ICCJ. Decizia nr. 1732/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1732/2013

Dosar nr. 5047/104/2012

Şedinţa publică din 22 mai 2013

Deliberând asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 177 din 16 octombrie 2012, Tribunalul Olt, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.M., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la data de 11 august 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen. şi văzând că pentru soluţionarea acţiunii civile formulată de părţile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. asistat de G.V. şi G.A.G. prin G.V. se impune administrarea de probe în faţa instanţei s-a dispus disjungerea acţiunii civile de latura penală a cauzei, urmând a se forma un nou dosar.

A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului şi la 3.000 RON cheltuieli judiciare către părţile civile G.M.Z. şi G.V.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. reţinându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 10/11 august 2012, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima G.M.Z., l-a lovit cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.

La data de 02 octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6407 RON cu titlu de daune materiale şi cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale precum şi în numele fiului său minor G.A.G. în vârstă de 11 ani cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

De asemenea la data de 16 octombrie 2012 şi G.I.C., în calitate de fiu al victimei în vârstă de 14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpatul G.M. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de inculpare, respectiv situaţia de fapt, precizând că îşi însuşeşte în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală dar a solicitat schimbarea încadrării juridice dată de parchet infracţiunii reţinută în sarcina sa, în sensul că aceasta ar fi aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen. şi nu omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., de vreme ce niciun moment nu a avut intenţia de a omorî victima ci, fiindu-i frică doar a lovit-o, decesul fiind un rezultat pe care nu l-a avut în vedere.

În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 10 august 2012, victima G.M.Z. a plecat de la domiciliu însoţit de cei doi copii ai săi şi s-a deplasat la Caffe Barul ce aparţine de SC I. SRL G., judeţul Olt, bar ce este situat în centrul localităţii, împreună cu fratele său G.G.L.

La acest bar, victima şi fratele său au stat până înjurai orelor 23:30 unde au consumat whisky după care s-au deplasat la barul ce aparţine AF B.A.

La acest ultim bar, victima şi fratele său au stat până în jurul orelor 02:00, după care G.M.Z. s-a deplasat din nou la barul ce aparţine de SC I. SRL G., judeţul Olt.

În jurul orelor 02:30 victima l-a apelat pe fratele său G.G.L. pe telefonul mobil şi i-a solicitat să-i aducă cheile de la autoturismul proprietatea sa marca F.F. cu număr de înmatriculare X, astfel că cei doi s-au întâlnit la barul ce aparţine de SC I. SRL.

Când a intrat în bar, martorul G.G.L. a observat că fratele său G.M.Z. era aşezat la o masă de lângă uşă pe o canapea, iar la masă se afla şi G.G., fratele inculpatului G.M. cu care purta o discuţie în contradictoriu.

La un moment dat, cearta a degenerat în scandal, împrejurare în care G.G. a scos din buzunar un spray lacrimogen şi a încercat să-l folosească asupra victimei G.M.Z. Pentru aplanarea scandalului a intervenit martorul G.G.L. care i-a smuls spray-ul din mână martorului G.G.

Ca urmare a acestui scandal G.G. l-a apelat pe telefonul mobil pe tatăl său G.V. şi pe inculpatul G.M. cărora le-a solicitat ajutorul.

La un moment dat, barmanul de serviciu, în speţă martorul I.A., le-a solicitat martorilor G.G., G.G.L. şi victimei G.M.Z. să părăsească barul, întrucât este ora închiderii, astfel că toţi trei au ieşit în exteriorul ei.

În acelaşi timp, la cafe bar au venit şi G.V. ce era însoţit de inculpatul G.M., care au coborât dintr-un autoturism D. papuc şi s-au deplasat în faţa Cafe barului unde se aflau martorii şi victima.

G.V. şi G.G. s-au repezit asupra martorului G.G.L. pe care l-au lovit cu pumnii şi picioarele, doborându-l într-un şanţ, iar inculpatul G.M. s-a repezit asupra victimei G.M.Z. pe care l-a lovit cu pumnii şi picioarele în mod repetat în abdomen şi la nivelul capului.

Ca urmare a loviturilor aplicate, victima G.M.Z. s-a prăbuşit pe asfalt, loc unde inculpatul G.M. a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele şi, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni şi anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al ţesuturilor moi din jur; fracturi costale şi edem pulmonar, precum şi numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei.

La faţa locului, după circa 40 de minute a sosit şi o ambulanţă, constatându-se decesul lui G.M.Z.

Raportul de constatare medico-legală nr. 231/A din data de 24 august 2012 al Serviciului de Medicină Legală al judeţului Olt privind autopsia cadavrului victimei G.M.Z. a stabilit că moartea acestuia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze şi excoriaţii, fractură de stern şi fracturi costale.

Leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente şi posibil prin compresiune între două planuri şi au directă legătură de cauzalitate cu cauza morţii, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95 gr.‰.

În raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că prăbuşirea victimei dar şi lipsa de reacţie a acesteia, în sensul de a se feri de loviturile inculpatului s-a datorat în bună parte şi stării de ebrietate în care s-a aflat, alcoolemia în momentul morţii fiind de 1,95 gr‰, fără ca acest aspect să aibă semnificaţia culpei concurente a victimei, situaţia neputându-se pune în discuţie în cauza de faţă.

Fapta inculpatului G.M. care, în noaptea de 10/11 august 2012, într-un loc public, respectiv în faţa barului aparţinând SC I. SRL, situat în centrul localităţii s-a repezit asupra victimei G.M.Z. pe care l-a lovit cu pumnii şi picioarele în mod repetat în abdomen şi la nivelul capului, acesta din urmă prăbuşindu-se pe asfalt, ca urmare a loviturilor aplicate, după care inculpatul G.M. a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele şi, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni şi anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al ţesuturilor moi din jur; fracturi costale şi edem pulmonar, precum şi numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. iar nu ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, aşa cum susţine inculpatul prin avocat ales.

Inculpatul a aplicat victimei, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, victima fiind în stare de ebrietate, stare pe care inculpatul a ignorat-o în mod conştient şi fără vreo motivare justificată şi rezonabilă.

Or, starea victimei a determinat o încetinire fiziologică a reflexelor acesteia, motiv pentru care nu s-a ferit de loviturile primite de la inculpat, mai ales atunci când fusese deja doborâtă la pământ, iar inculpatul a continuat să lovească cu picioarele şi chiar să sară cu picioarele pe abdomenul victimei.

De asemenea, starea de ebrietate a victimei era evidentă, inculpatul cunoscând-o, conduita adoptată de acesta, de a lovi victima şi după ce aceasta fusese deja doborâtă la pământ echivalează cu asumarea intenţiei de a produce decesul victimei şi a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte.

Astfel, martorul G.A. a precizat că inculpatul a stat ascuns după un autovehicul care staţiona în faţa barului şi când victima G.M.Z. s-a apropiat de locul în care se afla inculpatul, acesta din urmă i-a aplicat un pumn în bărbie, timp în care victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate lovindu-se cu capul de nişte pietre care se aflau pe acostamentul şoselei. Martorul arată că "l-am văzut pe G.M. că s-a pus pe corpul victimei şi i-a dat doi pumni peste faţă (...), l-a lovit cu picioarele în partea dreaptă în zona coastelor".

De asemenea, martorul V.A.I. a precizat că "G.M. l-a lovit cu pumnul în gât şi în bărbie fapt pentru care s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate (victima) apoi l-a lovit cu pumnii peste faţă şi cu picioarele în zona coastelor şi i-a aplicat şi trei picioare în zona capului, mai precis în zona tâmplei".

Şi martorul A.B. a arătat că "l-am văzut pe G.M. că l-a lovit cu pumnul în bărbie după care victima G.M.Z. s-a dezechilibrat şi a căzut cu capul de asfalt, ca urmare a loviturii aplicate a rămas întins pe asfalt, după care inculpatul l-a lovit cu pumnii peste faţă apoi cu picioarele l-a lovit în cap şi peste corp.

Martorul N.M. a menţionat că "G.M. l-a lovit cu pumni şi picioarele pe G.M.Z. pe care l-a trântit în urma loviturilor aplicate, victima lovindu-se cu capul de asfalt".

Martorul G.I.C., fiul victimei a precizat că ""l-am văzut pe G.M. care avea în mână o ţeavă şi cu aceasta l-a lovit pe tatăl meu peste corp apoi l-a lovit cu pumnii şi picioarele în cap, după aplicarea loviturilor tatăl meu a căzut cu faţa în sus pe asfaltul şoselei după care, în această poziţie inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele în zona coastelor şi a capului".

Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. 231/A din data de 24 august 2012 al Serviciului de Medicină Legală al judeţului Olt a rezultat leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente şi posibil prin compresiune între două planuri şi au directă legătură de cauzalitate cu cauza morţii, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95 gr.‰, moartea victimei G.M.Z. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze şi excoriaţii, fractură de stern şi fracturi costale.

Aşadar moartea victimei nu a survenit instantaneu după ce victima s-a lovit cu capul de asfalt ca urmare a faptului că s-a dezechilibrat, datorită şi stării de ebrietate în care s-a aflat, şi a căzut pe spate, ci leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au avut drept cauză lovirile cu şi de corpuri contondente şi posibil prin compresiune între două planuri, existând o legătură directă de cauzalitate între acestea şi rezultatul produs, respectiv moartea victimei.

Instanţa de fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt este corectă, fapta reţinută în sarcina inculpatului neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, în cazul cărei moartea victime nu este un rezultat urmărit sau măcar acceptat de făptuitor, ci al unei intenţii depăşite.

În cauza de faţă nu se poate vorbi de existenţa unei intenţii depăşite câtă vreme inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică lui lovit pe G.M.Z. cu pumnul în bărbie, deşi acesta degaja un miros puternic de alcool, împrejurare ce s-a suprapus peste starea de ebrietate în care se afla deja victima şi împreună au contribuit la dezechilibrarea victimei încât aceasta a căzut pe spate şi chiar a continuat să lovească victima în zone vitale şi după ce aceasta a căzut la pământ.

Pentru aceste considerente s-a respins cererea formulată de inculpat prin avocatul său ales referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art. 183 C. pen., fapta reţinută în sarcina inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen. iar nu de loviri cauzatoare de moarte.

S-a mai reţinut că inculpatul G.M. are antecedente penale, în sensul că a mai fost anterior sancţionat cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 700 RON pentru comiterea unei infracţiuni de violenţă, respectiv prin Ordonanţa 1106/P/2010 din 11 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia deoarece la data de 27 iunie 2010 l-a lovit cu pumnii şi picioarele în faţă pe G.C. din localitatea G., judeţul Olt, lăsându-l căzut în stare de inconştienţă în stradă şi cauzându-i leziuni care au necesitat 6 - 7 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, s-a mai stabilit că acelaşi inculpat la data de 29 noiembrie 2009 l-a lovit pe numitul B.D. din aceeaşi localitate, cauzându-i leziuni care au necesitat 7 - 8 zile îngrijiri medicale, ulterior victima s-a împăcat cu inculpatul, astfel că în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În cauza de faţă inculpatul a recunoscut situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, a declarat că regretă fapta comisă, în special decesul victimei, a cărei moarte nu a urmărit-o cu orice preţ, motivând că loviturile aplicate au fost urmare a faptului că îi era foarte frică de victimă, fără a justifica în mod rezonabil din ce anume a decurs această stare de frică, câtă vreme victima se afla deja doborâtă la pământ şi cu toate acestea, el a continuat să o lovească.

S-a apreciat că explicaţia inculpatului nu este mulţumitoare şi nu justifică în nici un caz atitudinea deosebit de violentă pe care acesta a avut-o faţă de victima G.M.Z.

Pe de altă parte, simpla recunoaştere a stării de fapt şi regretul formal, fără a se demonstra acordarea unui minim sprijin material sau de orice natură familiei victimei ulterior decesului, nu poate atrage recunoaşterea în mod automat în beneficiul inculpatului şi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Astfel, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 1227 din 02 aprilie 2009, ceea ce nu este cazul în situaţia din speţă.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut fapta săvârşită astfel cum a fost reţinută şi expusă în cuprinsul actului de inculpare, însuşindu-şi în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptei şi făptuitorului, urmarea gravă a infracţiunii săvârşite, împrejurări în raport de care s-a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse de 12 (doisprezece) ani închisoare în regim de detenţie.

De asemenea, la data de 16 octombrie 2012 şi G.I.C., în calitate de fiu al victimei în vârstă de de 14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

În plus, a solicitat şi acordarea unei prestaţii periodice în favoarea copiilor victimei.

De asemenea, şi tatăl victimei, respectiv numitul G.M.Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru dovedirea pretenţiilor formulate de părţile civile este nevoie de administrarea unor probe, astfel că instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de latura penală a cauzei, urmând a se forma un nou dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul G.M. şi părţile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) şi G.A.G. (prin G.V.).

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reţinând cauza spre rejudecare, să se pronunţe o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, întrucât prima instanţă nu a ţinut seama de împrejurările concrete şi modul în care a acţionat inculpatul, care s-a năpustit asupra victimei, a lovit-o cu pumnii şi picioarele până a doborât-o, continuând să o lovească în timp ce aceasta se afla căzută, provocându-i politraumatisme, care au determinat decesul victimei imediat, fără a-i da posibilitatea să beneficieze măcar de ajutor medical, astfel încât deşi inculpatul a recunoscut şi limita maximă s-a redus considerabil, se impune ca fapta să fie tratată sub un regim sancţionator mai aspru, inculpatul fiind o persoană violentă, fiind anterior sancţionat pentru o infracţiune de lovire, aspecte de care prima instanţă nu a ţinut cont, cu consecinţe şi asupra pedepsei complementare, în sensul de a-i fi interzis şi dreptul de a alege, întrucât o persoană ce aduce atingere dreptului la viaţă nu este demnă să aleagă.

Părţile civile au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reţinând cauza, să fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului, întrucât cea stabilită de către prima instanţă nu reflectă gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modul feroce concret în care a acţionat în public, în faţa unui bar, în prezenţa mai multor persoane, inclusiv a fiului cel mare al victimei, consecinţele acesteia, respectiv gravitatea leziunilor suferite şi multitudinea loviturilor, victima neavând nicio şansă de a primi un minim ajutor medical, persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine de nepăsare, fiind anterior sancţionat tot pentru infracţiuni de violenţă.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie, întrucât se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., deoarece raportul medico-legal evidenţiază leziunile victimei din care nu rezultă o descriere a unei lovituri în zonă vitală, folosirea vreunui obiect, victima dezechilibrându-se şi lovindu-se de asfalt, fiind găsită chiar o alcoolemie în sângele victimei, în condiţiile în care fratele său a fost lovit şi ştrangulat de către victimă, fiind un incident scandalos, dar în care el nu a acţionat cu intenţia de a ucide.

În ceea ce priveşte temeinicia hotărârii, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în condiţiile prev. de art. 72 C. pen., justificându-se pe lângă consecinţele prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care reduc limitele cu o treime şi reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., fiind tânăr, în vârstă de 19 ani, elev în clasa a XII-a, comportarea sinceră în cursul procesului, neputând fi avute în vedere antecedentele sale, întrucât este vorba despre o amendă administrativă şi despre o cauză în care el s-a împăcat cu partea vătămată în privinţa unei infracţiuni de lovire.

Prin Decizia penală nr. 27 din 25 ianuarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul inculpatului G.M.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de părţile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) şi G.A.G. (prin G.V.), împotriva Sentinţei penale nr. 177 din 16 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 5047/104/2012.

A desfiinţat sentinţa sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.M. de la 12 ani închisoare la 13 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 16 octombrie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.

A obligat apelantul inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către apelanţii părţi civile.

A mai obligat apelantul inculpat la 150 RON cheltuieli judiciare statului.

Instanţa de apel a reţinut următoarele:

Din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raport de constatare medico-legală nr. 213/A din 24 august 2012, al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Slatina, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi şi-a însuşit întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, a constatat că prima instanţă în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că în seara zilei de 10 august 2012, victima G.M.Z. aflându-se în incinta barului SC I. SRL G., judeţul Olt, a purtat o discuţie în contradictoriu cu martorul G.G. fratele inculpatului G.M., ce a degenerat în scandal, iar pentru aplanarea acestuia a intervenit martorul G.G.L., fratele victimei, însă în urma apelării telefonice de către G.G. au sosit la faţa locului şi inculpatul G.M.Z. şi tatăl acestuia, G.V.

După ce martorul I.A., barmanul de serviciu a reuşit să-i determine să părăsească barul, G.V. şi G.G. i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele martorului G.G.L., doborându-l într-un şanţ, în timp ce inculpatul G.M. s-a repezit asupra victimei G.M.Z., căreia i-a aplicat în mod repetat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în abdomen şi la nivelul capului, în urma cărora victima s-a prăbuşit pe asfalt, însă, inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele, chiar sărind cu picioarele pe victimă, provocându-i prin compresiune numeroase leziuni, potrivit raportului de constatare medico-legal ce au determinat decesul acesteia, ca urmare a hemoragiei meningo-ventriculare, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze şi excoriaţii, fractură de stern şi fracturi costale.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, a constatat că în mod corect prima instanţă a stabilit că fapta inculpatului de a aplica lovituri repetate cu pumnii şi picioarele victimei, care s-a dezechilibrat, a căzut, pentru ca apoi, inculpatul să-şi continue atitudinea violentă, prin aceleaşi lovituri cu pumnii şi picioarele, ce a determinat multiple fracturi şi politraumatisme, culminând cu moartea violentă a victimei, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. şi nu ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

A arătat că infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, deoarece lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei îi este imputabilă inculpatului pe baza culpei, respectiv nu a prevăzut acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, culpă care trebuie dovedită neexistând o prezumţie de culpă, ceea ce deosebeşte această infracţiune de infracţiunea de omor, fiind poziţia subiectivă a inculpatului, respectiv intenţia doar de a vătăma integritatea corporală, rezultatul mai grav, respectiv moartea, survenind din culpă pentru că în cazul în care acţionează şi cu intenţia de a suprima viaţa sau deşi nu urmăreşte să suprime viaţa, totuşi acceptă posibilitatea producerii acesteia, atunci fapta realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor, bineînţeles la care se adaugă şi alte criterii în raport de care trebuie să se facă diferenţierea, respectiv instrumentul folosit, zona corpului unde a fost aplicată lovitura, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum şi toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.

S-a constatat că fapta inculpatului de a aplica multiple lovituri victimei cu mâinile şi picioarele în zona abdomenului şi în cap, determinând dezechilibrarea şi căderea victimei, după care, a continuat lovirea acesteia în acelaşi mod, determinând politraumatisme cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală, infiltrate sanguine epicraniene, fractură de stern şi fracturi costale, leziuni care au putut fi produse prin lovire şi de corpuri contondente, posibil prin compresiune între două planuri, relevă intenţia inculpatului de a accepta posibilitatea uciderii victimei, în condiţiile în care, după cădere a continuat să-i aplice lovituri în zona capului, zonă vitală, fără a-i mai da posibilitatea victimei de a se mai apăra şi care au determinat decesul victimei. Curtea de apel a apreciat că alcoolemia victimei nu a constituit o cauză care să determine decesul, în condiţiile în care consecinţele atitudinii violente au fost multiple fracturi şi politraumatisme.

Ca atare, a constatat că fapta realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen., fapta fiind săvârşită într-un loc public.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite (infracţiune contra vieţii unei persoane), modalitatea şi împrejurările concrete [inculpatul într-un loc public manifestând un comportament foarte violent, a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, determinând dezechilibrarea acesteia şi căderea, pentru ca apoi să continue acelaşi comportament violent, în zone vitale, respectiv capul victimei, precum şi părţi ale corpului, lovituri care au putut fi determinate chiar şi prin compresiune ce au avut drept consecinţă, decesul imediat al victimei, fără a-i da posibilitatea unui minim ajutor medical, inculpatul fiind cunoscut pe raza localităţii cu un comportament recalcitrant şi incorigibil, fiind anterior sancţionat administrativ cu amendă pentru infracţiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de G.C., pentru ca apoi în 2009 să manifeste acelaşi comportament, agresându-l de această dată pe B.D.], circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta şi atitudinea sinceră, fapt pentru care beneficiază de consecinţele dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, instanţa de apel a constatat că inculpatul este o persoană violentă, fapt care impune fermitate din partea instanţei, raportat şi la conduita anterioară, aşa încât a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.

Ca nefondată a fost apreciată critica inculpatului privind nereţinerea circumstanţelor atenuante, prev. de art. 74 C. pen., deoarece nu există împrejurări speciale care să atragă incidenţa acestora, în condiţiile în care se are în vedere comportamentul antedelictum, fiind o fire violentă şi care a perseverat într-o atitudine agresivă faţă de semenii săi, culminând în prezenta cauză cu suprimarea vieţii unei persoane căreia nu i-a dat posibilitatea nici măcar a unui minim ajutor medical, prejudiciul material şi moral nefiind încă stabilit în cauză, întrucât acţiunea civilă a fost disjunsă în cauză, iar comportamentul său ulterior pe parcursul procesului penal neputând atrage incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile în care atitudinea sa sinceră a fost valorificată deja prin procedura simplificată, inculpatul neputând manifestata o altă atitudine în condiţiile în care activitatea infracţională a fost observată de mai mulţi martori, iar prezenţa la fiecare termen de judecată a fost determinată de starea de arest în care acesta se află.

De asemenea, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, valoarea socială lezată prin săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul la viaţă al unei persoane, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a constatat că inculpatul raportat la atitudinea sa faţă de viaţa semenilor, manifestată prin violenţă şi care a determinat suprimarea vieţii, este nedemn de a-şi exercita prerogativele constituţionale privind dreptul de a alege, aşa încât se impune ca pedeapsă complementară şi accesorie pe lângă cea stabilită de către prima instanţă şi interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., constatând existenţa proporţionalităţii între măsura dispusă şi scopul urmărit.

Pe considerentele sus-menţionate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) şi art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a respins ca nefondat apelul inculpatului G.M. şi a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi părţile civile G.M.Z., G.V., G.I.C. (prin G.V.) şi G.A.G. (prin G.V.), a desfiinţat sentinţa sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.M. de la 12 ani închisoare la 13 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, recurentul inculpat G.M.

În recursul său inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a criticat decizia curţii de apel sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei reţinute în sarcina sa, precum şi a greşitei individualizări a pedepsei şi a solicitat casarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor calificat în lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen. şi reducerea pedepsei principale, prin aplicarea cu efecte extinse a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.

Examinând cauza sub aspectul cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a stabilit că fapta inculpatului de a aplica, în zone vitale, lovituri repetate cu pumnii şi picioarele victimei care s-a dezechilibrat, a căzut, pentru ca apoi, inculpatul să-şi continue atitudinea violentă, prin aceleaşi lovituri cu pumnii şi picioarele, ce a determinat multiple fracturi şi politraumatisme, culminând cu moartea violentă a victimei, la scurt timp după consumarea infracţiunii, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. şi nu ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

În acest sens reţine că infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, ce presupune ca acţiunea de lovire sau de vătămare corporală să fie săvârşită cu intenţie, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, să fie imputabilă inculpatului pe baza culpei, în sensul că acesta nu a prevăzut acest rezultat mai grav, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Prin urmare, ceea ce deosebeşte această infracţiune de infracţiunea de omor este poziţia subiectivă a făptuitorului ce acţionează cu intenţia de a vătăma integritatea corporală, rezultatul mai grav, respectiv moartea, survenind din culpă. În cazul infracţiunii de omor autorul acţionează cu intenţia, directă sau indirectă, de a suprima viaţa, aspect pe care îl prevede şi îl urmăreşte, ori, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii sale.

În prezenta cauză se constată că inculpatul, după ce a aplicat multiple lovituri victimei cu mâinile şi picioarele în zona abdomenului şi capului, ce au determinat dezechilibrarea şi căderea acesteia, a continuat acţiunea violentă, în acelaşi mod, determinând politraumatisme cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală, infiltraţii sanguine epicraniene, fractură de stern şi fracturi costale, leziuni care, potrivit expertizei medico-legale, au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente, posibil prin compresiune între două planuri şi relevă intenţia inculpatului relativă la uciderea victimei. Mai mult, inculpatul cunoştea starea de ebrietate a victimei la momentul exercitării împotriva acesteia a acţiunii violente, şi, după ce a pus-o pe aceasta într-o situaţie de vădită inferioritate fizică şi imposibilitate de a se apăra, a continuat acţiunea violentă, aspecte din care, de asemenea, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii sale, fiind îndeplinite astfel condiţiile subiective a infracţiunii de omor, sub aspectul intenţiei indirecte.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţele anterioare au avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., potrivit cărora pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, cât şi dispoziţiile art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi modalităţii de executare, Înalta Curte apreciază că au fost analizate criteriile enumerate de art. 72 C. pen., instanţa de fond şi de apel stabilind şi aplicând pedeapse în cuantum (13 ani închisoare), orientat uşor către jumătatea intervalului determinat prin incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte adaugă analizei instanţei anterioare faptul că din perspectiva gradului de pericol social al făptuitorului-recurent acesta trebuie apreciat, având în vedere modul de operare caracterizat prin violenţă extremă, lipsa oricărei inhibiţii în realizarea acţiunii infracţionale în loc public, în prezenţa fiului minor (14 ani) al victimei, dar şi elementele favorabile referitoare la situaţia familială, lipsa antecedentelor penale, vârsta, calitatea de elev (clasa a XII-a).

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special determinat potrivit art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există împrejurări speciale care să atragă incidenţa acestora.

În plus, în cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 754 din 15 martie 2012, www.scj.ro).

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante legale, respectiv a stării de provocare, situaţia de fapt descrisă prin actul de sesizare, la care inculpatul a achiesat în totalitate, nu poate conduce la reţinerea săvârşirii faptei sub imperiul unei puternice tulburări determinate de victimă printr-o acţiune ilicită gravă îndreptată împotriva inculpatului.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.

În baza art. 385¹⁶ alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2012 la 22 mai 2013.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 27 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2012 la 22 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2013.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 1727/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1834/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1732/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1732/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs