ICCJ. Decizia nr. 1928/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia Nr. 1928/2013

Dosar Nr. 5850/91/2010

Şedinţa publică din 05 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă.

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 176 din 16 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea s-au dispus următoarele:

A fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a completat încadrarea juridică cu art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, republicată, şi de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

A fost condamnată inculpata Ş.M.E. (fostă M.), pentru infracţiunile de:

- uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare;

- folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la, 1 an închisoare;

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăţilor comerciale).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăţilor comerciale).

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator în cadrul societăţilor comerciale).

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Au fost desfiinţate, contractul de prestări servicii fără număr din data de 1 mai 2009, cele 36 de facturi fiscale şi facturile fiscale nr. 160 şi 158/2009.

A fost obligată inculpata la 27.665 RON impozit pe profit şi 117.229 RON TVA către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi la majorările de întârziere aferente, calculate de la data scadenţei până la plata efectivă.

A fost obligată inculpata la 398.590 RON despăgubiri civile către partea civilă SC "D.G.S." SRL Focşani.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 republicată, s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a extrasului dispozitivului sentinţei rămasă definitivă.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 459/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimisă în judecată inculpata Ş.M.E. pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi folosirea cu rea-credinţă a creditului de care se bucură societatea, prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în calitate de administrator al SC "D.G.S." SRL Focşani a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi 36 de facturi fiscale emise de SC "V.C." SRL Comăneşti, reprezentând prestări servicii fictive, în baza unui contract falsificat, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale ale acestei societăţi către bugetul statului cu suma de 16.304 RON, reprezentând impozit pe profit şi 117.229 RON, reprezentând TVA.

S-a mai reţinut că, profitând de calitatea pe care o avea la SC "D.G.S." SRL Focşani, inculpata a folosit cu rea-credinţă bunurile sau creditul de care se bucură societatea, în folos propriu sau pentru a favoriza SC "V.C." SRL Comăneşti. Astfel, din casieria SC "D.G.S." SRL Focşani a ridicat fără documente justificative suma de 63.700 RON, bani pe care i-a folosit în interes propriu şi a efectuat plăţi în sumă de 207.288 RON în baza unor facturi fictive, către SC "V.C." SRL Comăneşti, societate la care avea interese directe.

În cursul judecăţii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 144.894 RON reprezentând, 27.665 RON, impozit pe profit şi 117.229 RON, TVA şi a solicitat şi obligarea inculpatei la plata majorărilor de întârziere conform art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

SC "D.G.S." SRL Focşani s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei cu suma de 602.488 RON din care, 334.838 RON reprezintă facturi fiscale false achitate, 72.700 RON, suma ridicată din casierie cu dispoziţii de plată nejustificate, 81.000 RON, sume retrase în numerar de la Banca T. cu titlu de alte operaţiuni, în perioada 06 iulie 2009 - 27 ianuarie 2010, 105.950 RON, sume retrase în numerar de la SC "G.B." în perioada 11 noiembrie 2009 - 08 februarie 2010 şi 7000 RON amendă.

La judecata în fond s-a administrat proba cu martori, acte şi expertiză grafică pentru a se stabili dacă facturile ce fac obiectul cercetării şi care au fost depuse în original la dosar au fost falsificate prin scris şi semnătură de către inculpată.

Deliberând asupra cauzei, Tribunalul a reţinut că inculpata Ş.M.E., la data de 11 iunie 2009, în baza actului adiţional nr. 930/2009 a devenit asociată în cadrul SC "D.G.S." SRL Focşani împreună cu L.E. şi, începând cu data de 02 iulie 2009 şi cu Ş.I., toţi trei îndeplinind funcţia de administrator al societăţii.

De la data de 31 iulie 2009, inculpata a fost desemnată persoană de contact şi beneficiar real al titularului de cont al SC "D.G.S." SRL Focşani deschis la SC " G.B.". Din data de 02 noiembrie 2009, inculpata a ocupat funcţia de director general - adjunct în baza contractului individual de muncă nr. 379 din 02 noiembrie 2009.

În acelaşi timp inculpata, mandatată fiind de L.C. prin procura din 11 iulie 2006 a acţionat în numele şi pentru SC "V.C." SRL Comăneşti având puteri depline în angajarea societăţii în relaţiile cu terţii.

La data de 01 mai 2009 s-a întocmit un contract de prestări servicii pentru o perioadă de 3 ani, în valoare de 150.000 euro, în care prestator era SC "V.C." SRL Comăneşti, iar beneficiar, SC "D.G.S." SRL Focşani.

Obiectul contractului l-a constituit intermedierea de contracte pentru pază la diverse societăţi de construcţie industrială şi obţinerea pentru beneficiar a tuturor sistemelor de management al calităţii (ISO, OUSAS ş.a.).

Contractul apare semnat din partea ambelor societăţi de numita L.C. şi de S.G., persoane care aveau calitatea de administratori şi nu a fost înregistrat în registrul SC "D.G.S." SRL Focşani.

Referitor la acest contract, martorul S.G., care a fost administrator al SC "D.G.S." SRL Focşani în luna iunie 2009 a arătat că nu a cunoscut de existenţa lui şi nu l-a semnat, inculpata a susţinut că nu a contrafăcut semnăturile reprezentanţilor celor două societăţi, iar ceilalţi martori, L.D.A. (director general al SC "D.G.S." SRL Focşani), L.E. şi D.I.E., de asemenea, au susţinut că nu au cunoscut de existenţa contractului până la controlul organului fiscal.

Tribunalul a reţinut că nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că inculpata este autorul falsului reţinut în sarcina ei prin rechizitoriu. În acest sens, s-a precizat în primul rând, că actul apreciat ca fiind fals nu a fost depus în original la dosar pentru a fi expertizate semnăturile şi a se stabili cu certitudine autorul falsului.

În al doilea rând s-a constatat că nu poate fi reţinută vinovăţia inculpatei doar pe prezumţia că avea interes pentru SC "V.C." SRL Comăneşti, în numele căreia acţiona pentru că, în egală măsură, puteau fi interesate şi celelalte persoane din conducerea SC "D.G.S." SRL Focşani pentru diminuarea veniturilor societăţii şi sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor de la bugetul de stat. De asemenea, s-a avut în vedere că în perioada încheierii contractului, inculpata nu era administrator al SC "D.G.S." SRL Focşani, iar actele contabile i-au fost predate ulterior întocmirii contractului de prestări servicii.

Toate aceste împrejurări au fost coroborate cu faptul stabilit prin expertiza grafică, în sensul că scrisul şi semnătura de pe facturile emise în baza contractului de prestări servicii în temeiul cărora s-au făcut plăţi de către SC "D.G.S." SRL Focşani către SC "V.C." SRL Comăneşti nu au fost executate de inculpată.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut că susţinerea inculpatei că nu a întocmit şi semnat contractul şi nici facturile emise în baza acestuia se confirmă.

S-a reţinut însă, că inculpata nu este absolvită de răspundere penală întrucât s-a folosit de actele false pentru a încasa în numele SC "V.C." SRL Comăneşti contravaloarea serviciilor ce nu au fost prestate.

Astfel, în calitatea pe care o avea în cadrul SC "V.C." SRL Comăneşti, ca urmare a împuternicirii dată de administratorul societăţii, cunoştea că această societate nu a desfăşurat nicio activitate de natura celor cuprinse în contractul de prestări servicii şi că facturile emise reflectă operaţiuni nereale. Cu toate acestea, inculpata a pus la dispoziţia contabilei SC "D.G.S." SRL Focşani facturile false pentru a fi înregistrate în contabilitate şi pentru a se face transferul banilor din contul acestei societăţi în contul SC "V.C." SRL Comăneşti .

Pentru a demonstra realitatea serviciilor prestate de SC "V.C." SRL Comăneşti, inculpata a depus la dosar, în copie, devizele de la nr. 1 la nr. 32/2009 în care se specifică serviciul prestat în baza contractului de prestări servicii, respectiv activitate de management al afacerii în favoarea SC "D.G.S." SRL Focşani, incluzând promovarea afacerii, negociere contracte, identificare potenţiali clienţi, eficientizare încasări, rescadenţare şi renegociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă, publicitate, studierea pieţei.

Atât organul de control financiar, cât şi expertul tehnic B.V. au indicat caracterul nereal al operaţiunilor şi evidenţierea lor în contabilitatea SC "D.G.S." SRL Focşani din dispoziţia inculpatei, care devenise administrator al acestei societăţi în scopul de a diminua veniturile şi de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor aferente către bugetul de stat.

Concluziile organului fiscal şi ale expertului tehnic B.V. sunt susţinute şi de forma în care au fost întocmite devizele şi anume, fără detalierea serviciului efectiv prestat şi a cheltuielilor necesare, fără indicarea intermediarului, dat fiind faptul că inculpata a susţinut că SC "V.C." SRL Comăneşti a efectuat doar activitate de intermediere (declaraţia dată în faţa instanţei) şi fără a se depune ca dovadă chitanţele emise către intermediari pentru reţinerea comisionului. Sub acest din urmă aspect, inculpata s-a apărat că nu a mai avut timpul necesar eliberării chitanţelor de comision întrucât în februarie 2010 s-a ivit conflictul între asociaţi. Tribunalul nu a primit favorabil apărarea inculpatei pentru că Legea contabilităţii impune obligaţia emiterii documentelor ce atestă operaţiunea la momentul efectuării ei, în cazul de faţă, la momentul efectuării plăţii pentru serviciul prestat.

S-a mai reţinut că inculpata nu şi-a susţinut apărarea prin prezentarea evidenţelor contabile ale SC "V.C." SRL Comăneşti din care să rezulte înregistrarea facturilor şi a veniturilor încasate din prestarea serviciilor menţionate în devize şi facturi.

Prima instanţă a reţinut că din probele analizate rezultă cu evidenţă că inculpata a cunoscut caracterul fictiv al contractului şi al facturilor emise în baza acestuia în perioada mai - decembrie 2009, respectiv nr. 26 din 27 mai 2009, 27 din 02 iunie 2009, 29 din 21 iulie 2009, 31 din 15 august 2009, 32 din 20 august 2009, 35 din 28 august 2009, 36 din 02 septembrie 2009, 38 din 10 septembrie 2009, 39 din 15 septembrie 2009, 42 din 25 septembrie 2009, 43 din 01 octombrie 2009, 45 din 05 octombrie 2009, 46 din 08 octombrie 2009, 48 din 14 octombrie 2009, 50 din 01 noiembrie 2009, 51 din 02 noiembrie 2009, 53 din 04 noiembrie 2009, 55 din 06 noiembrie 2009, 56 din 09 noiembrie 2009, 57 din 11 noiembrie 2009, 59 din 13 noiembrie 2009, 60 din 14 noiembrie 2009, 62 din 18 noiembrie 2009, 63 din 19 noiembrie 2009, 64 din 21 noiembrie 2009, 65 din 23 noiembrie 2009, 67 din 25 noiembrie 2009, 112 din 01 decembrie 2009, 113 din 03 decembrie 2009, 114 din 05 decembrie 2009, 115 din 07 decembrie 2009, 116B din 09 decembrie 2009, 117 din 11 decembrie 2009, 119 din 21 decembrie 2009, 118 din 18 decembrie 2009 şi 120 din 28 decembrie 2009, în valoare totală de 616.993 RON şi TVA 117.228,67 RON.

Pentru facturile emise s-a plătit efectiv societăţii SC "V.C." SRL Comăneşti suma de 207.288 RON prin casierie sau prin virament bancar, aşa cum rezultă din raportul de inspecţie fiscală, din expertiza tehnică şi din extrasele de cont bancar. Împrejurarea că inculpata a ridicat sumele de bani virate rezultă şi din adresele din 25 ianuarie 2012 a SC "G.B." SA - Agenţia Focşani şi din 12 decembrie 2011 a BC C.

A reţinut tribunalul că în raport de această situaţie, apărarea inculpatei în sensul că martorul L.D.A. ar fi deţinut o ştampilă a SC "V.C." SRL Comăneşti, nu prezintă relevanţă sub aspect probatoriu, în discuţie fiind doar faptele proprii ale inculpatei şi nu actele comise de alte persoane cu atribuţii de conducere în cadrul SC "D.G.S." SRL Focşani .

Tot prin prisma obiectului judecăţii, prima instanţă a reţinut că nu prezintă importanţă faptul deţinerii sau al interzicerii accesului la registrele contabile, având în vedere că răspunderea penală şi civilă a inculpatei este limitată la facturile emise în baza contractului fals, avansurile spre decontare ce au fost găsite şi analizate de experţii contabili şi proporţia în care a accesat creditul pentru investiţii, obţinut de SC "D.G.S." SRL Focşani.

Potrivit adreselor menţionate, inculpata a fost persoana care a dispus efectuarea plăţilor din contul SC "D.G.S." SRL Focşani în contul SC "V.C." SRL Comăneşti şi care a ridicat sumele de bani din contul acestei din urmă societăţi, fiind şi singura care avea drept de semnătură.

Faptul că inculpata a înmânat facturile contabilei SC "D.G.S." SRL Focşani pentru a fi înregistrate în contabilitate, inclusiv cele emise pe calculator, este confirmat de aceasta, respectiv martora D.I.E. Conform declaraţiei acestei martore şi a martorilor L.E. şi L.D.A., de organizarea serviciului financiar-contabil s-a ocupat inculpata care gestiona şi circuitul actelor justificative şi al operaţiunilor efectuate, ce urmau să fie înregistrate în contabilitate.

În faţa instanţei, martora D.I.E. şi-a nuanţat declaraţia, susţinând că şi L.D.A. i-a dat documente pentru a fi evidenţiate în contabilitate, însă nu a precizat, ca şi în cazul inculpatei, dacă este vorba despre facturile emise în baza contractului fals din 1 mai 2009 şi care fac obiectul judecăţii.

În virtutea atribuţiilor de organizare şi supraveghere a serviciului contabilitate, pe care le avea inculpata, s-au emis şi dispoziţiile de plată din 17 august 2009, 03 august 2009, 03 septembrie 2009, 01 octombrie 2009, 19 octombrie 2009, 04 noiembrie 2009, 23 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 13 august 2009, 13 august 2009, 17 august 2009, 17 august 2009, 30 septembrie 2009, reprezentând contravaloarea onorariu pentru inculpată, D.I.E. şi L.E., în valoare totală de 63.700 RON.

S-a reţinut din probele analizate mai sus şi din extrasele de cont emise de Banca T. că sumele au fost ridicate din casieria societăţii şi din cont bancar de către inculpată, ca avansuri spre decontare, fără să se depună ulterior documente care să justifice plăţile efectuate, extrasele de cont şi plăţile care privesc perioada mai - decembrie 2009.

În baza contractului de credit din 29 septembrie 2009 încheiat cu "G.B." SA, cu acordul tuturor administratorilor (Ş.M.E., Ş.I. şi L.E.), SC SC "D.G.S." SRL Focşani a contractat un împrumut de 60.000 euro pentru investiţii, respectiv pentru achiziţionarea de echipamente şi sisteme necesare desfăşurării activităţii firmei.

Din extrasele de cont bancar, coroborate cu adresa din 25 ianuarie 2012 a "G.B." SA - Agenţia Focşani - şi cu expertiza contabilă rezultă că din creditul de 60.000 euro s-au făcut plăţi în sumă de 127.620 RON, în baza facturilor din 20 octombrie 2009 şi din 160 din 23 octombrie 2009.

Faptul că sumele au fost ridicate din bancă de către inculpată este confirmat de "G.B." în adresa mai sus menţionată din care rezultă că în perioada 2009 - 2010, persoana care a dispus efectuarea plăţilor din contul SC "D.G.S." SRL Focşani, în contul SC "V.C." SRL Comăneşti, la datele de 08 octombrie 2009 şi 23 octombrie 2009 a fost inculpata care avea specimen de semnătură valabil în acel moment.

Rezultă că Ordinele de plată nr. 1, 2, 3 din 23 octombrie 2009 au fost semnate de inculpată şi, cum ea era singura persoană cu drept de semnătură la BC C. pentru SC "V.C." SRL Comăneşti, tot ea a ridicat suma de 127.620 RON din creditul de 60.000 euro.

Inculpata a depus în copie corespondenţa în format electronic dintre L.D.A. şi D.I. şi dintre L.D.A. şi o terţă persoană pentru a dovedi legătura martorului L.D.A. cu SC "V.C." SRL Comăneşti şi împrejurarea că acesta a acţionat în numele acestei societăţi şi a ridicat din contul bancar banii viraţi de SC "D.G.S." SRL Focşani.

Tribunalul, verificând probele propuse în apărare de inculpată a constatat că acestea se referă la o ofertă de produse din partea terţului "I." SRL, făcută SC "D.G.S." SRL Focşani, pentru achiziţionarea unui dispecerat de monitorizare a sistemelor de alarmare a comunicatelor digital şi nu la încheierea unui contract ferm cu angajarea creditului bancar obţinut în acest scop. Prin urmare, nu se poate reţine efectuarea vreunei plăţi din credit, din ordinul martorului L.D.A., cel puţin pentru suma de 127.620 RON, virată de "G.B." în baza ordinelor de plată analizate mai sus.

"G.B." nu a indicat utilizarea creditului în perioada mai - decembrie 2009 de către o altă persoană în afară de inculpată, astfel că este certă răspunderea inculpatei pentru ridicarea numerarului în baza facturilor din 23 octombrie 2009.

Cum facturile emanând de la SC "V.C." SRL Comăneşti şi gestionate de inculpată nu au fost înmânate contabilului firmei în vederea înregistrărilor în contabilitate şi cum echipamentele facturate nu au intrat în gestiunea SC "D.G.S." SRL Focşani, este evident că sumele aferente au fost însuşite de către inculpată. S-a ajuns la această concluzie având în vedere nu numai documentele fiscale şi bancare analizate, ci şi declaraţia martorei D.I.E. şi expertiza contabilă.

Diferenţa de credit până la 60.000 euro nu s-a dovedit a fost încasată de inculpată, aşa încât Tribunalul nu a reţinut răspunderea inculpatei şi pentru această sumă.

S-a precizat că pentru acordarea creditului de 60.000 euro s-a constituit gaj conform contractelor din 02 octombrie 2009, din 29 septembrie 2009, din 02 octombrie 2009, din 29 septembrie 2009, contracte de fidejusiune constituite de cei trei administratori şi un bilet la ordin avalizate de inculpată (anexă la contractul de credit).

Suma de 12.000 euro cu privire la care inculpata susţine că ar fi împrumutat SC "D.G.S." SRL Focşani şi pentru care s-a încheiat contractul de împrumut din 02 octombrie 2009, semnat pentru creditor şi debitor de inculpată, apare în extrasul de cont de la "G.B." SA ca aport asociat M.E.Ş., constituit la 02 octombrie 2009. Contractul de împrumut a fost înregistrat în evidenţa "G.B." la nr. 1982 din 02 octombrie 2009, iar operaţiunea de depunere în numerar este consemnată în documentul bancar aflat la dosar urmărire penală, semnat de depunător şi de casierul băncii. Suma nu apare însă în clauzele speciale ale contractului de credit ca şi constituire de garanţie în vederea acordării creditului şi nici sub altă formă de garantare a împrumutului (gaj, etc.). Prin urmare, regimul juridic al împrumutului respectiv este cel de aport asociat, iar pretenţiile legate de restituirea lui se pot face numai în condiţiile prevăzute de lege şi nu poate fi compensat cu prejudiciul cauzat.

Inculpata, în declaraţia dată şi în notele de concluzii scrise a susţinut că persoana interesată să îşi însuşească fondurile SC "D.G.S." SRL Focşani ar fi fost L.D.A. care ar deţine şi o ştampilă a SC "V.C." SRL Comăneşti şi care a colaborat în acest scop cu martora D.I.E., contabila firmei SC "D.G.S." SRL Focşani.

Apărarea inculpatei a fost înlăturată ca neavând acoperire în probele administrate, mai ales în ce priveşte contravaloarea facturilor, a avansurilor spre decontare şi a creditului utilizat, care fac obiectul trimiterii în judecată şi referitor la care s-a stabilit că a fost însuşită de inculpată, folosindu-se de calitatea pe care o avea în firma SC "V.C." SRL Comăneşti.

Nu s-a putut stabili că L.D.A. şi D.I.E. sau alte persoane sunt autorii falsului în înscrisuri sub semnătură privată pentru că cercetarea penală nu a vizat aceste persoane şi nu s-a solicitat extinderea procesului penal în condiţiile art. 337 C. proc. pen. Aşa fiind, judecata s-a desfăşurat în limitele sesizării instanţei, conform art. 317 C. proc. pen.

Expertul consilier M.C., în expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, contrar opiniei exprimată de expertul B.V., desemnat de organul de urmărire penală, a concluzionat că răspunderea pentru neînregistrarea facturilor fiscale pentru accesarea creditului acordat de "G.B." SA şi pentru nejustificarea avansurilor spre decontare ar reveni persoanei autorizate să efectueze astfel de operaţiuni, respectiv numitei D.I.E., prestator de servicii în baza contractului de prestări servicii contabile din 20 iunie 2009.

Tribunalul nu a reţinut opinia consilierului expert întrucât atribuţiile contabilului sunt clar stipulate în contractul menţionat, în art. 3 şi constau în obligaţia de a reflecta exact documentele beneficiarului în evidenţele contabile ale firmei, răspunderea pentru provenienţa, conţinutul, corectitudinea şi legalitatea documentelor primare supuse prelucrării revenindu-i beneficiarului (art. 4 din contract), prin persoana însărcinată cu organizarea serviciului contabilitate, respectiv inculpatei care a şi semnat contractul încheiat cu D.I.

În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatei Ş.M.E. de a folosi facturile emise în baza contractului fals din 01 mai 2009, ce reflectau operaţiuni de prestări servicii executate de SC "V.C." SRL Comăneşti în favoarea SC "D.G.S." SRL Focşani, în scopul încasării contravalorii serviciilor, deşi cunoştea că astfel de operaţiuni nu au avut loc în realitate, iar contractul de prestări servicii este fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Actele de folosire a facturilor false fiind repetate şi comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prima instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată.

Fapta inculpatei de a dispune de creditul societăţii în interes personal, sub forma însuşirii avansurilor spre decontare eliberate din casieria SC "D.G.S." SRL Focşani şi nejustificat, respectiv sub forma accesării creditului pentru investiţii acordat de "G.B." SA, prin emiterea de facturi în numele SC "V.C." SRL Comăneşti pentru echipamente în valoare de 127.620 RON, ce nu au fost livrate în realitate SC "D.G.S." SRL Focşani şi încasarea contravalorii acestora, constituie infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată. Actele materiale fiind comise în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, este incident de asemenea art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată.

Partea vătămată SC "D.G.S." SRL Focşani a solicitat în cadrul dezbaterilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ C. pen.

Tribunalul nu a primit favorabil cererea părţii vătămate având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ C. pen. pentru aceleaşi acte materiale cu care a fost sesizată instanţa de judecată.

Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, partea vătămată a formulat plângere conform art. 278¹ C. proc. pen., care a fost soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 202 din 07 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea (Dosar nr. 3502/91/2011). Prin sentinţa amintită s-a respins plângerea ca tardiv formulată, astfel că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este definitivă.

Cum redeschiderea urmăririi penale se poate face numai în situaţiile prevăzute expres de lege, respectiv în procedura prevăzută de art. 278¹ C. proc. pen. şi de art. 273 alin. (1¹) C. proc. pen., iar în cauză schimbarea de încadrare juridică nu vizează alte împrejurări decât cele care au făcut obiectul neînceperii urmăririi penale, Tribunalul a menţinut încadrarea juridică a faptelor în art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Pe de altă parte, pentru existenţa infracţiunii de delapidare este necesar ca făptuitorul să aibă calitatea de funcţionar sau de salariat în sensul art. 147 C. pen. Inculpata nu se află în situaţia prevăzută de art. 147 alin. (1) C. pen., neavând calitatea de funcţionar public şi nici în situaţia reglementată de alineatul 2 al aceluiaşi articol întrucât la momentul comiterii faptelor nu avea încheiat contract de muncă cu SC "D.G.S." SRL Focşani, fiind acţionar şi administrator fără să fie însă salarizată. Cel puţin în cauză nu s-a făcut dovada contrarie.

S-ar fi pus doar problema perioadei noiembrie 2009 - martie 2010 când inculpata a devenit director adjunct al SC "D.G.S." SRL Focşani, în baza contractului individual de muncă din 02 noiembrie 2009, perioadă ce a făcut de asemenea obiectul cercetării organului de urmărire penală şi al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

Fapta inculpatei de a dispune înregistrarea în contabilitatea SC "D.G.S." SRL Focşani a celor 36 de facturi false şi a facturilor de utilizare a creditului de investiţii (nr. 158 şi 160 din 23 octombrie 2009) în scopul diminuării veniturilor impozabile prin evidenţierea unor cheltuieli nereale constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată. Şi referitor la această infracţiune s-a reţinut art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că operaţiunile de evidenţiere în contabilitate a cheltuielilor nereale s-au efectuat în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Cu privire la modul în care s-au evidenţiat în contabilitate cheltuielile de management corelative contractului de prestări servicii din 01 mai 2009, dovedit a fi fals, experţii contabili B.V. şi M.C. (consilier expert ales de inculpată) au elaborat concluzii diferite.

Astfel, primul expert a opinat că operaţiunile constând în activitate de management în favoarea SC "D.G.S." SRL Focşani, incluzând promovarea afacerii, identificare potenţiali clienţi, negociere contracte, eficientizare încasări, rescadenţare şi negociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă, publicitate, studierea pieţei, nu sunt reale şi nu erau deductibile întrucât, conform art. 21 din Legea nr. 571/2003, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, nu şi cele pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora potrivit scopului activităţii desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.

În sprijinul opiniei sale, expertul contabil a invocat şi art. 48 din Normele metodologice de aplicare a legii, conform cărora, pentru a deduce cheltuielile şi serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- serviciile trebuie prestate efectiv şi în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege;

- justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă, sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Expertul contabil a mai precizat că obiectul principal de activitate al prestatorului este comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate şi că nu are salariaţi, astfel că nu se justifică cheltuieli de deplasare, cazare, masă.

Expertul consilier a opinat că, cheltuielile au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, au fost înregistrate în baza unui document justificativ, respectiv factură fiscală care respectă prevederile art. 155 din Legea nr. 571/2003 sub aspectul condiţiilor de formă, operaţiunea economică s-a efectuat în baza unui contract încheiat între părţi, justificarea prestaţiei s-a făcut în baza unor devize confirmate de părţi, ceea ce demonstrează că au fost efectiv prestate şi se constată necesitatea efectuării cheltuielilor (de exemplu implementarea sistemelor de calitatea serviciilor - ISO, siguranţa muncii, securitatea informaţiilor, recuperarea creanţelor etc.).

Consilierul expert a mai precizat că deşi prestatorul SC "V.C." SRL Comăneşti nu avea angajaţi, a subcontractat cu alte societăţi de profil în vederea efectuării serviciilor contractate cu SC "D.G.S." SRL Focşani.

Coroborând explicaţiile date de cei doi experţi contabili cu restul materialului probator, Tribunalul a reţinut caracterul nereal al cheltuielilor înscrise în facturile emise de inculpată, folosindu-se de calitatea de mandatar al SC "V.C." SRL Comăneşti.

În primul rând, din perspectiva art. 21 din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor metodologice de aplicare (art. 48), cheltuielile de management înscrise în facturi nu erau deductibile pentru că:

- nu erau necesare întrucât SC "D.G.S." SRL Focşani avea încheiate alte contracte, cu acelaşi obiect (contractul din 22 iunie 2009, din 25 septembrie 2009, din 19 octombrie 2009), semnate de inculpată în condiţii de legalitate, spre deosebire de contractul fără număr din 1 mai 2009;

- nu aveau la bază un contract real întrucât contractul din 1 mai 2009 nu a fost înregistrat în registrul societăţii şi nu s-a recunoscut şi dovedit încheierea lui prin acordul de voinţă al părţilor interesate;

- efectuarea lor nu a fost justificată prin situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate de piaţă. Devizele depuse de inculpată în apărare nu conţin elemente din care să se deducă efectiv în ce a constat lucrarea efectuată, simpla enumerare a obiectului contractului din 1 mai 2009 nefiind suficientă pentru a justifica realitatea serviciului pretins a fi prestat;

- specificul activităţii prestatorului de servicii SC "V.C." SRL Comăneşti ar fi justificat efectuarea serviciilor doar în măsura în care ar fi acţionat ca intermediar, ori o astfel de situaţie nu a fost dovedită.

Împrejurarea susţinută de expertul contabil consilier, în sensul că cele 36 de facturi emise în baza contractului din 1 mai 2009 reflectă operaţiuni reale pentru că respectă ca şi conţinut toate elementele prevăzute de art. 155 din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie şi o certitudine că serviciile au şi fost prestate.

Verificarea doar a condiţiilor de formă fără a urmări, din punct de vedere financiar-contabil şi fluxul operaţiunii înscrisă în factura fiscală nu a condus la o concluzie corectă în ce priveşte deductibilitatea sau nedeductibilitatea cheltuielilor efectuate.

Pentru motivele arătate, Tribunalul a dat valoare probatorie expertizei efectuate de expertul contabil B.V., ale cărui argumente se întemeiază pe textele de lege incidente şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În ce priveşte calculul TVA-ului şi a impozitului pe venit datorate bugetului de stat, ca urmare a diminuării veniturilor prin înregistrarea unor cheltuieli nereale, Tribunalul a reţinut valoarea stabilită de expertul contabil B.V. care coincide cu cea din raportul de inspecţie fiscală.

S-a reţinut că Deciziile Curţii europene de Justiţie invocate de inculpată în concluziile scrise se referă la fraude de tip "carusel" în care o societate este fantomă, la deducerea TVA-ului plătit în amonte, sau la practici comerciale abuzive. Ori, în cauză sunt în discuţie operaţiuni de altă natură prin care s-au diminuat veniturile realizate din operaţiuni reale ale SC "D.G.S." SRL Focşani, afectând astfel baza de calcul a taxelor şi impozitelor către bugetul de stat.

Sub aspectul răspunderii inculpatei pentru suma datorată bugetului de stat, în concluziile scrise, aceasta a invocat calitatea de parte responsabilă civilmente a SC "D.G.S." SRL Focşani, în numele căreia a acţionat ca administrator şi a contestat calitatea de parte civilă a acesteia.

În rezolvarea acestei situaţii, Tribunalul a avut în vedere art. 24 şi art. 16 C. proc. pen., precum şi art. 15 şi art. 17 C. proc. pen.

Potrivit art. 16 C. proc. pen., introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente se face până la citirea actului de sesizare; ori inculpata nu a făcut o astfel de cerere în termenul stabilit de lege.

Potrivit art. 15 alin. (3) C. proc. pen., parte civilă este o persoană care a suferit o vătămare prin infracţiune. SC "D.G.S." SRL Focşani a suferit o vătămare prin infracţiunile comise de inculpată, astfel că nu i se poate refuza dreptul de a se constitui parte civilă împotriva inculpatei. Angajarea răspunderii sale ca parte responsabilă civilmente pentru infracţiunea de evaziune fiscală nu poate fi admisă în condiţiile în care, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau inculpata nu au cerut acest lucru, iar potrivit art. 17 C. proc. pen., introducerea din oficiu este permisă numai în condiţiile stipulate de acest text de lege pentru că, calitatea de parte responsabilă civilmente ţine de exercitarea acţiunii civile.

Fiind stabilită vinovăţia inculpatei în comiterea celor trei infracţiuni, Tribunalul a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea sancţiunii a avut în vedere multitudinea actelor comise, consecinţele produse, valoarea prejudiciului, existenţa concursului de infracţiuni, nesinceritatea de care a dat dovadă inculpata în cursul procesului penal, dar şi lipsa antecedentelor penale.

Tribunalul a făcut aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa funcţia de care s-a folosit în comiterea infracţiunilor, respectiv cea de administrator în cadrul societăţilor comerciale. Aceste drepturi au fost interzise inculpatei ca urmare a nedemnităţii de a ocupa funcţii ce impun o anumită conduită şi încredere publică.

De asemenea, urmare condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în condiţiile art. 65 C. pen.

Tribunalul, ţinând seama de conduita bună avută de inculpată anterior comiterii faptelor, de posibilitatea corijării comportamentului său fără executarea efectivă a pedepsei, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 şi art. 82 C. pen.

Totodată, a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi a atras atenţia inculpatei asupra revocării măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 14 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea actelor constatate false, enumerate în cuprinsului considerentelor sentinţei (cele 36 de facturi emise în baza contractului fals din 1 mai 2009, contractul menţionat şi facturile din 23 octombrie 2009).

Acţiunea civilă promovată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost apreciată ca întemeiată şi prin urmare, Tribunalul a obligat inculpata la plata TVA-ului şi a impozitului pe profit conform calculului din expertiza contabilă, care reprezintă paguba efectivă. S-a dispus ca inculpata să răspundă şi pentru majorările de întârziere calculate în raport de datele scadente conform normelor de procedură fiscală.

Pretenţiile formulate de partea civilă SC "D.G.S." SRL Focşani s-a reţinut că sunt admisibile numai în parte, respectiv pentru sumele încasate de inculpată ca avansuri spre decontare, aşa cum au fost stabilite de expertul contabil B.V. pe baza evidenţelor contabile în raportul de expertiză şi în suplimentul la raportul de expertiză, pentru contravaloarea creditului pentru investiţii încasat de inculpată prin introducerea la plată a facturilor din 23 octombrie 2009 - deşi în realitate, operaţiunile nu au avut loc aşa cum s-a reţinut în considerente - şi pentru contravaloarea facturilor emise în baza contractului fals din 1 mai 2009 şi achitate prin casieria SC "D.G.S." SRL Focşani şi prin decont bancar, aşa cum s-a stabilit de expertul contabil pe baza evidenţelor contabile şi de organul de control fiscal în raportul de inspecţie fiscală.

Inculpata a contestat prin concluziile scrise reţinerea ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală a raportului de inspecţie fiscală. Tribunalul a considerat însă că, spre deosebire de notele de control şi procesele-verbale de control ale organelor fiscale care sunt efectuate înainte de existenţa unui proces penal şi stau la baza sesizării organelor judiciare, raportul de inspecţie fiscală este efectuat la cererea organului de cercetare penală, într-un cadru procesual penal şi poate fi utilizat ca probă în condiţiile legii.

Pe de altă parte, inculpata a precizat că situaţia de fapt pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată a fost stabilită, în principal, pe baza raportului de expertiză tehnică contabilă, a celorlalte înscrisuri aflate la dosar şi a declaraţiilor de martori.

Faptul că, concluziile expertului contabil coincid cu cele ale organului fiscal, nu echivalează cu fundamentarea acuzării pe raportul de inspecţie fiscală.

Diferenţa de prejudiciu solicitată de partea civilă SC "D.G.S." SRL Focşani nu poate fi acordată întrucât se referă la acte materiale anterioare lunii mai 2009 şi la un cont bancar care nu au făcut obiectul cercetării penale şi al sesizării instanţei şi cu privire la care, din probele administrate, nu există certitudinea săvârşirii lor de către inculpată.

S-a reţinut că împotriva inculpatei nu se poate institui măsura asiguratorie a sechestrului întrucât nu deţine bunuri în proprietate, aşa cum rezultă din adresa din 15 aprilie 2010 a Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Moineşti şi din adresa din 14 aprilie 2010 a Serviciului de Impozite şi Taxe Locale Comăneşti.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata Ş.M.E. formulând următoarele critici:

- rechizitoriul este lovit de nulitate întrucât referatul de terminare a urmăririi penale conţine o corectură a încadrării juridice în sensul că art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este suprascris peste art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- în cauză se impunea achitarea sa în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., astfel cum s-ar deduce şi din rezoluţia de confirmare a urmăririi penale din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice după deliberare, fără ca noua încadrare juridică să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor înainte de deliberare;

- în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa, deşi faptelor le lipseşte un element constitutiv, respectiv fapta, prejudiciul şi vinovăţia;

- instanţa de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, nu a analizat probele în apărare administrate şi nu a aplicat principiul "in dubio pro reo";

- în mod nelegal instanţa de fond nu a introdus în calitate de inculpată sau parte responsabilă civilmente, SC D.G.S. SRL Focşani;

- prejudiciul a fost incorect calculat câtă vreme, există la dosar o expertiză contabilă cu două opinii divergente;

- plângerea formulată în cauză de SC D.G.S. SRL Focşani este nesemnată şi neştampilată.

De asemenea, în cauză a declarat apel partea vătămată SC D.G.S. SRL Focşani, formulând următoarele critici:

- în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei doar la plata sumei de 398.590 RON, în cauză impunându-se obligarea acesteia şi la alte sume de bani însuşite nejustificat,

- pedeapsa aplicată nu este just individualizată, raportat la infracţiunile comise şi la cuantumul mare al prejudiciului.

Prin Decizia penală nr. 265/A din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpata Ş.M.E. (fostă M.), a desfiinţat în parte sentinţa şi în rejudecare, a modificat dispoziţia privind obligarea inculpatei la despăgubiri civile către partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani în sensul reducerii acestora de la suma de 398.590 RON, la suma de 270.988 RON şi a înlăturat dispoziţia privind desfiinţarea facturilor fiscale nr. 160 şi nr. 158/2009.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei a menţinut celelalte dispoziţii ale acesteia.

A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi a obligat-o la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor invocate de inculpată şi partea civilă, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală şi în faza de judecată.

Referitor la criticile formulate de inculpată, curtea a reţinut următoarele:

1. Faptul că referatul de terminare a urmăririi penale conţine corecturi ale încadrării juridice, în sensul că art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este suprascris peste art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, atât în partea de început, cât şi în partea finală, la propunerile formulate, nu poate avea decât semnificaţia unei erori materiale, corectate de organul de cercetare penală, care însă nu poate afecta valabilitatea urmăririi penale şi a rechizitoriului întocmit în cauză.

Împrejurarea că în speţă este vorba doar despre o eroare materială rezultă, de altfel, cu certitudine, din faptul că rezoluţiile de începere şi de confirmare a urmăririi penale se referă la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi nu la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, aceeaşi încadrare juridică fiind menţionată cu ocazia aducerii la cunoştinţă inculpatei a învinuirii şi a audierii acesteia, precum şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

În consecinţă, Curtea a constatat că aspectul invocat nu a produs o vătămare efectivă a drepturilor procesuale ale inculpatei, aceasta având cunoştinţă pe parcursul cercetărilor despre încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, situaţie în care urmărirea penală şi rechizitoriul nu pot fi considerate că sunt lovite de nulitate, astfel cum a susţinut inculpata.

2. Nici susţinerea inculpatei referitoare la faptul că în cauză se impunea achitarea sa în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., astfel cum s-ar deduce şi din rezoluţia de confirmare a urmăririi penale din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, nu poate fi primită favorabil.

Potrivit art. 228 alin. (1) - (3¹) C. proc. pen. (1) Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10.

(1¹) Rezoluţia de începere a urmăririi penale va cuprinde data şi ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale şi va fi înregistrată într-un registru special.

(2) În cazul prevăzut la art. 10 lit. b¹), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.

(3¹) Rezoluţia de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei.

Din cele mai sus arătate rezultă că, dacă organul de urmărire penală ar fi apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., ar fi înaintat dosarul procurorului cu propunerea de a dispune neînceperea urmăririi penale. Cum în speţă o astfel de apreciere nu a existat, rezoluţia de confirmare a urmăririi penale dată de procuror, constată că în cauză, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., mai puţin cel prevăzut de art. 10 lit. b¹), însă nu în sensul că acest text de lege ar fi incident, ci în sensul că nu a fost analizat, întrucât organul de urmărire penală nu a făcut propuneri de aplicare a acestuia, conform art. 228 alin. (2) C. proc. pen.

3. În cauză nu se poate reţine că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice.

Potrivit acestui text de lege, dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

Din verificarea încheierii din 02 iulie 2012, rezultă cu evidenţă că înainte de terminarea cercetării judecătoreşti şi înainte de a se trece la faza dezbaterilor au fost formulate două cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, pe de o parte, de către partea vătămată SC D.G.S. SRL Focşani, din infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 31/1990, în infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, de către procuror, din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

Cu privire la aceste cereri, apărătorul ales al inculpatei a precizat în mod expres că nu solicită un termen pentru pregătirea apărării în raport de schimbările de încadrări juridice puse în discuţie şi că se va referi la acestea atunci când va formula concluzii pe fondul cauzei.

Aşa fiind, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. au fost pe deplin respectate de către instanţa de fond, astfel încât critica formulată de inculpată cu privire la acest aspect este neîntemeiată şi nu poate conduce la admiterea apelului promovat.

4. Nefondată a fost apreciată şi critica referitoare la neintroducerea în cauză în calitate de inculpată sau de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focşani.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

Cum în cauză instanţa de fond nu a fost sesizată cu vreo infracţiune comisă de SC D.G.S. SRL Focşani, iar procurorul nu a formulat cerere de extindere a procesului penal, Curtea a constatat că instanţa de fond nu putea atribui acestei societăţi comerciale, din oficiu, calitatea de inculpat şi să desfăşoare faţă de aceasta un proces penal pentru faptele deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte calitatea de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focşani, Curtea a reţinut că această problemă s-ar fi putut pune eventual, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, însă a apreciat că instanţa de fond, în mod justificat, nu a atribuit această calitate procesuală societăţii comerciale mai sus arătate întrucât, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că infracţiunea de evaziune fiscală s-a comis prin înregistrarea în contabilitatea societăţii a 36 facturi fiscale falsificate de inculpată, ce exprimau prestarea unor servicii fictive de către SC V.C. SRL Comăneşti, astfel că întreaga responsabilitate pentru acoperirea prejudiciului produs bugetului de stat revine inculpatei.

Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.

În speţă, citirea actului de sesizare a instanţei s-a realizat abia la termenul din 24 octombrie 2011, în condiţiile în care primul termen de judecată a avut loc la data de 31 ianuarie 2011. În tot acest timp, nici inculpata, nici celelalte părţi nu au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC D.G.S. SRL Focşani.

Aşa fiind, cum niciuna dintre părţi nu a solicitat în termenul legal introducerea în cauză a societăţii mai sus arătate în calitate de partea responsabilă civilmente şi cum nici instanţa de fond, în mod corect de altfel, nu a dispus în acest termen citarea societăţii şi în calitate de parte responsabilă civilmente, Curtea a concluzionat că şi această critică formulată de inculpata apelantă este nefondată şi nu poate conduce la admiterea căii de atac formulată.

5. Referitor la faptul că urmărirea penală ar fi lovită de nulitate întrucât plângerea formulată de SC D.G.S. SRL Focşani este nesemnată şi neştampilată, Curtea a reţinut că la dosar există două sesizări, respectiv o plângere penală formulată de L.E. şi o notă de constatare întocmită de Garda Financiară, secţia Vrancea -, sesizări în baza cărora s-au întocmit Dosarele penale nr. 454/P/2010 şi nr. 549/P/2010, dosare conexate prin Ordonanţa nr. 454/P/2010 din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În aceste condiţii, dar mai ales ţinând seama de faptul că infracţiunile pentru care inculpata a fost cercetată se urmăresc din oficiu şi nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împrejurarea că plângerea formulată de L.E. nu este semnată, nu poate avea semnificaţia unei nulităţi a urmăririi penale efectuată în cauză.

6. Nici susţinerile inculpatei cum că în cauză în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa, deşi faptelor le lipsea un element constitutiv, respectiv fapta, prejudiciul şi vinovăţia, ori că instanţa de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, nu a analizat probele în apărare administrate şi nu a aplicat principiul "in dubio pro reo", s-a apreciat că nu sunt fondate şi nu pot conduce la admiterea apelului declarat.

În acest sens, Curtea a reţinut că instanţa de fond a făcut o amplă şi pertinentă analiză a întregului material probator administrat în cauză, făcând referire atât la probele în acuzare, cât şi la aspectele în apărare invocate de inculpată, aspecte pe care le-a înlăturat motivat.

De altfel, faptul că instanţa de fond a analizat apărările formulate de inculpată şi a aplicat principiul "in dubio pro reo" este demonstrat de împrejurarea că în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., reţinând că nu s-a putut stabili, dincolo de orice îndoială, că inculpata este cea care a falsificat contractul de prestări servicii dintre SC V.C. SRL Comăneşti şi SC D.G.S. SRL Focşani, precum şi cele 36 facturi fiscale emise în baza acestui contract.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că vinovăţia inculpatei sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost condamnată este pe deplin dovedită.

Astfel, din actul de control efectuat de Garda Financiară, care se coroborează cu raportul de expertiză tehnică contabilă efectuată în cauză de expertul B.V., completat cu răspunsul la obiecţiuni, rezultă că cele 36 de facturi emise de SC V.C. SRL Comăneşti şi înregistrate în contabilitatea SC D.G.S. SRL Focşani nu reflectă operaţiuni reale.

Expertul a ajuns la această concluzie având în vedere că toate facturile au acelaşi format, referindu-se la activităţi de management în favoarea SC D.G.S. SRL Focşani, incluzând promovarea afacerii, identificare potenţial client, negociere contracte, eficientizare încasări, rescadenţare şi negociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare masă, publicitate, studierea pieţei, toate acestea în condiţiile în care SC V.C. SRL Comăneşti nu avea înregistraţi salariaţi şi avea ca obiect de activitate "comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate".

Aceste aspecte, coroborate cu faptul că actul în baza căruia s-au emis facturile este la rândul său fals, nefiind înregistrat în registrul de intrare-ieşire al corespondenţei, ţinut la SC D.G.S. SRL Focşani şi nefiind semnat de S.G., persoana care este înscrisă în contract ca reprezentant al SC D.G.S. SRL Focşani, denotă că serviciile menţionate în respectivele facturi nu s-au efectuat în realitate şi astfel au condus la o majorare artificială a cheltuielilor deductibile şi implicit, la diminuarea obligaţiilor fiscale către stat ale societăţii mai sus arătate cu sumele de 27.665 RON, impozit pe profit şi de 117.229 RON, TVA.

Cât priveşte opinia expertului consilier în sensul că aceste facturi ar reprezenta operaţiuni legale, pe motiv că deşi SC V.C. SRL Comăneşti nu avea angajaţi, serviciile către SC D.G.S. SRL Focşani puteau fi subcontractate cu alte societăţi, aceasta nu poate fi primită favorabil întrucât nu s-a făcut dovada unei eventuale subcontractări.

În plus, faptul că inculpata avea calitatea de administrator la ambele societăţi, că a folosit un contract de prestări servicii ce s-a dovedit a fi fals şi a fost persoana care a ridicat de la SC G.B. - Agenţia Focşani - şi de la Banca C. sumele plătite de SC D.G.S. SRL Focşani pentru cele 36 de facturi fiscale, sunt tot atâtea elemente care susţin concluzia că respectivele facturi atestă servicii şi activităţi care nu s-au desfăşurat în realitate.

În consecinţă, Curtea a constatat că vinovăţia inculpatei sub aspectul infracţiunilor de "evaziune fiscală", prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi de "uz de fals", prevăzută de art. 291 C. pen., este pe deplin dovedită şi că în mod corect în cauză a fost angajată răspunderea penală a acesteia pentru infracţiunile respective.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este doar în parte corectă.

Astfel, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii mai sus arătate constând în aceea că, profitând de calitatea pe care o avea la SC D.G.S. SRL Focşani a folosit cu rea-credinţă bunurile sau creditul de care se bucură societatea, în interes propriu sau pentru a favoriza pe SC V.C. SRL Comăneşti, ridicând din casieria SC D.G.S. SRL Focşani, fără documente justificative, suma de 63.700 RON, bani pe care i-a folosit în interes personal şi pentru efectuarea de plăţi în sumă de 207.288 RON, către SC V.C. SRL Comăneşti, în baza unui contract şi a unor facturi fiscale nereale.

În privinţa acestei fapte, analizând şi coroborând întregul material probator administrat în cauză, în mod corect instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatei.

Din expertiza contabilă şi raportul la obiecţiuni rezultă că în perioada mai - decembrie 2009, inculpata Ş.M.E. a ridicat din casieria SC D.G.S. SRL Focşani suma totală de 63.700 RON pentru care nu a prezentat documente justificative.

În ceea ce priveşte suma de 207.288 RON, aceasta a fost însuşită de inculpată urmare a încasării contravalorii celor 36 de facturi ce s-au dovedit a se referi la operaţiuni nereale de prestări servicii de către SC V.C. SRL Comăneşti, în favoarea SC D.G.S. SRL Focşani.

În plus faţă de aceste activităţi, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatei şi însuşirea sumei de 127.620 RON dintr-un credit de 60.000 euro accesat de SC D.G.S. SRL Focşani de la SC G.B. - Agenţia Focşani -, sumă însuşită în baza facturilor din 20 octombrie 2009 şi din 23 octombrie 2009.

Curtea a constatat că această activitate presupus infracţională a inculpatei nu a făcut obiectul trimiterii în judecată, iar în cauză nu s-a dispus extinderea procesului penal pentru alte fapte, astfel că, coroborând disp. art. 317 şi art. 336 C. proc. pen., rezultă că instanţa de fond nu se putea pronunţa şi asupra acestor aspecte.

De altfel, prin rechizitoriul prin care s-a realizat trimiterea în judecată a inculpatei s-a dispus şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta pentru infracţiunile prevăzute de art. 215¹ alin. (1) C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu privire la mai multe sume reclamate de reprezentanţii SC D.G.S. SRL Focşani, inclusiv pentru suma presupus însuşită de inculpată din creditul de 60.000 euro, soluţie ce a rămas definitivă prin Sentinţa penală nr. 202 din 07 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a respins ca tardivă plângerea formulată împotriva acestei dispoziţii din rechizitoriu.

În consecinţă, Curtea a constatat că apelul inculpatei este fondat sub acest aspect, urmând ca sentinţa penală atacată să fie reformată în sensul modificării dispoziţiei privind obligarea inculpatei Ş.M.E. la despăgubiri civile către partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani, respectiv al reducerii cuantumului acestora de la 398.590 RON, la 270.988 RON. Totodată, a înlăturat dispoziţia privind desfiinţarea facturilor fiscale nr. 160 şi 158/2009.

7. În fine, critica inculpatei referitoare la faptul că prejudiciul a fost incorect calculat câtă vreme există la dosar o expertiză contabilă cu două opinii divergente nu a fost primită favorabil întrucât, atât în cuprinsul deciziei, cât şi al hotărârii instanţei de fond s-a arătat de ce este reţinută opinia expertului B.V. şi nu opinia consilierului expert propus de inculpată.

Prin urmare, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prejudiciul a fost corect calculat, singurul aspect sub care sentinţa apelată trebuie reformată fiind, acela al includerii sumei de 127.620 RON în cuantumul despăgubirilor la care poate fi obligată inculpata către SC D.G.S. SRL Focşani.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea vătămată SC D.G.S. SRL Focşani, Curtea a reţinut că nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatei ori schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante având în vedere conduita bună anterioară a acesteia şi circumstanţele concrete ale cauzei.

În acest sens s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă transpunere în practică a criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., fără a reţine în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, orientând în schimb pedepsele aplicate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.

Solicitarea părţii vătămate de obligare a inculpatei la plata unor despăgubiri şi mai mari, nu a fost primită favorabil de instanţa de apel care, dimpotrivă, a reţinut că se impune diminuarea acestor despăgubiri, pentru considerentele arătate pe larg la punctul 6.

Aşa fiind a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani şi a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei au declarat recursuri, inculpata Ş.M.E. şi partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani.

Inculpata, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 14 şi 17² C. proc. pen. a solicitat achitarea, în principal, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele nu există -, în subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau d) din C. proc. pen. - faptele nu au fost săvârşite de ea, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

În concret, în ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, inculpata a susţinut următoarele:

- subiect activ nu poate fi decât contribuabilul, în speţă, SC D.G.S. SRL Focşani prin directorul general L.D.A. şi numita D.I. care răspundea, în baza contractului de colaborare încheiat cu societatea respectivă, de organizarea şi conducerea contabilităţii;

- în privinţa caracterului nereal al contractului încheiat la data de 01 mai 2009 şi al facturilor emise în baza lui, instanţele, în mod cu totul nejustificat au pornit de la prezumţia că acestea sunt false, fără a face o analiză obiectivă proprie, preluând constatările organului fiscal şi concluzionând că ele nu exprimă adevărul;

- în ce priveşte scopul infracţiunii, nici organul fiscal în raportul de inspecţie fiscală, nici expertul B. şi nici parchetul nu demonstrează că obiectul şi efectele operaţiunilor dintre cele două societăţi sunt nelegale, că scopul urmărit a fost obţinerea unui avantaj financiar pentru vreuna dintre societăţi.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpata a solicitat să se constate că nu a cunoscut faptul că sunt false, nici contractul încheiat la data de 01 mai 2009 şi nici facturile emise în baza acestuia, lipsind astfel intenţia ca element constitutiv al infracţiunii.

În ce priveşte infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii, inculpata a solicitat să se constate că nu a favorizat SC "V.C." SRL în dauna SC D.G.S. SRL Focşani.

Într-un ultim subsidiar, inculpata a solicitat reindividualizarea pedepselor, raportat la împrejurarea că nu are antecedente penale, a avut o conduită bună pe timpul desfăşurării procesului penal, este unicul întreţinător al celor doi copii minori, în prezent nu realizează venituri, iar faptele, prin conţinutul lor concret nu denotă un pericol grav pentru ordinea publică, fiind mai degrabă vorba de un conflict privat între foştii asociaţi ai unui SRL.

Partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 17² şi 18 C. proc. pen. a susţinut că instanţa de apel în mod nelegal şi netemeinic a înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în cuantum de 127.602 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 160 şi nr. 158/2009 şi nu s-a pronunţat asupra criticilor vizând neobligarea inculpatei la plata şi a sumelor de 81.000 RON reprezentând sume retrase de aceasta în numerar (27 retrageri de la Banca T. în perioada 06 iulie 2009 - 23 ianuarie 2010) şi de 105.950 RON, reprezentând sume retrase de inculpată în perioada 11 noiembrie 2009 - 8 februarie 2010, de la G.B., inclusiv la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de inculpată şi partea civilă, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 12, 14 şi 17² şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt, vinovăţia recurentei inculpate, ale cărei apărări au fost verificate şi în mod judicios şi temeinic argumentat au fost înlăturate, precum şi încadrarea juridică a faptelor, iar soluţionarea laturii civile s-a realizat în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti rezultă că la data de 11 iunie 2009, în baza actului adiţional nr. 930/2009, recurenta inculpată Ş.M.E. a devenit asociată în cadrul SC D.G.S. SRL Focşani împreună cu L.E. şi, începând cu data de 02 iulie 2009 şi cu Ş.I., toţi trei, îndeplinind funcţia de administratori ai societăţii.

La data de 31 iulie 2009, recurenta inculpată a fost desemnată persoană de contact şi beneficiar real al titularului de cont al SC D.G.S. SRL Focşani, deschis la SC "G.B.", iar din data de 2 noiembrie 2009 a ocupat funcţia de director general adjunct al societăţii menţionate, în baza contractului individual de muncă nr. 379 din 2 noiembrie 2009.

În acelaşi timp, fiind mandatată de L.C., prin procura nr. 4729/5473 din 11 iulie 2006, recurenta inculpată a acţionat în numele şi pentru SC "V.C." SRL Comăneşti, având puteri depline în angajarea societăţii în relaţiile cu terţii.

La data de 01 mai 2009 s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru o perioadă de 3 ani, în valoare de 150.000 euro, în care prestator era SC "V.C." SRL Comăneşti, iar beneficiar, SC D.G.S. SRL Focşani, având ca obiect intermedierea de contracte pentru pază la diferite societăţi de construcţii industriale şi obţinerea pentru beneficiar a tuturor sistemelor de management al calităţii (ISO, OUSAS ş.a.), contract ce apare ca fiind semnat de L.C. şi de S.G., în calitate de administratori ai celor două societăţi şi care nu a fost înregistrat în registrul SC D.G.S. SRL Focşani.

Întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă că recurenta inculpată este autorul contrafacerii semnăturilor existente pe contractul sus-menţionat, tribunalul, în mod judicios a reţinut că susţinerea acesteia potrivit căreia nu a întocmit şi nu a semnat contractul respectiv şi nici cele 36 de facturi emise în baza lui se confirmă şi în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată, în infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu motivarea că inculpata s-a folosit de acte false pentru a încasa în numele SC "V.C." SRL Comăneşti, contravaloarea unor servicii care, în realitate, nu au fost prestate de această societate.

Din actul de control întocmit de reprezentanţii Gărzii Financiare, care se coroborează cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul urmăririi penale de expertul B.V., completat cu răspunsul la obiecţiuni, rezultă că cele 36 de facturi emise de SC "V.C." SRL Comăneşti şi înregistrate în contabilitatea SC "D.G.S." SRL Focşani nu reflectă operaţiuni reale.

Expertul a ajuns la această concluzie pornind de la faptul că toate facturile au acelaşi format, se referă la activităţi de management prestate în favoarea SC "D.G.S." SRL Focşani, incluzând promovarea afacerii, identificare potenţiali clienţi, negociere contracte, eficientizare încasări, rescadenţare şi negociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă, publicitate, studierea pieţei, toate acestea în condiţiile în care, SC "V.C." SRL Comăneşti nu avea înregistraţi salariaţi, iar la obiectul de activitate figura "comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate".

Aspectele mai sus menţionate coroborate cu faptul că actul, respectiv contractul încheiat la data de 1 mai 2009, în baza căruia au fost emise cele 36 de facturi este la rândul său fals, nefiind înregistrat în registrul de intrare/ieşire al corespondenţei ţinut la SC D.G.S. SRL Focşani şi nefiind semnat de martorul S.G., persoana care este înscrisă în contract ca reprezentant al SC "D.G.S." SRL Focşani, conduc la concluzia la care în mod judicios au ajuns şi instanţele de fond şi cea de apel, că serviciile menţionate în respectivele facturi nu s-au efectuat în realitate, astfel că prin înregistrarea lor în contabilitatea SC D.G.S. SRL Focşani din dispoziţia inculpatei s-a ajuns la majorarea artificială a cheltuielilor deductibile şi implicit, la diminuarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către SC D.G.S. SRL, cu sumele de 27.665 RON, impozit pe profit şi de 117.229 RON, TVA.

Opinia exprimată de expertul consilier M.C. în sensul că cele 36 de facturi ar reprezenta operaţiuni legale deoarece, deşi SC "V.C." SRL Comăneşti nu avea angajaţi, serviciile către SC D.G.S. SRL Focşani puteau fi subcontractate cu alte societăţi, în mod corect a fost înlăturată de către instanţe faţă de împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada unei eventuale subcontractări.

Apărarea recurentei inculpate în sensul că răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală ar reveni SC D.G.S. SRL Focşani, prin directorul L.D.A. şi contabilei societăţi, D.I. nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că recurenta inculpată Ş.M.E. avea calitatea de administrator la ambele societăţi, a folosit un contract de prestări servicii ce s-a dovedit a fi fals şi a fost persoana care a ridicat de la SC G.B. - Agenţia Focşani - şi de la Banca C., sumele plătite de SC D.G.S. SRL Focşani pentru cele 36 de facturi fiscale care atestă servicii şi activităţi pe care, în realitate, SC "V.C." SRL Comăneşti nu le-a prestat.

Pe de altă parte, potrivit art. 3 din contractul de prestări servicii contabile din 20 iunie 2009, contabilul, în speţă, martora D.I.E. avea ca atribuţie clar stipulată în contract să reflecte exact documentele beneficiarului în evidenţele contabile ale firmei, răspunderea pentru provenienţa, conţinutul, corectitudinea şi legalitatea documentelor primare supuse prelucrării, revenindu-i potrivit art. 4 din contract, beneficiarului, prin persoana însărcinată cu organizarea serviciului contabilitate, respectiv, recurentei inculpate care a şi semnat contractul încheiat cu D.I.E. şi care a dispus emiterea dispoziţiilor de plată din 17 august 2009, 03 august 2009, 1 octombrie 2009, 19 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009, 23 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 13 august 2009, 13 august 2009, 17 august 2009, 17 august 2009 şi 30 septembrie 2009, reprezentând contravaloare onorarii pentru ea, pentru D.I.E. şi pentru L.E., în valoare totală de 63.700 RON.

Sumele respective au fost ridicate de recurentă din casieria societăţii şi din cont bancar ca avansuri spre decontare, fără ca aceasta să depună ulterior documente care să justifice plăţile efectuate, extrasele de cont şi plăţile pentru perioada mai - decembrie 2009.

În ce priveşte suma de 12.000 euro cu privire la care recurenta inculpată susţine că ar fi împrumutat SC D.G.S. SRL Focşani şi pentru care s-a încheiat contractul de împrumut din 2 octombrie 2009, semnat pentru creditor şi debitor de inculpată, apare în extrasul de cont de la G.B. SA ca aport asociat M.E.Ş., constituit la data de 2 octombrie 2009. Contractul de împrumut respectiv a fost înregistrat în evidenţa "G.B." la nr. 1982 din 2 octombrie 2009, iar operaţiunea de depunere în numerar este consemnată în documentul bancar semnat de depunător şi de casierul băncii. Suma nu apare însă în clauzele speciale ale contractului de credit ca şi constituire de garanţii în vederea acordării creditului şi nici sub altă formă de garantare a împrumutului. Prin urmare, regimul juridic al acestei sume este cel de aport asociat, iar pretenţiile legate de restituirea lui se pot formula numai în condiţiile prevăzute de lege şi nu poate fi compensat cu prejudiciul cauzat.

Apărarea recurentei inculpate în sensul că nu a cunoscut caracterul fictiv al contractului încheiat la data de 1 mai 2009 şi al celor 36 de facturi emise în baza lui este contrazisă de probele administrate în cauză.

În calitatea pe care o avea în cadrul SC "V.C." SRL Comăneşti, ca urmare a împuternicirii dată de administratorul acestei societăţi, numita L.C., recurenta inculpată cunoştea că societatea nu a desfăşurat nicio activitate de natura celor menţionate în contractul de prestări servicii şi că facturile emise nu reflectă operaţiuni reale. Cu toate acestea, recurenta inculpată a pus la dispoziţia contabilei SC D.G.S. SRL Focşani facturile false pentru a fi înregistrate în contabilitate şi pentru a se face transferul banilor din contul acestei societăţi în contul SC "V.C." SRL Comăneşti.

Pentru a demonstra realitatea serviciilor prestate de SC "V.C." SRL Comăneşti, recurenta inculpată a depus la dosar în copie devizele de la nr. 1 la nr. 32/2009 în care se menţionează serviciul prestat în baza contractului de prestări servicii, respectiv, activitatea de management al afacerii în favoarea SC D.G.S. SRL Focşani, incluzând promovarea afacerii, negociere contracte, identificare potenţiali clienţi, eficientizare încasări, rescadenţare şi renegociere datorii restante, cheltuieli de deplasare, cazare, masă, publicitate, studierea pieţei.

Concluziile organului fiscal şi ale expertului tehnic B.V. în sensul caracterului nereal al operaţiunilor şi al evidenţierii lor în contabilitatea SC D.G.S. SRL Focşani din dispoziţia recurentei inculpate, cu scopul de a se diminua veniturile şi de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor aferente către bugetul de stat sunt susţinute şi de forma în care au fost întocmite avizele şi anume, fără detalierea serviciului efectiv prestat şi a cheltuielilor necesare, fără indicarea intermediarului, dat fiind faptul că inculpata a susţinut că SC "V.C." SRL Comăneşti a efectuat doar activitate de intermediere şi fără a se depune ca dovadă chitanţele emise către intermediari şi pentru reţinerea comisionului. Sub acest din urmă aspect, recurenta inculpată s-a apărat că nu a mai avut timpul necesar eliberării chitanţelor de comision întrucât în luna februarie 2010 s-a ivit conflictul între asociaţi. Apărarea recurentei inculpate în mod corect a fost înlăturată de instanţele de fond şi cea de apel în contextul în care legea contabilităţii impune obligarea emiterii documentelor ce atestă operaţiunea, la momentul efectuării ei, în speţă, la momentul efectuării plăţii pentru serviciul prestat.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, din expertiza contabilă şi din răspunsul la obiecţiuni rezultă că în perioada mai - decembrie 2009, recurenta inculpată Ş.M.E. a ridicat din casieria SC D.G.S. SRL Focşani, suma de 63.700 RON pentru care nu a prezentat documente justificative.

În ce priveşte suma de 207.288 RON, rezultă că a fost însuşită de recurentă ca urmare a încasării contravalorii celor 36 de facturi ce s-a dovedit a se referi la operaţiuni nereale de prestări de servicii de către SC "V.C." SRL Comăneşti în favoarea SC D.G.S. SRL Focşani.

Referitor la pedepsele la care a fost condamnată recurenta inculpată, Înalta Curte constată că au fost individualizate în raport de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. şi anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Circumstanţele personale invocate de recurentă în susţinerea cererii de reducere a cuantumului pedepselor au fost avute în vedere şi valorificate de instanţa de fond care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Întrucât Înalta Curte nu a identificat alte argumente în afara celor reţinute de instanţa de fond şi de instanţa de apel, care să justifice reducerea cuantumului pedepselor, apreciază că executarea de către recurentă a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în condiţiile art. 81 C. pen. este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea acesteia.

O reindividualizare a pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora ar impune reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. care însă nu se justifică, raportat la modul şi împrejurările în care inculpata a comis faptele, perioada mare de timp în care a acţionat, valoarea ridicată a prejudiciului şi împrejurarea că nu a fost recuperat, aspecte ce imprimă faptelor pentru care a fost trimisă în judecată un grad ridicat de pericol social concret.

Cu referire la criticile aduse deciziei de către partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.

În mod corect instanţa de apel a constatat că activitatea presupus infracţională a recurentei inculpate, constând în aceea că şi-ar fi însuşit şi suma de 127.620 RON dintr-un credit de 60.000 euro accesat de SC D.G.S. SRL Focşani de la SC "G.B."SA - Agenţia Focşani, în baza facturilor din 20 octombrie 2009 şi din 23 octombrie 2009 nu a făcut obiectul trimiterii în judecată şi nici nu s-a dispus, în cursul judecăţii, la instanţa de fond, extinderea procesului penal pentru alte fapte în conformitate cu dispoziţiile art. 336 C. proc. pen.

De altfel, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin care recurenta inculpată a fost trimisă în judecată, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 215¹ C. pen. şi de art. 43 din Legea 82/1991, cu privire la mai multe sume de bani reclamate de reprezentanţii SC D.G.S. SRL Focşani, inclusiv pentru suma, presupus însuşită de inculpată din creditul de 60.000 de euro, soluţie rămasă definitivă prin Sentinţa penală nr. 202 din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea prin care s-a respins ca tardivă plângerea formulată de SC D.G.S. SRL Focşani în conformitate cu dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen., împotriva dispoziţiei procurorului de netrimitere în judecată a inculpatei Ş.M.E. pentru infracţiunile sus-menţionate.

În consecinţă, în mod corect, curtea de apel a dispus înlăturarea din sentinţă a dispoziţiei vizând desfiinţarea facturilor fiscale nr. 160 şi nr. 158/2009 şi a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora inculpata a fost obligată către SC D.G.S. SRL Focşani, de la 398.590 RON la 270.988 RON.

În ce priveşte neobligarea inculpatei la plata sumelor de 105.950 RON şi 81.000 RON reprezentând sumele retrase de aceasta în perioada 11 noiembrie 2009 - 8 februarie 2010 de la G.B. şi în perioada 6 iulie 20096 - 27 ianuarie 2010, de la Banca T., Înalta Curte reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond că aceste sume se referă la acte materiale pentru care inculpata nu a fost trimisă în judecată şi cu privire la care nu s-a cerut extinderea procesului penal, prejudiciul cert dovedit fiind cel stabilit de organele de control fiscal şi de expertiza întocmită de expertul contabil B.V.

În consecinţă, reţinând că decizia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, recursurile declarate de inculpata Ş.M.E. şi de partea civilă SC D.G.S. SRL Focşani se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată şi recurenta parte civilă vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, până la prezentarea apărătorului ales urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă SC D.G.S. SRL şi inculpata Ş.M.E. împotriva Deciziei penale nr. 265/A din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1887/2013. Penal. Extrădare pasivă (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2043/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1869/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1887/2013. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs