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.N.l., la plata sumei 200 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 01 octombrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor D.N., pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), teza I C. pen, şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen, B.Ş.D., T.N.R. şi D.M., trimişi în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), teza I C. pen.

În fapt, s-a arătat că, la data de 02 iunie 2010, numita Ş.M.L., mama părţii vătămate B.A.M., a sesizat organele de poliţie că, în aceeaşi zi, fiica sa a fost victima infracţiunii de viol, săvârşită de către inculpaţii B.Ş.D., T.N.R. şi D.M.

S-a mai arătat că, demarându-se o anchetă în cauză, s-a reţinut că, la data de 02 iunie 2010, în jurul orelor 16,30, lângă partea vătămată B.A.M., în vârstă de 12 ani, care se afla în dreptul Şcolii generale nr. 6 din Tr.Severin, unde este elevă în clasa a Vl-a, a oprit un autoturism, condus de B.Ş.D., pe locul din dreapta-faţă aflându-se D.M., despre care partea vătămată cunoştea că se numeşte „P."

Cei doi i-au propus părţii vătămate să o conducă acasă şi, întrucât aceasta a fost de acord, s-a urcat în autoturism. Sub pretextul că vrea să se întâlnească cu sora lui, inculpatul B.Ş.D. a condus autoturismul spre Brezniţa de Ocol, iar, la ieşirea din acea localitate, s-au intersectat cu un alt autoturism, condus de inculpatul D.N., în care se afla şi inculpatul T.N.R.

Oprind autoturismul, inculpatul B.Ş.D. a avut o discuţie cu D.N., discuţie ce nu a fost auzită de partea vătămată, întrucât aceasta se afla pe bancheta din spate, împreună cu D.M.

În urma acelei discuţii, inculpaţii B.Ş.D. şi D.M., împreună cu partea vătămată, s-au urcat în autoturismul condus de inculpatul D.N., iar, acesta din urmă, a întors autoturismul şi l-a condus în direcţia opusă oraşului Tr. Severin, D.M. spunându-i părţii vătămate că merg pe o scurtătură.

S-a mai arătat că, la un moment dat, inculpatul D.N. a oprit autoturismul într-un câmp, la aproximativ 10 km de Poliţia comunală Brezniţa Ocol, în zona numită „Câmpul cojocarului", în direcţia de mers către com. Cireşu, locul fiind indicat de către partea vătămată la data de 03 iunie 2010, când a condus organele de cercetare penală la faţa locului (fila 122).

În momentul în care partea vătămată l-a întrebat pe inculpatul D.M. pentru ce au venit în acel loc, inculpatul T.N.R. i-a răspuns că pentru a întreţine relaţii sexuale şi că, dacă va termina repede, va ajunge mai repede acasă.

S-a mai arătat că, fiind audiată, partea vătămată a relatat că, fiind ameninţată de inculpaţi să întreţină raporturi sexuale şi, spunându-i-se că, în caz contrar, o să fie lăsată pe câmp şi nu o să mai ajungă acasă, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, s-a deplasat de lângă maşină, pe rând, cu fiecare inculpat, şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceştia, respectiv cu T.N.R., D.N., B.Ş.D. şi D.M.

Partea vătămată a mai arătat că, inculpaţii D.N. şi D.M. au întreţinut cu ea, atât act sexual normal, cât şi acte sexuale orale şi anale, cu inculpatul B.Ş.D. a întreţinut atât act sexual normal, cât şi oral, iar cu inculpatul T.N.R. a avut relaţii sexuale normale.

În actul de sesizare a instanţei s-a mai arătat că, partea vătămată a relatat şi faptul că, în timp ce se deplasau dinspre Brezniţa Ocol spre locul în care s-a săvârşit fapta, în autoturismul condus de D.N. a avut loc o discuţie între cei patru inculpaţi cu " privire la vârsta părţii vătămate, respectiv inculpatul D.N. a întrebat-o pe aceasta ce vârstă are, iar D.M. a afirmat că are 14 ani şi jumătate, iar partea vătămată le-a spus că are doar 12 ani.

De asemenea, partea vătămată a arătat că nu a încercat să contacteze telefonic nicio persoană, în momentul în care se deplasau din Brezniţa Ocol spre locul unde s-a săvârşit fapta, întrucât inculpaţii i-au spus că se deplasează către Tr. Severin, pe o scurtătură.

După săvârşirea infracţiunii, cei patru inculpaţi şi partea vătămată s-au urcat în autoturismul condus de D.N. şi s-au îndreptat spre Brezniţa Ocol, oprind lângă autoturismul lăsat în acel loc, anterior, de către inculpatul B.Ş.D., iar, apoi, partea vătămată s-a urcat în autoturismul, condus de inculpatul B.Ş.D., acesta ducând-o în Turnu Severin şi fiind lăsată să coboare în dreptul Restaurantului „D."

Ajungând la locuinţa sa, în jurul orei 19³⁰, partea vătămată B.A.M. i-a povestit mamei sale Ş.M.L. ce s-a întâmplat şi au mers la poliţie pentru a sesiza organele abilitate.

În rechizitoriu s-a mai arătat că, inculpaţii D.N. şi T.N.R., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 21 septembrie 2010, au recunoscut că au întreţinut relaţii sexuale cu minora, dar cu acordul acesteia.

În cursul urmăririi penale a fost audiat ca martor numitul A.M.S., din depoziţia acestuia rezultând că, la data de 02 iunie 2010, în jurul orelor 17⁰⁰ - 18⁰⁰, s-a aflat la o stână de oi, aparţinând familiei sale, situată vis-a-vis de Poligonul Jidoştiţa, la ieşire din satul Brezniţa Ocol, respectiv în apropierea locului unde inculpaţii B.Ş. şi D.N. au oprit autoturismele, că a văzut cele două maşini, respectiv de culoare roşie, din care au coborât patru persoane, care l-au strigat şi i-au solicitat să le aducă o găleată cu apă, moment în care i-a recunoscut pe cei patru învinuiţi şi o fată. Martorul a mai arătat că, cei cinci au rămas în acel loc aproximativ 30 de minute, timp în care au consumat suc, iar inculpaţii au glumit şi au atins fata cu mâinile, după care, s-au urcat în autoturism și au plecat spre Jidoştiţa.

De asemenea, s-a mai arătat că, în cursul urmăririi penale a fost audiată şi martora P.B.A., prietena părţii vătămate, care a arătat că, la data săvârşirii faptei, în jurul orelor 16⁵⁰, a contactat-o telefonic pe partea vătămată, iar aceasta i-a spus că se află într-o maşină cu doi băieţi, precizând că nu ştie unde se află.

Martora a mai arătat că, i s-a părut că părţii vătămate îi tremura vocea în momentul în care vorbea la telefon, astfel că, a mai apelat-o odată, i-a cerut să i-l dea pe şofer la telefon şi, auzind un glas de bărbat, i-a cerut acestuia să o aducă pe partea vătămată înapoi, spunându-i că este sora sa şi că are 12 ani.

În raportul medico-legal din 30 iulie 2010, întocmit de S.M.L. Mehedinţi, s-a concluzionat că partea vătămată B.A.M. prezintă deflorare veche şi că, în secreţia vaginală şi anală au fost puşi în evidenţă spermatozoizi, deci aceasta a avut raport sexual vaginal şi anal ce poate data din 02 iunie 2010.

S-a mai arătat că, din adresa din 10 iunie 2010, eliberată de S.P.C.R.P.C.LV. Mehedinţi, rezultă că inculpatul D.N. nu figurează în evidenţă ca posesor de permis de conducere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:

La data de 01 iunie 2010, prin intermediul martorului B.D.I., inculpatul D.M. a cunoscut-o pe partea vătămată B.A., în apropierea Şcolii generale nr. 6 din Drobeta Turnu Severin, la care aceasta era elevă în clasa a VI-a. La acea dată, inculpatul D. era minor şi urma cursurile Liceului Auto din aceeaşi localitate.

Cu acea ocazie, cei doi au schimbat numerele de telefoane şi au stabilit ca ulterior să se întâlnească.

În data de 02 iunie 2010, în jurul orei 16,30 (conform declaraţiei părţii vătămate de la fila 30 d.u.p.), după o discuţie telefonică prealabilă, cei doi s-au reîntâlnit în apropiere de Şcoala generală nr. 6 din Drobeta Turnu Severin, inculpatul D. fiind transportat în acel loc din com. Brezniţa de Ocol, unde domiciliază, de către inculpatul B., cu autoturismul acestuia. Acest din urmă inculpat nu a participat la discuţiile iniţiale ce au avut loc intre cei doi, în afara autoturismului, însă ulterior i s-a solicitat de celălalt inculpat să-i plimbe până în localitatea Brezniţa de Ocol, la sora acestuia, iar apoi la domiciliul părţii vătămate din Drobeta Turnu Severin.

Conform susţinerilor celor doi inculpaţi, ale mamei părţii vătămate şi ale martorei P. din cursul urmăririi penale, pe drumul de la Drobeta Turnu Severin la Brezniţa de Ocol, martora P. a avut discuţii telefonice cu partea vătămată, fapt confirmat şi de înscrisurile de la 173-191 din dosarul cauzei (înscrisuri ce atestă că între orele 16,39 şi 16,43 partea vătămată a purtat trei convorbiri telefonice cu martora P.B.A.M., discuţii ce au avut o durată între 42 şi 76 de secunde).

În urma acestei discuţii martora Ploştinaru a aflat că partea vătămată B. se afla într-un autoturism cu doi băieţi, fapt relatat apoi telefonic şi mamei părţii vătămate, Ş.M.L.

Cei trei au. coborât din acel autoturism în zona poligonului din com. Brezniţa de Ocol, iar la scurt timp, în zonă a apărut inculpatul D., la volanul unui autoturism, inculpat ce era însoţit de inculpatul T.

Probele de la dosarul cauzei au confirmat că în acel moment în zona poligonului se aflau mai mulţi cetăţeni cu vitele la păscut. Tot în acea zonă se afla o stână de oi aparţinând martorilor A.

În locul respectiv, sub pretextul că autoturismul condus de inculpatul B. nu ar mai avea carburant suficient pentru a reveni în Dr. Tr. Severin, inculpaţii şi partea vătămată au convemt ca deplasarea ulterioară să se realizeze în continuare cu autoturismul condus de inculpatul D.

Potrivit susţinerilor părţii vătămate din cursul urmării penale, aceasta nu s-a impacientat şi nu a încercat să ceară ajutor telefonic altor persoane, deşi acel autoturism se deplasa în sens contrar localităţii Drobeta Turnu Severin (spre com. Cireşu), deoarece inculpaţii i-au relatat acesteia că o vor duce pe o scurtătură.

La un moment dat, inculpatul D.N. a oprit autoturismul într-un câmp, la aproximativ 10 km de Poliţia comunală Brezniţa Ocol, în zona numită „Câmpul cojocarului", în direcţia.de mers către com. Cireşu, locul fiind indicat de către partea vătămată la data de 03 iunie 2010, când a condus organele de cercetare penală la faţa locului (fila 122 d.u.p.).

Partea vătămată a întreţinut relaţii intime pe rând cu inculpaţii T., D., B. şi D., iar ulterior a revenit cu aceştia în zona poligonului sus menţionat, de unde şi-a continuat deplasarea la domiciliu cu autoturismul, condus de inculpatul B.

Apărarea inculpaţilor în sensul că partea vătămată ar fi întreţinut relaţii intime benevol cu aceştia, a fost înlăturată de instanţă, reţinându-se că locul în care a fost săvârşită fapta, necunoaşterea acestuia de către partea vătămată, faptul că aceasta l-a cunoscut în prealabil pe un singur inculpat cu numai o zi înainte de săvârşirea infracţiunii, că deplasarea acesteia în localitatea Brezniţa de Ocol s-a realizat în alt scop, duc la convingerea că într-adevăr erau întemeiate temerile părţii vătămate că în caz contrar, dacă nu ar fi acceptat să întreţină relaţii intime cu cei patru inculpaţi, va fi lăsată pe câmp şi nu o să mai ajungă acasă.

La reţinerea infracţiunii de viol s-a avut în vedere că imediat după săvârşirea faptei, partea vătămată era murdară pe haine şi traumatizată (martorul A.M. a declarat că le-a adus celor cinci o găleată pentru a lua apă din fântână şi a văzut-o pe partea vătămată că s-a spălat, iar martorii Şerban şi Semşi au declarat că atunci când a intrat pe poartă partea vătămată plângea şi era murdară de noroi pe haine).

În aceste condiţii s-a apreciat că într-adevăr inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de viol, constând în aceea că au avut relaţii intime cu partea vătămată profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, astfel că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 198 C. pen., infracţiune ce presupune existenţa unui acord în acest sens din partea victimei minore.

Cum din actele de la dosarul cauzei reiese în mod cert că toţi inculpaţii au întreţinut relaţii intime cu partea vătămată, în sarcina acestora s-a reţinut şi varianta calificată prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. (săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună), iar în cazul inculpaţilor majori s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c0 C. pen., deoarece din actele de la dosarul cauzei nu reiese că aceştia nu ar fi avut cunoştinţă de faptul că inculpatul D. ar fi fost minor la data săvârşirii faptei, cu atât mai mult cu cât acesta era elev în clasa a IX-a la Liceul Auto din Dr.Tr.Severin.

Cu privire la varianta calificată prevăzută de alin. (3) al art. 197 C. pen. (săvârşirea faptei de viol asupra unei persoane mai mică de 15 ani), instanţa a reţinut că deşi din certificatul de naştere de la fila 35 d.u.p. reiese că la data săvârşirii faptei partea vătămată era în vârstă de 12,6 ani, acest lucru nu poate atrage de la sine reţinerea formei calificate mai sus menţionată, deoarece din actele de la dosarul cauzei nu reiese în mod cert că inculpaţii ar fi avut cunoştinţă de vârsta exactă a părţii vătămate.

Din actele de la dosarul cauzei a reieşit că la acea dată partea vătămată avea o fizionomie şi un comportament nespecifice vârstei menţionate în actele de stare civilă.

Astfel, s-a arătat că din înscrisurile de la filele 38 şi 41-42 d.u.p. reiese că partea vătămată Bobocel Adina prezenta deflorare veche, nu a prezentat leziuni traumatice la nivel genital sau anal, iar talia sa corespundea unor fetiţe mai mari de 15 ani (avea 1,70 m înălţime şi 70 kg, în vreme ce peste 90% dintre fetiţele de 12 ani au o talie cuprinsă între 1,40 şi 1,67 m).

De asemenea, din caracterizarea de la fila 36 d.u.p., emisă de fostul diriginte al părţii vătămate, reiese că în clasa a V-a aceasta a avut o conduită refractară faţă de profesori atunci când era corijată, a folosit o ţinută vestimentară şi diverse accesorii nespecifice mediului şcolar, iar activitatea sa şcolară a fost sporadică.

S-a mai arătat că atât inculpaţii, cât şi martorii A.M.S. şi B.D.l., au arătat că partea vătămată fuma; iar martorii T.I.D. şi B.D.l. au arătat că anterior aceasta a fost prietena lor. De altfel, inclusiv partea vătămată în declaraţiile date în cursul urmăririi penale a recunoscut că anterior a fost prietenă cu martorul T.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei, inculpaţii B. şi T. au mai declarat că partea vătămată era tatuată.

S-a mai reţinut că, deşi în cursul urmăririi penale martora P. a declarat că i-ar fi relatat telefonic unuia dintre aceşti băieţi că partea vătămată ar fi în vârstă de 12 ani, pe baza probelor de la dosarul cauzei nu se poate reţine în mod cert dacă o astfel de discuţie ar fi existat în mod real sau dacă ar fi fost percepută în mod efectiv de către vreunul dintre inculpaţi, cu atât mai mult cu cât inclusiv partea vătămată nu a invocat sau confirmat acest fapt în cuprinsul declaraţiilor de la filele 21-34 d.u.p., iar martora Ploştinaru a dat în cursul judecăţii o declaraţie contrară celei din faza de urmărire penală, afirmând că o astfel de discuţie ar fi avut loc atunci când partea vătămată s-ar fi aflat în autoturism cu toţi cei patru inculpaţi.

Declaraţia martorei P. din cursul judecăţii, potrivit căreia în cadrul acestei convorbiri telefonice ar fi avut loc în momentul în care partea vătămată se afla într-un autoturism cu patru bărbaţi, a fost înlăturată ca nesinceră, întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosarul cauzei şi în special cu depoziţia martorei Ş.L. şi cu înscrisurile de la filele 140-141, 144-151 şi respectiv 173-191 din dosarul cauzei.

S-a mai arătat că declaraţiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale în care aceasta a arătat că pe drumul de la poligon şi până în locul unde a fost săvârşită fapta aceasta le-ar fi relatat inculpaţilor că este în vârstă de 12 ani, nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosarul cauzei.

Mai mult chiar, cu ocazia audierii în instanţă, martorul T. a arătat că anterior a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul site-ului de socializare HI 5, unde aceasta şi-a precizat vârsta de 21 ani, iar atunci când s-a întâlnit prima dată cu partea vătămată, aceasta i-ar fi declarat că are de fapt 17 ani.

S-a constatat astfel că există un dubiu cu privire la cunoaşterea de către inculpaţi a vârstei reale a părţii vătămate la momentul săvârşirii faptei, iar acest dubiu profită inculpaţilor, astfel că faţă de aceştia devin incidente prevederile art. 51 alin. (2) C. pen. (eroarea de fapt), cu consecinţa nereţinerii formei calificate a infracţiunii de vil prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a reţinut că fiecare dintre cei patru inculpaţi se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât fiecare dintre aceştia au săvârşit fapta cu intenţie directă, fapta prezintă în mod cer pericol social, este prevăzută de legea penală în textul de lege mai sus indicat, iar pentru restabilirea ordinii sociale încălcate este necesară aplicarea unor pedepse pentru fiecare dintre aceşti inculpaţi.

La individualizarea pedepselor (principale, accesorii şi complementare, după caz), la stabilirea conţinutului, cuantumului şi a modalităţii ce va fi aleasă pentru executarea acestora s-au avut în vedere : împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă pentru sănătatea fizică şi mentală a părţii vătămate, conduita anterioară a fiecăruia dintre inculpaţi (inculpaţii D., T. şi B. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale - astfel că în favoarea acestora s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. - iar inculpatul D. este recidivist post condamnatoriu - astfel că în sarcina acestuia devin incidente şi prevederile art. 37 lit. a), art. 39 alin. (1) şi (6) C. pen.), conduita din cursul săvârşirii faptei (conform susţinerilor celorlalţi inculpaţi, inculpatul D. a fost cel care a avut iniţiativa infracţională, propunându-i părţii vătămate să întreţină relaţii intime cu aceştia şi fiind cel care a asigurat transportă la şi de la locul săvârşirii faptei), cât şi conduita ulterioară (în sensul că inculpatul Bîlvănescu i-a asigurat transportul părţii vătămate la domiciliu, nu a ameninţat-o pe partea vătămată, conform susţinerilor acesteia din cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii inculpaţii au avut o conduită parţial sinceră, afirmând că au întreţinut relaţii intime cu acordul părţii vătămate).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.M., s-au reţinut în favoarea acestuia şi prevederile art. 99 şi urm. C. pen., deoarece la data săvârşirii faptei acesta era minor, astfel că în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d), art. 80, art. 99 şi urm. C. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, apreciindu-se că numai astfel se pot realiza scopurile preventiv, represiv şi educativ prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ce se va executa după împlinirea vârstei de 18 ani, apreciindu-se că o astfel de pedeapsă accesorie este necesară dată fiind gravitatea faptei săvârşite şi lipsa asumării răspunderii consecinţelor acesteia.

Instanţa a aplicat acestui inculpat minor pedeapsa închisorii, iar nu o măsură educativă, deoarece, potrivit menţiunilor din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Mehedinţi, în absenţa responsabilităţii faţă de propriul comportament există posibilitatea reiterării unui comportament inacceptabil social.

Dată fiind vârsta fragedă a acestui inculpat, faptul că se află în continuarea studiilor, iar potrivit aceluiaşi referat au fost identificate o serie de resurse pentru reabilitarea comportamentală, cum ar fi sprijinul din partea familiei, lipsa antecedentelor penale, existenţa unui nivel educaţional specific vârstei, s-a apreciat că scopurile pedepselor pot fi realizate şi fără privarea efectivă de libertate, astfel că în baza art. 110¹ C. pen., cu referire la art. 103 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani.

Pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor D.M. a fost încredinţată părinţilor acestuia - D.A. şi D.N.I., cărora li va pune în vedere că au îndatorirea să vegheze îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui şi că au obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

După împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul D.M. s-a dispus ca acesta să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii prev. de art. 86³ C. pen., respectiv:

a)- să se prezinte, într-o zi din ultima săptămână a fiecărei luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b)- să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

e)- să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M..

Prin prezenta sentinţă, s-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 86⁴ alin. (2) C. pen. şi art. 1 10¹ alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cum executarea pedepsei principale a fost suspendată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Faţă de faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul D. a fost reţinut pe o durată de 24 ore, în baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea acestei perioade din durata pedepsei (se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii, de la 03 iunie 2010 şi până la 04 iunie 2010).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.Ş.D., faţă de toate aspectele mai sus menţionate, în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, apreciindu-se că astfel se pot realiza scopurile preventiv, represiv şi educativ prevăzute de art. 52 şi 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că o astfel de pedeapsă accesorie este necesară dată fiind gravitatea faptei săvârşite şi lipsa asumării răspunderii consecinţelor acesteia.

Pentru aceleaşi considerente cu cele avute în vedere la aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen.

Dat fiind faptul că potrivit menţiunilor din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpatul Bîlvănescu are şanse de reabilitare comportamentală, beneficiază de sprijinul familiei, regretă acţiunile sale, fiind conştient de consecinţe, are un nivel educaţional bun şi nu are antecedente penale, se apreciază că scopurile pedepsei pot fi realizate şi fără privarea efectivă de libertate, astfel că în baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe o durată de 5 ani - care constituie termen de încercare.

În baza art. 86 indice 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. raportat la art. 356 alin. (1) C. proc. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.Ş.D. s-a dispus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

e)- să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M.

În baza art. 86⁴ C. pen. s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

Cum executarea pedepsei principale va fi suspendată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus şi executarea pedepselor accesorii.

Faţă de faptul că în cursul urmăririi penale acest inculpat a fost reţinut preventiv, în baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, a duratei reţinerii (de la 03 iunie 2010 şi până la 04 iunie 2010).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.N.R., faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c), art. art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea acestui inculpat la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, apreciindu-se că astfel se pot realiza scopurile preventiv, represiv şi educativ prevăzute de art. 52 şi 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că o astfel de pedeapsă accesorie este necesară dată fiind gravitatea faptei săvârşite şi lipsa asumării răspunderii consecinţelor acesteia.

Dat fiind faptul că acest inculpat nu are antecedente penale, iar potrivit menţiunilor din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, şi-ar putea îmbunătăţi şansele de reintegrare în societate între altele dacă ar evita pe viitor contactele cu persoanele cu un comportament antisocial, s-a apreciat că scopurile pedepsei pot fi realizate şi fără privarea sa efectivă de libertate, astfel că în baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe o durată de 6 ani - care constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. raportat la art. 356 alin. (1) C. proc. pen., pe durata termenului de încercare acest inculpat urmează să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

e) să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M.

În baza art. 86⁴ C. pen. s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de neîndeplinire cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

Cum executarea pedepsei principale a fost suspendată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Faţă de faptul că în cursul urmăririi penale acest inculpat a fost reţinut preventiv, în baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, a duratei reţinerii (de la 03 iunie 2010 şi până la 04 iunie 2010).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N., pentru considerentele mai sus expuse în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 39 alin. (1) şi (6), art. 75 alin. (1) lit. c) şi art. 78 C. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, apreciindu-se că astfel se pot realiza scopurile preventiv, represiv şi educativ prevăzute de art. 52 şi 71 C. pen.

Tot în privinţa acestui inculpat s-a reţinut şi săvârşirea la aceeaşi dată a infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, deoarece din actele de la dosarul cauzei reiese că acesta a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere (conform adresei din 10 iunie 2010 a S.P.C.R.P.C.Î.V. Mehedinţi, aflată la fila 116 d.u.p.).

Cum această din urmă faptă a fost comisă de inculpatul D. cu intenţie directă, prezintă pericol pentru ordinea publică, este prevăzută de lege în textul mai sus indicat şi pentru restabilirea ordinii sociale încălcate este necesară aplicarea unei pedepse, în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 39 alin. (1) şi (6), art. 75 alin. (1) lit. c)- şi art. 78 C. pen., s-a dispus condamnarea acestui inculpat la 1,6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că o astfel de pedeapsă accesorie este necesară dat fiind pericolul social ce rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

S-a mai reţinut că atât din fişa de cazier a acestui inculpat, cât şi din înscrisurile de la filele 198-214, 220-227 din dosarul cauzei, reiese că această persoană a suferit condamnări definitive pentru fapte comise atât anterior, cât şi ulterior săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, palmaresul său infracţional fiind iniţiat încă din timpul minorităţii, când a fost condamnat pentru prima dată la o amendă de 500 lei, pentru săvârşirea unei infracţiuni de lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (prin sentinţa penală nr. 1907/2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin).

Relevante şi cu consecinţe juridice de ordin practic în cauza dedusă judecăţii, în ceea ce priveşte situaţia juridică a acestui inculpat sunt însă pedepsele aplicate acestuia, pentru alte infracţiuni intenţionate, prin sentinţele penale nr. 14 din 25 ianuarie 2010 a Judecătoriei Strehaia, nr. 153 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010 a Judecătoriei Caransebeş.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 14 din 25 ianuarie 2010 a Judecătoriei Strehaia (definitivă la data de 10 februarie 2010, prin neapelare) acest inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea la data de 01 decembrie 2008 a unei infracţiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Faţă de faptul că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite la data de 02 iunie 2010 (deci după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 14 din 25 ianuarie 2010 a Judecătoriei Strehaia), s-a constatat că aceste infracţiuni au fost comise de inculpatul D. atât în stare de recidivă post condamnatorie, cât şi în interiorul termenului de încercare, însă pentru considerentele ce vor fi expuse în rândurile de mai jos instanţa a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 85 C. pen., iar nu cele ale art. 83 C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 153 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă prin nerecurare) inculpatul D. a fost condamnat la 1,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru o faptă comisă la data de 23 august 2009.

Potrivit înscrisurilor de la filele 203-204 din dosarul cauzei, în acea cauză inculpatul D. a fost reţinut pentru o durată de 24 de ore, de la 23 august 2009 şi până la 24 august 2009.

Faţă de faptul că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite la data de 02 iunie 2010, deci înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, s-a constatat că din acest punct de vedere devin incidente şi se va face aplicaţia disp. art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) rap. la art. 36 C. pen. - în privinţa pedepselor principale, precum şi ale art. 35 rap. la art. 36 C. pen. - în privinţa pedepselor complementare.

Cum faptele deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. săvârşită de acest inculpat la data de 23 august 2009, instanţa a făcut şi aplicaţia disp. art. 85 C. pen., privind anularea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 153 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă prin nerecurare).

Prin sentinţa penală nr. 495 din 29 noiembrie 2010 a Judecătoriei Caransebeş (definitivă prin respingerea recursurilor, prin Decizia penală nr. 825/R din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara) inculpatul D. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea la data de 01 octombrie 2009 a unei infracţiuni de furt calificat.

Prin aceeaşi sentinţă s-a mai dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 14 din 25 ianuarie 2010 a Judecătoriei Strehaia (deoarece ambele infracţiuni au fost comise până la rămânerea definitivă a vreuneia din cele două sentinţe de condamnare mai sus menţionate).

Prin raportare însă la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 495 din 29 noiembrie 2010 a Judecătoriei Caransebeş (19 mai 2011), s-a constatat că şi infracţiunile deduse judecăţii (02 iunie 2010) sunt concurente cu această infracţiune de furt calificat, astfel că din acest punct de vedere urmează a se reţine şi a se face aplicaţia disp. art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 36 C. pen. - în privinţa pedepselor principale, precum şi ale art. 35 raportat la art. 36 C. pen. - în privinţa pedepselor complementare.

Sintetizând, instanţa a reţinut că ambele infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D.N. prin prezenta sentinţă au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie - în raport de infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 14/2010 a Judecătoriei Strehaia - şi în concurs de infracţiuni - în raport de infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 153/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi sentința penală nr. 495/2010 a Judecătoriei Caransebeş.

Deşi ambele infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D.N. prin prezenta sentinţă au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie şi în interiorul termenului de 4 ani de încercare stabilit prin prin sentința penală nr. 14/2010 a Judecătoriei Strehaia, instanţa nu a făcut aplicaţia disp. art. 83 C. pen. (privind revocarea suspendării condiţionate), ci ale dispoziţiilor art. 85 C. pen. (privind anularea suspendării condiţionată), deoarece anterior prin sentinţa penală nr. 495/29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 14 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 1755/313/2009 (definitivă la data de 10 februarie 2010, prin neapelare).

În acest sens s-au avut în vedere şi dispoziţiile deciziei în interesul Legii nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată în M. Of. nr. 204 din 31 martie 2009), potrivit căreia „în cazul în care instanţa este investită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 C. pen."

Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestui inculpat prin sentinţele penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta -Turnu - Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (definitivă la 01 februarie 2011, prin nerecurare) şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (definitivă prin respingerea recursului acestui inculpat, prin Decizia penală nr. 825/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara); s-a dispus repunerea în individualitatea lor a pedepselor aplicate faţă de acest inculpat prin aceste sentinţe penale; iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) rap. la art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului D.N. prin prezenta sentinţă, cu pedepsele aplicate acestuia prin sentinţele penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu -Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (de 1,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.) şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), urmând ca inculpatul D.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu interzicerea ca pedeapsa accesorie a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 14 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 1755/313/2009 (definitivă la data de 10 februarie 2010, prin neapelare), iar în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1,6 ani aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu - Severin în Dosarul nr. 153 din 20 ianuarie 2011 (definitivă prin nerecurare).

Cum pe după săvârşirea infracţiunilor concurente mai sus menţionate inculpatul D.N. a fost reţinut, în baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă aplicată, a duratei reţinerii, de la 23 august 2009 la 24 august 2009 şi de la 03 iunie 2010 la 04 iunie 2010.,

Prin sentinţa apelată, s-a dispus şi anularea mandatelor de executare emise în baza sentinţelor penale nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu - Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (definitivă la 01 februarie 2011, prin nerecurare) şi nr. 495 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (definitivă prin respingerea recursului acestui inculpat, prin Decizia penală nr. 825/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara), urmând a se dispune emiterea unui nou mandat, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei, reprezentând daune materiale şi de 50.000 lei, reprezentând daune morale (conform înscrisului de la fila 59 din dosarul cauzei, precum şi conform menţiunilor din încheierea de şedinţă de la fila 61 din dosar).

În dovedirea laturii civile a cauzei partea civilă a depus la dosar înscrisurile de la filele 27-28 din dosarul cauzei (din care rezultă că imediat după săvârşirea faptei aceasta a fost înscrisă la Colegiul din Villeneuve în clasa a IV-a) şi respectiv 93 din dosarul cauzei (din care rezultă că în baza art. 8 şi 9 din Legea nr. 211/2004 partea vătămată B.A. beneficiază de consiliere psihologică gratuită pe timp de 6 luni).

Cererea privind acordarea unor daune materiale a fost respinsă, deoarece la dosarul cauzei nu au fost depus înscrisuri din care să reiasă conţinutul acestora.

Cererea privind acordarea unor daune morale este în parte întemeiată, iar în baza art. 14 şi următoarele, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 şi următoarele C. civ., a fost admisă în parte, deoarece este indiscutabil că partea vătămată a suferit traume de natură psihică prin implicarea fără voia sa în infracţiunea comisă de fiecare dintre cei patru inculpaţi. Că este aşa, reiese şi din înscrisul de la fila 93 din dosarul cauzei, în care se menţionează că minora B.A.M. beneficiază bilunar de şedinţe de asistenţă şi consiliere psihologică din partea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

S-a apreciat însă că suma totală de 20.000 lei este suficientă pentru acoperirea integrală şi echitabilă a prejudiciului de ordin moral suferit de partea vătămată, constituită parte civilă.

Cum infracţiunea de viol a fost săvârşită de inculpaţi împreună, instanţa în baza textelor de lege mai sus menţionate, a dispus obligarea acestora în solidar la plata daunelor morale mai sus menţionate.

Faţă de faptul că inculpatul D.M. era minor la data săvârşirii infracţiunii de viol, în baza art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea acestuia din urmă, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, D.A. şi D.N.I., la plata daunelor morale acordate părţii civile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpaţii B.Ş.D., T.N.R., D.M. şi partea vătămată B.A.M.

În apelul formulat de parchet au fost invocate critici de nelegalitate vizând schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi în infracţiunea prevăzută de art 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. şi motive de netemeinicie referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpaţilor. Totodată au fost suplimentate motivele de apel de către procurorul de şedinţă, cu ocazia dezbaterilor la instanţa de apel în ce priveşte pe inculpatul intimat D.N., în sensul de a se înlătura agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, reţinută în sarcina acestui inculpat, întrucât inculpatul minor cu care s-a aflat în maşină nu a avut nicio contribuţie la fapta comisă de inculpatul D.N. de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere.

În ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor dispusă de instanţa de fond, prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (3) a art. 197 C. pen., s-a arătat în motivele de apel ale parchetului că încadrarea juridică justă este cea din rechizitoriu, fiind dovedit că inculpaţii au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate la momentul comiterii faptei, întrucât inculpaţii Drăguceanu şi Bîlvănescu s-au întâlnit cu partea vătămată în apropierea şcolii generale, astfel că este evident că puteau să îşi dea seama că aceasta este minoră, fiind elevă la acea şcoală iar dacă aveau dubii cu privire la vârsta reală a acesteia se impunea să verifice acest lucru iar din declaraţiile părţii vătămate rezultă că aceasta le-a comunicat inculpaţilor că are vârsta de 12 ani.

În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor D., T. şi B., în motivele scrise de apel ale parchetului s-a arătat că acestea au fost greşit individualizate, fiind prea blânde în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, atitudinea nesinceră a inculpaţilor, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv în grup, în prezenţa tuturor inculpaţilor, vârsta părţii vătămate şi urmările produse, fiind în mod greşit reţinute circumstanţe atenuante, iar modalitatea de executare aleasă de prima instanţă nu asigură scopul pedepselor. In consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului parchetului, desfiinţarea sentinţei penale în sensul de a se înlătura dispoziţiile din hotărâre referitoare la schimbarea încadrării juridice şi să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, la pedepse majorate, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, cu executare în regim de detenţie. In ce priveşte pe inculpatul D.N. să se dispună şi înlăturarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C.pen în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În apelul formulat de partea civilă au fost invocate critici de nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor dispusă de instanţa de fond fiind în mod greşit înlăturată agravanta prevăzută de alin. (3) a art. 197 C. pen., în condiţiile în care din probe rezultă că inculpaţii au cunoscut că partea vătămată era minoră în vârstă de 12 ani. Au fost de asemenea invocate critici de netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate, în sensul că nu se impunea reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante şi nici aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere, solicitând majorarea pedepselor şi executarea acestora în regim de detenţie pentru toţi inculpaţii, admiterea în totalitate a acţiunii civile şi a cheltuielilor reprezentând onorariul apărătorului la instanţa de fond.

Apelantul inculpat B.Ş. a invocat critici sub aspectul încadrării juridice a faptelor, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de act sexual cu un minor, faptă prevăzută de art. 198 C. pen. şi aplicarea unei pedepse în condiţiile suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru această infracţiune. In motivarea apelului a arătat că încadrarea juridică reţinută de prima instanţă este greşită întrucât din probele administrate rezultă că partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul, chiar partea vătămată relatând că a formulat plângere penală numai de fiica părinţilor, martorul A. a arătat că partea vătămată ulterior faptei era veselă, în plus partea vătămată avea asupra sa două telefoane mobile, s-a demonstrat că avea semnal telefonic şi totuşi nu a anunţat evenimentul.

Apelantul inculpat T.N.R. a invocat critici sub aspectul încadrării juridice a faptei şi sub aspectul reţinerii vinovăţiei sale, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale în sensul pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit că partea vătămată a fost constrânsă în vreun fel să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul, partea vătămată a avut asupra ei două telefoane mobile însă nu a anunţat evenimentul, în plus ar fi putut să ceară ajutorul martorului Aldescu, sau altor persoane şi oricum ar fi putut părăsi acel loc întrucât evenimentul s-a petrecut pe timp de zi, când era încă lumină naturală, la ora 18. 00, iar locul evenimentului era la numai 5-6 km de Tr. Severin, putând chiar să se deplaseze pe jos, dacă inculpaţii ar fi refuzat să o mai transporte cu autoturismul. S-a mai susţinut că nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi cunoscut că partea vătămată este minoră, întrucât în mediile străine aceasta se recomanda ca având o vârstă de 21 de ani, în plus fuma, avea o atitudine matură şi îşi începuse deja viaţa sexuală. în subsidiar, au fost invocat critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând reducerea pedepsei şi stabilirea ca modalitate de executare a dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Apelantul inculpat D.M. a invocat de asemenea critici sub aspectul încadrării juridice a faptei, arătând că încadrarea juridică justă este aceea de act sexual cu un minor, faptă prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. iar pentru această din urmă infracţiune se impunea o soluţie de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 51, alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul a fost în eroare cu privire la vârsta părţii vătămate, neavând reprezentarea că aceasta este minoră, cu vârsta mai mică de 15 ani.

Prin Decizia penală nr. 265 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, împotriva sentinţei penale nr. 164 din 30 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 7241/101/2010.

S-a desfiinţat sentinţa penală în parte în ce priveşte latura penală, cu privire la inculpaţii B.Ş.D., D.M., D.N. şi rejudecând;

S-au înlăturat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., din sentinţa apelată privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpaţii B.Ş.D. şi D.M., din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) C. pen., alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a), art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.Ş.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-au menţinut dispoziţiile din sentinţa apelată privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen., pe durata termenului de încercare de 6 ani, calculat conform dispoziţiilor 86² C. pen.

S-au menţinut dispoziţiile din sentinţă privitoare la aplicarea la dispoziţiile art. 86³ alin. (1) lit. a), d C. pen., art. 86⁴ C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 88 C. pen.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi b) C. pen., ce se va executa după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 110¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, conform art. 110 C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere şi obligaţilor prev. de art. 86 C. pen., respectiv;

a)- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, conform programului de supraveghere ce se va întocmi sau ori de câte ori va fi chemat;

b) - să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:

d) - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

e) - să nu intre în legătură cu partea vătămată B.A.M.:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.N., în pedepsele componente.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 75 lit. c), 78 C. pen., faţă de inculpatul D.N., în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 153/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sentința penală nr. 495 din 29 noiembrie 2010 a Judecătoriei Caransebeş în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi pedeapsă complementară a interzicerilor drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

S-au respins apelurile formulate de partea civilă B.A.M. şi inculpaţii B.Ş.D., T.N.R., D.M.

Au fost obligaţi inculpaţii apelanţi B.Ş.D. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului şi inculpatul Tomescu Nelu la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând 25% din onorariu avocat oficiu, iar inculpatul D.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente D.N. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei reprezentând 25% din onorariul avocat oficiu.

Cheltuielile judiciare reprezentând 25% din onorariul avocat oficiu pentru intimatul inculpat D.N. au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel, în urma propriului examen, sub aspectul situaţiei de fapt, a reţinut că probatoriul administrat confirmă că în data de 2 iunie 2010, inculpaţii D.N., B.Ş.D., T.N.R. şi D.M. au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată împotriva voinţei acesteia, asupra părţii vătămate care avea vârsta de numai 12 ani, fiind exercitate ameninţări de către inculpaţi, în sensul că dacă nu acceptă să întreţină raporturi sexuale cu toţi cei patru inculpaţi, va fi lăsată singură la locul faptei, respectiv un loc izolat, nepopulat, aflat la 10 km de Poliţia com. Brezniţa Ocol.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că niciunul din cei patru inculpaţi nu ar fi cunoscut vârsta reală a părţii vătămate, astfel că nu le este aplicabilă agravanta prevăzută de alin. (3) a art. 197 C. pen., respectiv comiterea faptei de viol asupra unei persoane mai mică de 15 ani. în realitate probatoriul administrat, confirmă faptul că doi dintre inculpaţii din cauză, respectiv inculpatul B.Ş. şi inculpatul D.M. au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate.

Astfel, referitor la încadrarea juridică a faptelor reţinute prin hotărârea apelată în sarcina inculpaţilor B.Ş. şi inculpatul D.M., criticile formulate de parchet şi partea vătămată în motivele de apel, sunt întemeiate.

În condiţiile în care inculpatul D.M. a cunoscut-o pe partea vătămată în apropierea şcolii generale unde aceasta era elevă în clasa a Vi-a, iar a doua zi, urmare a unei înţelegeri telefonice de a se întâlni după terminarea orelor, inculpaţii B. şi D. s-au întâlnit cu partea vătămată tot în apropierea şcolii generale, este evident că cei doi inculpaţi, cunoscând că partea vătămată este elevă la o şcoală generală, chiar dacă nu au cunoscut că partea vătămată are numai 12 ani, totuşi au avut reprezentarea că este minoră cu vârsta sub 15 ani.

În plus, în timp ce se deplasa cu cei doi inculpaţi cu autoturismul condus de inculpatul Bîlvănescu, partea vătămată a fost apelată pe telefonul mobil de martora Ploştinaru Bianca, iar aceasta a cerut să vorbească la telefon cu unul dintre inculpaţi, fiindu-i dat telefonul inculpatului D., martora i-a atras atenţia acestuia că partea vătămată are vârsta de numai 12 ani. Relevantă în acest sens este depoziţia martorei P.B. din cursul urmăririi penale (fila 47 dos urm pen), care se coroborează cu declaraţia martorei Ş.M., cu declaraţia părţii vătămate, şi chiar cu declaraţiile inculpaţilor B.Ş. şi D.M., ambii recunoscând în declaraţiile date la instanţa de fond (filele 67, 68 ) şi la instanţa de apel că inculpatul D. a discutat cu martora P. la telefon, însă a negat că aceasta i-ar fi comunicat vârsta reală a părţii vătămate.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse anterior, s-a constatat că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea apelată că inculpaţii B. şi D. nu ar fi cunoscut vârsta părţi vătămate.

În ce priveşte pe ceilalţi doi inculpaţi, într-adevăr niciuna din probele administrate nu confirmă că aceştia ar fi cunoscut că partea vătămată este minoră, cu vârsta sub 15 ani.

Singura probă în sensul că aceştia ar fi ştiut că partea vătămată are 12 ani, este depoziţia martorei P.B., dată la instanţa de fond, însă se observă că această martoră a dat declaraţii contradictorii pe parcursul urmăririi penale, la instanţa de fond şi apel cu privire la numărul de persoane cu care ar fi comunicat partea vătămată că se află în autoturism atunci când martora a discutat la telefon cu inculpatul D. şi i-a spus acestuia că partea vătămată are 12 ani.

Având în vedere toate aceste nepotriviri şi contradicţii între declaraţiile martorei din diferitele faze procesuale, instanţa de apel a luat în considerare numai declaraţia care se coroborează cu celelalte probe administrate, observându-se că declaraţia dată la urmărirea penală în care martora a arătat că partea vătămată se află în maşină cu doi băieţi (identificaţi ca fiind D. şi B.) iar ea personal i-a comunicat prin telefon unuia dintre ei că partea vătămată are 12 ani, se coroborează cu declaraţia martorei Ş.M., care de asemenea a declarat constant pe parcursul procesului că a fost apelată telefonic de martora P.B. şi aceasta i-a comunicat că partea vătămată se află într-un autoturism cu doi băieţi.

În consecinţă, s-a constatat că din probatoriul administrat nu rezultă că inculpaţii T. şi D. ar fi cunoscut-o pe partea vătămată anterior şi nici că aceştia ar fi putut să cunoască vârsta părţii vătămate, cu atât mai mult cu cât Constituţia acesteia era a unei persoane cu vârsta mai mare de 15 ani, conform certificatului medico - legal (filele 41-42 dos. urm. pen).

Susţinerea părţii vătămate că le-a relatat tuturor celor patru inculpaţi vârsta sa reală în timp ce se afla în autoturism cu aceştia, nu a fost reţinută de instanţă, având în vedere că nu este confirmată de nicio altă probă şi în plus, partea vătămată în plângerea şi declaraţia iniţială din data de 02 iunie 2010 (filele 21-25 dos urm pen) nu a relatat aceste aspecte, ci numai la o dată ulterioară, respectiv la data de 03 iunie 2010, cu ocazia reaudierii, partea vătămată neavând nicio explicaţie plauzibilă pentru care ar fi omis să declare aceste aspecte încă din primele declaraţii.

Pentru toate aceste considerente s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpaţii D.N. şi T.N., constatând că nu există nicio probă că aceştia au cunoscut vârsta părţii vătămate, însă în ce priveşte pe ceilalţi doi inculpaţi, încadrarea juridică justă este aceea din rechizitoriu, aşa cum s-a arătat anterior.

Criticile formulate de inculpaţii apelanţi în sensul că în mod greşit a fost respinsă de instanţa de fond cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art 198 alin. (1) C.pen, sunt nefondate.

În susţinerea apărării formulate, în sensul că partea vătămată şi-ar fi manifestat acordul la actele sexuale, inculpaţii au invocat diverse aspecte, respectiv împrejurarea că partea vătămată avea posibilitatea să anunţe telefonic evenimentul întrucât avea asupra sa două telefoane mobile, împrejurarea că partea vătămată a declarat la urmărirea penală (fila 25 dos urm pen) că nu ar fi reclamat fapta dacă nu ar fi aflat mama sa de cele întâmplate, împrejurarea că şi anterior partea vătămată a mai întreţinut raporturi sexuale, fapt dovedit cu certificatul medico-legal, iar martorul A.M. a relatat că ulterior comiterii faptei a dus o găleată pentru apă părţilor în proces şi a observat că partea vătămată era veselă şi glumea cu inculpaţii, precum şi împrejurarea că partea vătămată avea un comportament neadecvat vârstei sale.

Instanţa de apel a constatat că, dimpotrivă, existenţa constrângerii morale este dovedită, pornind de la vârsta părţii vătămate şi împrejurarea că aceasta a dobândit până la această vârstă numai o educaţie limitată, astfel încât prezenţa celor patru inculpaţi şi teama produsă acesteia de ameninţările lor că va fi lăsată într-o zonă pustie, a constituit o ameninţare serioasă pentru partea vătămată, fiindu-i redusă acesteia posibilitatea de a opune rezistenţă.

Este adevărat că ameninţarea exercitată de inculpaţi asupra părţii vătămate în sensul că o vor lăsa în câmp dacă nu acceptă să întreţină raport sexual cu ei, poate părea uşoară prin raportare la situaţia că victima avea asupra ei două telefoane mobile şi ar fi putut anunţa evenimentul - însă nu trebuie să se facă abstracţie de particularităţile psihice ale victimei, respectiv de împrejurarea că avea vârsta de numai 12 ani, fiind astfel intimidată de ameninţările inculpaţilor, în condiţiile în care nu l-a cunoscut în prealabil decât pe unul dintre ei, se afla într-un loc izolat, nepopulat, fiind astfel fără o posibilitate reală de a opune rezistenţă acţiunii acestora.

În plus, împrejurarea că a plecat de la şcoală fără ştirea mamei sale şi a acceptat cu uşurinţă să urce în autoturismul inculpaţilor, sub promisiunea că o vor duce acasă, dar pe un drum mai ocolit, - au determinat-o pe partea vătămată să se teamă de consecinţe şi să nu îşi anunţe mama de ceea ce i se întâmplă, respectiv să nu o înştiinţeze pe aceasta de faptul că este supusă unor constrângeri morale pentru a accepta un act sexual cu inculpaţii, însă aceasta nu înseamnă în niciun caz că a existat un acord liber consimţit al părţii vătămate D. şi B. la raporturile sexuale, aceasta nefiind obligată să reclame fapta, fiind suficient că nu şi-a manifestat acordul de voinţă.

În ce priveşte împrejurarea că partea vătămată îşi începuse viaţa sexuală anterior, este irelevantă sub aspectul încadrării juridice, întrucât legiuitorul nu distinge sub acest aspect.

Depoziţiile martorului A.M. au fost înlăturate din contextul probator, având în vedere că sunt contradictorii, la urmărirea penală martorul relatând că i-a văzut pe cei patru inculpaţi împreună cu partea vătămată în curtea poligonului, le-a adus o găleată pentru a scoate apă şi observat că aceştia erau veseli, făceau glume, după care au urcat toţi cinci într-un autoturism şi au plecat, revenind după ora 20.00, ocazie cu care le-a dus din nou o găleată, s-au spălat şi au plecat (filele 55-56 dos urm pen); în declaraţia dată la instanţa de fond a relatat că numai o singură dată le-a dus găleata pentru a scoate apă, şi anume după ce toţi cinci s-au întors cu autoturismul la poligon, această din urmă declaraţie fiind menţinută şi la instanţa de apel, fără însă ca martorul să aibă o explicaţie pentru care şi-a modificat declaraţia iniţială dată la urmărirea penală. Se observă că declaraţiile acestui martor din faza de judecată sunt infirmate şi de depoziţia martorei A.A., mama martorului A.M., audiată la instanţa de fond (fila 134), care a relatat că fiul său a adus o singură dată găleata grupului de tineri, însă aceasta s-a întâmplat înainte de comiterea faptelor, pentru că după aceea grupul de tineri a plecat cu o maşină, în curtea poligonului rămânând una dintre maşini. Se constată astfel că depoziţia martorului A.M. cu privire la starea victimei ulterior comiterii faptei, nu poate fi reţinută, fiind infirmată de celelalte probe administrate din care rezultă că martorul nu s-a mai întâlnit cu părţile în proces ulterior comiterii faptei. în plus, din declaraţiile martorilor Ş.M. şi Ş.C., rezultă că atunci când a ajuns acasă, partea vătămată era traumatizată, plângea şi le-a relatat că a fost victima infracţiunii de viol.

În ce priveşte pe inculpatul D.N., criticile formulate de parchet, în suplimentarea motivelor de apel de către procurorul de şedinţă cu ocazia dezbaterilor la instanţa de apel, referitoare la reţinerea în sarcina acestui inculpat a agravantei prevăzute de art 75 lit. c) C. pen., privitoare la comiterea faptei împreună cu un minor în ce priveşte infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sunt întemeiate.

Împrejurarea că împreună cu inculpatul D. atunci când a condus autoturismul s-a aflat şi un minor în autoturism, nu poate atrage aplicarea acestei agravante întrucât inculpatul minor nu a avut nicio contribuţie la comiterea de către inculpatul D. a infracţiunii de conducere fără permis, aceasta fiind o infracţiune ce se comite în persoană proprie, apelul parchetului, urmând a fi admis şi pentru acest motiv.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, criticile formulate de parchet şi partea vătămată prin care se solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor D., B. şi T. şi criticile formulate de apelanţii inculpaţi prin care solicită reducerea pedepselor sunt nefondate.

În mod corect au fost reţinute în favoarea celor trei inculpaţi sus menţionaţi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsele fiind orientate sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere conduita anterioară bună a inculpaţilor, împrejurarea că beneficiază de sprijin din partea familiei, provin din familii organizate, pedepsele aplicate fiind just individualizate.

În ce priveşte pe inculpaţii D. şi B., pentru care instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică justă este cea din rechizitoriu, s-a dispus de instanţa de apel condamnarea inculpatului B.Ş. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) C. pen., alin. (3) teza I C. pen., cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a), art. 80 C. pen. şi pe inculpatul D.M., pentru infracţiunea prevăzută de art .197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen. condamnarea la pedepse la stabilirea şi individualizarea cărora se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea comiterii, împrejurările săvârşirii dar şi existenţa circumstanţelor atenuante, prin raportare la conduita bună, starea de minoritate pentru inculpatul D., iar pentru inculpatul B. şi împrejurarea că a comis fapta cu un minor, fiind aplicabile alături de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi circumstanţa agravantă a comiterii faptei împreună cu un minor prevăzută de art. 75 lit. c C. pen., urmând a se aplica o pedeapsă de 4 ani închisoare inculpatului B. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru inculpatul minor D., apreciind că aceste pedepse sunt suficiente pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Referitor la modalitatea de executare, criticile formulate de parchet şi partea vătămată prin care solicită stabilirea ca modalitate de executare a regimului de detenţie pentru inculpaţii T., D. şi B. şi criticile formulate de apelanţii inculpaţi prin care solicită stabilirea ca modalitate de executare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, au fost apreciate, de asemenea, nefondate.

Astfel s-a constatat că apelanţii inculpaţi provin din familii organizate, beneficiază de sprijin din partea familiilor în scopul reeducării acestora, au avut o conduită anterioară bună, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, elemente în raport de care se apreciază că o pedeapsă în condiţiile suspendării executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani pentru inculpaţii B. şi T. şi 3 ani şi 6 luni pentru inculpatul D., prin obligaţiile corelative ce vor fi impuse conform dispoziţiilor legale, oferă garanţii suficiente pentru resocializarea pozitivă a inculpaţilor, nefiind necesară aplicarea unor pedepse cu executare în detenţie.

Pe de altă parte, a fost apreciată ca fiind nefondată solicitarea inculpaţilor de a se stabili pedepse cu suspendarea condiţionată simplă a executării, instanţa de apel apreciind că se impune un control mai strict asupra conduitei viitoare a inculpaţilor, pentru a se asigura scopul educativ şi preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Referitor la latura civilă, criticile formulate de partea vătămată cu privire la cuantumul daunelor morale şi cheltuielile judiciare reprezentând onorariul apărătorului, au fost considerate de către instanţa de apel ca fiind nefondate.

Instanţa de fond a apreciat corect existenţa şi întinderea certă a prejudiciului moral încercat de partea vătămată prin fapta inculpaţilor, fiind evident că partea vătămată în vârstă de numai 12 ani a suferit o traumă psihică fiind victima unei infracţiuni de viol comisă de 4 inculpaţi, fiind dovedit că a fost nevoită să urmeze şedinţe de consiliere psihologică şi chiar a fost nevoită să îşi schimbe şcoala, pentru a evita discuţii în legătură cu fapta a cărei victimă a fost şi care a ajuns la cunoştinţa publicului.

În ce priveşte cuantumul daunelor morale, acesta a fost corect apreciat de instanţa de fond, suma de 20.000 lei la care au fost obligaţi inculpaţii, constituind o reparaţie adecvată a prejudiciului moral încercat. De asemenea în mod corect nu au fost acordate despăgubiri materiale, în condiţiile în care partea civilă nu a produs dovezi privind existenţa şi întinderea certă a unui prejudiciu material ca urmare a faptelor comise de inculpaţi.

În ce priveşte cuantumul onorariului de avocat, criticile sunt nefondate, instanţa apreciind corect cuantumul acestora, prin raportare la dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile în care acţiunea civilă a fost admisă numai în parte.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă B.A.M. şi inculpaţii B.Ş.D., T.N.R. şi D.M.

În motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a considerat că ambele hotărâri pronunţate în prezenta cauză, respectiv hotărârea instanţei de fond şi hotărârea instanţei de apel, sunt nelegale în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpaţilor D.N. şi T.N.R. a infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu motivarea că nu au cunoscut vârsta părţii vătămate, şi netemeinice în privinţa greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, în ceea ce priveşte durata acestora şi modalitatea de executare.

În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpaţilor D.N. şi T.N.R. a infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu motivarea că nu au cunoscut vârsta părţii vătămate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a arătat că există probe cu privire la faptul că toţi inculpaţii au cunoscut în mod cert vârsta de 12 ani a părţii vătămate astfel încât şi inculpaţii D.N. şi T.N.R. trebuiau condamnaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen.

Cu privire la aspectul netemeiniciei hotărârilor, Parchetul a susţinut că în mod greşit instanţele de judecată au coborât în mod substanţial sub minimul special prevăzut de lege pedepsele aplicate inculpaţilor B.Ş.D., T.N.R. şi D.M. în urma reţinerii unei singure circumstanţe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. constând în conduita bună înainte de săvârşirea infracţiuni reliefată de lipsa antecedentelor penale. In opinia Parchetului, lipsa antecedentelor penale trebuia avută în vedere ca simplu element de individualizare judiciară a pedepselor şi nu trebuia evaluată ca circumstanţă atenuantă.

De asemenea, s-a mai arătat prin recursul formulat de Parchet că la stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţele nu au evaluat în mod just criteriile generale enunţate în art. 72 C. pen., în sensul că se impunea aplicarea unor pedepse peste limita minimului special de 10 ani închisoare prevăzut de lege în cazul infracţiunii reglementate de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.Ş.D., D.M. şi T.N.R. în condiţiile art. 86¹ şi urm. C. pen., Parchetul a considerat-o ca fiind greşită, executarea pedepselor prin suspendare sub supraveghere de către cei trei inculpaţi nefiind în măsură să asigure scopul de prevenţie generală şi specială prevăzut în art. 52 C. pen., astfel încât nu sunt întrunite nici cerinţele înscrise în art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen. şi de aceea se impune executarea pedepselor în regim privativ de libertate.

În consecinţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat în conformitate cu prevederile art. 385 pct. 14 şi 17 C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare, reţinerea în sarcina inculpaţilor D.N. şi T.N.R. a infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b C. pen. în cazul inculpaţilor T.N.R., B.Ş.D. şi D.M., majorarea pedepselor aplicate acestora peste limita minimului special prevăzut de lege, înlăturarea prevederilor art. 86¹ şi urm. C. pen. cât şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului D.N.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către partea civilă B.A.M., se constată că prin formularea acestuia s-a criticat ca fiind nelegală hotărârea instanţei de apel, întrucât, în mod greşit a înlăturat dispoziţiile art. 334 C. pen. pentru inculpaţii B.Ş.D. şi D.M.

De asemenea, partea civilă a apreciat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 52, art. 72 şi art. 74 C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor fiind prea blânde în raport de gravitatea faptelor săvârşite, iar circumstanţele atenuante reţinute de către instanţa de fond în raport de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind inoportune faţă de acelaşi criteriu. Astfel, partea civilă a arătat că nu există niciun fel de dubiu cu privire la faptul că inculpaţii au cunoscut cu toţii vârsta părţii vătămate, acest aspect rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză. Partea civilă a mai arătat că nu se impune reţinerea niciunei circumstanţe atenuate însă, atât instanţa de apel cat şi instanţa de fond au evaluat conduita bună a infractorilor înainte de săvârşirea infracţiunii, pentru a ajunge la reducerea pedepsei sub minimul special.

Hotărârea instanţei de fond este netemeinică în accepţiunea părţii civile şi în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a despăgubirilor civile către partea civilă, daunele morale acordate fiind infime în raport de suferinţa psihică cauzată părţii civile, iar raportat la obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de fond în mod greşit a obligat inculpaţii doar la plata sumei de 800 lei, deşi raportat la chitanţa din 28 februarie 2011 privind plata onorariului de avocat depusă la dosarul cauzei onorariul achitat a fost de 1.000 de lei. De asemenea, partea civilă a arătat că instanţa nu a apreciat în mod corect probele administrate în cauză în ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit, întrucât partea vătămată este un copil şi a fost nevoită să plece din ţară, la tatăl său, unde s-a înscris la o altă şcoală, neputând să mai dea ochii cu colegii săi, care aveau cunoştinţă despre cele petrecute.

În consecinţă, partea civilă a solicitat casarea ambelor hotărâri şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Inculpatul B.Ş.D. a formulat recurs şi a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., casarea hotărârilor anterioare şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (2), lit. a), C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen. şi condamnarea la o pedeapsă orientată spre minim, cu aplicarea art. 86¹ C. pen.

În susţinerea motivelor de recurs, inculpatul B.Ş.D. a arătat că partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale de bună voie, iar faptul că a făcut plângere la poliţie se datorează temerii faţă de părinţi pentru că nu şi-a putut justifica întârzierea atât de mare de la terminarea cursurilor şcolare şi până a ajuns acasă. A mai arătat inculpatul că partea vătămată i-a însoţit de bună voie, că probele din dosar au confirmat că în acel moment în zona „P."se aflau mai mulţi cetăţeni cu vitele la păscut la care putea sa ceară ajutor însă nu a făcut-o pentru că se afla acolo de bună voie, dar şi faptul că deşi era posesoarea a două aparate telefonice mobile pe care le-a avut permanent asupra sa, nu a încercat să ceară ajutor, ba mai mult a respins apelurile telefonice primite, iar la întoarcerea acasă i-a solicitat inculpatului numărul de telefon. Inculpatul a mai precizat că partea vătămată are antecedente nu tocmai favorabile, că se prezenta pe site-ul de socializare Hi 5 ca fiind o adolescentă cu vârsta de 21 de ani. Inculpatul a mai arătat şi faptul că minora arată după parametrii fiziologici cu mult mai matură decât vârsta sa, că aceasta avea o conduită rebelă, atât la şcoală cât şi în familie, fiind vorba într-un cuvânt despre o fată scăpată din mână de către părinţi.

Inculpatul T.N.R. a formulat recurs şi a solicitat în temeiul art 385¹⁵ alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct 12 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi de apel, iar pe fond achitarea în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. In motivarea recursului formulat, inculpatul T.N.R. a arătat că decizia instanţei de apel ca şi a instanţei de fond, este nelegală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. A arătat inculpatul că în ceea ce priveşte existenţa faptei, nu are obiecţii, însă din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, apreciază că nu s-a dovedit fără dubiu de tăgadă că a întreţinut cu partea vătămată raporturi sexual fără acordul liber al acesteia. Inculpatul a mai arătat că partea vătămata nu era un copil inocent care să fie uşor de păcălit, care să nu conştientizeze un pericol, ci dimpotrivă, aceasta era conştienta si a consimţit propunerii inculpaţilor, însă nu a avut în vedere că timpul a trecut mult prea repede şi nu a găsit o justificare plauzibilă mamei sale, care deja era supărată pe partea vătămata, ca urmare a unei altercaţii avute chiar în acea dimineaţă.

În continuare, inculpatul a mai precizat că partea vătămata se contrazice în declaraţii şi spune, pe de o parte că nu avut semnal la telefon, pe de altă parte că nu s-a gândit să sune la serviciul de urgentă, iar pe de o alta parte că deşi, surprinzător, a putut lua legătura cu prietena sa martora P., nu i-a cerut acesteia să ii anunţe părinţii şi poliţia. în final, inculpatul T.N.R. a arătat că partea vătămată este mult prea dezvoltată, atât fizic, cât şi psihic pentru vârsta sa, manifestă un comportament lipsit de inhibiţii, lipsind cu desăvârşire latura obiectivă a infracţiunii de viol.

Inculpatul D.M. nu a depus motive de recurs.

În faza recursului s-au depus la dosar acte în circumstanţiere pentru inculpatul T.N.R., iar inculpaţii prezenţi, T.N.R., B.Ş. şi D.M., au precizat că nu înţeleg să dea noi declaraţii în cauză, menţinând însă cele relatate în audierile anterioare.

La evaluarea cazurilor de casare Înalta Curte are în vedere faptul că în conformitate cu art II alin (1) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, (M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013), dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului. Prezenta cauză a fost înregistrată pe rol la data de 18 octombrie 2012, fiind supusă astfel cazurilor de casare astfel cum acestea au fost modificate de Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010).

Înalta Curte examinând decizia recurată prin prisma motivelor de casare indicate urmează să constate că sunt întemeiate recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de către partea civilă B.A.M. având în vedere considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispoziţiile art.,385⁹ pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa penală nr. 164 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a schimbat încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu faţă de toţi inculpaţii, în sensul că s-a înlăturat varianta agravată prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I al C. pen., care sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea infracţiunii de viol atunci când victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că prin Decizia penală nr. 265 din 13 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a desfiinţat în parte cu privire la latura penală, sentinţa penală nr. 164 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în sensul că la încadrarea juridică a faptei săvârşite, pentru inculpaţii B.Ş.D. şi D.M. s-a reţinut agravanta prevăzută la art. 197 alin. (3) teza I C. pen., care sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi săvârşirea infracţiunii de viol atunci când victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Potrivit art. 28 alin 2 C. pen., circumstanţa reală se răsfrânge, asupra tuturor participanţilor care au cunoscut-o şi prevăzut-o. în mod constant victima a susţinut că în timpul drumului cu autoturismul inculpaţii au fost informaţi cu privire la vârsta sa reală, comunicarea vârstei de 12 ani chiar generând discuţii între participanţi (filele 5, 31 d.u.p., filele 99, 128 dos. apel). Martora P.B.A.M. vorbind la telefon cu inculpaţii în timp ce aceştia şi victima se deplasau cu maşina, anterior comiterii faptelor, le-a comunicat expres vârsta părţii vătămate (12 ani) solicitându-le să o aducă acasă (fila 47 d.u.p., filele 99, 128 dos. apel)."

Din declaraţiile martorilor, inculpaţilor şi părţii vătămate, valorificate în contextul reţinerii situaţiei de fapt, a rezultat că inculpaţii, la iniţiativa inculpatului D.M., care cunoştea faptul că partea vătămată, elevă în clasa a VI-a (fila 47 dup), au stabilit o întâlnire cu aceasta, în aproprierea şcolii generale în care învăţa, aspect din care inculpaţii puteau deduce facil vârsta minorei, chiar şi în ipoteza în care nu ar fi cunoscut-o, fiind de notorietate că ciclul gimnazial se finalizează cu clasa a 8, moment la care elevii au vârste cuprinse între 14-15 ani. Devenea astfel evident că victima aflată în timpul cursurilor nu împlinise 15 ani. în realitate inculpaţii au cunoscut vârsta părţii vătămate, apărarea acestora în sensul că au fost în eroare urmează a fi înlăturată, fiind vădit nesusţinută de ansamblul probator, orice posibilă eroare fiind spulberată cel târziu la momentul comunicării telefonice a vârstei de 12 ani de către martoră, anterior comiterii actului infracţional. Ca urmare, în sarcina tuturor participanţilor se va reţine varianta agravată prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I al C. pen.

Apărarea inculpaţilor în sensul existenţei consimţământului liber exprimat de victima minoră, de asemenea a fost înlăturată riguros de instanţele anterioare. Înalta Curte adaugă argumentelor instanţelor anterioare faptul că în condiţiile în care victima îl cunoştea de un interval extrem de scurt de timp doar pe unul din cei 4 participanţi, în contextul vârstei sale biologice şi a profilului psihologic specific acestei vârste este neverosimil a se susţine existenţa adeziunii victimei. In plus, ansamblul probelor administrate şi evaluate de instanţele anterioare au susţinut lipsa consimţământului. Astfel martora P.B.A.M. vorbind la telefon cu inculpaţii în timp ce aceştia şi victima se deplasau cu maşina, anterior consumării activităţii infracţionale, le-a solicitat curmarea demersurilor şi aducerea minorei acasă, menţionând chiar că este sora acesteia şi, în caz contrar, va anunţa organele de poliţie, aspect susţinut şi de relatările victimei (filele 128, 99 dosar apel).

În ceea ce priveşte lipsa de reacţie a victimei în apărare, aspect susţinut de apărătorii inculpaţilor pentru a demonstra adeziunea victimei nu este un argument hotărâtor în condiţiile în care această lipsă de reacţie a fost explicată de partea vătămată care a arătat că nu a înţeles sau nu a avut la acel moment reprezentarea niciunei posibilităţi reale de a acţiona pentru a se proteja. Această lipsă de reacţie este firească în situaţia minorei de 12 ani (Cauza M.C. c. Bulgariei), cu atât mai mult cu cât se afla într-o vădită inferioritate, raportul de forţe fiind cert în favoarea agresorilor, era ţinta unor agresiuni sexuale exercitate de 4 inculpaţi dintre care pe cei 3 inculpaţi majori nici nu-i cunoştea.

Apărarea a mai invocat lipsa unor consecinţe negative de ordin psihologic asupra victimei şi uşurinţa cu care aceasta s-a urcat în autoturismul în care se aflau şi inculpaţii, aspecte ce ar fi apte, de asemenea, să susţină lipsa constrângerii. în realitate însă aceste elemente nu au nici o consistenţă, simpla constatare din raportul medico legal ce a vizat examinarea fizică a victimei în sensul lipsei unor tulburări psihice nefiind suficientă pentru a conduce la concluzia invocată de apărare a lipsei unei traume de ordin psihologic. In realitate, la dosar (fila 93 fond), Serviciul de probatiune atestă că la solicitarea victimei minore şi a mamei sale s-a încheiat un plan de asistare pentru ca minora să beneficieze de asistenţă şi consiliere psihologică. În ceea ce priveşte uşurinţa cu care victima s-a urcat în autoturismul în care se aflau şi inculpaţii, persoane necunoscute, această conduită imprudentă determinată de vârsta sa, lipsa experienţei de viaţă, ori lipsa posibilităţii de a reprezenta un pericol potenţial, nu influenţează în nici o măsură angajarea răspunderii penale a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa de recurs reţine următoarele:

Potrivit art. 72 C. pen. care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând pedepsele aplicate inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B.Ş.D., T.N.R. şi D.M., în condiţiile art. 74 alin (1) lit. a) C. pen., circumstanţa atenuantă constând în conduita bună anterioară săvârşirii infracţiunii. Inculpaţii anterior menţionaţi nu sunt cunoscuţi ca având antecedente penale, însă această împrejurare izolată nu poate fi considerată circumstanţă atenuantă, în condiţiile în care se înscrie într-o limită a normalitătii si nu sugerează ori dovedeşte niciun element favorabil conduitei generale, cum ar fi un comportament anterior meritoriu în comunitatea restrânsă, în şcoală ori la locul în care îşi desfăşoară activitatea. În plus, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.N., săvârşirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie justifică şi reţinerea unei perseverenţe infracţionale ce susţine necesitatea departajării în plan sancţionator faţă de inculpaţii ce nu au antecedente penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că împrejurările săvârşirii faptei, în participaţie penală, faţă de o minoră de 12 ani, în condiţiile unui evident raport de forţe disproporţionat şi în defavoarea victimei, faţă de mobilul rezultat din declaraţiile date, dar şi faţă de lipsa unei veritabile căinţe dedusă din încercarea de a arunca o umbră de îndoială asupra moralităţii minorei, ulterior săvârşirii faptei în dorinţa de a minimiza consecinţele penale ale acţiunilor săvârşite şi lipsa asumării conduitei negative cu repercusiuni severe asupra desăvârşirii psihologice a minorei, justifică înlăturarea reţinerii circumstanţei atenuante.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor în contextul criteriilor de individualizare enumerate de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., având în vedere încadrare juridică menţionată anterior, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor trebuie să reflecte în principal gradul relativ ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, deduse din modul de săvârşire, din participaţia penală, din urmările produse asupra minorei victimă, mai ales în condiţiile lipsei unor probatorii ce subliniază circumstanţe personale apte să susţină o periculozitate redusă a infractorilor, ori o aptitudine de reformare rapidă a atitudinii faţă de normele penale şi implicit morale.

În consecinţă, faţă de încadrarea juridică a faptei art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., se impune aplicarea unor pedepse în cuantumul minimului special, iar pentru inculpatul recidivist orientate către minimul special. Această modalitate de caracterizare în drept a infracţiunilor cu reţinerea variantei agravate reglementate alin. (3) teza I şi reindividualizarea judiciară a sancţiunilor pentru toţi participanţii vor determina majorarea cuantumurilor pedepselor principale astfel:

- pentru inculpatul D.N. de la 6 ani închisoare la 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,

- pentru inculpatul T.N.R., de la 4 ani închisoare la pedeapsa 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de viol,

- pentru inculpatul B.Ş.D., de la 4 ani închisoare la 10(zece) ani închisoare şi 4(patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi,

- pentru inculpatul minor D.M., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen., de la 2 ani închisoare la 5(cinci) ani închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.Ş.D., T.N.R. şi D.M., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este exclusă datorită sancţiunii aplicate ce excede limitei prevăzute de dispoziţiile legale. Potrivit art. 86¹ alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv art. 110¹ C. pen. raportat la art. 86¹ alin. (1) lit. a) C. pen., nu este îndeplinită condiţia ca pedeapsa închisorii aplicată să nu fie mai mare de 4 ani.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să înlăture modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, în ceea ce îi priveşte pe toţi inculpaţii.

În ce priveşte recursul declarat de partea civilă, pe aspectul modalităţii de determinare a prejudiciului moral, Înalta Curte apreciază că instanţele anterioare au evaluat riguros întinderea acestuia şi cuantumul daunelor acordate, au analizat riguros probatoriul administrat pe latură civilă, precizând normele de drept substanţial incidente.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de partea civilă constând în onorariul apărătorului ales (fila 219) se constată că potrivit art. 274 C.proc civ. anterior, acesta poate face obiectul cenzurii instanţei.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) şi 192 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă B.A.M. şi va proceda la rejudecare în sensul menţionat anterior.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) şi 192 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.Ş.D., T.N.R. şi D.M., împotriva aceleiaşi decizii şi îi va obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă B.A.M., împotriva Deciziei penale nr. 265 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimatul inculpat D.N.

Casează în parte atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 164 din 30 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi rejudecând:

Înlătură schimbarea încadrării juridice a faptei, în privinţa inculpaţilor D.N. şi T.N.R.,din infracţiunea de viol,prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, precum şi disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., art. 86¹,art. 86²,art. 86³,art. 86 şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii T.N.R. şi B.Ş.D. şi pe cele ale art. 110¹, art. 86³ şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ce-I priveşte pe inculpatul D.M..

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.N. în pedepsele componente de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul D.N., domiciliat în comuna Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, recidivist), la pedeapsa principală de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptulilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Contopeşte pedeapsa susmenţionată de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 153 din 20 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Drobeta - Turnu - Severin în Dosarul nr. 243/274/2010 (definitivă la 01 februarie 2011, prin nerecurare) şi prin sentinţa penală nr. 495 din 29 noiembrie 2010,pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. 3482/208/2010 (definitivă prin respingerea recursului acestui inculpat, prin Decizia penală nr. 825/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara) şi dispune ca inculpatul D.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptulilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului D.N. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul T.N.R, domiciliat în com. Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, fără antecedente penale) la pedeapsa 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptulilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.,interzice inculpatului T.N.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

III. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.Ş.D., domiciliat în comuna Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, fără antecedente penale) pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., de la 4 ani închisoare la 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptulilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului B.Ş.D. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

IV. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului D.M., domiciliat în com. Brezniţa de Ocol, judeţ Mehedinţi, fără antecedente penale) pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplic.art. 99 şi urm. C. pen.,de la 2 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului D.M. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei decizii.

V. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.Ş.D., T.N.R. şi D.M.,împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi B.Ş.D. şi T.N.R. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul în sumă de 400 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.N., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta parte civilă, în sumă de 150 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1720/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1732/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 1727/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1727/2013. Penal