ICCJ. Decizia nr. 1784/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1784/2013
Dosar nr. 1363/36/2012
Şedinţa publică din 24 mai 2013
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1169/P din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 39 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 389 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1363/36/2012 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, contestatorul R.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 129/P din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 526/36/2012.
La termenul din data de 13 decembrie 2012 curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de apel Constanţa, cu privire la care a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129/P din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 526/36/2012 s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenţii P.C., A.P. Constanţa, O.I.D.O. Constanţa şi R.M. împotriva rezoluţiei din 28 februarie 2012 dispusă în Dosarul nr. 756/P/2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a rezoluţiei din 02 aprilie 2012 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. 279/II/2/2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi petenţii P.C., A.P. Constanţa, O.I.D.O. Constanţa şi R.M. la plata a câte 50 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 389 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare revine instanţei de recurs, cu excepţia cazului prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen. S-a reţinut că în speţă, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revenind instanţei de recurs.
În cauză nu s-a pronunţat o hotărâre de către instanţa de recurs, întrucât sentinţa penală nr. 129/P din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 526/36/2012 a rămas definitivă la prima instanţă, în considerarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Cu toate că nu s-a pronunţat o hotărâre de către instanţa de recurs, sentinţa penală rămânând definitivă în primă instanţă,s-a apreciat că acest aspect nu prezintă relevanţă în determinarea instanţei competente să soluţioneze contestaţia în anulare, dat fiind că inexistenţa unei hotărâri a instanţei de recurs nu este de natură să modifice regulile procedurale privind competenţa materială, ce exclud posibilitatea ca prima instanţă să soluţioneze o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Având în vedere că pentru hotărârile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are calitatea de instanţă de recurs, potrivit art. 29 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva penale nr. 129/P din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 526/36/2012 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă conform art. 389 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul R.M.
Contestaţia în anulare formulată de contestator este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor penale definitive şi numai în cazurile şi condiţiile prevăzute limitativ şi expres de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
În prezenta cauză, cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, întrucât contestatorul nu a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, pentru ca instanţa supremă să fie competentă să verifice condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 389 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare revine instanţei de recurs, cu excepţia cazului prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen.
În speţă, se constată că cererea de contestaţie în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, competenţa de soluţionare a cauzei revenind, potrivit acestui text de lege, instanţei de recurs.
În cauză, însă, nu s-a pronunţat o hotărâre de către instanţa de recurs, întrucât sentinţa penală nr. 129/P din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 526/36/2012, prin care în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenţii P.C., A.P. Constanţa, O.I.D.O. Constanţa şi R.M. împotriva rezoluţiei din 28 februarie 2012 dispusă în Dosarul nr. 756/P/2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a rezoluţiei din 02 aprilie 2012 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. 279/II/2/2012, a rămas definitivă la instanţa de fond, în considerarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M.
Totodată, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2624/2013. Penal → |
|---|
